„Avem o singură viață și, când nu iubim, o mie de morți.“

Panze albe, nesfarsite

de

Fiecare calatorie pe care am facut-o mi-a schimbat viata. Fiecare drum pentru care mi-am pregatit bagajul si inima mi-a desenat cate o amintire pe zidurile niciodata albe ale memoriei. Fiecare plecare m-a obligat la o intoarcere la adevaruri importante.

Drumurile, in doi sau in mai multi, ne arata unii altora asa cum suntem cu adevarat. Situatiile iesite din cotidianul comun ne dezvaluie adevaratul chip si relatiile reale, sentimentele pe care ni le purtam unii altora, intr-adevar. Oamenii exceptionali isi pastreaza lumina si in situatii exceptionale. Cei meniti sa-ti fie liman fericit te fac sa te simti acasa langa ei si pe o margine de rapa, si pe malul unui rau secat. Iar sufletele-pereche, cei pe care ii iubesti, prietenii tai de nadejde, vor intelege frumusetea cu ochi asemenea ochilor tai, isi vor deschide inima ca sa impartasiti emotia intreaga, traita deodata, ca o imbratisare, ca un sarut.

Mi-e drag sa plec, pentru ca mi-e minunat sa ma intorc, mai senina, mai indragostita, mai bogata cu amintiri. Mai inteleapta. Dar, inainte de fiecare plecare, astept zorii cu freamat de care se sperie somnul. Imi randuiesc in gand toate rosturile lasate acasa si pe cele catre care ma avant, ca intr-o expeditie. Si de fiecare data imi amintesc de cuvintele din Ciresarii – „nopti dinaintea marilor plecari, panze albe, nesfarsite…”. Si, dupa ce-mi sarut tiptil copiii adormiti, pentru bucata ramasa de noapte, redevin, eu insami, copil.

Categorii:
Confesiuni

Comentarii

  • Drumurile noastre initiatice sunt la fel, pentru ca privim de pe aceeasi bancheta de tren sau de pe acelasi loc din fata , sau de langa geamul avionului….Oriunde am merge, cu orice am merge…privim oamenii.Pe cei de langa noi, care isi manifesta diferit si surprinzator uneori emotiile calatoriei, pe cei de pe drum, care atipesc in vise mai frumoase, pe cei care ne asteapta la destinatie, cu nerabdare, pe cei de acasa, lasati pe un peron…
    Emotia dinaintea unei calatorii este pentru mine intensa, cu pregatirea bagajelor si-a sufletului.De fiecare data, desi plec singura, pe drumuri nestiute pana atunci, imi iau in mana ramasa neocupata bagajul meu sufletesc in care am putina teama de necunoscut, incredere in fortele mele, placere de a privi cu nesat tot ce ma va fascina, speranta ca oamenii buni ma vor recunoaste pe strada, resemnarea ca sunt in formare, intr-o formare de drum lung.Si ma simt intr-o libertate grea, apasatoare, uneori cu sentimente imbacsite de deja-vu, alteori cu emotia primului sarut, cu iubire fata de pamantul nou pe care il chem in palme, in priviri, in suflet.
    (plec maine dimineata dar noptile mele albe au inceput de ieri)

    rosanne 14 mai 2009 4:09 Răspunde
  • ” E singurul pamant promis de zei
    de inselatorii zei.
    Da-mi palma sa-ti ghicesc cuvantul
    menit sa ne dezlege de o lege
    ce-opreste ploaia, zvonul, gandul…
    Tu, cel ce ti-ai zidit pamantul
    pe neclintirea pasilor mei.” (V.Ciobanu, Pamantul iubirii)
    Va imbratisez printre zorii picurati in cafea, sa va fie ziua usoara.

    rosanne 14 mai 2009 5:04 Răspunde
  • Buna dimineata Alice.
    N-am rezistat tentatiei de a intra pe blog si … citesc despre calatorii. Zorii cu “freamat de plecare” m-au facut sa ma trezesc inainte sa-mi sune alarma. Am visat de mic copil sa calatoresc (poate mi se trage de la Ciresarii – mai stii?. Sau de la Jules Verne). Zic ca m-am blazat dar de fapt sunt asa ca si tine. Intind panzele albe, gata pentru a fi desenate cu amintirile, cu bucuriile sau mirarile acestui drum.
    Calatoriile ne schimba. Ne imbogatesc. Mie mi-au largit orizontul, am vazut lumi si oameni. Si m-au facut sa imi dau seama ca trebuie sa ma intorc, pentru ca doar aici sunt intreaga. Aici unde sunt ai mei. Aici unde sunteti voi.
    Iti multumesc pentru tema asta Alice. Te imbratisez, te iau cu mine, mereu.

    Rosanne, beau o ceasca din cafeaua ta.
    Va salut pe toti, cu drag. “Imi iau geamantanul si plec”. Sunteti in sufletul meu.

    simona ioana 14 mai 2009 5:45 Răspunde
    • Nici eu nu pornesc la drum inainte de-a va cauta cuvintele. Si va gasesc aici, minuni de suflet!
      Preafrumoasa Rosanne, inteleapta, draga, admirabila mea Simona Ioana. Si voi, fete care inca visati, barbati care, dormind, sunteti inca baieti… Buna dimineata, tuturor.

      Alice Nastase 14 mai 2009 5:52 Răspunde
  • Alice, am tresarit! Citind „astept zorii cu freamat de care se sperie somnul”, gandul mi-a alunecat la randul pe care nu il pot uita niciodata: „nopti dinaintea marilor plecari…”, randul stiut din Ciresarii. Iar apoi l-am vazut intre cuvintele tale si am tresarit, m-a fulgerat aceasta regasire. Si acum nu o sa mai uit niciodata continuarea lui: „panze albe, nesfarsite…”

    amalia 14 mai 2009 6:09 Răspunde
  • Cat de frumoase sunteti ! Cat de devreme ne cautam in cuvinte, in vorbe, in tresariri !
    Ne trezim inaintea luminii, si ne regasim la loc de taina…
    Va imbratisez dintr-o dimineata plina de soare , de lumina si de drag de voi

    monica 14 mai 2009 6:16 Răspunde
  • In noaptea de dinaintea plecarii inapoi spre America, dupa ce mi-am culcat copila, m-am asezat pe jos si am simtit ca prin parchetul sufrageriei parintilor mei mi-a crescut o ancora si ca nu o sa ma mai ridic niciodata sa plec. Am plans si m-am gandit sa le spun dar ei deja dormeau si am ramas in intuneric. Apoi am adormit si eu iar a doua zi am impletit impotrivire ramanerii, m-am folosit de gesturile marunte si concrete cu care poti trece printr-o dimineata in care te pregatesti din nou sa pui o jumatate de Pamant intre tine si ai tai. Ce frumos ai scris Alice, tu ne organizezi adevarurile…

    amalia 14 mai 2009 6:23 Răspunde
  • Drum bun sa ai Simona Ioana, astept cu drag sa ne revedem in miezul lui august, la petrecerea Corinei.
    Drumuri line, cu folos, cu izbanzi, cu dragoste si cu povesti nascute si prinse in coperte frumoase de carti, sau in pagini de revista Tango, alice a mea…

    monica 14 mai 2009 6:25 Răspunde
  • Alice, Rosanne, Simona Ioana, Monica, trezitele devreme ale acestei zile care la mine nici nu a inceput, va doresc sa aveti astazi soare, sa va fie bine. La mine a fost avertisment de tornada dar nu a fost nici o tornada. Pe exterior.

    amalia 14 mai 2009 6:26 Răspunde
  • Buna dimineata va spun si eu. Simona mea drum bun sa ai. Si daca tot ai citat dintr-o poezie pe care o iubesc, am cautat-o si am scris-o. Buna dimineata Alice, Rosanne, Simona, Monica, Amalia.

    Balada chiriaşului grăbit
    George Topârceanu

    Trec anii, trec lunile-n goană
    Şi-n zbor săptămânile trec.
    Rămâi sănătoasă, cucoană,
    Că-mi iau geamantanul şi plec!

    Eu nu ÅŸtiu limanul spre care
    Pornesc cu bagajul acum,
    Ce demon mă pune-n mişcare,
    Ce taină mă-ndeamnă la drum.

    Dar simt că m-apasă pereţii,
    Eu sunt chiriaş trecător:
    În scurtul popas al vieţii
    Vreau multe schimbări de decor.

    Am stat la mansardă o lună.
    De-acolo, de sus, de la geam,
    Şi ziua şi noaptea pe lună
    Priveam ca la teatru, madam!
    Când luna-mi venea la fereastră,
    Oraşul părea că mă cheamă
    Să-i văd în lumină albastră
    Fantastica lui panoramă…
    Mai sus, într-o cameră mică,
    Făceau împreună menaj
    Un moş, un actor şi-o pisică.
    Iar dincolo, jos, la etaj,
    O damă cu vizite multe
    Şi-alături de ea un burlac,
    Un demon serios de la Culte
    Cu cioc ÅŸi cu ghete de lac.
    De-acolo, pe-o vreme ploioasă,
    Mi-am pus geamantanu-n tramvai
    Şi-abia am ajuns pân-acasă:
    Pe Berzei, la conu Mihai.

    Ţin minte şi-acuma grădina,
    Ferestrele unse cu var…
    În faţă sta coana Irina
    Åži-n curte, un fost arhivar.
    Vedeai răsărind laolaltă,
    Un colţ luminos de ietac,
    Pridvorul cu iederă ‘naltă
    Şi flori zâmbitoare-n cerdac…
    Pe-atunci înflorea liliacul
    Şi noaptea cădea parfumată
    Umplând de miresme cerdacul,
    Şi-avea arhivarul o fată…
    Stam ceasuri întregi sub umbrarul
    De flori, aşteptând neclintit
    (C-avea obicei arhivarul
    Să sforăie noaptea cumplit).
    Târziu, când se da la o parte
    Perdeaua, părea că visez…
    Åži iar am plecat mai departe,
    De teamă să nu mă fixez.

    Străine privelişti fugare!
    Voi nu ştiţi că-n inimă port
    O dulce mireasmă de floare,
    Parfumul trecutului mort…

    Şi-am stat la un unchi, pe Romană,
    Ţiu minte… dar unde n-am stat?
    La domnul Manuc, o persoană
    Cu nasul puţin coroiat;
    La doamna Mary, pe Regală
    (O, cum mă ruga să nu plec!
    Mi-a scris chiar o carte poştală);
    Pe strada Unirii la Åžbeck;
    Pe Grant, lângă birtul lui Sbierea;
    Pe Witing, pe Tei la Confort,
    M-a dus pretutindeni puterea
    AceluiaÅŸi tainic resort.

