Dăm pretutindeni peste îndemnul de a ne formula clar dorinţele. De la mărturisirea de pe canapeaua psihologului până la îngenuncherea din faţa icoanei, de la negocierea de la serviciu şi până la discuţia lămuritoare cu soţul, se pare că sorţii de izbândă ar fi de partea noastră dacă am şti clar ce ne dorim, de fapt. Ba chiar aflu, de când urmez șirul acesta de meditații conduse de Deepak Chopra și prezentate de Oprah, că și Universul e gata să ne îndeplinească orice dorință. Dacă știm ce vrem și cum s-o formulăm…
Încercarea cea grea este, însă, tocmai aceasta: să pricepem mai întâi noi ce ne dorim de la viaţă şi de la cei din jur şi, după ce ne-am lămurit în ce direcţie vrem să mergem, se pare că nimeni şi nimic nu ne va mai putea sta în cale. Dar, de cele mai multe ori, opţiunile nu se lasă descoperite atât de lesne pe cât ne-am dori.
Ajungem uneori să facem o profesie care nu e nici pe departe cea visată în adolescenţă, dar care ni s-a ivit în cale şi ni s-a părut o bună soluţie provizorie. Provizoratul s-a prelungit, însă, la infinit, iar noi am renunţat să ne mai formulăm răspicat dorinţa de odinioară. Foarte adesea ne complacem într-o relaţie care ne-a salvat de la singurătate, dar care e departe de idealul iubirii aşteptate cândva. Ne scăldăm compromisul în albia poetică a versurilor „această minţită iubire, oricum, e mai mult ca nimic”, şi ni se face teamă să o luăm de la capăt, aşa cum, în adâncul inimii ştim că ar trebui. Renunţăm să învățăm cum săne purtăm cu copiii noștri, așa cum și părinții noștri au renunțat să învețe cum să se poarte cu noi, că, uite, atâtea generații din urmă n-au mai avut nevoie de parenting… Ni se pare că oamenii din jurul nostru, oricum, nu pot fi convinşi să ne accepte idealurile, dar de fapt noi nu ştim să ne spunem, mai întâi nouă înşine şi abia după aceea celorlalţi, cum vrem să fie viaţa noastră.
Ar fi minunat să suflăm în puful păpădiei şi să ştim ce să ne punem în gând. Să vedem steaua căzătoare şi să nu ne fie greu să alegem dorinţa cea mai de preţ, într-o fracţiune de clipă. Să suflăm în tort şi să ştim la ce să ne gândim, înainte să se stingă flacăra…
Să ştii ce vrei e cheia unei vieţi curate şi simple, trăite ușor și frumos, e cheia porții către fericire pe care o țin încuiată toate ambițiile care ne împovărează. Să știi ce vrei e cel mai simplu mod de a obține ce vrei.
