fbpx
„Doamne, n-am genunchi să-ți mulțumesc! – Magda Isanos“

Primavara la Brasov

de

Intr-un Brasov acoperit de zapada a izbucnit soarele. Sambata, la Targul de Carte, au sosit Pisica, Simona Ioana, Alyce, Cristina Bizu. Si, dupa prezentarea despre preaiubitele Carti Tango, am ramas alaturi pentru cateva ceasuri. Si apoi, impreuna in suflet, pentru totdeauna.

0193 0214

dscn72812 dscn72912

dscn72952 dscn72961 p10408882

p10409042 p10409152

p10409172 p10409202

p10409232

  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
Categorii:
Confesiuni

Comentarii

  • Alice… primavara a venit odata cu tine si pruncii tai, cu simonaioana si mica lisa. si a plecat duminica, in fuga, dupa voi, la bucuresti, la zalau sau la cluj, nu stiu…
    astazi dimineata in brasov ningea stins din nou si vantul mi-a taiat zambetele… dar tot te imbratisez cu drag… si ma uit la poze de parca nu as fi in ele… de parca e o poveste din cele frumoase si spuse de tine si dorite numai de gandul meu…
    iti multumesc ca am putut trai in preajma ta atat de mult timp, intr-un echinoxiu de suflete…

    pisica 23 martie 2009 19:09 Răspunde
  • sunteti frumoase asa cum mi-am imaginat

    gdiana 23 martie 2009 19:18 Răspunde
  • Va imbratisez pe toate, in toate pozele, cu toate bratele….
    Si eu citesc seara din din cartea aceea…intr-un colt de patut, despre masini cu rime si harta colorata.Astept sa intind harta adevarata pe bordul masinii mele si sa ajung la voi, in orice loc din tara, promit, de-acum nu mai lipsesc…

    rosanne 23 martie 2009 19:31 Răspunde
  • http://www.youtube.com/watch?v=Gjc4EQCJgjs

    ma uit la voi si… MI-E DOR DE VOI!!!!

    pisica 23 martie 2009 20:08 Răspunde
  • Fotografii de familie- asa va vad eu, lipsim doar citiva multi, care vom fi prezenti in urmatoarele pagini…
    Felicitari simona-ioana, alyce, cristina, cami- ca ati fost acolo (si banuiesc de la un drum lung, desi de suflet) si ati inconjurat-o cu prietenie si caldura pe Alice a noastra si puii ei, ati simtit desigur ca si pentru noi o faceti…
    Cred ca nu o sa uitati niciodata aceasta prima intilnire…Vreau si euuu!

    corina 23 martie 2009 20:12 Răspunde
  • draga alice,
    esti fooarte frumoasa zambind.

    alina 23 martie 2009 20:18 Răspunde
  • Buna seara, dragelor, stiti cat imi sunteti dragi? Mult! Simt ca ne vom vedea curand. Sper sa nu lipsesc tocmai eu! Pisica e o scumpa. Va imbratisez :Rosanne, Amalia, Corina, Cristina Bizu- o draguta, te pup!,Alyce, Simona Ioana…pe toate va imbratisez cu caldura mea de sobita, pe toate!

    Simona Radoi 23 martie 2009 20:19 Răspunde
  • Buna seara zeite frumoase. Simt din tot sufletul ca am alturi prietene adevarate, voi toate de aici. Abia astept sa le cunosc pe cele pe care nu am avut inca bucuria de a le intalni.

    Am poza cu noi Doamna Simona Radoi, cu Monica, Nina, Catalina, Rihanna,Anemari, AlinaG, Ana si mi-e drag, drag sa o privesc.

    Pisicuta mea draga sanatate multa, sa-ti aduc ceva?

    O seara frumoasa tuturor!

    Cristina Bizu 23 martie 2009 20:29 Răspunde
  • v-am postat o melodie care se modereaza… simona radoi, ce draguta esti tu! macar ai apucat sa despachetezi? ieri? azi?
    corina, noi am fost un pumn, dar in sufletele noastre erati toate…

    pisica 23 martie 2009 20:29 Răspunde
  • cristina mea albastra ce bucurie… un zambet de la tine e tot ce imi doresc. si confirma-le si tu fetelor ca s-a dus primavara odata cu ele! 🙁
    au venit cu ea si au plecat cu ea! dar stiu, iti promit, cand va inflori magnolia o sa fim acolo impreuna…

    pisica 23 martie 2009 20:31 Răspunde
  • ALICE, inger de floare, multumesc ca ai adus soarele in orasul si in sufletul meu.

    Cristina Bizu 23 martie 2009 20:35 Răspunde
  • Am vorbit acum cu Simona , ce voce calda si plina de incredere si suava si puternica…Ce multa nevoie am de oameni, ce se poate crea printr-un fir nevazut al prieteniei si-al bunatatii…e de necrezut, e ireal si deosebit, e atata pace in sufletul meu.Mai devreme m-a sunat si Ana, m-a sfatuit, m-a linistit.Cu Cristina ma tin de maini in calatoriile mele singuratice, Corina imi deschide dimineata cu zambet si optimism autentic de mamica.
    Alice imi raspunde la toate mesajele de deznadejde, chiar si la miezul noptii, in pragul nebuniei…Nu, nu e doar imaginatie, nu e neadevar, nu e iluzie…Am prietenii cei mai buni! Va am! Va multumesc din mijlocul inimii mele, cu lacrimi sparte…

    rosanne 23 martie 2009 20:40 Răspunde
  • Blogul acesta si intilnirea mea, doar in scris deocamdata cu Alice, a insemnat intilnirea cu o fiinta deosebita, pura, ale carei talente artistice si caldura sufleteasca sunt cel mai de pret cadou de care pot sa ma bucur in fiecare zi! In plus, neasteptat, ca si tine rosanne, am realizat de curind si eu ca am prietene peste tot in lume, in tara mea…si nu numai una…la galati, turda, cluj, bucuresti, timisoara, tirgoviste, chicago, düsseldorf, brasov, sibiu, deva, constanta, zalau, iasi (ce faci, dalila noastra, esti bine speram) si stiti voi mai pe unde…

    corina 23 martie 2009 20:50 Răspunde
  • Buna seara, va spun, din fata unei cani de ceai de vanilie.

    Azi am dormit toata ziua –eram sfarsita de oboseala- si am recompus in visele mele chipurile voastre frumoase, zambetul fermecator a lui Alice, clipele minunate pe care le-am petrecut impreuna si pe care le-am inchis in sufletul meu, pentru totdeauna. Deja, mi-e dor! Un dor pe care nu l-am mai simtit decat atunci cand iubitul meu, fostul meu print, a plecat departe in drumurile lui, visate doar de el. In drumurile in care nu era loc pentru amandoi, in care atingerile nu mai erau permise, in care iubirea nu exista. Si am plans atunci si plang si acum. Plang cu sufletul cuprins de o fericire trista, in care sentimente de bucurie si dor, patrund unele printre altele, ca intr-o imbratisare.

    Alice, te astept la ceaiul meu dulce! Dulce ca Victor, la care imi e drag si dor sa ii citesc!
    Si va astept si pe voi dragilor, Corina, Simona Ioana, Cami, Rosanne, Dalila, Felice, Raluca, Cristina Bizu, Cristina Socaciu, Amalia, Amore, Atena, Ema, Simone, Valin, Simona Radoi…imi cer iertare daca am uitat pe cineva. Pe toti va astept, pe toti de care mi-a fost atat de dor!
    Buna seara, inca o data!

    alyce 23 martie 2009 21:01 Răspunde
  • Buna seara ! Si eu ca sora mea Pisica; ma uit la poze de parca n-as fi eu ! De parca nu eu le-am facut pe unele dintre ele ! Inca nu-mi vine sa cred, daca am visat doar?
    Am totusi o dovada in plus ! De pe coperta cartii „Noi suntem zeite” ma privesc ochii mari si frumosi ai Ilonei. Asa cum ma priveau de dupa catargul „barcii” in care am stat. Iar pe prima pagina e dedicatia de la Alice. Lipseste doar Victor care sa ne spuna : „eu am o bunica pe care o cheama Bunica si un bunic pe care il cheama Bunicul”.

    V-am spus multe despre intalnirea din Brasov. Nu v-am spus insa cat de frumos a vorbit Alice in cuvantul ei despre revista Tango, despre cartile Tango, despre Nina Cassian. Despre interviul cu Ana Blandiana din numarul urmator. Dar si despre noi, prietenele ei, venite unele de departe. Prietenele ei, asa ne-a numit iar mie imi venea sa strig ” Noi suntem alea ! Uitati-va la noi !”. Cat de frumos a vorbit despre blogul acesta, ca o lume speciala in care ne regasim, ne tinem de mana, ne bem ceaiul impreuna. Aceasta lume exista datorita tie Alice, tu ai creat-o, tu ne-ai adunat aici pe noi, fatete diferite ale inimii pe care o porti ca un simbol. Imi pare rau ca nu am cuvinte destule sa iti multumesc pentru minunea pe care ai creat-o.

    Va salut pe toate. Visez si astept cu nerabdare ziua in care ne vom reintalni. Pentru ca vreau sa te imbratisez si pe tine Corina. Sa te privesc in ochi Amore. Sa iti aud glasul Anna. Sa vad daca Valin e asa cum l-am imaginat. Sa imi daruiesti bratara prieteniei Rosanne. Sa o regasesc pe Pisica. Sa povestesc cu Cristina. Pe Alyce o iau cu mine, i-am facut abonament.
    Si toate intalnirile astea sa o aiba in centru pe Alice, zeita noastra, minunea noastra!

    simona ioana 23 martie 2009 21:27 Răspunde
  • Alice, daca ma strigi astazi-you make my day! Te imbratisez cu cel mai mare drag, inteleapta si buna Alice!

    Simona Radoi 23 martie 2009 21:45 Răspunde
  • simonaioana de mine nu scapi asa de usor… nu prea stiu inca in ce mod si cum, dar ne vom regasi suflete… mai repede decat visam. o sa provoc destinul la o bataie cu gheme si tot ne-om vedea, de drag, de dor…
    lisa mic, ma bucur ca te-ai odihnit… prea esti alergata de zile.
    si copie fidela a surorii mele blonde (ati vazut ce luminoasa e sora mea laotong si de zi de nastere!!!) spun si eu ca visez clipa intalnirii la scara larga… visez sa stiu, sa vad painea alba si buna din sufletul rosannei, sa vad frumusetea annei, o visez pe ema cea frumoasa, pe raluca de departe, pe amalia de si mai departe, pe corina cu velvetianul ei blond, pe dalila, pe stefana mea draga, visez s-o revad pe albastra mea cristina bizu, pe cristina socaciu, pe carmen sofianu, visez sa-l imbratisez pe prietenul meu drag valin, visez sa-l cunosc pe costi, visez mai ales s-o revad pe Alice.
    si stiu, simt, asa cu intuitia mea care nu m-a pacalit niciodata, ca ziua aceea va fi… sa fie iarasi soare.

    pisica 23 martie 2009 21:46 Răspunde
  • O melodie draga mie si pe care am redescoperit-o ieri, printre cd-urile dragei mele Simona Ioana.

