fbpx
„Doamne, n-am genunchi să-ți mulțumesc! – Magda Isanos“

Maria și marea – în varianta NEVERSEA

de

Pentru fiecare dintre noi există o iubire binecuvântată de valurile marii. Pentru fiecare dintre noi există un ţărm de mare care să fi fost şi ţărm al tuturor speranţelor şi căutărilor inimii. Și, de ceva vreme încoace, pentru fiecare dintre noi există un festival superb, în care ai evadat, prin muzică, din rutine, din oboseli, din neîncrederi.

Pentru mine, a merge la mare cu bărbatul iubit a însemnat, întotdeauna, un gest menit să pecetluiască nemărginirea dragostei noastre. Iar faptul că am fost nevoită să refac drumul de mai multe ori, ţinând de mâna altă făptură aurită de toate iluziile mele, nu scade cu nimic splendoarea şi mirajul unui asemenea drum iniţiatic.

Îmi amintesc de verile adolescenţei, când mergeam cu părinţii la mare, iar eu suspinam în gând după cine ştie ce iubire inventată cu toată forţa fanteziei mele, imaginându-mă a fi personajul romantic din „Maria și marea”. Şi apoi îmi amintesc de drumurile la mare din studenţie, când împărţeam prea mulţi aceeaşi cameră, acelaşi cort- prea mulţi într-o singură incintă ca să ne mai permitem luxul să fim altceva decât buni camarazi unii cu alţii. Şi verile dintâi ale căsniciei mele când alegeam cele mai ieftine hoteluri sau cele mai binevoitoare gazde ca să ne permitem să vedem marea pentru câteva zile. Şi verile dintâi ale singurătăţii mele, când iarăşi visam privind valurile, aşteptând să coboare în Golful Francezului un pirat frumos, care să-mi aducă dragostea din nou – ce carte minunată, ați citit-o? Apoi, primul drum pe care l-am făcut cu Paul după ce ne-am mutat împreună, devenind în mod oficial un cuplu, a fost un drum către mare. Aveam un weekend întreg înaintea noastră şi am alergat, bucuroşi, ameţiţi de iubire, până la marea cea mare. Când ne-am întors, ştiam că avem toată viaţă înaintea noastră.

Aseară am ajuns, bucuroși, obosiți, uimiți, la NEVERSEA, devenit fără să știe, înainte de-a fi început, cel mai frumos festival din lume, în primul rând pentru că este așezat pe țărm de mare. Și abia apoi pentru că înăuntru e o lume fascinantă, un amestec nebun de ritmuri ale unora dintre cei mai mari DJ muzicieni ai pământului, lumini, lasere, hamace și îmbrățișări, la care au acces cei mai norocoși dintre pământeni, ca într-o evadare de neuitat din rutina vieții de fiecare zi.

M-am gândit aseară, văzând lumea aceea splendidă, dacă mi-aș fi putut imagina vreodată, în copilărie, atâta desfășurare de frumusețe. Și mi-am răspuns că nu. Lumea a luat-o înaintea gândului nostru, cu frumusețea ei cu tot.

Dacă puteți veni aici, veniți! Nu există niciun loc mai frumos pe pământ decât un țărm de mare, luminat de lună, lângă care se-ascultă muzică, iar oamenii sunt fericiți…

 

 

  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

 

Categorii:
Confesiuni

Comentarii

  • Wow, ce superbe poze! Ce minunat ca sunteti acolo! Da, marea, a fost, si pentru mine, limanul unie iubiri nesfarsite perecum orizontul marin. La tarm de mare, cred, ca se astern cele mai frumoase povesti de dragoste si doar pe valurile inspumate ale marii poti simti libertatea pescarusilor in zbor si curajul delfinilor frumosi.
    Am citi „Golful francezului” si m-am indragostit, iar, de mare lasand propria imaginatie sa completeze scrisul lui Daphne du Maurier.
    Ma intorc la voi, acum. Marea va face si mai frumosi, iar bucuria de a fi acolo va aseaza pe chip o culoare de fericire nespusa. Victor e romantic, asa cum l-am banuit mereu, Iza e la inceput de descoperire a marii si a frumusetilor ei. Tu, draga mea, Alice, ai descoperit-o in tot farmecul ei si ne transmii si noua bucuria de a te afla acolo. La tarm de mare si in mijlocul evenimentului cu muzica la maxim.

    Luminita 9 iulie 2017 14:49 Răspunde
    • Scumpa mea Luminita, au fost cateva zile minunate, aici, la Neversea, intr-adevar, si plecam mai departe, catre alta mare, chiar suntem norocosi anul acesta! Da, Victor e romantic, iar Iza e indragostita de mare si inoata ca un pui de delfin. Ilona nu prea a stat cu noi, fiindca n-a ratat niciun artist din line-up, adica a stat la concerte pana dupa rasarit si apoi dormit toata ziua, fara sa-i mai arda de plimbari… Mi-ar placea sa recitesc Golful francezului, mi-e dor sa lenevesc citind, dar nu reusesc niciodata sa ajung la perioada aceea de huzur, e mereu vreo urgenta. Te imbratisez cu drag!

      Alice Năstase Buciuta 10 iulie 2017 1:49 Răspunde

Dă-i un răspuns lui Luminita Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title