    C-aÅŸa mi-e viaÅ£a – o goană,
    Şi astfel durerile trec…
    Rămâi sănătoasă, cucoană,
    Că-mi iau geamantanul şi plec!

    alyce 14 mai 2009 6:51 Răspunde
  • Buna dimineata va spun si eu dintr-o casa inundata de lumina, de ciripir da vrabiute, de dragoste…va caut vrajita in fiecare dimineata si in fiecare seara…iar pe pisica mea draga o intalnesc in fiecare zi in drumurile mele.. 🙂

    dalila tua 14 mai 2009 7:29 Răspunde
  • Drum bun, Alice! Panzele albe, chiar nesfarsite, ale memoriei, ale iubirii, ale cuvantului atat de adanc simtit si maiestrit rostit nu vor ramane niciodata necrise pentru tine, niciodata neluminate de oameni care te vegheaza, care te fac sa te simti acasa. Pentru ca tu stii sa-i cauti si sa-i vezi. Prietenii tai de nadejde, cei pentru care ai pus in pagini de revista atatea trairi pe care ei nici nu ar fi putut sa le concretizeze si pe care i-ai indemnat mereu sa scrie, pentru a da glas sufletului, te vor astepta cu drag.

    Buna dimineata, fete frumoase. Am citit cu sufletul plin de bucurie ce ai scris tu despre carte, Roberrta…ai dreptate…e un tumult de viata acolo depanat sincer si fara trac, in fata inimilor care stiu sa-l primeasca. E o sarbatoare.

    Anda 14 mai 2009 7:37 Răspunde
  • Mi-am pregatit sufletul inaintea plecarii in frumoasa calatorie alaturi de cel ce ma facut sa redescopar emotii, trairi, zambete, fericire. Este pentru prima data cand nu am facut aceasta calatorie singura. A fost un drum al cunoasterii, al intelegerii, ne-am descoperit unul pe celalalt, i-am aratat locuri stiute numai de mine, m-a purtat in locuri atinse de el. Dar la intoarcere el era tacut, abatut, iar eu vroiam sa fac cale intoars sa simt din nou emotia plecarii.

    Cristina Bizu 14 mai 2009 8:02 Răspunde
  • Alice, postul tau imi aminteste cu zambet si emotie de noptile de dinaintea plecarilor in vacanta, in copilarie. Nu puteam sa dorm – nici azi nu adorm usor cand stiu ca dimineata ma asteapta cu bagajele facute – si, mai mult, pe la 2-3 noaptea ma ridicam tip-til din pat si ma imbracam cu hainele pregatite de mama, de cu seara, pentru drum. Ma si incaltam, si asa echipata ma varam iar intre cearsafuri si adormeam pana la urma, de oboseala, iar ai mei ma gaseau dimineata dormind imbracata si nici nu aveau puterea sa ma certe, era prea amuzanta scena. Azi as face la fel, inainte de frumoasele si asteptatele plecari, dar am crescut, si mi-e rusine. Insa intampin fiecare calatorie cu acelasi freamat, cu aceeasi nerabdare de copil.
    Sa ai drumuri insorite Alice, si sa te intorci mereu cu bine.

    AlinaG 14 mai 2009 8:23 Răspunde
  • Alice, cum stii tu sa ne duci spre locurile luminoase sau umbroase ale sufletului fiecaruia!
    Clipele dinanintea fiecarei plecari imi sunt grele, va marturisesc. Nu inteleg de ce devin nesigura, usor irascibila, derutata. Traiesc stari contradictorii, care ma ametesc si ma fac sa ma pierd cate putin. Simt provocare si deruta, entuziasm si fior de dor. Sunt ingrijorata si ma tem ca ceva fatal ma poate impiedica sa revin.
    Odata ajunsa la estinatie, imi recapat linistea si imi gasesc raspunsurile.

    mi 14 mai 2009 10:07 Răspunde
  • Buna dimineata drumetilor . Plecam mereu in calatorii de unde , ca sa vezi , ne-toarcem uimiti ca ne-am vizitat pe noi insine si aducem imbujorati de efort, amintiri cu oameni dragi si locuri pe care le insiram pe semineu sa ne zambeasca atunci cand suntem prizonieri in odaia singuratatii.
    Draga Carmen -clopotel de clestar- , iti trimit o imbratisare si gandul meu bun!

    Blanca237 14 mai 2009 10:25 Răspunde
  • Soarele si bucuria sa va insoteasca astazi si mereu!

    Amore 14 mai 2009 12:06 Răspunde
  • Va sarut suflete frumoase!
    Drum bun, Simona Ioana!Vacanta frumoasa! Drum bun, Alice!
    Pisica draga, tu pe unde esti?…Sa ai parte de oameni frumosi si locuri care.ti raman in inima. Si voi, Simona Ioana, Alice…
    Si tu Corina care alergi azi pe taramuri hunedorene…
    Si voi toate, in drumurile voastre…Job, gradini, oras, terase, concert de muzica folk( Ina si Alyce, ma bucur pentru voi)…Si voi toti…
    Te salut, Blanca! Cuvintele tale ma fac sa ma simt bine, imi dau elan. Multumesc.
    Te salut,Felice! Am emotii…
    Maine dimineata fac si eu bagajul. De doua nopti nu am somn. Ma gandesc la colegi si profesori.
    Am citit poezii frumoase postate de voi.Multumesc, Cristina Socaciu,Blanca, Felice, Rosanne, Andreea. Si tie Teodora, pentru proza.
    Maria, un gand bun pentru tine.
    Sa aveti o zi cu spor! Sa va ajunga mirosul salcamilor.

    Carmen Sofianu 14 mai 2009 13:13 Răspunde
  • Sunt bolnava de dor. De dor de duca…Sa-mi port pasii pe strazi necunoscute, sa-mi strig gandurile ce ma framanta, catre zarile necunoscute, sperand ca de undeva din cer primesc raspuns.
    Si ca sa vezi Alice, ca nimic din ce traim noi aici nu e intamplator, iti daruiesc panze albe, nesfarsite, desfasurate deasupra orasului Fes, de catre baietii de la U2.
    http://www.u2.com/stream/article/display/id/4692?fcsc=EML110509&utm_source=Publicaster&utm_medium=email&utm_campaign=EMLU2COS_20090511_Free_MagInMay

    Ema 14 mai 2009 13:18 Răspunde
  • Bine v-am gasit, suflete dragi! Alice, mi-ai starnit dorul de calatorii, de drumuri lungi si frumoase, de descoperiri asteptate cu nerabdare. Mi-e dor sa plec, mi-e dor sa ma adun departe de casa, sa le zambesc necunoscutilor, sa ma eliberez de griji.
    Astept insa cu nerabdare calatoria unei zeite, pe care o voi intalni in scurt timp…
    Va imbratisez, va trimit lumina!

    simone 14 mai 2009 14:10 Răspunde
  • va salut si eu cu drag de dimineata mea 🙂

    amalia 14 mai 2009 16:10 Răspunde
  • Si eu te salut, Amalia! Ne desparte un ocean si ne apropie o mare de ganduri.
    Te salut si pe tine Simone, Cristina Bizu, AlinaG, Mi, Amore,Anda si…
    Dalilla draga, ma bucur ca razi cu tot sufletul!
    Intr.o micuta vaza se odihnesc trei trandafiri albi de gradina…Sunt magnifici! Ii privesc si ma gandesc la voi…Fragili, nobili, puri…

    Carmen Sofianu 14 mai 2009 16:32 Răspunde
  • „Oamenii au inventat plecarea spre a nu fi induiosati de propria lor soarta. Cand si-au dat seama ca fiecare plecare echivaleaza cu a muri putin, era deja prea tarziu, nu mai puteau renunta. Si pentru ca efortul sa nu ramana nerasplatit, au nascocit emotia care sa infrumuseteze calatoria si sa incununeze clipa intoarcerii’

    teodora 14 mai 2009 16:56 Răspunde
  • Draga Alice, dragele mele/ sunt la parinti, la casa unde va astept si pe voi in vara. Se potriveste de minune ce scrie Alice. Sper ca sunteti bine, revin si eu curind, va transmit la toti ginduri bune, din copilarie temporara, din natura generoasa si revitalizanta.
    Alice, am vrut sa cumpar parintilor mei revista de mai si cartea si nu am gasit/o nicaieri. Aici probabil inca nu ajunge, dar o sa pornesc eu in cautarea ei.
    Salutari, suflete dragi, toate cele bune.

    corina ingman 14 mai 2009 17:00 Răspunde
  • Va imbratisez dragele mele,si eu de abia astept sa plec in concediu,insa pana pe 26 iunie mai este destul timp!Vreau sa va spun ca mie imi place sa observ comportamentul uman. In concediu lumea e relaxata,amabila,indatoritoare,rabdatoare,calma. In viata de zi cu zi suntem in permanenta criza de timp,stresati si obositi.Suntem nevoiti sa purtam o masca pe care bucurosi ne-o dam jos cand suntem in concediu! Ne eliberam de toate grijile,suntem noi cei reali,dezinhibati,normali!Putem sa ne prostim,sa ne copilarim,sa ne rasfatam,sa fim noi insine! Nu ne cunoaste nimeni,nu ne arata nimeni cu degetul,toata lumea se poarta asa cum vrea,cum simte. Mai greu este cand trebuie sa ne intoarcem,cand n-avem incotro si revedem fetele triste,stresate si obosite ale celor ramasi acasa,care iti stica tot cheful cand ii vezi. Asta-i viata cu bune,cu rele,insa cel mai important e ca noi avem privilegiul de a fi langa niste fiinte dragi ce ne-au adunat in jurul lor,in marea familie a Tangoului,si ne putem comporta normal,ne putem bucura impreuna,putem rade,plange,visa,mangaia.
    Cat de bine e sa stii ca cineva te iubeste,te intelege,e alaturi de tine! Va imbratisez,si urez si eu concediu placut fetelor! Va asteptam cu drag sa va intoarceti mai frumoase,odihnite si cu pofta de viata!Suntem aici,bazati-va pe noi!

    florentinamurgoci 14 mai 2009 17:14 Răspunde
  • ÃŽmi redeschid ferestrele sufletului, după atâta timp greu petrecut de mine, fără să uit să zâmbesc, adevărat ÅŸi din-năuntru, citindu-vă ÅŸi regăsindu-vă atât de minunate.
    Mă pierd printre pânzele albe, nesfârşite ale fiecărei întâlniri cu voi!!!
    Vă citesc…, vă citesc!!!
    Vă caut mereu!

    Pentru Alice, în afară de nemărginita adminiraţie, un albastru senin pentru călătorie!

    atena 14 mai 2009 17:32 Răspunde
  • Pentru voi, ascunsele sufletului meu, mereu trează, sincera mea căutare ÅŸi împlinire, rămâne aici!

    atena 14 mai 2009 17:36 Răspunde
  • Atena, mi-a fost dor de tine, te-am strigat…stiam ca o sa auzi, „mama draga” ce esti!

    Soso 14 mai 2009 18:05 Răspunde
  • wwwyoutube.com/watch?v=piq4rjA7sBM
    O seara frumoasa!