    „http://www.trilulilu.ro/sor_23/0a4ef3f6a1d5dc”

    alyce 23 martie 2009 21:51 Răspunde
  • dragele mele, zanele mele m-am intors…dar nu am putere sa va scriu….nu pentru ca drumul meu a fost pustiu..a fost frumos cum numai in povestile frumoase poate fi; amandoi suntem dispusi sa luptam pentru dragostea noastra, sa gasim solutii sa stam mai mult timp impreuna….m-am intors linistita si senina, cu zambetul lui in suflet, cu vorbele lui in minte, cu mangaierile lui pe piele…pana in ultimul moment al vietii mele pe pamant am sa fiu convinsa ca el este omul meu iubit..

    sunt trista si obosita din alte motive: bunica mea a fost operata azi…ma rog la bunul Dumnezu ca femeia asta care mi-a fost ca o mama sa se intoarca cu bine acasa, sa aiba putere sa lupte…
    promit ca o sa va scriu mai pe indelete,numai sa ma linistesc un pic…
    cat sunteti de fericite in poze!
    alice zeita…sa stii ca m-am indragostit de victor 🙂

    dalila tua 23 martie 2009 21:54 Răspunde
  • ..Ohhhh e atat de stranie senzatia sa va vad chipurile. Am fost martora la scrierile voastre, v-am amirat frumusetea sufletelor, iar acum proiectiile din mintea mea au capatat imagine reala, culoare, zambete..voi impreuna..

    Sara 23 martie 2009 21:54 Răspunde
  • dalila, intind mainile a ruga, pentur bunica ta, a imbratisare pentru tine.
    sunt aici si ma bucur de iubirea ta si cer Domnulu isanatate pentru bunica ta…
    mana mea e intinsa… daca ai nevoie, de orice, sunt aici…

    pisica 23 martie 2009 22:02 Răspunde
  • Dalila, de data aceasta sunt fericita alaturi de tine, prin tine. Si dragostea voastra se simte pana la mine. Pluteste prin camera mea. Si ma rog si pentru bunica ta. Va fi bine!
    In seara asta mi-e frica sa te tin de mana, ca nu cumva sa sterg atingerile omului tau mult iubit. Dar te strang la suflet, draga mea si zambesc cu tine!

    alyce 23 martie 2009 22:07 Răspunde
  • da, sanatate si gind de speranta la bunica ta, draga dalila, ma bucur totodata ca esti bine cu iubitul tau…seara buna la toate sufletele dragi de aici, seara lina si cu ceaiuri linistite- aici s-a pus de o furtuna, dar trece si asta, cum trec micile episoade de tulburare…va privesc si sunt cu un pas inainte spre Bucuresti, dar fara ,,velvetian,,, e la o virsta atit de nazdravana acum, ca apartine sub control permanent, acasa cu sotul meu…deocamdata…dar eu vin in vacanta din iulie in tara, o sa stau mai mult de o luna, o sa va invit atunci, daca o sa vreti si aveti drum, la casa mea mica din paduri hunedorene, dar pina atunci mai e…imi tin in friu nerabdarea, dar sare mereu…

    corina 23 martie 2009 22:09 Răspunde
  • Eu cred ca bunicile sunt cele mai frumoase fiinte de pe pamant. Asa este si bunica mea, scumpa si preaiubita mea Babaca, buna si draga mea, sufletul meu! Si as vrea sa traiasca etern!. Mi-e mult prea iubita, ii sarut miinile si fata minunata, este un inger pe pamant, Babaca mea! Si mi-e dor de ea in fiecare secunda, chiar si atunci cand o vad!
    Sanatate si putere de insanatosire bunicii tale, Dalila.Bunicile sunt cele mai frumoase fiinte de pe pamant.

    Simona Radoi 23 martie 2009 22:20 Răspunde
  • Buna seara, suflete dragi! Sunt foarte, dar foarte obosita si am deschis calculatorul doar ca sa va citesc un pic si sa va trimit gandul meu bun si o imbratisare calda. Sa aveti o noapte frumoasa, pe maine!

    simone 23 martie 2009 22:30 Răspunde
  • Va spun putine cuvinte azi, va spun ca mi-e drag ca v-am vazut, ca sunteti asa cum stiam ca sunteti, frumoase, sensibile, calde…
    Alice, puisorii tai sunt minunati, ce copii frumosi! Si mamica lor e distinsa, calda, nobila!
    Va tin de maini, nu va numesc dar va pretuiesc, sa stiti…

    Toate gandurile mele bune!

    Cristina Socaciu 23 martie 2009 22:43 Răspunde
  • promit ca o sa va scriu mai mult zilele viitoare si-o sa va povestesc despre bunica mea…diagnosticul e pompos, dar in 2 cuvinte e zguduitor: cancer de piele….dar bunica e puternica, restul analizelor sunt bune.e bunica mea..nu vreau sa-l mainii pe Dumnezeu, dar e bunica mea si vreau sa mai fie langa mine aici pe pamant inca ceva vreme sa-si rasfete stranepotii cum m-a rasfatat si pe mine…macar un pic….
    multumesc pentru toate gandurile bune si pentru toate urarile de sanatate…

    revin…promit!
    noapte buna zanelor, bunelor!

    dalila tua 23 martie 2009 22:49 Răspunde
  • dalila tinem ruga aproape de suflet pentru bunica ta. sa fie cu tine. asa cum vrei tu.
    ganduri bune si zambet pentru toate zeitele de aici si de oriunde sunt.
    asta seara am baut ceaiul dintr-o cana cu maci rosii. sora mea stie de ce.
    noapte buna.

    valin, ma doare tacerea ta.

    pisica 23 martie 2009 23:10 Răspunde
  • Dragelor, va spun si eu noapte buna.

    Ma duc sa ma arunc in patul meu de vise frumoase, caci de maine incep sa iau, din nou, viata in serios si sa bantui iar salile mele, mult iubite, de teatru.
    Va imbratisez pe toate, dintr-un oras umed si trist.

    Te iau cu mine in vis, Alice! Va iau pe toate!
    Dalila, pe bunica ta o iau in rugaciunile mele!

    Noapte buna!

    alyce 23 martie 2009 23:17 Răspunde
  • Ce rau imi pare ca nu am putut ajunge in Brasov…Am mai ratat o intalnire 🙁 Sunteti frumoase, iar copilasii tai, Alice, sunt doua minuni. Va imbratisez si sper ca ne vom putea intalni

    Bianca 23 martie 2009 23:36 Răspunde
  • Dragele mele,

    va citesc iara la ceas de …noapte.
    Am tot admirat si eu pozele zilele acestea! O ce rau imi pare ca nu am fost acolo ca nu pot sa vin pe 10 aprilie la vernisajul cartii „noastre”! Imi pare nespus de rau. Dar voi ajunge…candva negresit.

    Dragele mele, am avut saptamani nelinistite – cum ati observat si voi. Ganduri despre viata mea aici, despre rostul meu. In primul rand au fost intrebari despre profesia mea, despre drumul meu. Nu despre dragostea mea – pentru ca ea, minunata mea dragoste, dupa nenumarate ganduri, intrebari, framantari – am aflat-o aici langa mine. Nu peste munti si tari sub ochi amagitori.

    Dupa cum v-am scris, au fost intrebari despre profesia mea. Imi lipsea atat de mult …clasa, elevii, pregatirea in biblioteca pentru „lectia de maine”. In tara mea draga am fost invatatoare, apoi terminand facultatea am devenit profesoara. Si apoi am vebit aici, urmandu-mi dragostea si lasand in urma …scoala cu freamatul ei special. Nu credeam ca-mi va lipsi. dar dupa 3 ani de „absenta nemotivata”, dupa discutiile cu voi aici, cu rosanne, dupa munca de consilier educational am hotarat!!!!!!!
    Trebuie sa ma (re)intorc , sa aud cum „suna clopotelul” – chiar pe meleaguri straine. Poate ziceti ca sunt nebuna, mai ales ca aici, desi vorbesc bine germana (studiind in aceasta tara) mai am accent strain la unele cuvinte….dar nu ma intereseaza!!!!

    Si dragele mele, voi da toate examenele din lume pentru a redeveni cea care am fost, voi invata din nou ca sa-mi echivalez studiile,voi lua lectii de accent:) si cumva trebuie, trebuie sa reusesc.

    Si sa stiti ca m-ati ajutat voi toate; m-a ajutat Alice cu hotararea ei de a merge mai departe cu minunatul Tango, m-a ajutat Rosanne, m-ati ajutat voi ce va urmati visul….

    Primul eXamen e in august, al doilea in noiembrie. Ambele sunt extrem de importante.
    Pentru primul din august trebuie sa citesc 10 carti din 3 domenii separate si apoi intr un examen de mai multe ore (oral) sa raspund (fara accent:) ) la intrebarile despre carti…Reusim nu???

    Trebuie sa reusim dragele mele. Pregatirea pt examenul din august incepe saptamana viitoare in aprilie!

    Va imbratisez, noapte buna

    raluca 24 martie 2009 0:31 Răspunde
  • Va citesc si ma bucur alaturi de voi. N-am fost instare sa va identific….Poate sinteti dragute sa-mi spuneti si mie cine e in poze, in afara de Alice si de copii.
    Va asigur ca a-ti reusit sa-mi stirniti un dor nebun de casa si de Brasov, orasul studentiei mele…..N-am ce face, nu pot sa vin, ma multumesc ca va citesc si cind ma scol si cind ma pregatesc de culcare….Daca nu postez nimic e pentru ca vin obosita de la munca, si din cauza ca vorbesc numai in engleza, am senzatia ca nu ma mai exprim corect si frumos in limba mea……
    Mult succes Alice in tot ce faci, iar fetelor salutari!

    Marilena 24 martie 2009 1:11 Răspunde
  • Va spun buna dimineata, dintr-un oras rece, din fata unei cani mari de cafea dulce. M-am trezit devreme, ca sa va fac eu, cea dintai, cafeau. Acum fug, cu voi in suflet, spre salile mele iubite, de teatru.

    O zi frumoasa si linistita sa avem!
    Raluca, invatam impreuna si ne tinem puminii una celeilalte. Vom reusi!

    Buna dimineata, scumpa mea, Alice! Buna dimineata, dragelor!

    alyce 24 martie 2009 8:19 Răspunde
  • Buna dimineata!
    Superbe poze, superbe chipuri…
    Dalila tua, multa sanatate bunicii tale dragi!
    Alyce,Pisica, imi sunteti atat de aproape… Abia astept si eu sa ne cunoastem!Cristina Socaciu, simonaioana, cristina bizu, ema, felice, raluca, bianca, simona radoi, corina, rosanne, alina, sara, alina, gdiana si toate celelalte prietene, va trimit toate gandurile mele bune! Alice, dragostea noastra sa te insoteasca pretutindeni!
    O zi frumoasa!

    Amore 24 martie 2009 8:46 Răspunde
  • Buna dimineata! E soare si mi-e dor, tot mai dor… Mi-am cumparat bilet de avion spre vacanta, imi doresc sa revin mai linistita, dorului poate o sa reusesc sa-i gasesc un loc unde sa nu mai doara. Plec peste doua saptamani la prietena mea draga…
    Alice, Rossane mainile mele raman intinse spre voi…
    Felice, azi iti doresc sa ai mult noroc! Te tin usor de mana!
    Corina, da, ai o prietena si in inima Ardealului!
    Dalila tua, sanatate bunici tale!
    Simona Ioana, Anna, Alyce, Ema, Pisica, Amore, Raluca, Cristina Bizu, Gdiana, Simone, Bianca,Marilena, Simona Radoi, sunteti prietenele sufletului meu…
    Va doresc tuturor o zi cu iubire! Va imbratisez cu drag!

    Cristina Socaciu 24 martie 2009 9:34 Răspunde
  • Am ajuns la birou si mi s-a facut dor de voi. Privesc cerul gri si sunt totusi fericita ca viata mea are accente roz-o parte datorita voua, prietene dragi!

    Amore 24 martie 2009 10:28 Răspunde
  • Buna dimineata,

    Va spun si eu azi, mai spre pranz, inainte de a pleca in drumurile de azi.
    V-am citit si m-am bucurat sa va simt atat de luminoase si de bucuroase. Asa imi doresc sa fiti mereu.
    Cristina, multam de gandul bun. Stiu ca esti langa mine si iti multumesc.
    Sa avem o zi buna si cu soare, in ciuda vremii mohorate.
    Va imbratisez cu drag.

