Pe barba lui Merlin! Cartea asta chiar trebuia să apară!

Eram în prima fază, cea mai romantică, a îndrăgostirii mele de cărțile cu Harry Potter, când am ajuns la cursurile de ascensionare ale Ramonei Popescu. O urmăream cu un soi de adorație uimită la emisiunile de la Canal 33 România, fascinată de felul ei de a transmite, în channeling, informații venite din lumea nevăzută care ne înconjoară, și voiam să învăț mai mult de la ea. Așa că m-am înscris la un curs.

Ce s-a întâmplat acolo și ce am înțeles, despre mine – și despre Harry Potter – face deja parte din fila esențială a istoriei evoluției mele. Pentru că, în sala de clasă, m-am conectat cu maeștrii înălțați … Printre multe alte gesturi, mai mult sau mai puțin tandre sau năucitoare, i-am scris o scrisoare lui Merlin, despre care am aflat cu puterea intuiției mele racordate la univers că a vegheat, zâmbind, facerea cărților lui J.K.Rowling, așa cum era dispus să vegheze și alte cărți sau proiecte.

Merlin’s beard! – Pe barba lui Merlin!, am exclamat în fața revelației – folosind o înjurătură vrăjitorească învățată din paginile cărților care-mi răsfață serile de un an și jumătate încoace. Doar ca un amănunt simpatic, spun că, tot acolo, la curs, văzându-mă cum ronțăi o bucățică de ciocolată, Ramona mi-a spus că ciocolata împământează – și mi-am amintit că, la Hogwarts, după accidentele magice prin care trec, elevii primesc bucăți mari de ciocolată care să-i readucă cu picioarele pe pământ. Dar cel mai important lucru care a avut loc acolo a fost o altă conversație din pauză, în care Ramona ne-a mărturisit că își dorește să așeze în file de carte conținutul emisiunilor pe care le realizează.

Nu în ziua aceea, ci în următoarea, după ce mă tot gândisem la asta, i-am spus Ramonei că aș fi onorată și fericită să mă ocup eu de carte. Am înșirat câteva argumente cam lăudăroase, pe care mă jenez să le deșir și aici, dar am marșat, așa cum bănuiți, pe calitățile mele de redactoră și de editoare care scrie fluent și corect – again, Merlin’s beard!, cum om fi ajuns noi, locuitorii limbii române, să ne lăudăm cu normalitatea?!- , iar Ramona a părut încântată. Cred că nu mai departe de a doua zi, mi-a și propus o întâlnire, ca să punem la punct amănuntele.

Cartea s-a făcut greu, căci emisiunile au trebuit transcrise, redactate, sintetizate, rescrise, adunate, corectate, adnotate… Am rugat toată gașca mea de prietene bune din București și din Cluj să mă ajute la transcrieri, apoi am început un ping-pong cu Ramona, operațiune care părea să nu se mai termine niciodată. Ne-am dat textele de la una la alta de zeci de ori, până când ea a cizelat la perfecțiune conținutul, iar eu, pe cât mi-a stat în puteri, forma. Însă pe toată durata demersului acesta m-am simțit ocrotită. M-am simțit ghidată, m-am simțit ajutată, m-am simțit îndrumată. Am tresărit în miez de noapte, ridicându-mă din somn cu cea mai bună formulare în minte și am fost, uneori, împinsă de la spate… De exemplu, într-o zi în care nu mai știu de ce nu lucrasem deloc la carte – deși deadline-urile mă presau și, teoretic, n-ar fi trebuit să las să treacă vreo zi fără lucru pe text – din imprimanta noastră din birou a început să iasă, așezat pe hârtie, unul dintre capitolele care așteptau corectura. „Tu ai printat ceva?”, m-a întrebat Paul, iar eu am ridicat din umeri, arătându-i laptopul meu complet închis. „Atunci ai lucrat mai devreme pe documentul acesta?”, a insistat, iar eu mi-am dat cuvântul de onoare că nu, deloc, nu deschisesem niciun document al cărții de ceva vreme. De prea multă vreme!

Înțelesul că această carte trebuia să apară, în viața mea și a tuturor celor care au nevoie de spiritualitate, mi s-a decantat pas cu pas, până când a ajuns la măreția unei revelații.

Fiecare capitol mi-a răspuns la cea mai presantă întrebare a zilelor pe care le străbăteam. Fiecare frază a răsunat în mine lămurind ceva, limpezind altceva, luminând o zonă de întuneric pe care o cunoșteam sau de care nici măcar nu aveam habar. Mi-am găsit răspunsuri despre dragostea mea, despre dorurile mele declarate sau ținute în taină. Despre frici și despre curaj, despre Dumnezeu și despre divinitatea din mine, despre drumul pe care îl am de străbătut, despre universurile visurilor și ale reveriilor mele.