    Carmen Sofianu 14 mai 2009 18:08 Răspunde
  • Carmen Sofianu 14 mai 2009 18:13 Răspunde
  • Dragele mele din provincie sau strainatate, sa nu va suparati pe mine ca va aduc aminte, dar toate cartile Tango (inclusiv cartea noastra!) se pot comanda la redactie, iar voi le veti primi prin posta, la adresa indicata. Detalii privind plata si livrarea gasiti pe pagina principala a site-ului, sectiunea Cartile Tango, e un banner mare acolo…
    Cat despre revista, exista varianta abonamentului-amanunte si in revista si pe site.
    Va spun toate astea pentru ca mi-a adus aminte Corina, povestind ca nu gaseste cartea si revista, dar stiu ca multe dintre voi ati mai intrebat, in nenumarate randuri…

    AlinaG 14 mai 2009 18:14 Răspunde
  • Te imbratisez AlinaG,mi-a fost dor de tine. Astept noi postari cu stilul tau inconfundabil!

    florentinamurgoci 14 mai 2009 18:27 Răspunde
  • Buna seara, Zeite dragi…

    Va salut si eu cu drag, pe cele prezente, pe cele ce au fost, pe cele ce vor reveni dupa drumuri pe care le doresc roditoare si imbucuratoare. Corina draga, ai dreptate, aici Tango-ul de mai inca nu a ajuns si traiesc cu teama ca nu va mai veni. AlinaG, multimiri de detalii, probabil varianta abonamentului ramane singura cale de a ne dansa Tango-ul, luna de luna.
    Alice, Zeite, Lorzi, scriitorii mei dragi si preferati, va imbratisez de buna seara, va alint de buna noaptea!

    Roberrta 14 mai 2009 18:41 Răspunde
  • la mine dorul de plecare e defapt dorul de o fuga undeva in lume , fara ca cineva sa mi mai gaseasca urmele..sa ajung intr un loc in care nimeni sa nu mi stie numele.
    si apropo de ideea asta va recomand o melodie de suflet:augustana boston
    http://www.youtube.com/watch?v=UnqvjD7Kxs4

    o seara lina!

    Ioana 14 mai 2009 19:23 Răspunde
  • Seara asta trebuia sa fie una folk, petrecuta impreuna cu Ina mea draga. Un fel de ultim chef, dinainte de sesiune. Dar se pere ca petrec o ultima receala, cu febra parca prea mare, care ma condamna sa stau in pat, sa inghit multe pastile, sa sorb ceaiuri fierbinti.

    Randurile tale Alice, m-au facut sa imi amintesc de cateva replici din Orient Express. Fiind intrebat Regele unde se simte mai bine, la Paris sau acasa, acesta a raspund “Pe drum”. Acelasi lucru il simt si eu. Iubesc emotiile dinaintea plecarii. Ma tulbura gandul ca voi ajunge. Si, oricat de minunat ar fi acel loc, vine o clipa in care vreau sa ma intorc. Si, din nou, ma simt coplesita de emoti. De emotiile sosirii.

    Dalila, cum a fost intalnirea cu Alice? Asa-i ca e un inger frumos?
    Va imbratisez pe toate, cu brate fierbinti, cu brate neputincioase.

    alyce 14 mai 2009 19:50 Răspunde
  • Fiindca ploua iar, nemilos, am scris cateva randuri…

    Drumuri

    De cand ma stiu, calatoresc prin viata mea si implicit prin viata altora fara sa am o destinatie precisa sau un traseu dinainte stabilit. Nu posed o harta clara, fie ea la scara mica, pe care sa trasez cu o carioca unde sa campez sau un calendar care sa-mi indice exact cat va dura sejurul, sau macar un pliant care sa ma asigure ca am, neaparat all inclusive, bucuriile si fericirile spre care vreau sa ma indrept. Desi posed, inca in termen, permisul de conducere categoria femeie, nu sunt capabila sa ma descurc pe drumurile intortochiate prin viata mea. Refuz cu incapatanare sa ma despart de un bagaj pe care-l duc cu mine mereu, in care am stivuit cu grija, impachetate de cu zorii vietii, toate visele si sperantele mele. L-am purtat cu mine peste tot, chiar si cand am intrat, nestiutoare, pe drumuri cu sens interzis, pe care le visam autostrazile mele spre fericire. Ma orientez mereu, nu dupa indicatoare clare, vizibile, asezate in fata ochilor prea deschisi sa le vada, zidite in fata sperantelor ce accelereaza pana la podea spre nicaieri, dupa un singur GPS, si acela nemodern si deloc vocal, decat ptr. mine : inima mea. M-am gandit mult timp ca e posibil sa fie defect, fiindca nu m-a avertizat niciodata de drumurile cu denivelari pe care intrasem sau de intersectiile in care era mult prea mare aglomeratia de calatoare , fara semn de incepator, care-si asteptau startul spre destinatia ce credeam ca este doar a mea. Dar nimeni nu mi-a spus si in niciun cod de legislatie n-am gasit avertizarea ca drumul inapoi, spre mine, e plin de serpentine periculoase, iar uneori trece pe sub indicatorul atentie la inimi, cad pietre.
    Ma intorc mereu, si-mi gasesc bagajele de vise, la fel ca in calatoriile in care nu purtam ce am stivuit in bagaje, neatinse si neimplinite, asteptand cuminti, un alt drum, o alta calatorie. Poate de data asta pe drumul cu sens unic spre fericire care stiu ca exista, desi nici cele mai performante harti de pe google nu voiesc sa mi-l arate. De aceea refuz, spre mirarea tuturor, sa-mi deconectez GPS-ul in stationare, desi am ades ochii in lacrimi. Or fi de la farurile din fata, imi zic…

    Noapte frumoasa, drum bun…

    Roberrta 14 mai 2009 20:16 Răspunde
  • Robertta, ai scris si pt. mine… Te imbratisez!
    Pe toate va imbratisez,tare de tot!
    Alice, Rossane…la fel ca in fiecare seara…

    Noapte blanda tuturor!

    Cristina Socaciu 14 mai 2009 20:22 Răspunde
  • Foarte frumos Robertta !Esti plina de sensibilitate.
    Noapte buna DRagelor, drumetelor!

    Blanca237 14 mai 2009 20:40 Răspunde
  • „Poate nu imi vei sta alaturi nicicand, dar eu tot am sa te iubesc ca si cum as fi fost, intr-o viata nestiuta de niciunul dintre noi, mireasa ta.”
    Citatul l-am gasit in Tango, e scris de Ioana Revnic… mi-a placut mult…

    Cristina Socaciu 14 mai 2009 20:44 Răspunde
  • Roberrta, cea de pe dreapta care se impotriveste sa intre in intersectie, sunt eu!
    Ai scris minunat, simt ca mi-ai deschis si mie un drum catre cuvintele pe care le gasesc din ce in mai greu…
    Am avariile puse desi masina merge ok…le-am pus de atentionare, ocoliti-ma, nu ma misc…cum de ce? ca nu stiu unde…
    Si ma ocolesc masinile, asa cum teoretic imi doresc…se mai opreste cate un trecator sa ma intrebe de ce stau cu capul in jos…ma uit la ei si le vorbesc prin semne sa ma lase in pace…nu mai am curaj nici sa las geamul in jos si nici sa vorbesc cu voce tare…
    E greu sa raspunzi la intrebari de genul ce ai patit, dar ce ai ca „masina” merge, nu? dar de ce nu mergi mai departe?
    Astept cheile domne, astept cheile…

    Soso 14 mai 2009 20:52 Răspunde
  • cata dreptate ai Soso! 😀

    Blanca237 14 mai 2009 20:56 Răspunde
  • Buna seara,
    CarmenSofianu, iti multumesc pentru gandul bun. Ma va insoti gandul tau in calatoria pe care o voi face. M-am hotarat sa plec maine, dis de dimineata la Balcik. Sau la Varna. Vad ude ma opresc. Stau pana duminica si voi fi singura, pentru ca vreau sa-mi limpezesc gandurile, sa iau, daca pot o hotarare. Imi las iubitul acasa (hm, „iubitul”… ii tot zic asa, pentru ca eu inca il iubesc; iar el imbratiseaza, acum, o alta femeie cu care nu stiu daca, nu cred ca vor avea un viitor) .
    Va voi citi, va voi urma sfaturile, ma vor insoti gandurile voastre bune.
    Va imbratisez si vars o lacrima si pe umarul vostru.

    Maria 14 mai 2009 20:59 Răspunde
  • Anna, Ema…se simte fetelor ca nu sunteti…

    Pisica, zici ca e un facut…mi se arata pisici numai in drumul catre casa…hmmm, cum imi arati tu pe unde tre’ sa merg…

    Mai am un gand special pentru Anda, pentru distinctia cu care isi poarta parul blond si sufletul asemenea…

    Mai am unul pentru o visatoare (ca mine si ca noi toate) intre munti, care isi lustruieste armura in fiecare zi pentru ca nimeni sa nu-i vada semnele din suflet, suflet care inca cerceteaza dupa o Rapsodie pe care sa o asculte impreuna cu oamenii atat de iubiti…
    Dragelor, pe toate va citesc si va admir in tacere sau cu glas soptit, dar mereu cu capul plecat…imi doresc sa am puteri magice sa va ridic sufletele in palme catre un vazduh mai linistit, acolo ar trebui sa fie zeitele…

    Alice, o plecaciune in fata creatiei tale!

    Soso 14 mai 2009 21:03 Răspunde
  • Maria, sper sa-ti limpezeasca gangurile si inima calatoria pe care o vei face.Iti doresc numai bine.

    Blanca237 14 mai 2009 21:06 Răspunde
  • Corina, ce frumos ai scris, „din copilarie temporara”. Si ce concluzie buna si adevarata ai, daca din stiu si eu ce motive nu ajunge la cei ce avem nevoie, dupa ce tanjim, trebuie sa plecam noi sa-l cautam, sa-l imbratisam. Si cred ca noi am pornit toti, toate de aici sa facem asta, nu? Am cautat, ne-am gasit…

    amalia 14 mai 2009 21:17 Răspunde
  • nu ajunge la noi ceea ce avem nevoie (asta am vrut sa spun)

    amalia 14 mai 2009 21:18 Răspunde
  • Multumesc Blanca. Iti doresc si eu mult bine. Te imbratisez

    Maria 14 mai 2009 21:20 Răspunde
  • alyce, daca ai stii cat m-ai emotionat cu asta: Fiind intrebat Regele unde se simte mai bine, la Paris sau acasa, acesta a raspund “Pe drum”.

    Imi place mult sa calatoresc, in studentie mergeam o data pe luna de la Cluj la Bucuresti, mereu imi era dor de ambele. Si acum am mai lungit un pic drumul si nu il mai fac cu trenul, dar drumul mi-e tot esential. Iar cand am venit la Bucuresti la intalnirea cu voi, parca zburam, mai ales cand m-am apropiat de Bucuresti, nu mai simteam, nici oboseala, nici nimic. A fost grozav si vreau sa mai fie, vreau.

    amalia 14 mai 2009 21:22 Răspunde
  • Maria o sa vizitezi gradina reginei la Balcic?

    Blanca237 14 mai 2009 21:27 Răspunde
  • Amalia, felicitari pentru articolele din „Tango” si pentru blogul interesant!

    Blanca237 14 mai 2009 21:38 Răspunde
  • eu in noapte asta voi vorbi despre drumuri imaginate dar niciodata indeplinite. despre drumuri pe care le-am parcurs in gand de mii de ori, carora le stiam fiecare popas, imi imagineam ochii nostri deveniti pereche uitandu-se spre peisaj de atatea ori visat, maina lui cautand-o pe a mea pentru a ma tine mai aproape, pentru a merge mai departe…pentru a nu ma lasa sa ma sovaiesc in hotarare, impreuna, eu si el….noi pentru o bucata de drum si poate pentru intotdeauna. eu oglindindu-ma in el, el reflectandu se in mine- drumul nostru.
    Dar pasii mi-au fosti interzisi, mana lui s-a desprins de mine m-a lasat sa o caut tremurator in noapte cand dorinta de a o porni pe drum nu mai poate fi stavilita.
    Nopti dinaintea marilor calatorii.
    Nopti traite la nesfarsit pe un drum schitat, un inceput de drum abrupt incheiat, dar retrait la nesfarsit in imensitatea gandului.