    Felice 24 martie 2009 10:40 Răspunde
  • zanele mele v-am promis ca va povestesc despre bunica mea..primele mele amintiri le am din satul ei drag de la poalele dealului, un sat linistit de oameni muncitori…iubesc satul ala mai mult poate decat am sa iubesc vreodata orice oras…imi aduc aminte cum ma plimbam nestingherita pe dealuri, prin paduri, cum imi petreceam zile in sir pazind vacile si visand la marea mea dragoste…si seara cand ma intorceam acasa obosita si plina de praf bunica ma astepta mereu cu o cana de lapte .
    cand eram mica si nu puteam sa dorm imi spunea aceleasi povesti in fiecare zi: 2 povesti de care nu m-am saturat niciodata, pe care le memorasem cuvant cu cuvant si care si acum ma fac sa zambesc..
    imi aduc aminte de mirosul de busuioc din camera unde dormeam, de icoanele innegrite de fum, de stergarele de pe pereti, de camara unde mergeam mereu cand vroiam sa fur dulceata ( mi se parea mie mai buna dulceata din camara)…si-mi aduc aminte de ochii bunicii albastrii, senini..care priveau ingandurati spre alte zari…ma uimeste cata forta a avut bunica sa indure in tacere durerea bolii, rar am auzit-o sa se planga…cu cat drag ma imbraca duminica sa ma duca la biserica, cu cat drag ma pupa de fieacare data si ma strangea la piept si-mi spunea ca sunt sufletul ei…atat ma rog la bunul Dumnezeu sa-i dea sanatate bunicii mele cu ochi albastri, sa o vad iar vara pe prispa motaind pe un scaun…

    multumesc zanelor pentru toate urarile de sanatate si pentru gandurile vostre bune…si pentru rugaciunile vostre!

    dalila tua 24 martie 2009 16:04 Răspunde
  • Cateodata oboseala se napusteste asupra pasiunii cu atata forta incat ma intreb cum as putea sa o ajut, sa nu moara, sa nu putrezeasca din prea multa apa …sau prea putina.Cateodata imi anulez orice apropiere de lumea „financiara” a profesiei, imi ascund fluturasul cu repeziciune printre foile agendei, nu-mi calculez sporuri, impozite, nici macar partea mica a salariului de merit n-o mai intrezaresc ca pe un avantaj, un pas inainte. Cateodata, mi-e de-ajuns sa iau creta in mana si sa privesc in ochii lor buni. Cateoadata, mi-e greu sa privesc in ochii la fel de buni ai copiilor mei….Zambetele le primesc din cele doua parti, la fel, neconditionat.Cateodata, nu tin de sete…Copiilor mei le aduc putinul pe care mi-l permit, ei imi dau nemasurat.Pe toti ii invat sa-si iubeasca parintii.Ei imi spun ca ma iubesc si pe mine, la fel.Desi, nu sunt foarte micuti, stiu sensul cuvintelor…Cateodata, mi se vede lacrima din coltul pleoapei cand le povestesc despre viata, oameni pe care ii pierdem si carora nu le-am aratat destul cat am fost impreuna.Si a lor se vede cand imi vorbesc despre „mama”, „dor de mama”, „mai sta putin si va veni inapoi in tara”….Cateodata, simt ca-i voi parasi ca pe puiul bolnav de prepelita, va veni frigul si gerul in sufletele copiilor mei de acasa…Imi vine sa-i sarut pe toti , pe rand , pe frunte dupa o lectie reusita, cu emotie, cu invataminte castigate…Imi vine sa-i sarut si sa plang, sa ma ascund, sa nu ma vada, sa nu ma creada, sa nu incerce sa ma intoarca din drum, sa nu ma doreasca…

    rosanne 24 martie 2009 16:46 Răspunde
  • I-am raspuns intr-un fel Ralucai, nu vreau sa va intristez, va imbratisez pe toti, va tin langa inima…Dalila, sanatate bunicii, Raluca sunt alaturi de tine, sa-ti urmezi visul, indiferent ce vom face, structura noastra sufleteasca nu se va schimba niciodata, cu sau fara diplome, certificate, grade, salarii…
    Sunteti langa mine si-mi este bine.Sunt aici.

    rosanne 24 martie 2009 17:12 Răspunde
  • pentru ca bunicile mele au plecat demult si pentru ca doresc sa te bucuri cat mai mult de ea ii doresc si eu Dalila tua sanatate bunicii tale.
    Am sa va marturisesc ceva in tot ce fac in ale gospodariei vreau sa ii seman bunicii mele favorite -mama tatalui meu – e ca si cum as continua ceva si de fiecare data o simt parca urmarindu-mi gesturile –
    Va doresc tuturor sa va bucurati cat mai mult de frumusetea si intelepciunea bunicilor si parintilor vostri.O seara minunata de primavara

    gdiana 24 martie 2009 17:33 Răspunde
  • Va sarut de Buna seara. Va imbratisez cu inima plina de bucurie si vreau sa impart cu voi emotia gasita intr-un mail primit azi. Simt ca vreau sa va spun , voua prietenelor mele de departe, prietenelor mele de suflet, ca azi, cu ochii tremurati am citit ca am castigat un alt concurs de scris, organizat de Biblioteca Judeteana din Arad. Mi-e drag ca pot sa impart toata emotia, toata bucuria, cu voi.
    Si vreau sa va multumesc ca imi sunteti aproape in tristetile si fericirile mele.

    Si tie, Alice, iti datorez enorm pentru toate lucrurile frumoase care mi se intampla, caci acum mult timp, m-ai ajutat sa inteleg ce iubesc cu adevarat, in ce ma regasesc cu adevarat. M-ai invatat sa fiu mai buna, sa iubesc fara intrebari. Sa imi dau seama ca nu numai eu sper la o lume mai frumoasa, in care ura se va dezice de ea insasi si se va transforma in dragoste. Ca nu numai eu visez la o mare iubire care nu se va sfarsi, nici macar odata, cu ultima noastra suflare.

    Va sarut, va imbratisez. Revin mai pe seara.

    alyce 24 martie 2009 18:46 Răspunde
  • incurajari, draga raluca- e minunat ca ai realizat care e adevarata ta pasiune si menire (unii cauta asta ani lungi), succes de acum la examene!
    ma bucur de vacanta ta insorita, cristina, sa vii de acolo ,senina…
    rosanne, gind cu violet tamaios frumos mirositor- ce fericiti trebuie sa fie copiii tai si cei ,,imprumutati ,,sa invete de la tine, sa te aiba sursa de atitea minunatii pe care le simti, le-ai citit si le stii…
    gind bun de seara la toate, dalila, gdiana, felice, amore, pisica, toate toate

    corina 24 martie 2009 18:48 Răspunde
  • Alyce, asa simt si eu referitor la Alice. Si nu ma pot opri sa constat cat de mult ne asemanam fiecare in unele privinte…Pare o minune!
    Sunteti toate frumoase, sensibile, de mult n-am mai facut astfel de marturisiri. Cum ajung, ma grabesc sa va gasesc, sa va citesc, sa va simt.
    O seara minunata, va astept aici!

    Amore 24 martie 2009 20:05 Răspunde
  • Ce frumoase sunteti, cat ma bucur sa va pot vedea! Multumim mult de poze. V-am purtat Brasovul in ganduri alergand prin Michigan.

    Felicitari Alyce pentru concurs, ce grozav!!

    amalia 24 martie 2009 20:12 Răspunde
  • alyce-ma bucur, felicitari, talentul tau e pretuit si premiat- ce frumos! sunt vesti care aduc speranta…sa fie, sa tot fie!

    corina 24 martie 2009 20:22 Răspunde
  • Draga Raluca, bravo si bravo, mesajul tau musteste de hotarare, sa stii ca m-am grabit sa prind si eu cativa stropi, sa-i amestec in cafelele acestei saptamani, sa ma ajute sa ma apropii de decizii importante. Multumesc. Mult. Mult.

    amalia 24 martie 2009 20:26 Răspunde
  • S-a întors acasă. N-a scos nici un cuvînt.
    Era limpede – ceva n-a mers aşa cum trebuia.
    S-a lungit în pat în hainele ce le purta.
    Şi-a tras pătura peste cap.
    Şi-a strîns genunchii la piept.
    Are aproape patruzeci de ani, dar nu şi în acest moment.
    Acum e ca în pîntecul mamei sale,
    înveşmîntat în suficiente straturi de piele, adăpostit în întuneric.
    Mîine o să ţină un discurs
    despre homeostazia în cosmonautica megagalactică.
    Acum însă, e ghemuit şi adormit.
    —————————————-

    ÃŽntoarceri – Wislawa Szymborska

    Cristina Socaciu 24 martie 2009 20:56 Răspunde
  • rosanne de fiecare data cand te citesc parca as deschide o carte de povesti cu zane…esti atat de sensibila si atat de frumoasa draga mea…
    felicitari alyce, iti vad zambetul de aici de la iasi si iti simt bucuria!
    si tie raluca mult spor la invatat si la toamna o sa inlocuim pentru o seara canile de ceai cu minunate cupe de sampanie…
    corina mamica ce face steluta ta de 4 mm?
    pisica draga mea m-am convins ca pisica ce se alinta in fiecare zi pe langa mine cand ma intorc acasa ai trimis-o tu!
    valin, amore,atena,felice, simona ioana, cristina bizu, anna, simona radoi…buna seara suflete dragi….

    dalila tua 24 martie 2009 21:04 Răspunde
  • dalila, esti surizatoare azi-cit ma bucur- eu as fi ok, daca nu ar fi un pic de infectie, o tratez, sper sa treaca repede si sa ne lasa in pace si sanatosi…mai multe o sa stiu intr-o saptamina…sanatate si la bunica ta de poveste!
    pisica e bine? ii doresc mult…

    corina 24 martie 2009 21:11 Răspunde
  • mi-e bine corina, mi-e sufletul plin de dragoste si gandurile pline de speranta…maine ma duc sa o vad si pe draga mea bunica.

    dalila tua 24 martie 2009 21:26 Răspunde
  • Dalila mea cu acelasi sange moldovenesc… te imbratisez cu drag.
    Alyce, felicitarile mele din inima!
    Corina, nu stiu cum iti voi putea multumi vreodata pentru crearea unor emotii aproape uitate…
    Cristina mea, suntem de mana…
    Simonele frumoase , cum va este?
    Pisica, sper ca ai doborat raceala.Eu iti trimit ceai cald.
    Va imbratisez mereu, pe toti si mi-e tare greu sa va numesc …stiti si voi asta.

    Alice, cu tine in suflet si-n gand, in pasii de pe strada, in ochii atintiti deasupra relelor.Iti multumesc pentru TOT.

    rosanne 24 martie 2009 21:35 Răspunde
  • Dalila, care seamana atat de mult cu mine in tristetile si fericirile ei, Corina, mamica noastra frumoasa, Amore, care simte la fel ca mine, Rosanne, cea fara de egal in frumusetea cuvintelor ei, Amalia, cea atat de departe, dar pentru totdeauna in sufletul meu…tuturor va multumesc pentru gandurile voastre.

    Pisica, tu esti bine?

    alyce 24 martie 2009 21:52 Răspunde
  • M-am intors acum de la o filmare la Cascada Urlatoarea.Un peisaj mirific, cu zapada neverosimil de alba, o incremenire ce mi-a starnit fiori. Mi- e foarte frig, merg la o baie fierbinte cu multa spuma de vanilie si va pup, va pup cu dor, cu asteptare, cu dorinta de a ne vedea.
    Sa aveti izbanda, sa va fie drumurile si visele usoare!
    Cu mult drag, va imbratisez !Noapte buna!

