Altceva decât avem

N-aş fi semănat deloc cu mine dacă aş fi putut alege eu cum să arăt, cum să gândesc, cum să mă port. După judecata mea, par să fi avut şanse cu mult mai solide la fericire aceia care nu-mi seamănă câtuşi de puţin.Am observat, însă, că fenomenul este general valabil. Că marea majoritate a oamenilor îşi imaginează că totul ar fi fost mai simplu şi mai fermecător dacă ei ar fi fost complet altfel. Dar nu e chiar aşa…

Cei care stau la oraş tânjesc să se mute la ţară. Cei născuţi acolo unde s-a născut şi veşnicia, se mută, cu toţii, în metropole. Cei care au părul ondulat îi invidiază pe aceia cu plete netede, iar cei cu obrazul alb ca laptele stau la soare ca să-şi vopsească tenul în măsliniu. Posesorii de suflete zburdalnice nădăjduiesc să se potolească în curând, cei aşezaţi în destine prea molcome ale inimii tânjesc după existenţe cu năbădăi. Cei închişi în trupuri firave se uită cu jind la confraţii lor voinici, cei prea mari şi rubiconzi se visează statuete albe de Tanagra.

Tânjim mereu după altceva decât avem. Bărbaţii altora ni se par mai sexi decât ai noştri, soţiile prietenilor ne par mai frumoase decât cele pe care le-am dus noi la altar. Vieţile vecinilor de alături ni se arată mai line decât cele pe care le ducem noi, iar datoriile altora par mai mici şi mai blânde. Mai mult ca sigur, nu este aşa, pentru că semănăm unii cu alţii mai profund decât reuşim să vedem cu ochii noştri obosiţi de invidii. În spatele tuturor gândurior și neliniștilor, în miezul nostru de suflet, lumină și iubire, suntem cu toții la fel…. Numai că, de la distanţă, tot ceea ce afișează alții pare mai ispititor. Când vom ajunge, însă, extrem de aproape de ceea ce ne-am dorit, s-ar putea să vrem din nou altceva decât avem. Şi s-o luăm de la capăt.