    Simone, iti multumesc.

    raluca 14 mai 2009 23:11 Răspunde
  • Maria, drum bun in calatoria ta.

    raluca 14 mai 2009 23:13 Răspunde
  • Buna dmineata, v-am pregatit cafeaua astazi, este tot pe noptiera…langa aveti sticluta cu praf de zambet si speranta…mai incolo un pic e fereastra cu soarele ce se ascunde dupa draperie…si mai incolo un pic e o dimineata de vineri pe care o doresc senina tutror zeitelor!

    Soso 15 mai 2009 6:43 Răspunde
  • Buna dimineta dragelor!.Multumesc de cafea Soso, e delicioasa si invioratoare.:)

    Blanca237 15 mai 2009 8:12 Răspunde
  • Daca te-ai indeparta putin,
    Dragostea mea ar creste
    Ca aerul dintre noi.

    daca te-ai indeparta mult,
    Te-as iubi cu muntii si cu apele
    si cu prasele
    Care ne despart.

    daca te-ai mai indeparta
    Cu o zare,
    La profilul tau s-ar mai adauga soarele,
    Luna si jumatate din cer.

    Marin Sorescu, Perspectiva

    Blanca237 15 mai 2009 8:24 Răspunde
  • Felice 15 mai 2009 9:00 Răspunde
  • Todos los viajes son siempre el mismo viaje a nuestra Itaca, la Itaca dibujada en los sueños de nuestra infancia y pintada y retocada permantemente con y en cada uno de nuestros avatares. Los diferentes paisajes nos hacen pensar en la ilusión de un nuevo viaje, pero es un espejismo pues siempre vamos camino de la Itaca particular que pone rumbo a nuestros pasos, aun cuando nos conduzcan a otras Itacas.
    Los nuevos amores son los faros que orientan nuestro rumbo hacia nuestra Itaca y que tal vez encallen la nave en nuevas y a la vez conocidas playas de viejos amores pero el milagro de la vida hará que sobre el viejo lienzo preparemos el pincel para reparar las vías de agua y emprender la travesía.

    octavio 15 mai 2009 9:22 Răspunde
  • Buna dimineata va spun spun si eu voua si ma indrept cu zambetul pe buze spre cafeauna voastra!
    aseara nu am mai avut putere sa scriu, am ajuns obosita de pe drumuri…dar extrem de fericita.
    cunvintele imi sunt putine si neputincioase ca sa va povestesc cum a fost intalnirea mea cu Alice; am fost linistita pana in ultimul moment. am intrat in Carturesti ca la mine in biblioteca,mi-am plimbat lenes ochii peste carti si apoi m-am asezat cuminte pe o canapea in asteptarea zeitei mele dragi…si cand ochii mei au intalnit chipul acela luminat de zambet n-am mai stiut unde sunt…mi-am adunat tot curajul si m-am indreptat timida spre ea si i-am spus simplu : sunt dalila…pentru altceva nu am fost in stare sa zic…ma uitam vrajita la ea, ma pierdusem in ochii ei, in zambetul ei si tremuram si tremuram si simteam ca am sa ma prabuesc acolo pe loc, ca in inima mea nu pot incapea atatea bucurii si atatea emotii…si am inceput sa plang, fara sa vreau ( desi in propusesem sa nu o fac)…si cuvintele refuzau cu incapatanare sa vina la mine, sa-mi rosteasca gandurile…
    e inutil sa va povestesc voua celor care deja ati cunoscut…mai mult imi povestesc mie ca sa fiu sigura ca eu am vazut-o pe alice, ca nu a fost totul un vis frumos…
    in dragoste isi gaseste toate puterile, vorbeste atat de frumos, este atat de reala si de delicata ca un clopotel de padure…atata caldura si frumusete raspandeste in jur…sub zambetul ei se ascunde atata putere…acum stiu de ce o iubesc pe Alice Nastase si am sa-i fiu mereu recunoscatoare ca m-a invatat sa lupt pentru dragostea mea pana la capat chiar daca mi-e teama…sa iubesc frumos, curat , complet…
    nu stiu cand a trecut timpul, pentru ca timpul in preaja ei are alta curgere, alta dimensiune…si apoi a venit clipa cand a trebuit sa-i spun la revedere…alice daca ai stii cat de mult mi-am dorit sa te imbratisez, dar mi-a fost teama sa nu te sperii ..imi intindeam brate imaginare spre tine si te imbratisam in gand…
    iti multumesc zeita!

    dalila tua 15 mai 2009 9:22 Răspunde
  • Doamna Murgoci, mamica noastra blanda si inteleapta de pe blog, va salut si va multumesc! Sunteti de o bunatate entuziasta, tonica, o prietena draga pe umarul careia nu apuci sa hohotesti de plans, caci te ia de mana, iti da incredere si te face sa zambesti. Va admir foarte tare.

    AlinaG 15 mai 2009 9:36 Răspunde
  • Buna dimineata familia! Sunt ascunsa intr-un colt de lume, cu gandul la voi. Soso, sunt ametita, aiurita, agitata… n-as putea sa vin acasa asa. Incerc sa-mi pun ordine in ganduri si apoi o sa ma gasesti tot timpul cu familia. Dar mai lasa-ma un pic sa-mi revin. Imi fierbe motorul…si sunt convinsa ca o sa ajung in service.
    Valin, ma bucur ca ai gasit.
    Soso, Felice, Alyce, Ella, Corina, Anna lui Cris, Dalila, Rosanne, Ralu, Simona Ioana, Carmen Sofianu, Cristina Socaciu….familia toata…love you!
    Pisica, you are always on my mind.
    Roberrta, Blanca, felicitari. Toata admiratia pentru ce sunteti si cum scrieti.
    Octavio, din cauza ta o sa ma apuc sa invat spaniola!
    Alice, ti-am scris ieri si ti-am trimis niste panze albe, nesfarsite…dar, din pacate mesajul este tot la moderat si panzele au ramas blocate acolo. Te imbratisez de drag, de dor si cu multa dragoste.
    Va imbratisez

    Ema 15 mai 2009 10:42 Răspunde
  • Buna dimineata!
    Toata viata ne este o calatorie…Spre desavarsire, spre iubire, spre cunoastere. Cu cat invatam mai mult, intelegem cat de putin stim. Dar ne apropiem din ce in ce mai mult de Dumnezeu, pana cand ne vom transforma in tarana… Iar sufletele noastre libere vor veghea si vor zbura.
    Viata este o calatorie minunata, daca esti un om sanatos. Fiecare zi iti ofera o bucurie , cat de mica, important este sa ai disponibilitatea si dorinta de a o vedea. E dificil sa inveti asta, dar cand se intampla, devii tare fericit. Cautam lucruri complicate, facem planuri ireale uneori, ignorand frumusetea zilei de AZI- care se pierde in neant, adaugandu-ne un fie de par nins, un plus de intelepciune…
    Va doresc (asa cum imi doresc si mie si celor dragi), sa descoperiti in fiecare zi cate o mica (sau mare) minune si sa stiti sa va bucurati de ea. Numai ganduri bune!

    Amore 15 mai 2009 11:01 Răspunde
  • Multumesc petru cuvintele frumoase Ema. Am citit numai lucruri frumoase despre tine scrise de dragele noastre prietene si am observat ce le era dor de tine si, dupa cum vad aveau dreptate : oricine ar fi onorat sa te cunoasca , sa cunoasaca o persoana calda cum te simt eu.

    Blanca237 15 mai 2009 11:57 Răspunde
  • Draga Amore, cum sa facem sa nu mai gresim ? Cum sa ne obisnuim sa apreciem minunile din fiecare zi si sa nu mai stam cu gandul indreptat spre zarile altor zile? Cum ?

    Blanca237 15 mai 2009 12:19 Răspunde
  • Draga Blanca237, cred ca totul tine de intelepciune… care,da, vine cu varsta…Eu am trecut un prag:(…
    Am o sita, imaginara… Ceea ce ma doare sau ma supara, se cerne, dispare, pentru ca asa imi doresc eu… E greu, dar prin vointa, totul este posibil. Cel putin asa cred.
    Gresesc, evident… Dar am citit candva „Nu regreta greselile facute cu voia ta”.
    Un weekend minunat va urez tuturor!

    Amore 15 mai 2009 13:38 Răspunde
  • Multumesc. Un weekend insorit si tie!

    Blanca237 15 mai 2009 13:46 Răspunde
  • Draga mea Maria,cred ca hotararea de a pleca singura la Balcic sau la Varna este binevenita. Incearca sa fii cat mai sincera cu tine insati si intreaba-te daca merita sa suferi pt un barbat care se afla in bratele altei femei. Nici gandul ca s-ar putea sa nu ramana nici cu ea nu trebuie sa cantareasca prea mult,deoarece daca te iubea,daca incerca sa te cunoasca mai bine nu te-ar fi ranit! A simtit ca il iubesti,dar n-a contat,tot cu gandul la fosta este. Da filmul inapoi cum se spune,si rememoreaza povestea voastra si cu bune,si cu rele. Numai tu singura vei sti ce sa faci! Sunt alaturi de tine,si orice hotarare iei va fi justa,dar gandeste-te ca meriti sa fii iubita si fericita!Orice femeie are dreptul la dragoste,lacrimile sunt pt lucrurile simple care impresioneaza fiinta iubita,gesturile simple dar atat de importante intr-o relatie. Te imbratisez si voi fi cu gandul la tine!
    Dalila ti se simte emotia printre randuri. Nici eu n-am cunoscut-o personal pe draga mea ploiesteanca,dar o simt atat de aproape,si ma gandesc ca aceeasi reactie as fi avut-o si eu ca si tine,nu mi-as fi putut opri lacrimile sa-mi curga pe obraz.Ma bucur ca ai cunoscut-o si ai imbratisat-o! Esti un om fericit!!!

    florentinamurgoci 15 mai 2009 15:07 Răspunde
  • http://www.youtube.com/watch?v=eZFs33Eq0-M
    este atat de reala, cu drag

    anastacia 15 mai 2009 16:10 Răspunde
  • IRIS – Vals

    „http://www.youtube.com/watch?v=jeBY2AKIKC8”

    Eu nu vreau sa fiu singur cand vei pleca
    Eu nu vreau sa las totul pe seama ta
    Am sa acopar cu sufletul meu
    Amintirile noastre,uitarea si ce-a fost mai greu

    Tu stii ca ma raneste gandul de bun ramas
    Tu stii,iubirea mea toata tie ti-o las
    Iar daca luna mi te va lua
    O stea eu voi fi spre tine ea va cadea

    Singuri mereu doar pe noi ne avem
    Eu si cu tine sarutul etern
    E un miracol,e un mister
    Impreuna mereu
    Noi doi

    Eu nu pot trai cu gandul ca tu poate minti
    Eu nu pot uita cate lacrimi fierbinti
    Le-am cules ca o dorinta in atingerea ta
    Mai presus de uitare esti viata mea

    Seara frumoasa, zeite dragi!
    Felice, Camelia sunt aproape de voi!
    Blanca, e una dintre cele mai frumoase poezii, poezia postata de tine…
    Maria, drum bun si suflet linistit!
    Alice, Rossane, va tin de mana…

    Cristina Socaciu 15 mai 2009 17:38 Răspunde
  • Buna seara, Zeite dragi…

    Va salut din nou, cu acelasi drag, cu acelasi dor neinteles. Multumesc mult Blanca, Cristina Socaciu, va asigur ca si eu va citesc cu o placere cel putin egala. Soso draga, sper sa te afli, sau sa gasesti drumul tau cu prioritate, doar al tau. Maria, drumul tau sa te insenineze si sa-ti gasesti raspunsul numai si numai in tine. Noi te insotim, cu gandul bun. Dalila, draga mea draga, se simte fericirea si lumina insuflata de intalnirea reala cu Alice. Nu pot decat sa-mi imaginez si eu, si sa sper ca voi trai asa o bucurie. Ema draga, bine-ai revenit, suntem aici, familia ta draga din care faci parte cu drepturi depline. Amore, dna Florentina, salutari dragi, salutari calde..