    Simona Radoi 24 martie 2009 22:00 Răspunde
  • Suflete dragi, bine v-am gasit!
    Dalila, am citit despre bunica ta si m-am emotionat, amintindu-mi de propria mea poveste cu bunica.
    Ajungeam sa o vad destul de rar, cam o data pe an, pentru ca era in celalalt capat de tara. O iubeam mult si vorbeam la telefon des. Genul acela de bunica de la tara, pura, senina, sincera, buna si cu basma pe cap. Asta toamna, intr-o dimineata, pur si simplu pe nepregatite, ca o presimtire, am vrut s-o vad, indemnata si de iubitul meu. Intr-o ora am si plecat din Timisoara, am traversat tara si seara am fost in casuta ei veche si curata. Nu am putut sa stau decat doua zile, insa m-am umplut atunci de bunatatea ei si de sfaturile ei intelepte, hotarandu-ma sa imi schimb viata, sa o fac mai buna si sa iau niste decizii…
    Cand am plecat, m-a imbratisat mult, m-a insotit cu bastonul pana in poarta si apoi, incet, pana in mijlocul drumului de pamant …si s-a uitat dupa mine pana nu m-a mai zarit.
    Am plecat cu imaginea ei asa, micuta si plina de iubire, urmarindu-ma cu privirea, ca si cum ar vrea sa ma pastreze mereu im suflet.
    Au mai trecut doua luni si in noiembrie s-a stins… Eram in spital atunci si nu m-am putut duce la inmormantare. Imaginea ei acum in mine e cea din poarta, in mijlocul drumului, facandu-mi cu mana tot mai indepartat, tot mai micuta..
    A ramas insa in mine si desi vars zilnic lacrimi cand ma gandesc la ea, o simt extraordinar de aproape. Parca ar fi aici, cu mine, si acum, zambindu-mi si povatuindu-ma si spunandu-mi ca ma asteapta in primavara la ea la tara.
    Nu vreau sa va intristez, poate a fost doar o simpla descarcare, nu vorbesc prea des despre asta..
    Oricum, Dalila, multa multa sanatate bunicii tale si iti doresc sa te bucuri de ea multi ani inca de acum incolo!

    simone 24 martie 2009 22:11 Răspunde
    • Am, in sfarsit, o seara linistita, si mi-e drag sa o petrec cu voi. Dupa multe zile de truda pentru revista, in sfarsit, am trimis pe de-a-ntregul in tipar numarul de aprilie si rasuflu usurata, macar pentru cateva zile. De maine ma apuc temeinic sa fac ultimele aranjamente pentru cartea noastra si, mai mult ca sigur, tot maine, dupa ce vorbesc clar la tipografie, va anunt data ferma la care va putea fi pe piata si cand ii vom face lansarea. Eu fac tot ce e omeneste posibil sa apara cat mai aproape de data de 10 aprilie pe care am spus-o atunci- intr-un moment in care eram sigura ca am un sponsor. Intre timp, nu mai sunt asa sigura, dar cartea tot trebuie sa apara. Va cer scuze ca v-am lasat sa asteptati, si promit sa rezolv cat mai curand, si sa va anunt, ferm, ca sa va puteti face planuri de intalnire.
      M-am laudat si la targul de carte de la Brasov cu revista mea cea noua, care va aparea peste cateva zile, cu interviul cu Ana Blandiana, de care sunt nespus de mandra, si ma laud acum si cu pictorialul superb, facut la Venetia… O sa va placa! Sunt mandra de Tango ca de un copil supradotat, imi vine sa plang de drag, dar si de tristete, uneori, adeseori, gandindu-ma ca traim intr-o tara in care e greu sa razbati, oricat ai fi de bun. Dar nu vreau sa imi spuneti ca e asa, si nici nu vreau sa ma laudati, uneori ma gandesc ca folosim intre noi cuvinte atat de mari, ca ma laudati atat de sonor, incat mi-e teama, mi-e rusine, cumva, ma tem sa nu ne fie, sa nu va fie vorbele gresit intelese. Eu va simt dragostea, va accept admiratia, prietenia voastra imi e grozav de pretioasa. Nu am nevoie de cuvinte ca sa va simt sufletele.
      Va imbratisez, pe toate, pe toti, cu emotie- ca si cum m-as fi intors de la drum, si va gasesc acasa. Va iau cu mine in rugaciune, si in somn, si in vis. Dalila, o sa fie bine, sa vezi! Rosanne, si pentru noi, reginele asteptarilor desarte, o sa fie bine, cumva. Nu stiu cum, dar trebuie sa fie. Intr-o zi, n-o sa mai asteptam, o sa pogoare peste noi minunea, si va fi cumplit de simplu si de frumos. Si de iremediabil. Noapte buna, tuturor.

      Alice Nastase 24 martie 2009 22:43 Răspunde
  • va trimit gheme de somn bun si zambete si doruri si va strig…
    iertare pentru tacerea de astazi, iertare pentru tacerea de maine… cea de azi involuntara, cea de maine impusa.
    sunt bine, cat pot de bine… relativ de bine.
    cu gheme de lacrimi pentru maine, cu soapte de soare pentru poimaine.
    ruga pentru voi toate si imbratisari pentru voi toate.
    si va strig soptit pe nume: Alice, rosanne, ema, oana, lisa, simonaradoi, simonaioana, dalila, cristinasocaciu, carmensofianu, cristinabizu, simone, corina, raluca, amalia, costi, valin… si inca toti si toate.
    si da… sora mea geamana cu 7 ani mai mica, meninne… te strig si pe tine.

    pisica 24 martie 2009 22:50 Răspunde
  • Noapte buna, Alice
    de cand te stiu, de cand stiu lumina ochilor tai, caldura imbratisarii tale, mi-e tot mai dor de tine.
    si ingaduie un sarut pentru copii tai frumosi: printesa Ilona si micul print Victor.

    pisica 24 martie 2009 22:59 Răspunde
  • pisica nu am reusit sa citesc toate postarile de zilele astea…sigur am pierdut multe…dar de ce gheme de lacrimi draga mea? iarta-ma ca intreb…poate trebuia sa stiu….

    dalila tua 24 martie 2009 23:11 Răspunde
  • intotdeauna am crezut ca bunica mea e eterna…ca nu se va intoarce niciodata in tarina din care s-a nascut…si acum cand am crescut mare tot nu pot sa-mi imaginez ca bunica mea intr-o zi ma va veghea din cer.
    intotdeauna cand orasul ma sufoca ma gandesc la padurile mele de la tara si la dealurile pline cu flori si fluturi, la gradina cu zarzavaturi, la borsul de fasole pe care mi-l face bunica ( si nimeni pe lume n-o sa-l face vreodata mai bun),la vacutele mele, la raul care ma racorea vara…mi se incarca sufletul de drag si dragoste si recunostinta…
    …si ma gandesc la copiii mei care nu vor avea bucuria de a-si petrece vacantele la tara…nu vor alerga desculti prin praf, nu-i va prinde ploaia pe camp, nu-i va incalzi soarele pe dealuri…copiii mei vor stii cum e „viata la tara” doar din carti…

    dalila tua 24 martie 2009 23:18 Răspunde
  • Buna seara va spun si eu in pragul unei noi zile. Sau poate ar trebui sa va spun noapte buna. Sa va sarut pe gene si sa va veghez visele.

    Am fost la teatru. Teatrul din Oradea cu o piesa al carui nume m-a atras din prina secunda. „Descult in parc”. Sigur ati vazut filmul, cu o Jane Fonda si un Robert Retford incredibil de tineri si de frumosi. Eram curioasa cum vor reusi sa realizeze pe o scena de teatru ceea ce imi aminteam eu din film. A fost frumos, a fost vesel, actorii au fost foarte buni. Multi tineri in public, sala arhiplina, nu au sunat celulare… S-a aplaudat frumos la sfarsit, cu toti spectatorii in picioare. O adevarata sarbatoare, o mare bucurie.

    Alice, abia astept revista ! Primul lucru pe care il voi citi va fi interviul cu Ana Blandiana, ne-ai povestit atat de frumos despre el incat abia astept sa il savurez.

    Somn usor. Vise senine.

    simona ioana 24 martie 2009 23:41 Răspunde
  • Dragele mele,
    va multumesc de incurajari, va multumesc de tot.
    Elanul de ieri m-a cam parasit- dar oricum merg mai departe.
    ma gandesc ca daca…in ciuda tuturor examenelor de echivalari, de limba….daca in societatea asta in care daca vii din alta tara …e mai greu sa ajungi ceva…daca in ciuda tuturor eforturilor nu voi putea lucra in scoala…pentru ca vin din alta parte si …limba mea materna nu e germana? uneori cat ai visa nu iti este permis din cauza unor stereotipii nationale…am auzit atatea cazuri-si atunci te gandesti, daca a fost totul in van? daca parintii vor comenta ca „doamna prof nu are limba materna germana si cum i se permite sa i invete pe copiii mei” (cum i s a intamplat unei cunostinte?)…astea sunt temerile mele, corina cred ca stii la ce ma refer, nu?

    Rosanne- am trait prin descrierea ta- multumesc.

    Dalila…cum e cu bunica?

    Simone….ziceai de Timisoara??? draga mea Timisoara? cum e, cum o simti? o saluti din partea mea, te rog?

    Alice- te imbratisez in gand tare tare…

    raluca 24 martie 2009 23:42 Răspunde
  • „Impacarea dintre intuneric si lumina
    Nu e umbra,
    Cum nu e mlastina
    Impacarea dintre mare si pamant.
    Intinde mana in somn
    Si nu respira pana-mi atingi
    Varful suspendat spre tine al degetelor-
    Pe deasupra stinghiei
    Mai pot face punti
    Numai bratele nostre.
    Visand.”
    (Ana Blandiana, Compromis)

    Buna dimineata la cafea cu poezie. Astept cu emotie editorialul si interviul.
    Va imbratisez mereu.

    rosanne 25 martie 2009 7:09 Răspunde
  • Buna dimineata, intr-o zi ploioasa… Astazi este sarbatoare, sufletele ne vor fi pline de liniste si iubire, intr-o sfanta rugaciune!
    Imi beau cafeaua cu gandul la voi; cel mai dulce tabiet. O zi frumoasa sa aveti!
    Alyce, mii de felicitari pentru concurs! Pisicutzo, sper ca acum ai grija de tine si iei ceva medicamente!
    Alice, zeita noastra, astept cu nespusa nerabdare revista…si cartea…si intalnirea de suflet!

    Amore 25 martie 2009 7:55 Răspunde
  • Buna dimineata,

    Va intimpin cu cafea aburinda cu aroma de speranta si de bucurie.
    Alyce, felicitari pentru concurs. Dalila, o rugaciune fierbinte pentru bunica ta. Am citit povestirile tale si am plans, caci desi sunt atat de aproape de bunica mea, cea care m-a crescut cu atata dragoste, ajung foarte rar sa o vad. Dar ea nu se plange niciodata si ma intampina de fiecare data cu blandete si cu dor.
    Ploua afara, dar vreau sa cred ca e doar o ploaie trecatoare care sa spele toate relele si apoi va iesi soarele.
    Am iar o zi pe drumuri care trebuie sa fie cu succes. N-am uitat Rosanne, n-am uitat. Vreau si trebuie sa reusesc.
    Cristina, cat de frumoasa poezia de la tine. Sper ca diseara sa te gasesc mai bine si mai putin trista. Te port in suflet si ma gandesc la tine.
    Va imbratisez tare.

