„Avem o singură viață și, când nu iubim, o mie de morți.“

Minunile tehnicii

de

Am trăit ere întregi apărându-ne viaţa cu câte o piatră, cu câte un băț, cu câte o văpaie adăpostită şi păstrată cu greu în vreun adânc de peșteră. Astăzi, însă, n-am mai putea trăi fără minunile tehnici, decât, poate, pe termen foarte scurt, în exerciții care să ne amuze, în vacanțe făcute intenționat departe de civilizație, dar unde să existe, în permanență un back-up pentru momentele când sălbăticia nu mai e de îndurat…

În viața de fiecare zi, însă, cel puțin la noi acasă, e un dezastru atunci când se opreşte curentul electric. Casa mea rămâne nu doar în întuneric, ci şi fără apă şi căldură, pentru că totul funcţionează pe baza electricităţii.  Îmi propun mereu să cumpăr un generator care să mă apere de asemenea incidente cumplite, dar, de fiecare dată când trece urgia, ca într-un exerciţiu extrem de optimism, îmi spun că trebuie să fi fost ultima oară când s-a întâmplat aşa ceva.

Fără internet nu mai pot trăi nicio clipă. Netul e forma mea de a sta la portiță și de-a vedea ce se mai petrece pe ulițele lumii și verific mereu să văd dacă nu cumva s-a întâmplat ceva esențial. Mă justific cu meseria mea de jurnalistă, dar adevărata explicație e curiozitatea mea de țărăncuță care vrea să stea pe banca de la portiță să vadă cine mai trece prin praful singurătății din fața casei. Atunci când se întâmplă să ni se întrerupă conexiunea la lume, mă simt părăsită, abandonată, oropsită de o izolare imposibil de îndurat.

N-aş mai putea trăi nici fără telefonul mobil, de care nu mă despart  nicio clipă din zi şi din noapte, doar îl dau pe silent, din când în când, iar noaptea îi întrerup datele mobile. Iar fără maşina mea de spălat automată nu mai pot concepe viaţa, deşi am avut destui ani în care spălăm şi storceam cu mâna până şi cearşafurile, fiindcă mi-ar fi fost cu neputință să includ în bugetul familiei și taxele pentru Nufărul.

Espressorul de cafea face parte din familia mea, reportofonul e prietenul meu de nădejde, maşina de spălat vase e un fel de soră mare și bună, iar laptopul e dragostea vieţii mele, amant argintiu, oficializat într-o relație plină de pasiune și mister.

Care sunt mijloacele tehnice fără de care nu mai puteţi trăi? Dacă v-aţi muta într-o casă goală, care ar fi cele dintâi obiecte folositoare pe care le-aţi cumpăra cu primii bani? Dar cele pe care nu le-ați mai lua, fiindcă s-au dovedit a fi nefolositoare?

Categorii:
Confesiuni

Comentarii

  • Pentru mine e la fel Alice — telefonul, tableta, laptopul, nu ma mai despart de ele, imi sunt prieteni de nadejde, mereu alaturi de mine. 🙂

    Victoria West 5 iunie 2016 3:34 Răspunde

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title