    Roberrta 15 mai 2009 17:59 Răspunde
  • Si totusi…
    Ana Blandiana

    „Intre noi apele curg largi
    Si corabia mea cu panze zdrentuite
    Nu mai poate sa le treaca.
    Intre noi s-au prabusit anotimpurile,
    Iar cioburile lor ne-au intrat in suflet
    Ranindu-ne fericirea.

    Cine sunt eu?
    Eu sunt pamantul
    Cu clocotul vulcanilor,
    Iar tu esti cerul albastru
    Cu portile -nchise…
    Uneori as vrea sa-ti fur norii
    Dar cu fiecare incercare de-a mea,
    Ma scufund in intunericul din mine
    Care incearca zadarnic
    O alba lumina.”

    Buna seara!Va citesc in fiecare zi,dar n-am avut cuvinte sa spun …Asa ma simt „ca o corabie cu panze zdrentuite”…
    Va admir si incerc sa ma incarc de lumina ce-o gasec in fiece clipa aici.

    narta 15 mai 2009 19:54 Răspunde
  • Buna seara Narta, bine ai venit pe marea noastra! Vino la noi in dana sa avem grija de corabia ta, asa cum putem, discret si fara judecata, dar cu multa multa dragoste si admiratie…o sa vezi, impreuna peticim panzele zdrentuite ale fiecareia, in culori calde, ca sa vada toata lumea, cand vei iesi din nou pe mare, ce mozaic de sentimente si trairi are zeita Narta!

    Soso 15 mai 2009 21:01 Răspunde
  • Bine Ema, fie, te mai las un pic :)…ma bucura agitatia ta, parca-ti si vad ochisorii sclipind pe sub genele rimelate!
    Pisico, tu te tii de sotii…astazi cand m-am intalnit cu tine (tot pe drumul spre casa!!!!) cascai de mama focului, te-a prins oboseala de codita?
    Roberrta, eu imi caut drumul si poate ca o sa-l caut pana la ultima suflare, dar il caut cu o teama de necuprins in piept…imi doresc pe drumul tau numai semafoare de culoare verde (e culoarea mea preferata) sa te lase sa gonesti spre fericire!
    Cristina Socaciu…pe melodia Baby a lui Iris, barbatul mi-a cazut pe un genunchi, langa bradul de Craciun…mereu imi vor fi in suflet cantecele lor…multumesc!
    Florentina, in fata ta mi-e greu sa-mi aleg cuvintele, esti minunata cum ne mangai tu pe noi cu atata tandrete…am citit si am recitit ultima ta postare si ganduri multe si contradictorii imi sapa prin minte, insa le voi cuminti eu pe ele, ma duc acusica sa ma culc :)…ma tot gandesc la ce i-ai spus Mariei, parca mi-ai fi spus si mie:” daca te iubea,daca incerca sa te cunoasca mai bine nu te-ar fi ranit” – of Florentina, asa e, dar ma uit la mine acum, cat am iubit si eu si am ranit la randu-mi…zici ca sunt scrise pe suflet cu cratima cuvintele astea…
    Blanca, ai o minte si un suflet minuntate, deschise, pregatite parca…de tot si de toate…eu asa te simt…esti efervescenta, ramai asa si aminteste-ne si noua de asta!
    Amore, pun si eu umarul la crezul tau, ca viata intreaga este o calatorie spre sunoasterea de sine, dar mie drumul acesta mi se pare greu si alambicat si parca cu prea multe alternative de a ajunge la destinatie…stiu, e liberul arbitru…
    Dalila, ce sentimente frumoase ti-au umplut sufletul, ce ganduri de admiratie ti-au clocotit in minte cand ai vazut-o pe Alice, pe zana noastra cu straie lumesti!Ma bucur pentru bucuria ta! Tare, tare!
    Maria, sunt si eu alaturi de celelale langa sufletul tau zbuciumat, asculta-i vorba sau tacerea si dupa ce se va fi linistit, cauta in el vrerea ta cea mai de pret…
    Raluca, draga mea cu drumuri imaginare desenate pe panzele inimii…esti aproape ca si mine, si eu ma hranesc cu drumuri imaginare catre tinutul de nicaieri…imi hranesc asa sufletul si mintea si ma ajut sa merg mai departe catre alte vise si poate catre alte drumuri imaginare…nu e chiar asa rau (aiurea!), multi nu pot face asta :), iti sunt alaturi!
    Atena, sper ca atunci cand ai redeschis fereastra sufletului tau sa fi regasit soarele si caldura care sa te faca sa te intorci la noi, sa ne scrii, sa ne incanti, sa invatam de la tine, sa ne spui de tine!
    Rosanne, ochii nostri albastri ce mai fac?pruncul tau ce mai face? Iti doresc cer senin acolo unde te vor duce drumurile…te astept cu drag, inapoi…
    Simona Ioana, da, asa e domne, nici eu nu pot sa ma despart de tara asta si de pamantul asta, asa cum e el, si orice calatorie pe care o fac e mai frumoasa numai ca stiu ca ma intorc…ce chestie….nu stiu cat o sa ma tina pentru ca mi se rascoleste sangele in cap de multe ori pe aceste meleaguri minunate….
    Amalia, jos palaria in fata ta! Atat!Esti minunata si basta! si puternica si curajoasa…gata!
    Cristina Bizu? Cristina Bizu, ai facut cale intoarsa? Cum mai este el acum? ce emotii intampina inima ta atat, atat de deschisa…?
    Corina draga, ma faci sa mut limbile ceasului inainte, sa vina odata August! Sper ca esti bine…calatoria o sa te incarce, o sa te lumineze, ai sa vezi!
    Monica, cata dreptate ai, aici e un loc de taina minunat, ca cel de sub masa din bucatarie pe care il nascoceam special cand eram mica, fix pentru momente de suflet, cu papusi devenite mai tarziu zeite…
    Alyce, draga mea cu tumult de emotii!iti tin lumnii la examene, stiu ca va fi bine…nu numai acolo…
    Alice, draga sufletului meu, te port in gandul meu bun!

    Noapte lina tuturor!

    Soso 15 mai 2009 21:50 Răspunde
  • Multumesc Soso…fiecare gand are un fel de magie care pana la urma ajunge si la mine…
    Noapte linistita !

    narta 15 mai 2009 21:56 Răspunde
  • Port inima ta cu mine

    O port in inima mea

    Niciodata nu sunt fara ea.

    Oriunde merg eu, vii si tu, draga mea.

    Iar tot ce e facut doar de mine,

    E facut si de tine, draga mea.

    Nu ma tem de soarta

    Caci tu esti soarta mea, draga mea.

    Nu vreau nici o lume

    Frumoaso, tu esti lumea mea.

    Iata secretul pe care nimeni nu-l stie,

    Iata radacina radacinilor

    Si esenta esentelor

    Si cerul cerurilor

    Un copac numit viata.

    Care creste mai sus decat poate spera un suflet,

    Decat poate ascunde o minte.

    E minunea ce tine stelele departate.

    Port inima ta cu mine.

    O port in inima mea.
    ( E E Cumming)

    noapte buna zanele mele dragi!
    noapte buna Alice!

    dalila tua 15 mai 2009 22:05 Răspunde
  • Va spun si eu noapte buna, tiptil, cum le spun copiilor mei adormiti… Nu am ajuns inca acasa, m-am pierdut splendid pe drumuri cu nesfarsiri de verde, cu nori in forme suave si cu miracole petrecute in miezul inimii. Dar vin spre casa, asteptati-ma, asa cum si eu va astept mereu sa ajungeti la mine.
    Dalila, cata emotie a fost in intalnirea noastra! Va imbratisez, pe toate, pe toti, vin zambind, vin plutind, vin iubind. Pe maine, pe totdeauna. Hasta manana, hasta siempre, como me decia Octavio, hace muchos anos.

    Alice Nastase 15 mai 2009 23:28 Răspunde
  • Buna dimineata, buna dimineata,
    Azi va pregatesc eu cafeaua si, ca de obicei, avem frisca, zambet, soare si speranta din sticluta magica a Roberrtei. Si pentru ca e weekend, avem si croissante proaspete.
    Aseara m-am intalnit cu Carmen. E delicata, calda, frumoasa si nici n-am simtit cand a trecut timpul. Deja mi-e dor de ea si de voi toate.
    Ema draga, usa e deschisa tot timpul pentru tine. Cand esti gata, vino inapoi. Mi-e dor de tine, dar te port in ganduri si in suflet.
    Alyce, cum stai cu invatatul? Am si eu emotii pentru prietena pe care o ajut cu lucrarea de licenta, si azi noapte, scriind la ultimul capitol ma gandeam la tine.
    Cristina, sufletul meu drag, tu sti…
    Iertati-ma pe cele pe care nu v-am numit. Va port pe toate in suflet si in gand cu drag si cu dor. Deja am emotii pentru intalnirea cu Dalila.
    Un weekend frumos sa aveti cu mult soare chiar daca se anunta ploi.
    Va imbratisez.

    Felice 16 mai 2009 8:14 Răspunde
  • Buna dimineata, fete frumoase!

    Vin la cafea, Felice! Vreau sa ne fie sufletele pline de speranta…vreau mult, mult…
    Va invidiez frumos pt. intalnirile voastre, zeitelor! Desi inca nu am intalnit nici o zeita, va simt aproape…
    Alice, te asteptam cu drag! Sigur tu stii si simti asta!
    Tuturor un gand bun…Va imbratisez pe toate chiar daca nu va numesc!

