Alice, câte kilograme ai în plus?

Am comandat cândva unei firme specializate, chipurile, în nutriţie şi sănătate, nişte pilule minune pentru slăbit, cu efect, spuneau ei, garantat. Am dat pe ele câteva milioane de lei vechi, nu mai ştiu exact cât, dar ştiu că nu erau tocmai ieftine. Aveam drepul ca, dacă nu voi fi mulţumită de rezultat, să le înapoiez pastilele rămase, factura şi cutia, şi să demarez procedurile de returnare a banilor.

De slăbit, n-am slăbit, dar n-am avut nici curajul, nici tupeul, nici energia să-mi cer banii înapoi, fiindcă, să recunoaștem, prea puțini sunt cei care returnează produsele de care au fost nemulțumiți – și mulți producători își bazează însăși strategia de business pe inerția asta…  Am lăsat-o, deci, aşa, cum a picat. Singura măsură pe care am luat-o a fost să nu mai comand niciodată (de fapt, ca să spun adevărul adevărat, decât o singură dată) alte produse miraculoase care să mă slăbească în timp ce eu înfulec savarină după savarină. Şi am ales ca banii aceia să-i investesc în alte bucurii, care să-mi antreneze voinţa pentru o dietă mai sănătoasă şi un pic de sport.

Totuşi, de atunci, de când am comandat pastilele-vax, am intrat automat în baza lor de date plină de liste de graşi fără voință, ca mine, drept care din două în două zile mă asaltează mailurile. „Alice, câte kilograme ai în plus?”- mă întreabă ei prietenoşi, şi-mi mai oferă alte soluţii care funcţionează negreşit, te preschimbă în aşchie cât ai zice „ciuciu”, iar dacă totuşi nu reuşesc să te preschimbe aşa de repede şi ai nevoie de o înjurătură mai lungă şi mai elaborată, atunci poţi să le returnezi produsele, factura şi tristeţea ta îmbibată în colesterol. Şi să-ţi primeşti banii înapoi.

De îndată ce soseşte mailul cu întrebarea, eu mă simt tentată să mă iau la harţă cu ei şi să îi întreb: Cum să am vreun kilogram în plus, din moment ce am cumpărat pilulele voastre şmechere, mai întâi pe-alea cu ardei, apoi pe cele care se umflă în stomac, despre care voi ştiţi sigur că au rezultate garantate? Nu mai am niciun kilogram în plus, dimpotrivă, acum mă străduiesc să mă îngraş, că mă suflă vântul… Sau, carecumva, ştiţi şi voi că totul e o şarlatanie, iar răspunsul meu cinstit, pe care-l cunoaşteţi deja, este: am tot atâtea kilograme în plus câte aveam şi când am făcut prima comandă, aceea de pe urma căreia aţi mai adăugat un fraier gras în portofoliu?…

Am cinci kilograme în plus. De când am născut-o pe Iza le port cu mine prin lume şi nu mai ştiu ce să fac să scap de ele. Nu ştiţi unde-aş putea comandă o pilulă? Preferabil una care să mă slăbească nu în timp ce dorm şi visez că mănânc înghețată de vanilie, ci în timp ce, lucidă şi lacomă, chiar înfulec niște baclavale.