    Felice 25 martie 2009 8:21 Răspunde
  • “Stii să asculti? Auzi vantul la fereastra? Auzi pasarile care pleaca si se intorc, ducand si aducand primavara? Stii ce-i nostalgia? Privesti uneori pe fereastra fara sa vezi nimic? Sunt pe acolo si intr-acele, fara fiinta, o apropiere si o indepartare in preajma ta.” – Lorelei – Ionel Teodoreanu

    Asa sunteti voi, dragelor, pentru mine. Parte din inima mea, intotdeauna aproape, pentru totdeauna in suflet, mereu in aroma cafele de dimineata si in dulcele meu ceai de seara.
    Sunt nostalgica in dimineata asta. Sunt singura. Sunt cu cana mea, neagra, de cafea si o beau cu voi.

    O zi frumoasa sa avem! O zi calda de primavara, in ciuda vremii triste de afara.

    Buna dimineata!

    alyce 25 martie 2009 8:26 Răspunde
    • Alyce, te felicit si eu, in dimineata asta. Te imbratisez, ca in pozele noastre.
      Si eu sunt nostalgica, si singura, n-am dus eu copiii in dimineata asta, asa ca sunt… de capul meu, intr-o casa mare, doldora de vise si sperante.
      Astazi e sarbatoare mare, e Buna Vestire, si tot azi e ziua de nastere a Anei Blandiana, a doamnei Otilia-Valeria Rusan.
      Va scriu poezia mea cea mai draga, in loc de la multi ani pentru domnia sa, in loc de lacrima de dor pentru mine, in loc de buna dimineata pentru noi.

      Daca vrei sa nu te mai intorci
      Ana Blandiana

      Daca vrei sa nu te mai intorci
      Fereste-te de matraguna-
      Ea-mi fura seara glasul
      Si plange cu el
      Din urmele talpilor tale;
      Daca vrei sa ma uiti
      Ascunde-te de luna-
      Iti va aminti
      Cum am mers prin lumina ei
      Cu picioarele goale;
      Daca vrei sa pleci
      Ascunde-te de ploaie,
      Fereste-te de ninsoare,
      Daca vrei sa ma uiti
      Nu te apropia de mare,
      Inconjura marea,
      Nu te-arata sub zborul pasarilor,
      Fugi,
      De salciile cu pletele prelungi,
      Pana vei gasi locul unde te asteapta uitarea
      De tot ce-i viu ascunde-te.
      O, dar daca vrei sa pleci,
      Daca vrei sa ma uiti,
      Nu incerca sa mori,
      Mai ales nu incerca sa mori-
      Stiu sa cobor ca intr-o fantana
      Prin flori…

      Alice Nastase 25 martie 2009 10:14 Răspunde
  • O buna dimineata va doresc si eu, la startul unei noi zile.Sa auzim doar de bine! Va salut, ca intotdeauna , cu mult drag, si va tin strans in inima mea.

    Simona Radoi 25 martie 2009 10:18 Răspunde
  • Ce bine ca va am! Asa aflu si eu de ca e zi de sarbatoare, citesc cele mai frumoase si emotionante versuri si saluturi de zi buna. Va salut si eu, draga Alice, dragi printese din casa asta speciala a sufletelor! Sa aveti o zi superba, ca si gindurile voastre luminoase!

    corina 25 martie 2009 10:28 Răspunde
  • Alice… ma cutremur de aceste versuri…

    simone 25 martie 2009 10:45 Răspunde
  • Ma gindeam ca, chiar daca nu e posibila intilnirea din 10, draga Alice, tot ramin intilnirile de suflet de aici, cititul in revista, la care in sfirsit, m-am abonat si eu- abia astept sa tin in mina foaia ei lucioasa si plina de sensuri si lucruri frumos gindite si scrise…Ai, desigur, motive sa numesti revista si ceea ce face echipa ta-,,copil supradotat,,- eu as mai adauga si liant de suflete, sursa de cultura si inspiratie- e mare lucru intr-o lume asa de invadata de kitsch. Numele doamnei Ana Blandiana incununeaza asa de merituos faima revistei- felicitari, fara cuvinte mari, din suflet!

    corina 25 martie 2009 11:54 Răspunde
  • Noi – Adrian Paparuz

    Stam amândoi sub ferestrele stinse,
    Unul din noi are lacrimi aprinse,
    Stam amândoi la margini de lume,
    Care din noi a ramas fara nume?
    Care din noi a-nvatat sa regrete?
    Care din doi are dreptul s-astepte?
    Stam amândoi pe o strada pustie,
    Amândoi tristi, într-o lume târzie,
    Stam amândoi condamnati la tacere-
    Si tu si eu cu aceiasi durere,
    Stam amândoi si nu trece nimeni-
    Luna si noi si bezna din inimi!

    Cristina Socaciu 25 martie 2009 13:16 Răspunde
  • Åžtiu puritatea – Ana Blandiana

    Åžtiu, puritatea nu rodeÅŸte,
    Fecioarele nu nasc copii,
    E marea lege-a maculării
    Tributul pentru a trăi.

    AlbaÅŸtri fluturi cresc omizi,
    Cresc fructe florilor în jur,
    Zăpada-i albă neatinsă
    Pământul cald este impur.

    Neprihănit eterul doarme,
    Văzduhul viu e de microbi,
    Poţi dacă vrei să nu te naşti,
    Dar dacă eşti te şi îngropi.

    E fericit cuvântu-n gând,
    Rostit, urechea îl defăimă,
    Spre care o să mă aplec
    Din talgere – vis mut sau faimă?

    Între tăcere şi păcat
    Ce-o să aleg – cirezi sau lotuÅŸi?
    O, drama de-a muri de alb
    Sau moartea de-a învinge totuÅŸi…

    Ema 25 martie 2009 15:21 Răspunde
  • La multi ani Ana Blandiana! Va imbratisez pe toate, dragele mele!
    Alyce felicitari! Raluca, nu abandona visul….lupta pentru el, te sustin din tot sufletul! Mare lucru sa ai un vis…eu le-am ratacit pe toate 🙁 . Dalila, sanatate multa bunicii tale. Corina, Simona Ioana, Rosanne, Simona Radoi, Anna, Felice…suflete, toate cate sunteti, va doresc sa va fie bine!
    Pisica, am mainile intinse catre tine. Si gandurile, si urarile de bine! Daca pot sa te ajut cu ceva…doar spune-mi!

    Alice, azi se mananca peste! Eu m-am ospatat de pranz. Astept cu nerabdare cina 🙂
    Ganduri bune!

    Ema 25 martie 2009 15:37 Răspunde
  • draga Rossanne, implinesteti visul, menirea,fa ceea ce iti place! Sunt si eu alaturi de tine si sa ai putere si sanatatepentru asta.
    e frig,e o primavara as zice eu nebuna cu frig si cladura si ninsoare si soare si frig si urat , dar poate nu nebuna ci doa r nabadaioasa,
    Sa va bucurati de florile ei care timid timid apar

    gdiana 25 martie 2009 18:21 Răspunde
  • Seara buna, dragele mele,
    Ma grabesc sa pregatesc un ceai de mere verzi si va astept cu drag. Mi-au fost drumurile lungi azi, cu nelinisti, intrebari, sperante.Vreau sa cred ca o sa fie bine. Trebuie sa iasa soarele si la mine, si la voi.
    Va multumesc ca sunteti aici in fiecare zi si ca invat atat de multe de la voi. Tare mi-ar placea sa ne intalnim. V-am vazut chipurile in fotografii si vreau sa va imbratisez pe fiecare in parte.
    Pisica, esti bine? Tacerea ta nu-mi spune nimic bun. Un ghem de zambete doar pe tine.
    Cristina, tu stii…
    Nu va numesc pe celelalte, dar va port in gand tot timpul.
    Si pentru ca azi l-am ascultat din intamplare la radio pe Mircea Baniciu, am pentru voi o poezie foarte frumoasa a lui George Tarnea, Scrisoare de bun ramas:

    Iubito, cata lume intre noi,
    Numaratori de ploi din doi in doi
    Si dintr-un ochi de dor necunoscut,
    Cate zapezi pe buze ne-au crescut…

    Asculta-ma si lasa-ma sa strig,
    Mi-e frica de-ntamplare si mi-e frig
    Si nu mai vreau sa stiu pan-la sfarsit
    Cine-a iubit frumos, cine-a gresit,

    Cine-a facut spre noapte primul pas,
    Cine-a plecat din joc, cine-a ramas,
    Cine si-a smuls peretii rand pe rand,
    Cine s-a-ntors mereu cu ziua-n gand,
    Cine a pierdut si cine a castigat
    De toate inlantuit sau dezlegat,
    Cine a crezut mai mult in celalalt,
    Sub cerul prea strain si prea inalt.

    Iubito, cata lume intre noi,
    Numaratori de ploi din doi in doi
    Si dintr-un ochi de dor necunoscut,
    Cate zapezi pe buze ne-au crescut…

    Cand am sa uit cum suna glasul tau,
    Decat tacerea, ce-mi va fi mai rau
    Si cum sa pot sub stele innopta
    Cand nu mai simt ce-nseamna umbra ta?

    Numaratori de ploi din doi in doi
    Iubito, cata lume intre noi.

    Felice 25 martie 2009 19:08 Răspunde
  • Buna seara, prieteni buni, in fata unui ceai de…minte odihnita si suflet impacat.As vrea sa invoc aceste stari in prag de seara, in mijlocul noptii cand apare durerea cea mai grea, cea mai adanca, ca un bisturiu a carui rana nu doare decat dupa ce taietura s-a inrosit. Sa invoc prima iubire, adevarata, ultima, vesnica….Sa-mi ridice talpile si sa-mi umezeasca palmele, sa-mi alunge intunericul, sa-mi reverse soarele peste tample, sa-mi vindece drumurile din inima pe unde a trecut cu repeziciune lava usturatoare si dupa care n-a mai ramas nimic….
    Cu voi gasesc speranta ca toate „vin si pleaca”, ca lama vindeca de fapt rana, prin durere, prin cunoastere…Cu voi regasesc intelepciunea de dincolo de cuvinte.Cu voi primesc fara margini, in fiecare dimineata, seara, ganduri de pret, de aur, valoroase prin unicitatea lor, intr-o bratara sclipitoare pe care am invatat s-o port la incheitura mainii cu tot cu parfum.
    Va multumesc si va datorez enorm.

    rosanne 25 martie 2009 20:33 Răspunde
  • Rosanne, minunat ai ilustrat starea de spirit care ne insoteste aici, zi de zi, ceas de ceas. Aici putem fi noi, aici stim ca suntem auzite, sfatuite, mangaiate, intelese. In lumea „reala” totul este „pe fuga”, prieteniile sunt de convenienta, cu multe vorbe ramase nerostite. Aici simti ca traiesti frumos, ca vorbele nu-ti sunt rastalmacite, ca nu esti aspru judecat pentru micile „derapaje”.
    Multumesc pentru poezii; trecuse ceva timp, pana sa va gasesc (oare ce am facut sa merit aceasta minune?), de cand nu mai citisem poezii, desi candva eram atat de indragostita de ele…
    Marturisesc, sunt fericita, am familia pe care am visat-o, dar prietenele pe care le-am dorit, nu le-am aflat decat aici. Aveam senzatia ca prieteniile intre femei au ceva fals, nu sunt intotdeauna sincere ( desi, da, am doua prietene adevarate), dar ceea ce am gasit aici m-a facut sa imi reevaluez „teoriile”. Intotdeauna am avut prieteni de sex opus si nu am fost dezamagita, avand marele noroc ca sotul meu sa nu fie gelos si sa inteleaga aceste lucruri.
    O seara frumoasa,zeite dragi! Si voua, Valin si Costi, aceleasi ganduri frumoase!

    Amore 25 martie 2009 20:55 Răspunde
  • Buna seara dragele mele.

    Sunt cumplit de obosita. Se pare ca a venit doar astenia, ca de primavara nici urma. O fi si pentru ca am sofat foarte mult in ultimele zile. Habar n-am dar simt ca ma prabusesc.

    Va multumesc pentru poezii. Sa-i dea Dumnezeu sanatate Doamnei Ana Blandiana azi, in ziua luminata a Bunei Vestiri.