    „http://www.youtube.com/watch?v=6_CURFcPXHI”

    Julio Iglesias – La carretera

    „al final del camino te encontrare…”

    Cristina Socaciu 16 mai 2009 9:01 Răspunde
  • Felice draga, eu nu stau chiar asa de bine, ca prietene ta, cu licenta. M-am cam avantat intr-o gramada de lucruri odata si acum incerc sa le duc pe toate la bun sfarsit. Si, de cateva zile ma lupt cu o raceala cumplita, cu febra mare, care ma condamna sa stau in pat si sa nu pot face nimic. Si orele acestea ma nelinistesc, as vrea sa fiu bine, sa ma apuc din nou de scris, de citit, de licenta.
    Soso, draga mea, iti multumesc mult. Cuvintele tale imi dau curaj.
    Dalila, cata emotie se simte in randurile tale despre Alice. La fel de multa ca si in seara cand m-ai sunat, in seara cand te despartisei de Alice. Erai atat de dulce cum imi povesteai despre lacrimile tale de fericire, despre toate trairile minunate de care ai avut parte, despre clipele sublime petrecute langa Alice. Si mi-ai amintit de mine, si fiecare cuvant de-al tau il simteam ca fiind al meu. Mi-e dor de tine, parte din sufletul meu. Cuvintele tale de aseara, mi-au vegheat noaptea. Iti multumesc mult.

    Va imbratisez pe toti, dragilor.
    Alice, te imbratisez cu sufletul, mereu.

    alyce 16 mai 2009 11:17 Răspunde
  • Toate simturile mele – Anda Pinkerfeld

    Toate simturile mele – sufletul –
    Le-am pus in varful degetelor
    Pe care prin parul tau le treceam.
    De-atata suflet, degetele imi tremurau
    si m-am oprit.
    M-am prefacut toata in varfuri de degete
    Ce-ti netezeau parul.

    Cristina Socaciu 16 mai 2009 12:13 Răspunde
  • Plecările ÅŸi sosirile sunt pentru mine cele mai fericite ÅŸi cele mai triste momente. ViaÅ£a mea se scurge între plecări ÅŸi sosiri. Sunt o femeie care trăieÅŸte o poveste de dragoste imposibilă din toate punctele de vedere: rigorile sociale sunt împotriva noastră, cultura, religia, părinÅ£ii, soÅ£ia lui ÅŸi prietenul meu, distanÅ£a dintre noi. TotuÅŸi se întâmplă, rar ce-i drept, să avem parte de crâmpeie de fericire într-o mare de tristeÅ£e atunci cand ne întâlnim, atunci când călătorim peste mări ÅŸi ţări ÅŸi peste continente pentru sărutări furate, pentru câteva nopÅ£i de dragoste în taină. Aeroporturile îmi stârnesc cele mai mari, intense ÅŸi diverse emoÅ£ii, atât de importante sunt plecările ÅŸi sosirile pentru mine! AÅŸ vrea să plec într-o zi departe, cu un „one way ticket”, ÅŸi să nu mai fiu nevoită să sosesc.
    Alice, te admir enorm!

    Agatha 16 mai 2009 17:08 Răspunde
  • Un cântecel despre dragoste ÅŸi călătorii: Taylor Hicks „Places I’ve been”
    http://www.youtube.com/watch?v=uAxb-5TA3ZM

    Agatha 16 mai 2009 17:35 Răspunde
  • bine v-am gasit..va citesc de mult si imi sunteti aproape dar nu am reusit, nu am indraznit sa viu printre voi.. vreau sa va impartasesc un un vis frumos de calatorie devenit realitatea unei familii de romani cu trei copii mici ..ocolul lumii.. .
    http://poraquiporalla.com/Pages/a0_Page_index_roumain.html
    cu drag de voi

    naxi 16 mai 2009 18:12 Răspunde
  • minunate zeite, va cer ajutorul !
    iubitul meu cu care am fost 14 ani a avut o relatie cu cea mai buna prietena a mea.pe ea o stiu tot de atata timp.relatia lor a durat cam 6 ani, ea fiind casatorita cu cineva pe care i l-a prezentat iubitul meu. ea s-a casatorit cu acesta dupa ce incepuse relatia cu iubitul meu.
    acum eu locuiesc in aceeasi casa cu el din motive obiective si am devenit confidenta lui.imi povesteste toate problemele pe care le are intr-o noua relatie, eu il ajut cu cat sunt in stare, dar toata povestea asta ma epuizeaza fizic, dar mai ales psihic. cum sa ies?

    http://www.youtube.com/watch?v=xdbdIR1S4L0

    anastacia 16 mai 2009 18:16 Răspunde
    • Saturday night fever… Anastacia, suna a Vicky Cristina Barcelona! Ai vazut filmul? E prea complicat, nu stiu… De fapt, nimic din ce e pretios nu ti se ofera simplu. Dar ce traiesti tu se rezolva printr-o retragere corecta. Te incarci prea mult…
      Am venit acasa, de pe drumuri lungi si splendide, maine promit sa revin cu poze si povesti. Mi-a fost dor de voi, mi-a fost dor pur si simplu, asa cum imi e si acum, dor, dor si doare… Ce usor ne invatam cu binele, cu frumosul, cu dragostea, ce adanc e sevrajul cand suntem nevoiti sa revenim cu picioarele pe pamant…

      Alice Nastase 16 mai 2009 21:42 Răspunde
  • Noapte blanda, Alice! Te tin usor de mana…si pe Rossane si pe toate zeitele…
    Atat de bine inteleg cum e sa-ti fie dor, dor, dor…

    Cristina Socaciu 16 mai 2009 21:47 Răspunde
    • Tine-mi mana in mana ta, Cristina! Rosanne… Va sarut. Noapte buna, tuturor celor care- si petrec sambata, la fel ca mine, ca noi, sublimand dragostea in cuvinte.

      Alice Nastase 16 mai 2009 22:03 Răspunde
  • Buna dimineata cu gene obosite inca , de pe drum,de pe carari cu soare si cer senin, cu gradini inflorite si aer curat, cu ganduri calde si linistitoare…
    Va imbratisez cu sufletul, iti multumesc pentru grija Soso, Cristina, mereu de mana ta, Alice…nu imi vei parasi niciodata partea dreapta a inimii.Raluca, imi place sa citesc ce scrii…Mi-e dor tare de SimonaIoana, Corina, Anna, Pisica, Sara, dalila…cat ma bucur pentru tine, Ema…va tin de maini.Pe toti va strang in linistea mea.

    rosanne 17 mai 2009 8:06 Răspunde
    • Buna dimineata, vin si eu la cafeaua cu lapte, cu soare, vin cu ganduri senine ca ochii Rosannei. E duminica inalta si sfanta, iar eu incerc sa ma bucur de lumina- certitudinea mea de azi…

      Alice Nastase 17 mai 2009 9:21 Răspunde
  • Buna dimineata, Alice! Buna dimineata, Rossane! Buna dimineata, tuturor!
    Vin langa voi la cafea…

    Cristina Socaciu 17 mai 2009 9:29 Răspunde
    • Mi-e dor sa stam de mana cu adevarat.

      Alice Nastase 17 mai 2009 11:18 Răspunde
  • Buna dimineata, Zeite dragi….

    Buna dimineata Alice, draga noastra revenita langa noi, buna dimineata Rosanne, buna dimineata Cristina Socaciu. Vin si eu la o cafea tarzie, de ma primiti, dupa ce m-am luptat inca de la trezire cu un singur gand: am obosit. Am obosit sa ma trezesc suspendata de marginile tristetilor mele, am obosit sa inot prin lacuri de melancolii adanci, am obosit sa-mi declar singuratatea prietena, fiindca stiu ca as da-o oricand, pe-un suras…

    Roberrta 17 mai 2009 11:24 Răspunde
    • Iti surad eu- stiu ca nu e de ajuns, dar tine de singuratate. Si vreau sa imi zambesti si tu, ca sa nu ma simt si eu ingrijorata, asa cum sunt azi, desi nu recunosc…

      Alice Nastase 17 mai 2009 11:39 Răspunde
  • Surasul tau ce denota atata noblete, Alice, ajunge exact in acel punct, din dreapta sus, al inimii mele. Acolo il voi pastra mereu, iti promit! Ti-l intorc si eu, timid, sperand ca sufletul va urma, credincios, colturile buzelor. Sa facem cumva, ca ingrijorarea sa fuga rusinata, acolo unde se va ascunde si singuratatea mea. V-as invita, de-ati fi aproape, sa colindam azi pe dealurile din jurul meu, sa ne punem cirese la urechi si sa ne spunem, fara sa obosim, cuvinte frumoase, cuvinte care mangaie si alina…

    Roberrta 17 mai 2009 11:59 Răspunde
  • As vrea sa va pot alunga singuratatea, tristetile, ingrijorarile. Sa va desenez curcubee vesnice, ca sa va tina de ploaia, sa va fie mereu senin. Macar voi sa fiti linistite, daca eu ma zbat in propriile mele nelinisti. Mi-ati lipsit mult zilele astea, zile care au fost cumplite pentru mine. Mi-e atat de dor de tine Alice. Roberrta, te imbratisez tare tare, sa iti tina imbratisarea mea de singuratate.

    alyce 17 mai 2009 12:53 Răspunde
  • Alice, iti zambesc si eu…
    Alyce, Felice, Roberrta, Rossane va tin strans de mana…
    E tristete in casuta zeitelor…simt…

    Cristina Socaciu 17 mai 2009 15:32 Răspunde
  • E trist, Cristina, simt si eu, simt cu toata fiinta mea, doresc din tot sufletul…doresc o viata in care singuratatea si tristetea sa nu mai fie in stanga si in dreapta noastra.Cat de rare sunt momentele in care pot sa fiu linistita si plina de bucurii adevarate, intense…Ma tem ca ma voi speria cumplit de fericirea care se va napusti peste mine, caci mai sper inca, mai cred intr-o viata viitoare, cu intreg, cu lumina, cu rasete…cu tacere…
    E trist pentru ca e duminica, e trist pentru ca suntem departe, e trist pentru ca iubirea noastra alearga legata la ochi, pentru ca noi o scapam mereu din vedere, prin multime, dupa colturi de strada, dupa un „prea tarziu” sau „prea devreme”…Simt tristetea cu voi, Cristina, Roberrta, ma bucur ca ma pot inalta pe varfurile picioarelor mele ca sa miros usor speranta de deasupra noastra.Sunteti cu mine, va imbratisez.
    Alice, iti tin mainile in gand, curand si …cu adevarat.

    rosanne 17 mai 2009 15:46 Răspunde
  • Tell Him – Celine Dion & Barbra Streisand

    „http://www.youtube.com/watch?v=ZIyMULDKovs&feature=related”

    I’m scared
    So afraid to show I care
    Will he think me weak
    If I tremble when I speak
    Oooh – what if
    There’s another one he’s thinking of
    Maybe he’s in love
    I’d feel like a fool
    Life can be so cruel
    I don’t know what to do

    I’ve been there
    With my heart out in my hand
    But what you must understand
    You can’t let the chance
    To love him pass you by

    Should I

    Tell him
    Tell him that the sun and moon
    Rise in his eyes
    Reach out to him
    And whisper
    Tender words so soft and sweet
    Hold him close to feel his heart beat
    Love will be the gift you give yourself

    Touch him
    With the gentleness you feel inside
    Your love can’t be denied
    The truth will set you free
    You’ll have what’s mean to be
    All in time you’ll see

    I love him
    Of that much I can be sure
    I don’t think I could endure
    If I let him walk away
    When I have so much to say