Nicio carte pe care am scris-o vreodată nu m-a trezit mai tare la viață ca volumul acesta la a cărui facere doar am fost martoră, martoră activă, martoră bucuroasă, martoră norocoasă, căci Dumnezeu mi-a dat lecțiile de învățat în forma cea mai accesibilă pentru mine…

Cartea „Omul, un Design Perfect” de Ramona Popescu este o carte magică, ce va schimba viețile tuturor celor care o vor întâlni. Oferă răspunsuri la întrebările care te mistuie atunci când o deschizi – așa cum mi-a oferit mie și tuturor celor care au avut tangență cu ea -, iar învățăturile așezate în paginile sale te urmăresc până când se transmută, în tine, devenind înțeles, rost, cale, lumină, noroc, înălțare.

De aceea, azi, deși e #HarryPotterFriday, vă îndemn nu la o lectură din cărțile cu Harry Potter – splendidă activitate pe care o mai puteți amâna. Ci vă invit să veniți la întâlnirile cu Ramona Popescu, alături de care, începând de luni, pornesc și eu, într-un mic turneu al marilor întâlniri. Luni, 11 noiembrie, la București. Miercuri, 20 noiembrie, la Cluj. Miercuri, 27 noiembrie, la Iași. Ramona Popescu va susține și o conferință, a cărei valoare este absolut inestimabilă – Materializarea prin subconștient. Iar apoi va da autografe pe cartea care, credeți-mă, vă va rescrie viața!

Participarea este gratuită, însă locul evenimentelor va fi anunțat doar acelora care se înscriu, trimițând un e-mail la info@angelicsign.com la care răspunde însăși Ramona…

Dar găsiți și alte amănunte aici: https://www.facebook.com/events/922321978167931/

Și ca să vă mai fac un dar din darul bucuriei și al mândriei mele, aleg, aproape la întâmplare, căci sunt nenumărate la fel de frumoase, câteva citate din cartea „Omul, un Design Perfect”, cea mai nouă și mai mândră apariție editorială a Editurii Cărțile Tango pentru care începe, azi, la sosirea din tipar a cărții, o nouă eră de bucurie, de lumină, de miracol, în care vă invit să fim contemporani.

Această planetă nu ne aparține nouă, ci ne găzduiește și pe noi.

Nu există pedeapsă pentru părinți. Există doar o înțelepciune superioară care ține de sufletul care alege să se întrupeze, nu de deciziile părinților.

Nimic nu este întâmplător și nimeni din jurul tău nu are puterea să modifice ceva în realitatea ta, în afară de tine.

Rolul unui părinte este să ajute un suflet să supravieţuiească în realitatea aceasta în primii ani din viaţă. Să-i dea abc-ul lecţiilor de supravieţuire, până îşi dezvoltă discernământul și i se recunoaşte liberul arbitru. Părintele este un gardian al sufletului. Atenţie! Nu proprietar!

Întrupările sunt un fel de școală cu internat. Venim, mai învățăm niște lecții, mai aplicăm niște cunoștințe pe care le știm, în teorie, de acasă, mai facem câțiva pași către evoluție în această realitate, apoi luăm vacanță și revenim acasă, unde ne reevaluăm.

Poți invoca Flacăra Violet pentru a transmuta orice energie pe care o ai în interiorul tău sau în jurul tău, în ceea ce dorești: în lumină, în iubire, în armonie, în pace… Astfel, ea îți va ridica vibrația. Și cu cât o energie este mai înaltă în vibrație, cu atât este mai puternică decât o intenție joasă și, automat, te va proteja.

În filmul Avatar, acele ființe se abordau energetic: „I see you”, își spuneau una alteia. „Te văd”. Cu alte cuvinte, văd prin tine, te recunosc. Sufletele pereche spun astfel: „Te recunosc dincolo de corpul pe care-l folosești în această realitate fizică”.

Nu are sens să căutăm „partenerii potriviți”. Întotdeauna vin doar partenerii potriviți pentru ce avem noi de experimentat, pentru că există legea atracției care lucrează implacabil și independent de conștientul nostru.

Așa cum ai îngeri păzitori, ai unicorni. Fiecare om are unicornul său. Unicornii fac parte tot din clasa angelică, dar sunt considerați “cei mai puri dintre cei puri”.

Cele mai puternice materializări din viața de zi cu zi sunt cele create conștient în vis, pentru că tu, acolo, ești într-o realitate de dincolo de timp și de spațiu, în care emiți, în funcție de forța energiei tale, niște scenarii care se pot întâmpla ulterior în această realitate.

(Citate din volumul I al cărții „Omul, un Design Perfect”, de Ramona Popescu, Editura Cărțile Tango, 2019. Cartea va fi disponibilă la cele trei evenimente de lansare din București, Cluj și Iași)