    Raluca, am citit ce ai scris. Prima ta hotarare luata pe un val de entuziasm. Care apoi s-a inmuiat. Te rog sa crezi in visul tau ! Sunt alaturi de tine.

    Pisica, uite ce ai reusit sa faci ! Cum lipsesti o seara cum toata lumea plange dupa tine, vrea gheme, vrea labute…

    Va imbratisez pe toate. Imi fac un ceai, il beau impreuna cu voi, un ceai de iarna care se potriveste cu frigul de afara.

    simona ioana 25 martie 2009 21:04 Răspunde
  • m-am intors si eu dupa drumurile mele…am fost si am vazut-o pe bunica. mi s-a facut sufletul mic cand am intrat in salon. bunica statea linistita in pat, cu ochii ei albastri si ganditori….si cand m-a zarit am vazut cum i se lumineaza chipul, cum parca nu-i venea sa creada ca sunt acolo…si-am strans-o mult in brate si-am pupat-o si nu puteam sa ma dezlipesc de langa ea..bunica mea mirosea a flori…si ochii aceia albastrii care se indreptau rugatori spre mine,cu speranta…”ajuta-ma!”..

    nu pot si nu vreau sa ma gandesc ca o sa recidiveze cancerul…mi-as da jumatate din suflet si jumatate din viata sa o vad sanatoasa…jumatatea mea buna!

    dalila tua 25 martie 2009 21:08 Răspunde
  • Traia odata in pustia Egiptului un parinte cu numele Macarie.Acesta era cunoscut in toata tara pentru faptele lui bune pe care le facea si multa lume venea la el dupa sfat.Deoarece in aceeasi pustie mai locuia inca un parinte Macarie, pe acesta, despre care vom vorbi, toti l-au numit Oraseanul, din cauza ca provenea din vestita cetate a Alexandriei.Sfantul Macarie era de acum batran si conducea o manastire de calugari atunci cand s-a petrecut intamplarea pe care o vom povesti.

    Intr-una din zile, a venit la Sfantul Macarie un om oarecare si i-a adus un strugure copt si bine mirositor.Trebuie sa stim ca in pustie calugarii nu aveau de unde culege struguri , deoarece acolo e arsita mare tot timpul, nisip cat vezi cu ochii si plantele lipsesc aproape cu desavarsire.Omul s-a gandit ca ii va face o mare bucurie parintelui Macarie aducandu-i acel strugure care este atat de pretios in pustie, unde nici macar apa nu e indeajuns.Sfantul a luat strugurele si a multumit oaspetelui pentru dragostea aratata.

    Ramas singur in chilia sa, parintele Macarie s-a gandit sa manance strugurele acela atat de frumos care il imbia cu mireasma lui placuta.Dar cand a vrut sa rupa o bobita, dintr-o data si-a asus aminte de intreaga obste de calugari pe care o conducea si s-a gandit ca si ei ar fi vrut, desigur , sa guste dintr-un astfel de strugure. Ce sa faca sfantul ? Sa-l manance singur n-a mai vrut deoarece gandul la ceilalti calugari il facu sa se simta zgarcit si lacom. „Oare eu sunt chiar atat de mic la suflet, incat sa mananc acest strugure singur, in timp ce alti frati rabda de sete? Nu voi face aceasta ! „-si-a zis parintele in sinea sa.Si, tot gandindu-se ce sa faca cu acel strugure, Sfantul Macarie hotari sa-l dea primului venit .
    Nu trecu multa vreme si iata ca un calugar a batut la usa parintelui Macarie. Vazandu-l, parintele s-a bucurat si, dupa ce a vorbit cu el, a scos strugurele si i l-a dat , zicandu-i :”Iata, frate, primeste de la mine acest strugure, ca eu sunt batran si am stomacul bolnav, asa ca nu pot manca struguri.”Sfantul Macarie a zis pricina bolii doar pentru a-l face pe frate sa primeasca darul, caci el ar fi gustat macar o bobita din acel rod atat de aratos si de bine mirositor.Fratele a luat strugurele si s-a dus multumind la chilia sa.

    Insa cand a ajuns in chilie si a vrut sa manance strugurele, tanarul calugar a avut acelasi gand pe care l-a avut si Sfantul Macarie : ” Cum voi manca eu singur acest strugure, in timp ce alti frati rabda de sete ? Ma voi duce si il voi da unui frate bolnav.” Calugarul a iesit si s-a dus la un frate pe care il stia mai bolnavicios: ” El are mai mare nevoie decat mine de strugure”- isi zicea in sinea sa.

    Dar s-a intamplat ca nici calugarul bolnav n-a tinut strugurele pentru sine, ci a hotarat sa-l dea altcuiva.Asa a trecut strugurele de la un calugar la altul , caci fiecare se gandea la ceilalti, si nu la sine. Spre seara , unul din calugari, care tocmai primise in dar acel strugure minunat de la un frate , s-a gandit in sinea sa : ” Ce strugure frumos ! Cum de a ajuns el in aceasta pustie arsa de soare si lipsita de verdeata ? Ma voi duce sa-i dau strugurele parintelui nostru Macarie, pentru ca el e batran si are multa nevoie de o hrana ca aceasta decat mine, care sunt tanar si puternic.” Zicand acestea , calugarul a ascuns strugurele sub haina si s-a dus cu el la chilia Sfantului Macarie.

    Cand a vazut Sfantul Macarie strugurele, mult s-a minunat, caci l-a recunoscut indata.Era chiar strugurele pe care el, primindu-l in dar si nevrand sa-l manance, l-a dat unui frate.S-a mirat, pentru ca fratele care i-a adus strugurele inapoi era altul decat cel de dimineata. Sfantul indata si-a dat seama de cele intamplate , cum ca fratii n-au voit nici unul sa tina strugurele pentru sine si l-au dat de la unul la altul, iar acum strugurele s-a intors inapoi la el.Prefacandu-se ca nu stie nimic, Sfantul Macarie a luat strugurele si a multumit, minunandu-se de cata dragoste au dat dovada calugarii din obstea sa , deoarece nimeni nu s-a gandit la sine, ci fiecare la ceilalti.

    Ramas singur , parintele Macarie a luat strugurele , zicandu-si :” De vreme ce nici unul dintre frati nu a mancat acest strugure , cum il voi manca eu, care le sunt parinte si invatator ?” Si, zicand acestea , a dus strugurele si l-a pus pe o piatra.O pasare a venit si l-a luat , ducandu-l puisorilor ei.Asa a sfarsit strugurele Sfantului Macarie .

    (din MICUL PATERIC , povestit si ilustrat pentru copii de parintele Savatie BaÅŸtovoi, Editura Cathisma,Bucuresti, 2008)

    Costi 25 martie 2009 21:08 Răspunde
  • am intrat doar ca sa va salut
    iertare ca tac. iertare.
    mi-e sufletul ca o campie in zapada. cum nu credeam ca se poate.
    si voi infloriti pe el, ca ghioceii.
    dar maine, poimaine, am sa ma intorc, da am sa ma intorc.
    citesc rugaciunea sf. rita… multumesc anna, frumoasa anna…
    si va multumesc voua prietene dragi. costi, multumesc mult.
    Alice, azi am fost in ploiesti.
    valin? iti multumesc, tie mai mult si voua tuturor.

    pisica 25 martie 2009 21:31 Răspunde
  • Dalila, multa sanatate bunicii tale. Bunicile mele nu mai sunt. Niciuna dintre ele. Mi le amintesc cu drag si le pomenesc in toate rugaciunile mele. Te simt fericita si linistita, asa e?

    simona ioana 25 martie 2009 21:39 Răspunde
  • Daca tot a fost Simona Ioana, ieri la teatru si a vazut o piesa frumoasa si amuzanta, eu vreau sa va spun ca am vazut, azi, o piesa infioratoare. Wielopole Wielopole – Tadeusz Kantor. Un spectacol uimitor, construit din melancolie, stari prelungite de tensiune, violenta. In fiecare din personaje se putea simti prezenta mortii, care pe tot parcursul piesei, pare, a fi personajul principal. Un spectacol ce trece de la “history” la “his-story”, un spectacol ce sublinieaza neputinta personajelor in fata destinului. Decorul, muzica, personajele, actiunea sunt infioratoare, transpunandu-te, parca, in cea mai intunecata si moarta poveste. Si totul atat de vie, de reala. O piesa construita prin mai multe filtre : cel al istoriei, al biografiei, al memoriei care ajunge sa se transforme, in cele din urma, in arta. Un spectacol ce mi-a taiat respiratia, ce m-a facut sa ma doar fiecare secunda, fiecare replica, fiecare gest, ducandu-ma cu gandu la realitatea cruda, vazuta prin ochii unui copil, si pe baza careia este regizat intregul spectacolul.

    Va spun buna seara si va imbratisez de noapte buna, cum spune Alice, atat de frumos.
    Va iau cu mine in vis. Sun franta de oboseala.

    alyce 25 martie 2009 21:46 Răspunde
  • Alice, iti multumesc pentru felicitari si imbratisare. Si voua Ema, Amore, Felice, va multumesc mult mult.
    La multi ani, Anei Blandiana!!!

    alyce 25 martie 2009 21:48 Răspunde
  • ..Buna seara, suflete frumoase.
    Costi, daca va ajunge vreodata cumva macar una din cartile Parintelui Bastovoi, la tine, stiu ca ve-i fi la fel de multumit ca Parintele…Ve-i stii atunci cu siguranta ca s-au bucurat multe suflete de invatarile Parintelui. Povestirile lui sunt cu totul speciale, iti intra in minte si inima, sunt cuvinte pe care le stiai insa nu le-ai rostit niciodata, sunt fapte care raman in amintirea fiecaruia. Sunt adevaruri care te cutremura, si care te mangaie si iti dau curaj. Eu sunt una dintre norocoasele care s-au bucurat de cateva povestiri scrise de Parintele Bastovoi. Mai bucura-ne Costi cu pasaje din cartile lui…
    Rosanne, ai spus frumos ceea ce cred ca simtim toti de aici, toti care scriu frecvent, toti care citesc zi de zi dar scriu rar, toti care numai citesc si nu au avut curaj vreodata sa scrie..Cat de inaltator e sentimentul ca cineva iti multumeste pentru cuvintele tale. Odata cineva pe care nu-l cunosc mi-a spus „FIECARE AVEM NEVOIE SA AIBE CINEVA NEVOIE DE NOI”..incarcatura mesajului, nu am putut sa o duc, e prea inteleapta pentru mintea mea tanara care incearca, incearca sa descopere noi intelesuri..Dar i-am multumit in gand inchizandu-mi ochii pentru aceste simple cuvinte care au „declansat” avalansa de recunostiinta din mine, i-am multumit asa pentru ca nu am mai avut puterea sa mai scot vreun cuvant. Aici in lumea asta minunata creata de Alice am citit cele mai adanci ganduri. Si continui sa ma bucur de lumea acesta ca o flamanada, nu mai mai pot satura si nici nu vreau.
    MULTUMESC!!!

    Sara 25 martie 2009 22:06 Răspunde
  • Draga Dalila, sanatate multa, din suflet, bunicii tale. Putere, multa putere, Doamne avem nevoie de asa de multa putere. Uneori e greu.

    amalia 26 martie 2009 5:18 Răspunde
    • Buna dimineata, dintr-o zi cu drumuri si cu emotii. Astazi voi avea raspunsul ferm de la tipografie si programam intalnirea. Plec din nou, pana maine, organizez ceva important pentru revista, apoi sambata organizez ceva important pentru familia mea: o petrecere pentru Victor, care implineste, pe 30 martie, 5 ani. V-am spus ca sa stiti de mine, cum spui celor dragi, v-am spus ca sa imi tineti pumnii, si sa ma rostiti in rugaciunile voastre. (Eu citesc din Acatistierul primit de la Nina, il port cu mine pretutindeni). Va spun buna dimineata din nou, de la cafeaua mea bauta in graba. Va iau cu mine, inchisi in inima mea rosie din lemn de balsa, dar mai ales in inima rosie din sange, vise si iubire.