    I’ll

    Love is light that surely glows
    In the hearts of those who know
    It’s a steady flame that grows
    Feed the fire with all the passion you can show
    Tonight love will assume its place
    This memory time cannot erase
    Blind faith will lead love where it has to go

    Never let him go

    Cristina Socaciu 17 mai 2009 16:14 Răspunde
  • rosanne 17 mai 2009 17:03 Răspunde
  • dragele mele vin si eu astazi langa voi sa va mangai fruntile ingandurate, sa va aduc un zambet, petele din trandafirul meu…ieri am primit cadou de la o bunica o floare plina plina de boboci. am luat-o cu inima stransa pentru ca ma gandeam apoi cum va trebui sa o ud si ma temeam ca nu voi stiu si nu voi avea timp sa o ingrijesc si se va usca…si peste noapte flaore mea a inflorit, toata..e roz, un roz atat de vesel, atat de delicat…ma uit la ea si zambesc, ma gandesc la voi ( parca in petalele ei vad zambetul vostru )…si ma gandesc apoi la bunica aceea care mi-a daruit-o cu emotie si la egoismul meu…cu un gest atat de simplu mi-a adus o pata de culoare in casa si mi-a dat o lectie!
    astazi pentru o fractiune de secunda m-a strabatut si pe mine un fior de neliniste…dar l-am alungat: trebuie sa cred, sa cred cu toata fiinta mea…sa-mi las sufletul si gandurile in mainile Domnului, sa-mi alung indoielile…alice asa cum tu ai invat sa iubesti asa trebuie sa invat si eu sa cred, crezand voi putea iubi complet, curat, nemarginit…

    dalila tua 17 mai 2009 17:29 Răspunde
  • Mi/e dor si mie de voi, familia mea spirituala/ o sa ma intorc si eu de pe drumurifrumoase la sfirsitul saptaminii viitoare. Va salut din vara timpurie si blinda, copilul meu e asa de fericit, are ceva ce in Elvetia ne cam lipseste…
    Va tin de mina si va doresc o saptamina buna si plina de bucurii,Alice, dragele mele toate…

    corina ingman 17 mai 2009 18:07 Răspunde
  • Va vin si eu cu dimineata mea in seara, ca de obicei. Azi merg sa imi revad impresionistii de la Institutul de Arta. Acolo, in galeriile cu lumini si culori, pot sa stau pe o bancutza, pot sa tac ore in sir, cu ochii inmuiati pana la suflet in frumusete.

    amalia 17 mai 2009 18:08 Răspunde
  • Va chem la un ceai bun, cu aroma de minune, si nu oricare, dumnezeiasca…Cu lacrimi sub pleoape, va impartasesc bucuria mea din seara asta, va strang de maini usor, cu caldura din sufletul meu …Va multumesc, va datorez enorm.

    rosanne 17 mai 2009 20:52 Răspunde
  • Sunt zile in care lacrimile de azi sunt temeli pentru zambetele de maine. Sunt zile in care din liniste se nasc intrebari ce cer raspunsuri. Sunt zile in care tacerea e atat de vie incat imi asurzeste auzul. Sunt zile cand privirea mea ramane agatata in inaltul tavanului meu fara de culoare. Sunt zile in care mi-e dor, si zile in care nu caut decat o imbratisare, sau un zambet dulce, sau o strangere de mana, sau un cuvant de dragoste. Sunt zile…si azi e o zi, o zi fragila, o zi parca nescrisa in calendar.
    Cristina Socaciu ma tin de mana ta. Dalila, Corina, Simona Ioana, Pisica, Amalia, Roberrta, Ema, Rosanne, Soso, mi-e dor de voi.
    Alice draga mea, te imbratisez tare tare.

    alyce 17 mai 2009 20:54 Răspunde
  • ” O lacrima
    Desprinsa dintre genele unei plapande amintiri
    Ce sta ascunsa-n fundul unui suflet
    Cazu
    Pe albul unei fragede petale…
    O raza dete peste ea
    Si-i zise:
    „Simt din caldura ta ca nu esti bob de roua…
    De unde vii si ce esti?”
    In vreme ce se destrama in pulbere de soare
    Raspunse lacrima:
    „Eu sunt un strop de suflet
    Si sunt
    Ca picurii izvoarelor fierbinti.
    Vin totdeauna din adancuri-mari!…”
    (Lucian Blaga, Lacrima si raza)

    rosanne 17 mai 2009 21:01 Răspunde
  • ..am lipsit mult..vin langa voi cu cesti aburinde,buchete de speranta si senin..ma mai primiti?

    ..se coc ciresele..le mangai cu privirea in fiecare dimineata..

    ..ce-ati spune de o dulceata de cirese amare savurata ,in tihna,povestind,intr-o dupa-amiaza de vara?..suflet langa suflet..inima langa inima..

    buna dimineata!

    danutza 18 mai 2009 7:30 Răspunde
  • Buna dimineata, Danutza! Vin la cafeaua ta, in care amestec praful magic al Roberrtei. Cate nevoie de speranta am azi… Va imbratisez pe toti, cu gandul, mereu.

    Buna dimineata, Alice! Buna dimineata, tuturor!

    alyce 18 mai 2009 8:13 Răspunde
  • buna dimineata voua, buna dimineata alice…
    …am gasit aici femei care gandesc si simt ca mine…am incercat sa imi fac loc printre voi cu postarea din 15 de la ”cuvintele dupa care am tanjit”…parca nu imi vine a crede ca e atat de multa tristete si singuratate in voi, cand eu traiam cu iluzia amara ca toata singuratatea se adunase la mine,ca parca sint singura fara rost…
    …draga alice, iti ziceam ca demult vreau sa iti scriu, dar cred ca niciodata nu m-am simtit pregatita sa ma marturisesc cu sufletul in palma pt ca oricum spui tu in fiecare rand al tau pe care il scrii cam tot ce simt si traiesc eu…si asa am ratat poate momentul in care mi-ai fi ales povestea pentru paginile revistei…insa acum simt ca ma imbolnavesc… au trecut peste mine nopti lungi de lacrimi goale fara martori si parca e prea mult pentru mine si chiar nedrept.desi am plans cu nemiluita,oamenii imi spun inca si mai mereu, ca am ochi frumosi… dar tristi. si culmea, sint o fata vesela,mereu glumesc si rad mult dar rasul nu a reusit sa fie mai puternic decat lacrima …
    …asa ca te rog sa ma iei in calcul si sa imi spui unde sa iti scriu, aici sau pe mail sau…

    danuta 18 mai 2009 8:16 Răspunde
  • Portarul înaripat mai tine întins
    un cotor de spada fara de flacari.
    Nu se lupta cu nimeni,
    dar se simte învins.
    Pretutindeni pe pajisti si pe ogor
    serafimi cu parul nins
    înseteaza dupa adevar,
    dar apele din fântâni
    refuza galetile lor.
    Arând fara îndemn
    cu pluguri de lemn
    arhanghelii se plâng
    de greutatea aripelor.
    Trece printre sori vecini
    porumbelul sfântului duh,
    cu pliscul stinge cele din urma lumini.
    Noaptea îngerii goi
    zgribulind se culca în fân:
    vai mie, vai tie,
    paianjeni multi au umplut apa vie,
    odata vor putrezi si îngerii sub glie,
    tarâna va seca povestile
    din trupul trist.

    „PARADIS IN DESTRAMARE”-LUCIAN BLAGA..

    Sara 18 mai 2009 9:10 Răspunde
  • Buna dimineatza!
    Ce familie frumoasa! Cata prietenie gasim aici… tristetile se spulbera usor…
    O zi frumoasa, zeite dragi!

    Amore 18 mai 2009 9:27 Răspunde
  • Buna ALICE,
    Buna TUTUROR,
    Niciodata nu am stiut sa scriu, sa povestesc si sa-mi redau gandurile… Intotdeauna am invidiat oamenii care au putut sa o faca dar, voi incerca acum sa-i spun lui Alice ca intr-adevar e o zeita!!!! Acum iti citesc gandurile, viata, trairile, scrisorile… „Noi suntem zeite” si de cateva zile ma tot gandesc sa-ti scriu cateva randuri… mi-am facut scenarii, m-am gandit la ce sa-ti spun …stiu ce sa-ti spun dar nu stiu sa scriu…sunt in fata calculatorului si nu-mi regasesc cuvintele gandurilor mele!!!
    Multumesc pentru ce scrii, multumesc ca stii sa scrii, multumesc draga mea ZEITA!
    Acum multi ani cineva mi-a spus „Vorbeste in gand si gandeste in soapta!”… asta faci tu cand scrii in cartile tale, cu gandurile tale…
    Felicitari si MULTUMESC!

    edyt 18 mai 2009 10:05 Răspunde
  • Dragele mele,
    probleme tehnice m-au impiedicat sa fiu cu voi in week endul acesta.
    Am sa fiu 2 sapt pe drumuri, daca nu mai scriu sa nu ma uitati, da?
    Panze albe, nesfarsite…

    Va imbratisez pe toate,
    Raluca

    raluca 18 mai 2009 10:16 Răspunde
  • De nu-i iubire ceea ce simt – ce, dar, să fie?
    de Francesco Petrarca

    De nu-i iubire ceea ce simt- ce, dar, să fie?
    Åži de-i iubire, spune-mi ce lucru e ÅŸi nu-i?
    E rău? De ce atuncea mi-i dulce chinul lui?
    E bun? De ce m-apasă şi vrea să mă sfîşie?

    Cînd singur caut chinul, la ce mai plîng cu foc?
    Şi de nu-l vreau, la ce bun mă jălui în tăcere?
    O, moartea mea cea vie, bolnava mea plăcere,
    Cum poţi să-mi fii stăpînă, cînd n-o doresc de loc?

    Åži de-o doresc, nedrepte mi-s chinurile toate…
    Şi-aşa, bătut de vînturi potrivnice, pe mare,
    Mă leagănă o luntre, fără lopeţi, uşoară.

    Şi-n luntre nu duc gînduri senine, duc păcate,
    Că nu mai ştiu eu singur ce vreau şi ce mă doare-
    Şi ard în miezul iernii şi tremur cînd e vară.

    Va imbratisez familia! Sa aveti saptamana frumoasa!

    Ema 18 mai 2009 10:55 Răspunde
  • Edyt, bine ai venit! Aici, in familia noastra, am invatat ca, daca vrei sa comunici cu Alice nu-ti trebuie scenarii. Trebuie doar sa fii sincera si sa fii tu..restul vine de la sine…

    Ema 18 mai 2009 15:09 Răspunde
  • raluca draga mea eu nu te uit…ma gandesc la tine si astept sa-mi spui ca zambesti, ca ti-e bine, ca nu mai sunt ploi…

    dalila tua 18 mai 2009 15:33 Răspunde
  • Agatha, esti o femeie plina de curaj!
    Probabil ca ai trait emotii mai inalte decat muntii pe care ii strabati! Si cred ca adancimile apelor care va despart sunt pe masura adancimii simtirilor voastre.
    Desigur, traiesti o mare poveste de dragoste! Trebuie ca stii : esti o femeie norocoasa si plina de curaj! VEI LUA SI BILETUL ACELA ODATA!!!

