Felul în care a răspuns ieri premiera Danemarcei, Mette Frederiksen, amenințărilor lui Donald Trump că va prelua Groenlanda, cu sau fără voia altcuiva decât a lui proprie – o voie nesătulă, penală și portocalie- , mi-a amintit de relatarea inclusă de Ion Neculce în bucata sa de istorie din Letopisețul Țării Moldovei – O samă de cuvinte.
În a doua parte a secolului al XVII-lea, la 1672, când Imperiul Otoman era în plină expansiune și ajunsese la granița de Nord a Moldovei, domnitorul Ștefan Petriceicu a trimis un boier luminat să stea de vorbă cu vizirul Ahmed Köprülü, care tocmai cucerise cetatea Camenița. Turcul aștepta la graniță să vadă dacă se hotărăște să treacă cu ditamai oștirile lui mai departe, ca să ierneze în Moldova, cucerind-o, sau să se oprească din expansiune, măcar pentru o vreme…
Răspunsul înțelept al eruditului Miron Costin a salvat țara. Scriitorul care a consemnat cea de-a doua bucată a cronicii moldovene esențiale, Letopisețul Țării Moldovei de la Aron Vodă încoace, continuând, mai analitic și mai fermecător, relatarea faptelor istorice, după Grigore Ureche (care acoperise bucata De la Dragoș Vodă până la Aron Vodă) i-a explicat vizirului că nu-i o idee bună să-și petreacă iarna în Moldova, „că-i țara săracă, și-ar flămânzi […] și până-n primăvară a pieri oastea împărătească toată”…
Dar dincolo de argumentele tehnice, eu cred că înțelepciunea și onestitatea boierului moldovean l-au convins pe vizir, făcându-l să zâmbească a râde. Fiindcă, pe vremea aceea, acum 350 de ani, încă mai existau șanse să fie prețuite adevărul, onoarea, demnitatea și chiar simțul umorului, valori pe care alegerea unui dictator în fruntea lumii de Vest și a altuia în piscul celei de Est le-a șters de pe fața diplomației.
Așez mai jos citatul din cartea lui Neculce și pe cel din articolul așezat de colegii jurnaliști de la Hotnews în fluxul lor de știri:
Miron Costin: Iară peste țara noastră nu ne pare bine să se lățască…
„Trimis-au viziriul la Petriceico-vodă, când era împărăția la Nistru, să aleagă un boier care-i mai de treabă, să-l trimeată la cortul său, că-i trebuiește. Ales-au Petriceico-vodă, dintre toți boierii țării mai de treabă la voroavă pe Miron Costin, care a fost mai pre urmă și logofăt mare.
Și mergând Miron Costin la cortul viziriului, pusu-l-au viziriul de au șezut înaintea lui. Și i-au zis viziriul să-i spuie drept: pare-le lor bine c-au luat împărăția Camenița, au ba?
Iar Miron au răspunsu că să teme a spune drept. Viziriul s-au zâmbit a râde și i-au zisu să grăiască, să nu se teamă. Atunce Miron au zisu: «Suntem noi, moldovenii, bucuroși să se lățască împărăția în toate părțile cât de mult, iar peste țara noastră nu ne pare bine să se lățască.» Atunce viziriul iară au râs și i-au zis: «Drept ai grăit.»”
(Ion Neculce, Letopisețul Țării Moldovei – O samă de cuvinte, Editura Librăriei SOCEC & Co, 1909, pag 51)
Facem și astăzi compromisuri în fața marilor puteri. „Când ne cereți ca afacerile noastre să investească în SUA, ele o fac. Când ne cereți să cheltuim mai mult pentru apărare, o facem”, a spus premiera Danemarcei… Dar de aici și până la a îngădui americanilor sau rușilor „să ierneze” pe teritoriile țărilor noastre sau ale aliaților și vecinilor noștri, e cale lungă.
Mette Frederiksen, premiera Danemarcei: Țările mici nu ar trebui să se teamă de cele mari
„Când ne cereți ca afacerile noastre să investească în SUA – ele o fac. Când ne cereți să cheltuim mai mult pentru apărare – o facem. Iar când ne cereți să întărim securitatea în Arctica – suntem pe aceeași lungime de undă. Dar când cereți să preluați o parte din teritoriul Regatului Danemarcei… Când suntem întâmpinați cu presiuni și amenințări din partea celui mai apropiat aliat al nostru… La ce ar trebui să ne gândim despre țara pe care am admirat-o atâția ani? Despre țara care, mai mult decât oricare alta, a luptat pentru libertatea altora? […] Ne cunoașteți! Știți pentru ce luptăm. Știți că nu cedăm. Și tocmai de aceea trebuie să spun foarte clar: Granițele naționale. Suveranitatea statelor. Integritatea teritorială. Toate acestea sunt principii consfințite în dreptul internațional. Sunt principii fundamentale. Stabilite după cel de-al Doilea Război Mondial, astfel încât țările mici să nu fie nevoite să se teamă de cele mari”, a declarat Mette Frederiksen, prim-ministra Regatului care cuprinde și teritoriul autonom al Groenlandei.
(https://hotnews.ro/premierul-danez-mesaj-direct-puternic-pentru-sua-in-timpul-vizitei-in-groenlanda-la-ce-ar-trebui-sa-ne-gandim-despre-tara-pe-care-am-admirat-o-atatia-ani-1940463)
350 de ani stau între cele două răspunsuri. 350 de ani stau între pofta hulpavă a cuceritorilor de ieri și de azi. E o paralelă ce naște în noi o uimire pe care n-o putem ostoi căutând în cotloanele minții, ci doar alunecând din epic în liric. Din nebunie în poezie. Din timp măsurat, în eternitate și în universul filosofic din „Viața lumii” a lui Miron Costin – boierul diplomat care a oprit invazia imperiului care „peste țara noastră nu ne pare bine să se lățască”. Poetul care știa că lumea poate fi hicleană, trecătoare, înșelătoare…
A lumii cântu cu jale cumplită viiața,
Cu griji și primejdii cum iaste și ața:
Prea supțire și-n scurtă vreme trăitoare.
O, lume hicleană, lume înșelătoare!
Trec zilele ca umbra, ca umbra de vară,
Cele ce trec nu mai vin, nici să-ntorcu iară.
Trece veacul desfrânatu, trec ani cu roată.
Fug vremile ca umbra și nici o poartă
A le opri nu poate. Trec toate prăvălite
Lucrurile lumii, și mai mult cumplite.
(Miron Costin, Viața lumii)
