„Avem o singură viață și, când nu iubim, o mie de morți.“

Poezie – sărăcie…

de

Paralela pe care am făcut-o de la întâlnirea mea cu epopeea lui Harry Potter între înțelesurile aduse de carte și evoluția spirituală a omenirii continuă să mă uimească și să mă facă să mă încred și mai mult în emoțiile și în intuiția mea. Poate asta s-a întâmplat pentru că mi s-au deschis simultan, la începutul verii trecute, porțile spre spiritualitate și copertele cartonate ale cărților scrise de J.K. Rowling.

Sau poate pentru că așa este, pur și simplu…

Nu fac niciun pas înainte pe drumul meu spre mine însămi fără să găsesc, vrând-nevrând, o analogie cu lumea magică a lui Harry Potter sau un gând care să-mi explice mai bine și mai cu folos de ce m-am îndrăgostit atât de tare de cartea asta. De fapt, înțeleg profund și iremediabil că universul ne scoate în cale lucrurile de care aveam nevoie, ca să ne vindecăm și să evoluăm.

Am participat zilele trecute la workshopul Minte vindecată, corp vindecat al Georgianei Spătaru –  creatoarea exercițiilor de fericire, vrăjitoare albă a inimii mele, magiciană a luminii lumii, vindecătoare care împletește în metoda ei științele precise, măsurabile și artele inefabile – și am desțelenit alături de colegele mele de curs convingeri făcute să mă țină în loc, crezuri ascunse care să mă împiedice să ajung la fericire.

Am dezgropat frici și le-am vindecat, am rememorat traume și le-am alinat și am descoperit cât de legată sunt, încă, de credința că sărăcia e nobilă, iar artiștii veritabili trebuie să fie săraci.

Nu știu când mi-am preschimbat neplăcerile sărăciei în poleială de valoare artistică, dar am făcut-o. Cei mai mari pictori ai lumii au răbdat de foame și n-au reușit să-și vândă pânzele care, azi, valorează averi, Beethoven însuși a murit surd, neiubit și sărman, iar Eminescu, cel mai neasemuit dintre creatorii-reper ai universului meu a trăit toată viața în sărăcie. Dintr-un străfund de memorie, am extras, odată cu convingerea că dacă vreau să-mi urmez menirea artei trebuie să rămân săracă, și amintirea câtorva versuri ale poemului eminescian Cugetările sărmanului Dionis.

Ah! garafa pântecoasă doar de sfeşnic mai e bună!
Şi mucoasa lumânare sfârâind săul şi-l arde.
Şi-n această sărăcie, te inspiră, cântă, barde!
Bani n-am mai văzut de-un secol, vin n-am mai băut de-o lună…

O, acopere fiinţa-mi cu-a ta mută armonie,
Vino somn – ori vino moarte. Pentru mine e totuna:
De-oi petrece-ncă cu mâţe şi cu pureci şi cu luna,
Or de nu – cui ce-i aduce? – Poezie – sărăcie!

Și-am zvâcnit, încă o dată, a drag și a uimire, pricepând că am avut nevoie de cărțile cu Harry Potter nu doar ca să pătrund tainele magiei propriului suflet, ci și ca să mă dezvăț de credința că numai cărțile proaste își pot răsplăti și îmbogăți autorii.

Nu, nu doar filosofia ieftină à la Coelho poate cuceri lumea și aduna maldăre de gologani în conturile iscusitului mânuitor de palavre și nici numai rahaturile romanțioase, scrise în engleză sau în română, în stil Sandra Brown. Se poate trăi din poezie sau din proză, se poate trăi din cuvânt. Există cărți de pe urma cărora să te îmbogățești fără să-ți fie rușine că le-ai scris. Iar una dintre aceste cărți este istoria în șapte volume a lui Harry Potter. Model al meu pentru speranță, pentru cutezanță, pentru credință, pentru vindecare, pentru ieșire din sărăcie, dar și o dovadă pentru oricine din această lume că putem trăi cu ușurință, făcându-ne pasiunile să se preschimbe în surse de abundență, de libertate, de bani, de bucurie. Nu e nevoie decât de curaj și de un pic de inspirație pentru creație. Iar restul va deveni, pentru fiecare dintre cei ce au îndrăznit să-și urmeze visele, o istorie magică a împlinirii de sine.


Comentarii

  • Parafrazand-o pe Any Popovici, Alice, om frumos (în poza asta ești parca mai frumoasa ca oricand), tu aduci magie prin orice cuvânt de-al tău… Mulțumim ca ne impartasesti din întâlnirile tale de suflet… Și pentru toată iubirea pentru cărțile cu Harry!

    Andreea 21 iunie 2019 16:20 Răspunde
    • Andreea, si eu iti multumesc, iti sunt, va sunt recunoscatoare ca imi pot deschide sufletul in fata voastra si ca va pot impartasi ceea ce simt, ceea ce descopar, ceea ce ma uimeste si ma creste… Sunt bucuroasa ca am prietene asa de dragi si de bune ca voi!

      Alice Năstase Buciuta 21 iunie 2019 22:28 Răspunde
  • Pingback: Poezie-sărăcie… | Femei de 10

  • filosofia ieftină à la Coelho ?…de unde atat agresivitate ?…..

    Alma 11 iulie 2019 9:40 Răspunde
    • Cuvântul „ieftin” este prea agresiv? Mie nu mi s-a părut, de aceea l-am folosit, în general evit agresivitatea. Nu am spus „literatură ieftină”, ci „filosofie ieftină”, iar cu asta cred că ar fi de acord orice filosof. În ceea ce priveste succesul literar si formula eficient-fermecătoare – acestea sunt incontestabile, jos pălăria pentru Coelho!

      Alice Năstase Buciuta 12 iulie 2019 13:24 Răspunde

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title