Scarile iubirii

In libraria din Iulius Mall, in Suceava, pe 14 mai, a curs o seara frumoasa si inalta, in care cuvintele s-au eliberat de catuse. Am vorbit cu doamnele adunate acolo despre truda de a fi femeie intr-o lume ca a noastra, intr-o tara ca a noastra – fara de noroc. Despre cat de ciudata e dragostea, si cat de rara, si cat de splendida. Despre cat de mult ne dor neintelesurile si despre cat de maret stim sa ne reincarcam cu speranta si sa ne luam viata si indragostirea de la capat, iar si iar.

Am vorbit despre incercarea, grea sau frumoasa, de-a te indragosti de un barbat insurat. Despre cat de mult iti schimba viata copiii, pe care ar trebui sa ii facem nu din obligatie, ci din maretia dorintei de-a-l vedea pe cel iubit multiplicat, recladit, nemurit. Si am vorbit despre mila, ca o componenta intreaga si demna a iubirii. Despre mila nobila, inteleasa ca grija fata de cel de langa tine, ca durere pentru fiecare durere a lui. Ca exercitiu repetat, inradacinat de… „imi pasa”. Primul pas catre  adevaratul „te iubesc”.

M-a cutremurat sa aflu care este drumul intre prima treapta si cea de pe urma a Scarii Virtutilor de la Sucevita. Cea dintai treapta a scarii catre Cer este frica de Dumnezeu. Iar cea de pe urma, cea care te aduce cel mai aproape de divinitate este dragostea de Dumnezeu. Intre ele, o mie de eternitati si caderi… Si am marturisit acolo, la Suceava, ca eu cred ca, la fel, pe scara cataratoare spre marea fericire a inimii, prima treapta este mila. Si abia cea mai inalta este dragostea. Intre ele, un ocean de asteptare. Un hatis de amagiri. Si un singur sens posibil de mers. Catre iubirea adevarata, aceea fara tagada si fara indoiala. Catre lumina.

Fotografii: Paul Buciuta – artista.ro