„Avem o singură viață și, când nu iubim, o mie de morți.“

Nu mă mai poate ajunge nicio iubire din trecut

de

De cele mai multe ori, viaţa e nemiloasă, plină de căderi, de războaie, de distrugeri care nu ţin seama de bătăile inimii. Alteori, doar tinereţea, cu toate nedesăvârşirile, neajunsurile sau nehotărârile ei ne desparte. El porneşte într-o direcţie, ea în cealaltă. Se regăsesc doar târziu (prea târziu?), când îşi credeau inima împietrită, deja, sau aşezată într-o altă iubire.

Am întâlnit, adesea, tema regăsirii, în filme, în cărţi, în mărturisirile prietenilor. Iubiri rămase neîncheiate, sentimente care nu s-au stins niciodată definitiv vin şi se răzbună, superb sau cumplit, în a două parte a vieţii, obligându-ne să găsim răspunsuri la întrebări pe care le-am condamnat la tăcere, fiindcă ne dureau sau ne răscoleau prea tare. Floarea soarelui, Scrisori către Julieta, Dragostea în vremea holerei, Legendele toamnei, Cel mai de preţ dar, Casablanca, Titanic, Forrest Gump, Neranțula, sau recent multpremiatul – și pe bună dreptate!- La La Land sunt primele titluri de poveşti de dragoste care-mi vin în minte, istorii cu rădăcini întinse peste – sau, subversiv, pe sub – întreaga viaţă a protagoniştilor. Iubirea unică, marea dragoste întâlnită şi păstrată de la început de viaţă pare un noroc rar, cumplit de preţios. Un dar pe care îl primesc doar cei aleşi. Un miracol ce se întâmplă o dată la o mie de ani. Pentru toţi ceilalţi, rămâne speranţa regăsirii, chiar și peste ani, peste iubiri minţite sau adunate din cioburi.

Mă emoţionez şi lăcrimez ca o proastă, pe furiş, în sălile de cinema sau în faţa televizorului, la filmele în care cei meniţi să fie împreună ajung să se reîntâlnească, chiar dacă pentru unii dintre ei e prea târziu, chiar dacă rămâne pentru totdeauna părerea de rău a anilor risipiţi. Apoi îmi şterg lacrima şi mă gândesc – cu uimire, cu tristeţe, cu seninătate, cu disperare – că nicio iubire nu mă mai poate ajunge din urmă. Am evadat, pe veci, din La La Land. Am închis toate porţile. Am făcut toate partajele inimii. Am dat toate divorţurile. Am uitat sau am descâlcit deja toate minciunile. Am descifrat motivele tuturor îndrăgostirilor mele, anihilându-le, astfel, pentru totdeauna.

Nu mai aştept pe nimeni din trecut. Niciun tren plecat de pe peronul tinereţilor mele în care mi se părea că iubesc nu mă mai poate face să tresar auzindu-i şuierul. Nicio gară nu mai e pentru doi. Pentru alţi doi. Viaţa mea s-a oprit aici şi acum, fără plecări, fără sosiri. Lanurile de floarea soarelui nu mai ştiu să se întoarcă decât după soarele meu, aflat întotdeauna, pentru totdeauna, la răsărit.

E minunat.

E cumplit.

Categorii:
Confesiuni

Comentarii

  • E minunat. You moved on.

    Daniela 9 mai 2017 2:41 AM Răspunde
  • Si daca am alege sa ne indragostim din nou si din nou…de cel de langa noi? Poate fi la fel de minunat!

    PS: Unul din romanele mele preferare e Persuasiune, Jane Austen 🙂

    Oana 9 mai 2017 2:58 PM Răspunde
    • Draga Oana, ar fi ideal sa putem face asa, ar fi minunat. Eu n-am citit Persuasiune, spre rusinea mea, dar si spre norocul meu, fiindca am, astfel, sansa de a o citi si de a ma bucura. Te imbratisez, multumesc!

      Alice Năstase Buciuta 10 mai 2017 4:31 PM Răspunde
  • Sa nu-ti mai doresti nimic, sa le fi trait pe toate -ce superb si linistitor sentiment !!!

    mona 11 mai 2017 9:53 AM Răspunde
  • E minunat,Alice!Un capitol inchis,ramane inchis,chiar daca si acea experienta a contribuit la devenirea noastra de azi.Probabil si noi am lasat urme pe unde am trecut,asa ca schimbul e oarecum echitabil.
    Atunci cand intr-adevar nu-ti mai doresti nimic,decat ceea ce ai,nu poate fi decat minunat!
    Hai sa ne dam voie sa fim putin fericiti!

    Irina 13 mai 2017 10:10 AM Răspunde
    • Irina, ai dreptate, de multe ori ma gandesc si eu ca poate am lasat urme altfel decat mi-as dori, azi, sa fi lasat… Dar avem dreptul sa ne iertam si sa iertam, ca sa fim, cum spui tu, putin fericiti… Macar putin…

      Alice Năstase Buciuta 15 mai 2017 10:50 PM Răspunde
  • Superb. Va rog mult mai puteti pune pe site/ul dvs. textul integral si comentariile de la Sexul si dragostea.Multumesc mult.Inima mi s/a impietrit de multa vreme dar, citind din nou, a tresarit ceva in mine…Condoleante pentru prietena dvs. Simona Roman.Stilul de scris al doamnei era unul curajos,si exprima ceea ce, multi gandesc dar, nu au curaj sa spuna cu voce tare. cu respect mariuca

    mariuca 22 mai 2017 7:46 AM Răspunde
    • Multumesc mult pentru gandul cel bun… Din pacate, unele texte sau comentarii s-au pierdut la mutarea de pe un server pe altul…

      Alice Năstase Buciuta 25 mai 2017 3:09 PM Răspunde
  • Am trimis un comentariu.azi, 22 mai 2017. Nu se posteaza decat anumite comentarii.Altfel, foarte decent,etc.Raman dezamagita in acest caz..

    mariuca 22 mai 2017 12:31 PM Răspunde

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title