Babă frumoasă, cinste cui te-a ales!

Nu ştiu dacă mai crede cineva în tradiţia babelor. Însă eu îmi aleg, în fiecare an, aceeaşi zi din martie ca să pot afla dinainte cum îmi va merge tot anul.

Ne bucurăm când baba noastră cade într-o zi însorită, spunându-ne că e cea mai clară dovadă că suntem oameni buni la suflet şi că vom avea parte de un an senin şi plin de noroace. Ne supărăm când avem parte de o zi înnorată, fiindcă ne gândim că nu vom avea chiar cel mai bun an şi că, poate, cei din jur, vor crede despre noi că nu suntem chiar aşa de drăguţi pe cât ne declarăm. Dar, până la urmă, dacă ceva nu ne-a convenit cu adevărat, ridicăm din umeri şi ne apărăm de neliniști spunându-ne că sunt doar superstiţii care nu contează. Că Baba Dochia nu mai stă ea să îşi lepede cele nouă cojoace, în primele nouă zile ale lunii martie, doar noi, fashionistele, avem grijă să schimbăm hainele prin dulapuri…

Eu, însă, recunosc, cred în toate superstiţiile. Scuip în sân când dau de pisici negre și mă dau trei pași înapoi, îngrozită. Dacă mă întorc în casă după vreun obiect uitat, oricât de grăbită aș fi, să nu râdeți de mine!, mă așez pe un scaun, ca să păcălesc locul că, de fapt, am revenit, am stat nițel și-o să mai plec o dată… Şi mărturisesc că sunt convinsă că mi-a mers mai bine în anii în care baba mea, aflată întotdeauna pe 4 martie, –  pentru că m-a învăţat cineva mai demult s-o stabilesc adunând cifrele din numărul care marchează ziua naşterii, deci, în cazul meu, 1+3, fiindcă sunt născută pe 13 – a căzut într-o zi cu soare. (De fapt, aceeași zi e baba tuturor femininelor din neamul nostru Ionescu-Năstase-Buciuta, căci Ilona e născută și ea, tot pe 13, iar mama și Iza sunt pe 22… )

Ziua de 4 martie se anunță senină şi luminoasă şi de data asta. Nădăjduiesc, aşadar, la un an 2017 plin de izbânzi. Iar până atunci, dacă vreţi să ne facem iluzii împreună, stabiliţi-vă repede o babă, fiindcă mai sunt locuri disponibile până pe 9 martie. Mai crede cineva, alături de mine?