fbpx
„Doamne, n-am genunchi să-ți mulțumesc! – Magda Isanos“

Gradinița copiilor mei. Bambi Step by Step

de

Ar fi trebuit sa ma bucur, probabil, dar eu am plans la serbarea lui Victor. Am hohotit incet, cu pumnul la gura. Mi-am ascuns lacrimile sub ochelarii de soare, emotionata de cantecele lor cantate cu glasuri de stea atinsa cu bagheta, tulburata de induiosarea educatoarelor care resimteau drept in inima despartirea de copiii pe care ii aveau in grija de trei, patru ani. Si am plans stiind ca, odata cu primul drum la scoala, copilul meu pleaca in lume, printre cruzimile si nedreptatile de care ne izbim in fiecare zi, obligat sa intre in ritmul trepidant si absurd al vietii traite contra cronometru.

Timp de cinci ani, copiii mei au mers la aceeasi gradinita. Ilona a avut si ea serbarea ei cu lacrimi (ale mele), acum trei ani, cand a pornit spre scoala, iar acum trece deja in clasa a patra. Victor a mers mai intai la grupa mica si a strabatut drumul catre ziua de azi trecand dintr-o grupa in alta, fiind Floricica, Albinuta, Spiridus sau Ratusca. Gradinita Bambi, gradinita copiilor mei, e locul in care au invatat sa scrie si sa citeasca, sa fie buni si politicosi, sa cante la pian si sa isi faca prieteni. Sa vorbeasca engleza si sa rada in hohote. Sa ceara ajutor atunci cand au o problema. Sa se joace ca si cum ei ar fi inventat jocul pe pamant.

Dar pentru ca in sufletele lor pure si-au imaginat ca toata lumea trebuie sa fie la fel cum este lumea Bambi, pentru ca, in ochii lor de copil, miracolele sunt intamplari firesti, cuvantul si lacrima de recunostinta le aduc eu. Pentru ca eu stiu ca am descoperit, la gradinita Bambi, un colt de taram fermecat. Ca am alunecat inspre Bambi ca Alice inspre tara minunilor, si am gasit un mic univers randuit dupa reguli cu mult mai bune si mai intelepte decat ale celui de afara. Iar eu tineam in brate nu pufosenia unui iepure alb, ci doi copii minunati. Copiii mei dintai, Ilona si Victor. Copiii pe care ii strang la piept azi, uimindu-ma de cat de mari si de frumosi au crescut in Tara, in Gradinita Minunilor.

Va multumesc, doamnele mele bune! Va multumim si va iubim, dintotdeauna si pentru totdeauna!

  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

 

Categorii:
Confesiuni

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title