      Alice Nastase 26 martie 2009 6:21 Răspunde
  • Buna dimineata!
    Sa-ti fie drumurile de azi luminate si pline de succes!
    Si ce coincidenta pentru ca luni e si aniversarea mea si vreau sa-ti urez pentru Victor sa aiba parte de tot ce e mai bun si mai frumos in viata si maine o petrecere pe cinste!

    gdiana 26 martie 2009 6:45 Răspunde
  • Buna dimineata va spun printre aburi de cafea.

    E soare si se aud ciripituri. In week-end-ul asta am intalnire cu dragostea. Si cu primavara.

    Alice sa ai drumuri bune si cu folos. Te imbratisez, ma gandesc cu drag la tine, la minunea care e Victor, la petrecerea pe care o va avea. Cum te vei bucura de bucuria lui.

    O zi frumoasa, cu soare si bucurii !

    simona ioana 26 martie 2009 7:52 Răspunde
  • Buna dimineata,

    Mult noroc, Alice! Sa-ti fie drumurile luminate si usoare. La multi ani pentru Victor. Sa-ti traiasca si sa fie norocos si sa se bucure ca are o asa mama minunata.
    Va astept cu cafea cu frisca, cu soare si cu speranta.
    O zi asa cum ne-am dorit sa avem!

    Felice 26 martie 2009 8:29 Răspunde
  • buna dimineata va spun si eu din fata unei cani cu suc e piersici…alice sa ai drumuri bune si cu spor!

    dalila tua 26 martie 2009 8:45 Răspunde
  • Alice, sa fii luminata, inspirata, sa ai noroc si sa ti se deschida toate drumurile! Sa randuiesti totul cu rost, sa ai incredere in tine si in cei ce-ti sunt cu adevarat aproape.
    Pe voi toti va strang in inima mea. Si mai presus, pe iubitul meu, dragul meu om minunat ce astazi implineste 40 de ani. El este tot ce mi s-a intamplat frumos in viata. Cuvintele devin neincapatoare pentru a-i putea spune tot .La multi ani!

    Simona Radoi 26 martie 2009 11:02 Răspunde
  • Bucuria voastra contamineaza ziua asta si o face si mai minunata- La multi ani, draga Simona Radoi, serbeaza-ti aniversatul cu fericire si inca multi multi ani de dragoste si binecuvintare iti doresc! Ma gindesc cu drag si la tine simona-ioana, la intilnirea ta cu sensul si minunea de a fi pe pamint, la toate dragele mele de aici, special la Alice, cu urari deja de petrecere si sarbatoare frumoasa! Va imbratisez bucuria si gindurile cu multa caldura!

    corina 26 martie 2009 11:51 Răspunde
  • Alice, sa-ti fie drumurile usoare, noi suntem cu tine.
    La Multi Ani inca de pe acum lui Victor, sunt sigura ca mama -i va organiza cea mai minunata petrecere. Alice, cand iti vad copiii si cand vad in pozele de pe mail copiii altor drage de pe aici – parca parca imi doresc si eu unul!!!:)

    Simona Ioana- ma voi gandi la intalnirea ta de dragoste si ti voi zambi, de aici de departe.

    raluca 26 martie 2009 11:56 Răspunde
  • Corina, Raluca – va multumesc. Astept ziua cand ne vom imbratisa de-adevaratelea. Pentru ca sigur va veni.

    Simona Radoi – La multi ani pentru iubitul tau, sa va bucurati de ziua asta, sa o umpleti cu dragoste.

    Uite, ca tot veni vorba de zile de nastere, in curand va fi si ziua iubitului meu. Fetele mele dragi, Valin, Costi- ajutati-ma, va rog ! Dati-mi o idee de cadou, nu trebuie sa fie neaparat ceva foarte scump, mai mult ceva simbolic, asa, ca pentru o varsta rotunda.
    Astept sugestii.

    Va imbratisez. Daca intalnesc Primavara o directionez catre voi.

    simona ioana 26 martie 2009 13:32 Răspunde
  • Simona Radoi la multi ani iubitului tau…zilele ce vor urma sa va fie pline de lumina! Suna asa de frumos simona ioana intalnirea ta de dragoste…eu iubitului meu i-am daruit o chitara de sticla ( tare frumos lucrata) si o rama foto digitala…astea imi sunt mie cele mai dragi cadouri…

    pisica draga mea….mi-e dor de tine…sper ca esti bine!

    dalila tua 26 martie 2009 14:12 Răspunde
  • draga simona-ioana, eu i-am luat la al meu o sticla de whisky de calitate si un ursuletz de plus (numele lui e…urs si la fiecare aniversare ii daruiesc cite un mic exemplar)- cam personal totul, cred ca tu stii cel mai bine ce i se potriveste…poate un inel de prietenie vesnica sau bratara?

    corina 26 martie 2009 15:13 Răspunde
  • Bine v-am gasit, dragele mele. Pe fuga, dintre hartii, va imbratisez. La multi ani iubitului tau Simona Radoi, ani multi si fericiti impreuna!
    Spun si eu tarii intregi, cu mandrie in litere si-n suflet, ca azi e ziua mamei mele. Cea mai frumoasa si cea mai buna…Primavara mea.

    Ema 26 martie 2009 15:44 Răspunde
  • Simona Radoi, la multi ani fericiti, sa aveti parte de tot ce va trebuie si de tot ce va doriti.
    Simona Ioana, la multi ani fericiti si voua, sa aveti parte de tot ce va doriti si de tot ce va trebuie.

    Valin 26 martie 2009 16:56 Răspunde
  • Ema, la multi ani mamei tale, foarte frumos vorbesti, sunt impresionat, multa sanatate dinsei, sa-i aduci multe bucurii.

    Valin 26 martie 2009 17:14 Răspunde
  • Bine v.am gasit fete frumoase!Am vazut fotografiile si nu m.am putut abtine. 2 vorbe: FRUMOASE SI DESTEPTE…Ochii vorbesc… Nu am apucat sa citesc tot, pentru ca am simtit imediat nevoia sa scriu…Ce am vazut.
    M.am intors aseara tarziu si sper ca am adus cu mine primavara. In drumul meu am vazut pomii infloriti si …liliac alb.
    Va sarut si va imbratisez Alice, Alyce, Simona, Pisica, Amore, Corina, Ema, Dalila, Cristina, Felice,Sara, Raluca, Anna, Rosanne,Gdiana, Costi, Valin…

    Carmen Sofianu 26 martie 2009 17:23 Răspunde
  • Carmen, bravo- am citit de la Anemarie ca ai strins 40 de adeziuni, e minunat…sper ca ai petrecut frumos pe unde ai fost…
    Ema, ani multi si sanatosi, salutari mamei tale, daca-i sti cit mi-e si mie de dor de maminca mea din Hunedoara…(asa-i zic eu), ce bine ca tu o poti pe-ata imbratisa de-adevaratelea…

    corina 26 martie 2009 17:48 Răspunde
  • ” Sunt trup sustinand un creier
    bolta sunt montata-n pamant
    daca lumile cerului canta
    flacari sunt si cenusa de cant

    stabatut-am hau si lumina
    vami trecut-am si cosmuri pe rand
    cum lasa-voi, umana, cuprinderea
    vietii si mortii-n cuvant

    pana la stele strigat de moarte
    si glorie
    pentru omenescul cuprins
    al carnii acesteia din care parintii
    sacrificandu-se ne-au desprins

    intre abstractia vietii trainde
    si astri sunt o impertinenta
    pact pur, la limita viului
    dinamitand o esenta

    al carei sens imi ustura ochii
    al carei reazem imi scapa
    de raman doar filtru si pulbere
    pentru fantasmele ce din mine se-adapa

    dar-pana la stele strigat de viata
    si glorie
    pentru omenescul cuprins
    al carnii acesteia, din care parintii
    sacrificandu-se ne-au desprins!”

    (Gabriela Negreanu, Imn)

    La multi ani sarbatoritilor, va imbratisez cu prietenie.

    rosanne 26 martie 2009 17:52 Răspunde
  • Simona Ioana, iti multumesc de intrebare, e un raspuns amplu. Eu dupa 18 ani, am implinit anii, in locuri anume si diferite. Iubitei mele de-acum, i-a placut ideea, de a ne lega amintirea unei aniversari de un loc frumos, care a ramina in memoria noastra afectiva si sa-l regasim oricind; asa am daruit si primit cam toate stelele, apele si muntii, am pastrat sarutarile si vorbele alaturi. Eu am primit de zilele mele, lenjerie deochiata si saracacioasa, purtata de ea, dar care, fiind a mea o puteam revendica oricind……..Multi ani doar o cravata……….si ……pantofi (ai ei) cu toc, inainte de costum, au fost debutul unei seri aniversare, in care copilul nu era acasa. O aniversare are totusi ceva special, la noi tine cam trei zile, mijlocul fiind ziua sarbatorita. Inainte se pregateste discret cu ce stii ca i-ar place in bucatarie, cu un vin bun, muzica. In ziua lui/ei aniversarea aceea impreuna care sa va lege, sa stiti ca intr-un loc anume, s-au implinit niste ani si apoi cum vrea sarbatoritul, orice se face si in functie de posibilitati si de cheful de atunci, sigur se pot face acele cadouri alegind impreuna, insa seara / noaptea poate incepe cu o sampanie, cu care eu mai si stropesc putin sarbatorita mea, si o cert ca timpul trece doar pe linga ea, ne jucam „ma iubesti si pe mine un pic ?” la care raspunsurile se dau tot normal in joaca serioasa, si barbatiilor le plac florile si acestea au un efect……….Parerea mea e ca nu conteaza cadoul ci afectiunea, cadouri oricum faci, e natural; dar sa fii alaturi, sa fii impreuna, sa privesti in ochi si sa-i spui ceva-ul anume, intr-un loc care sa ramina al vostru, ca barbat poti sa-i mai dai o bijuterie, dar tu Simona, cred ca pe latura afectiva e potrivit sa insisti.

    Valin 26 martie 2009 17:53 Răspunde
  • Doresc să îmi pierd minÅ£ile.
    Le-aş lăsa la colţ de stradă,
    Le-aÅŸ arunca
    Si dacă ar veni dupa mine
    AÅŸ alerga aÅŸa de repede
    Incât mi-aş agăţa de arbori toate hainele care m-au însoţit în Incercarea mea de a merge prin lume.
    In urmă, încetinite de durere, mi-ar cădea lacrimile
    şi părul mi-ar urma fuga,
    părul acesta pe care vara trecută
    l-am scăldat în egee.
    Doar sarea din el ar rămâne.
    Mi-aş vinde minţile.
    Preţul pe care îl cer nu este mare:
    un câmp întins şi crăpat de speranţa de apă.
    Mi-aş da minţile
    cuiva care are nevoie de logică sau de o piramidă fară bază.
    Eu, cu ele, nu fac altceva decât să sufăr.

    Confuzie – Cristina Preda

    Sunt cu voi si va imbratisez… Seara frumoasa!