    Dalila,sa-ti infloreasca afloarea a suras si fericire!
    Ca stii tu cum sa risipesti miracolul acesta aici!

    mi 18 mai 2009 15:38 Răspunde
  • Va sarut si va imbratisez suflete frumoase!
    M.am intors din drumurile mele purtand in suflet emotii si momente unice in viata. Dar, orice intalnire e un moment unic.
    Asa a fost intalnirea mea cu Felice. Atata viata poarta in ea, atata hotarare si generozitate.
    Nu stiu cum a trecut timpul, portionat si el pentru inca doua intalniri dragi. Pe una dintre ele Felice o cunoastea. Si m.a lasat cu ea, iar eu, pentru cateva clipe am trait sentimentul de vinovatie ca ne.am despartit prea repede.
    Intalnirile mele s.au terminat tarziu si a urmat o noapte plina de intrebari gen:” Oare cum mai arata colegii mei dupa 20 de ani? Eu, ce sa spun despre mine astfel incat sa nu ma ridic in slavi, dar nici modesta sa nu fiu?!…”
    16 mai a ramas o zi pentru totdeauna. Am fost prezenti 100 de absolventi( din 147) si 42 de profesori.
    Nu am cuvinte pentru ceea ce a fost acolo.
    Stiti melodia „Wonderful world”? …Asa a fost…
    Plutesc, vad fotografii, scriu mail.uri…
    Te salut, Felice! Te salut,Blanca!
    Va salut, zeite! Am inceput sa citesc cartea voastra, poveste dupa poveste…

    Carmen Sofianu 18 mai 2009 16:18 Răspunde
  • Buna Ema,

    multumesc pentru sustinere! chiar am nevoie… am atat de multe idei si atat de multe povesti incat am nevoie de curaj sa le spun…Asa cum am mai spus, tocmai voi termina „Noi suntem zeite” (doar 2 ore/zi am la dispozitie si pot spune ca o devorez!) si imi dau seama ca nu sunt singura care a suferit din iubire, care si-a aplecat capul si a cersit o mangaiere sau o vorba buna si care a fost dezamagita…iar acum…poate nu ma credeti dar am incetat sa mai iubesc. Ma uit in jur si ma cutremur cand vad ce oameni ne inconjoara, cand vad indiferenta lor, cand vad barbatul care nu mai respecta femeia, mama, iubita. Imi iubesc copilul, este sufletul meu, este aerul diminetii mele, este adierea mea si …atat…am incetat sa mai iubesc…sau asa simt… exista doar respect, doar obligatii… nu mai exista acea tresarire a inimii, acel fior, acei fluturasi in stomac….o admir pe Alice, poate sa iubeasca si sa se indragosteasca mereu…traieste!

    edyt 18 mai 2009 16:53 Răspunde
  • Buna seara, Zeite dragi…

    Ma alatur si eu, din nou, cu ploaia mea cu tot, ce se pare ca ne viziteaza zilnic orasul. Spun si eu bun sosit tie, Edyt, sa ne scrii atunci cand simti, noi sigur te vom citi, cu drag…
    Carmen Sofianu, abia astept sa ne povestesti si noua impresiile si emotiile traite la intalnire…Dalila, Ema, Raluca, Mi…imbratisari dragi catre voi…
    Alice, gandul meu bun si zambetul meu sa te insoteasca mereu…

    Roberrta 18 mai 2009 18:52 Răspunde
  • V-am citit revista si vroiam mai mult. V-am citit cartile si nu ma multumeam cu atat. Am implorat cerul pentru crearea acestui blog, pentru a comunica mai liber, mai deschis si a aparut. Nu am avut puterea sa va scriu pana acum, nu am gasit cuvintele pentru a-mi exprima starea euforica in care ma aflu de fiecare data cand citesc…Cuvintele mele palesc in fata celor de mai sus si nu exprima nici o zecime din ceea ce simt…
    Ce bine ca sunteti, ce mirare ca…inca sunt!
    Va apreciez si va stimez foarte mult!

    Diana 18 mai 2009 20:08 Răspunde
  • Va imbratisez cu bucuria mea de azi, cu ireala mea stare de bine, de plutire.Simt cum mi se deschid portile, mi se descatuseaza gandurile optimiste, se deblocheaza drumurile, mi se aeriseste viata…Ma intreb de ce mi se intampla, mi se pare ciudat intr-un fel, de neexplicat, toate acum navala peste mine, incat nu mai am brate sa cuprind fericirea…Gesturi rare care ti se intampla o singura data in viata, cuvinte adevarate, aprecieri acolo unde muncesc, telefoane aparent necunoscute care imi ofera variante generoase, batai in usa cu vesti bune, toate, buzna in viata mea uscata …
    Ma bucur ca sunt aici, ca va am alaturi, n-am sa va pot uita, n-am sa va pot multumi….

    rosanne 18 mai 2009 20:23 Răspunde
    • Vin la voi, ma luminez cu bucuria Rosannei si cu frumusetea sufletelor voastre! Ma lupt cu pozele de la Suceava, dar le inving eu si le pun pe blog, nu ma las! Edyt, Diana, sunteti binevenite acasa la noi. Raluca, oriunde ai fi, te purtam in inima. Danuta, daca poti sa scrii aici, scrie, nu te va judeca nimeni gresit… Carmen Sofianu, mai spune-mi, cum a fost, cum aratau, cat de mult va schimbaserati? Mi, Ema, Amore, Danutza, Alyce, Roberrta, Sara, si tu Dalila blonda si frumoasa, voi toate, voi toti… Va strig, va multumesc.

      Alice Nastase 18 mai 2009 20:41 Răspunde
  • „http://www.youtube.com/watch?v=AajUVTET02Y&feature=related”

    Nicu Alifantis – Cantec de noapte

    Pietre-n cale, mereu pietre
    Nimeni, bezna, nu ma indreapta
    Pana la tine nici o piatra
    Nu mai vrea sa-mi fie treapa
    Pana la tine nici o piatra
    Nu mai vrea sa-mi fie treapa

    Pietre sunt si iarasi pietre
    Pe poteca mea de dor
    Greu se lasa, greu se lasa
    Dumnezeul pietrelor
    Greu se lasa, greu se lasa
    Dumnezeul pietrelor

    Lung e drumul, ceasul lung
    Rogu-ma, ma rog intr-una
    Noaptea sa-mi ajute luna
    Pana la tine sa ajung

    Alice, Rossane, Felice, Corina, Anna,Alyce, Raluca, Carmen, Blanca, Amore, Amalia, Danutza, Ema, Ela, Mi, Dalila, Sara, Roberrta, Edyt si voua tuturor… noapte buna!

    Cristina Socaciu 18 mai 2009 20:34 Răspunde
  • Rossane, ma bucur pentru tine…

    Cristina Socaciu 18 mai 2009 20:36 Răspunde
  • Va tin de maini, sunteti langa mine…

    rosanne 18 mai 2009 20:37 Răspunde
  • Buna seara, suflete dragi!
    Ma intorc spre voi, dupa ce probleme casnice m-au tinut departe de lume… o inundatie care mi-a intors casa pe dos de cateva zile…
    Dar..incerc sa le iau pe toate incet, cu rabdare, iar dintre apele din casa ma gandesc la voi. Si ma bucur ca azi, cand am reusit sa pornesc calculatorul, v-am gasit vesele, fericite, pline de lumina! Imi dai si mie energie din voi, desi simt ca sunt la capatul puterilor…
    Rosanne, Dalila, ce bine va sta fericite! Cat ma bucur!
    Alice, ma plec in fata ta, iti multumesc, iti trimit toata lumina mea! Esti minunata si pentru ca, datorita tie, peste cateva zile voi intalni..o zeita!
    Va imbratisez!

    simone 18 mai 2009 21:08 Răspunde
  • Rosanne, ma bucur tare pentru tine. Ralu draga mea, imi vei lipsi in saptamanile astea. Cat de mult m-am obisnuit sa ma intalnesc cu randurile tale seara tarziu, in noptile mele albe, in care imi tineai de singuratate. Cum as putea sa te uit?

    Zilele astea sunt putin ciudate si nemiloase cu mine. Dar va am pe voi, si il am pe cel pe care inima mea l-a asteptat de mult. Si asta imi da putere.

    Alice, dragelor, va port in sufletul meu, mereu.

    alyce 18 mai 2009 21:18 Răspunde
  • ..rosanne ,ce frumos ti-e zambetul!

    ..o noapte frumoasa,tuturor!

    ..se aud greierii..simt vara asa aproape!..fericirea -i aproape si ea..de ce sa nu credem asta?

    danutza 18 mai 2009 21:39 Răspunde
  • Sa te luminezidin plin , Alice, ti se datoreaza….
    Cristina, te tin de mana, mereu…
    Alyce, sunt langa tine, vom zambi maine, ai sa vezi…
    Simone, multumesc, sunt fericita,nu vreau sa ma gandesc la mai mult, mi-e frica sa nu „mi se ia darul”.Sa iti fie bine si tie!
    Raluca, nici eu nu te uit, n-am cum…., nici pe simona ioana n-am uitat-o, nici pe Pisica, Corina, Dalila, Ema, Sara, Ella, Ela, Anna, Felice, blanca, Roberrta, Soso, atena, amore, amalia, monica, anda, Cristina Bizu, Stefana, Costi, Valin, pe toti va strang in linistea mea.Va multumesc.Noapte cu vise traite!

    rosanne 18 mai 2009 21:39 Răspunde
  • Danutza, te imbratisez.Numai bine iti doresc, cu fericirea langa noi….

    rosanne 18 mai 2009 21:40 Răspunde
  • Rosanne, traieste clipa! Bucura-te de momentele tale. Ai nevoie! Si crede-ma pe cuvant cand iti spun, ca zambesc acum, dupa ce te-am citit. Mi-e drag sa te stiu bine. Edyt, cand vrei, cand simti…noi suntem aici. Ella, draga mea, cum esti? Ma gandesc la tine.
    Pisica…always on my mind.
    Soso, Felice, Alyce, Ralu (cum sa te uit?!), Corina, Rosanne, Ella, Simone, Dalila…zane toate, sunt cu voi in gand si-n suflet.
    Alice, ca de fiecare data, esti in inima mea si te imbratisez.
    Noapte buna!

    Ema 18 mai 2009 22:06 Răspunde
  • „Ai sa mai vii? Pe gandu-mi se mai prelinge o stea
    Eu inca te astept si mai miroase a toamna,
    Sa innoptezi trist pe sub arcada mea
    Si pomii dezbracati spre iarna se indeamna.

    Sa mai visez? Ce-i visul? Credeam ca se mai poate
    Sa susur stravezie prin umbra-ti tremurata
    Trec ore ca vitralii prin turlele inalte
    Si gura nefiintei surade vinovata.

    As vrea sa uit.Nu pot.De-un an intreg te-astept
    Iar mana ta prin plete, mai spune juraminte
    Ma mai rostesc prin versul acesta desuet
    Si prin icoana ta ma mai strecor fierbinte.

    Oare-ntelegi? Auzi? Prin inimi bate vantul
    Si-o frunza pedepseste, mai palida, pamantul….”

    teodora 18 mai 2009 22:26 Răspunde

Lasă un răspuns la Ema Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title