Ma refac dupa experienta ultimului targ de carte ca dupa un meci de box din care am iesit cu fata si cu inima zdrelite. Organizatorii au promis, iar eu am sperat nebuneste ca, da, a scoate cartile in calea trecatorilor iesiti in week-end la mall e un gest de indrazneala care va fi rasplatit si apreciat. Incerc azi sa ma reculeg si sa imi domolesc cumva, oricum, dorul de duca si pofta de evadare catre alte tari, catre alte visuri, catre alte businessuri. Nu ma plang ca nu am avut noi vanzari exceptionale. Suntem o editura mica, iar cateva dintre titlurile noastre s-au dovedit absolut necomerciale, desi istoria literaturii le va aplauda, negresit. Pentru ca am reeditat”Tara Fetelor”, volumul de debut al marii poete Maria Banus, pentru ca am asezat in carte splendida cele mai frumoase poezii ale Ninei Cassian, in „Spectacol in aer liber – O alta Monografie a dragostei”. Nu pot, insa, sa-mi indulcesc amarul lasat de nepasarea celor care au trecut, fluierand, pe langa cuvintele miezoase ale personalitatilor venite la intalnirea cu publicul, iesiti din case din onoare, din dragoste, din dorinta de a face educatie. Am vazut prosti balanganind din sacose si zicand „ia uite-l pe Cutare”, fara sa aiba vreo fractiune de secunda intentia de a se opri sa il asculte pe un om pe care nu-l intalnesti toata ziua. De fapt, daca esti si ramai un prost, nu-l intalnesti toata viata. Am vazut tampiti uitandu-se urat la copiii mei care, imbracati frumos, cu ecuson de organizator in piept, au incercat sa le vorbeasca trecatorilor despre cartile noastre alese si culese cu dragoste si cu grija. Am vazut… Am vazut si oameni frumosi si buni, care mi-au luminat sufletul cu vorbele lor de drag. Care si-au gasit energia unei incurajari, a unei imbratisari. Au fost putini. Si de neuitat.. Lor le aduc omagiul meu, plin de recunostinta. Pentru ei ma semnez pe primele pagini ale viselor pe care nu le voi uita niciodata, chiar daca, poate, voi renunta sa le urmez.