    Cristina Socaciu 26 martie 2009 18:10 Răspunde
  • Acum zice ca ar vrea sa-mi ofere toate florile pe care a ezitat sa mi le daruiasca…desi ma iubea tare.Acum le cumpara fara ocazie, dar cand am adus pe lume copiii lui au fost lucruri mai importante de cumparat decat flori….”Las’ ca flori oricum primesti..”Acum isi doreste sa vada orice semn de iubire din partea mea, atunci le ignora constient.Acum ar vrea sa ne plimbam pur si simplu pe strazi, de cate ori am ramas in casa de ziua mea…Acum ar vrea sa fiu impresionata ca s-a schimbat, atunci eram impresionata de-o simpla rasuflare calda la ureche…Acum florile, bijuteriile, rochiile si cuvintele nu imi mai arata nimic.Le-am lasat undeva in urma mea, asemeni zilelor de nastere pe care le-am sarbatorit cu ochii inlacrimati si pustii, au trecut si nu se va intoarce nimic, nici anii mei si nici iubirea…

    rosanne 26 martie 2009 18:28 Răspunde
  • Imi bate o inima plina de iubire pentru iubire, imi plang ochii pentru ea, imi storc sufletul de amaraciune, de dezamagire, de dor…Dor de mine, dor de ieri, dor de maine…Ma rasucesc in vise transparente, se vede totul si ma orbeste .Apoi, ma trezesc si simt ca n-am vazut nimic, caut, caut, dezvelesc cuvintele pana la oase, imi plec capul si ochii peste ele, ma hranesc cu seva lor amaruie…Le invelesc cu matase fina, sa nu le vad goliciunea, sa nu le simt mirosul de departe. Fosforescenta sentimentelor intoarse spre inapoi patrunde si prin pleoapele batatorite de lacrimi, de atunci le tin deschise, pregatite pentru orice tzunami devastator.Se simte abia in larg…

    rosanne 26 martie 2009 19:18 Răspunde
  • Buna seara. Azi am ajuns acasa, ceva mai devreme decat eram obisnuita. Adica mult mai devreme. Si sunt un pachet mare de nervi. Am avut o intalnire grava, cu una din distinsele mele profesoare, care s-a cam infuriat ca am lipsit atata timp de la facultate – desi anuntasem ca voi fi plecata pentru 2 saptamani- si care nici nu mi-a dat ragaz sa imi explic absenta. Si mi-a tinut teori despre cat de dezinteresati sunt studentii din ziua de azi, si cum au ei impresia ca toate facultatiile se fac la distanta. Si eu care fac facultatea asta pe nerasuflate, eu care imi las o parte din suflet in fiecare carte citita. Eu, care am auzit toate aceste cuvinte, ce imi sunau revoltator in minte, nu am avut ce face, decat sa plec capul in fata dansei si sa ii accept toate strigatele, a caror ecou rasuna pe coridorul scolii. Am sufletul trist, caci m-au durut cuvintele dansei. Eu stiu ca nu sunt asa, cum spune pretentioasa mea doamna profesoara. Dar dansa, nu stie. Inca!

    Simona Ioana a mea, sa iti fie de vis intalnirea cu dragostea! Si la intrebarea despre cadou, ti-a raspuns atat de superb, dragul nostru Valin.

    Simona Radoi, La multi ani, pentru omult tau drag!
    Ema, La multi ani mamei, tale!
    Rosanne, randurile tale ma lasa fara de cuvinte.

    Alice, imi place sa cred ca ai avut drumuri senine si linistite si superbe! Ii spun, de pe acum, dragului si dulcelui meu, Victor, “La multi ani”! Mi-e dor sa ii citesc o poveste si sa ma joc cu el, -imi plac copiii in general, dar Victor e adorabil- dar cine stie, poate voi mai avea ocazia, cat voi trai.

    Va imbratisez pe toti, Simona Ioana, Corina, Carmen Sofianu, Dalila, Rosanne, Pisica, Raluca, Amore, Ema, Simona Radoi, Cristina Socaciu, Valin, Felice, Amalia…pe toti pe toti!

    Si pe tine, Alice, te imbratisez cu gandul, tare de tot!

    alyce 26 martie 2009 19:34 Răspunde
  • La multi ani pentru toti sarbatoritii!
    ganduri bune de gheme de lumina si de dor pentru voi.
    simonaioana, acum inteleg de ce-s asa de melancolica si ascult numai muzica-sirop. pentru ca as vrea sa iti cant o intalnire incandescenta si nepamanteana… si cum vocea mea e un dezastru, las altora harul…
    asa cum ti-a spus si valin, eu cred ca o atingere, o scrisoare ca o marturie, o privire sunt daruri nepretuite. irepetabile…

    pisica 26 martie 2009 20:15 Răspunde
  • Alice, te salut dintr-un internet cafe micut, din Santos – Brazilia!
    La muti ani, baiatului tau!

    Ovidiu 26 martie 2009 20:35 Răspunde
  • http://www.trilulilu.ro/Ianus22/45265654d21f63

    simonaioana, melodia e din cana cu maci direct pentru tine.
    si pentru voi toti, toate… va mai strig? 🙂

    pisica 26 martie 2009 20:43 Răspunde
  • „Crezi ca esti viu doar pentru ca respiri aer?
    Sa-ti fie rusine ca esti viu intr-un mod atat de limitat.
    Sa nu-ti lipseasca Iubirea,
    ca sa nu fii mort!
    Sa mori in Iubire
    si sa fii viu de-a pururi!” – Rumi

    alyce 26 martie 2009 21:09 Răspunde
  • La multi ani Victor, ce frumos, 5 ani la inceput de primavara! Alice sa ai numai bucurii, numai zambete, numai caldura de la copii tai frumosi, de martie si noiembrie.

    amalia 26 martie 2009 21:28 Răspunde
  • Draga Alyce, nu toata lumea iti simte sufletul, nu toata lumea poate. De aceea cand vezi ca cineva il simte, cum se intampla cu Alice, cum se intampla cu noi, iti vine sa il inchizi un pic in palmele tale, sa il tii aproape, uimit, si apoi sa ii dai drumul sa zboare, cu intelegerea sufletului tau impletita pentru totdeauna in inima.

    Multi oameni nu se pot dezbara de proceduri, de algoritmi, de raceala, ascund in ei uscaciuni, nu le pot sparge, ca pe niste ferestre baricadate inutil. Inainteaza raspandind raceala, o eficienta care respinge, un ceva care te face sa vrei sa plangi.

    Azi am fost la scoala la fetita mea si am vazut o profesoara atat de calda (o vazusem mai de mult dar azi am auzit-o vorbind copiilor), atat de umana, grozava. Conteaza si peste cine dam in viata asta, cat de mult suntem fortati sa stam langa exemplare reci si cat de fara oprire cautam oameni calzi, oameni cu nuante, cu intelegere si minte deschisa. Asta ti-am spus-o si tie, si mie 🙂

    amalia 26 martie 2009 21:38 Răspunde
  • M-am intalnit cu Primavara si mi-a spus: m-a directionat Simona Ioana catre tine! Multumesc.

    amalia 26 martie 2009 21:42 Răspunde
  • Amalia, draga mea, ai dreptate. Aici am descoperit oameni cu sufletul atat de frumos. Persoane care m-au facut sa mai sper la o lume fara invidie, ura, rautati.
    De obicei, incerc sa nu ma prea intereseze ce spune lumea, si sa imi vad de viata, asa cum stiu eu. Dar acum nu am putut sa trec cu vederea peste vorbele dansei, deoarece e una dintre cele mai importante doamne din lumea teatrului –nu vreau sa dau nume- si e profesoara cu care ar fi trebuit sa imi fac lucrarea de licenta. Si acum, s-au cam incurcat borcanele. Se pare ca la asta ma pricep atat de bine. De obicei imi plac mai mult drumurile lungi si intortochiate. Nu ma dezmint nici acuma. Dar va fi bine, in cele din urma. Trebuie!

    In seara asta bantui pe site-uri cu muzica frumoasa. Pentru voi, ceva ce mie imi lasa inima fara de batai.

    „http://www.trilulilu.ro/andrew83/ba598df259aeb9”

    alyce 26 martie 2009 22:00 Răspunde
  • lisuc… iti amintesti? ti-am spus ca naivitatea se pierde, dar increderea in oameni sa n-o pierzi niciodata, pentru ca numai asa ii vei gasi pe cei buni si aproape tie… ca trebuie sa fie si rana ca sa fie lumina.
    un ghem de la mine? cel luminos, desigur

    pisica 26 martie 2009 22:28 Răspunde
  • La multi ani, SImona Radoi – balerinului tau de acasa, sa aveti viata lunga si frumoasa, impreuna !
    Ema, sa-ti traiasca mama, si sa-ti fie sanatoasa. La multi ani, mamei tale dragi !

    monica 26 martie 2009 22:33 Răspunde
  • rosanne citind randurile tale m-am gandit fara sa vreau la mama..cum astepta si ea o floare cat de firava, un zambet cat de mic, o umbra de mangaiere, o schimbare…si au trecut anii pe langa ea si pe langa visele ei, dar lacrimile nu au reusit sa-i alunge lumina din ochii, n-au reusit sa-i intunece chipul…dar din pacate eu stiu ca orice cadou i-as face acum si oricat as incerca s-o rasfat nu-i voi aduce inapoi tineretea si sperantele sparte.
    si uneori stau si ma intreb cu ciuda: de ce atatea sacrificii din partea ei? pentru cine?
    draga amalia si voi celorlate dragi va multumesc din suflet pentru urarile de sanatate!
    Alyce am avut si eu in liceu si imi facultate profesori care mi-au urlat ca o sa se aleaga praful de mine…ca o sa ajung pe drumuri pentru ca nu am fost in stare sa ma supun regulilor lor absurde, pentru ca nu am putut sa plec capul si sa ma supun…tu gandeste-te la toti oamenii care sunt alaturi de tine, care te apreciaza…care te cunosc si te simt….
    pisica draga mea….

    dalila tua 26 martie 2009 22:34 Răspunde
  • dalila buna mea, iarta-mi tacerea… stiu, am citit, stiu tot… nu spune nimic… sunt cu tine in inima. dar chiar si daca tac sa nu te indoiesti de asta niciodata. te rog.

    pisica 26 martie 2009 22:45 Răspunde
  • pisica mea draga stiu ca esti aici langa mine, langa sufletul meu…dar ma nelinistesc tacerile tale si nu stiu cum sa te ajut…te strig doar cu ochii in lacrimi!

    dalila tua 26 martie 2009 22:58 Răspunde
  • http://www.youtube.com/watch?v=9EHAo6rEuas&feature=channel

    promit sa nu mai tac.
    e bine asa, dalila?

    pisica 26 martie 2009 23:00 Răspunde
  • Pisica mea iubita, tu esti o scumpa intotdeauna. Iti multumesc ca esti atat de atenta si de buna. Si parca prea tacuta zilele astea. Esti bine, da?
    Dalila si tie iti multumesc, pentru cuvinte. Va fi bine, sper. Caci eu stiu cum sunt, si stiu ce iubesc si cate ore petrec printre cartile de teatru. Nu sunt, eu, cea mai constincioasa studenta, dar imi place ceea ce fac. Asa ca, va trebui sa inteleaga si profa, ca s-a lamentat degeaba.

    alyce 26 martie 2009 23:12 Răspunde
  • da lisa, sunt ok… zau… am simtit nevoia sa stau un pic cu mine insami… dar vine sambata, vine…

    pisica 26 martie 2009 23:17 Răspunde
  • Dalila, aceleasi intrebari ma chinuie si pe mine…de ce a fost nevoie ca mama sa faca atatea sacrificii? Oare a meritat? O viata intreaga a fost femeia unui singur barbat, care probabil ca a iubit-o, dar n-a stiut sa-i spuna, n-a stiut sa-i arate, n-a stiut multe….multe…
    ma chinuie intrebarile astea si acum… cand, am puterea sa-l intreb, dar nu mai e …

    Ema 26 martie 2009 23:20 Răspunde
  • saptamana asta nu a fost usoara…dar primavara ne bate la usa!
    ne e sufletul plin de speranta, de dragoste, de lumina, de flori…
    noapte buna alice, pisica, alyce, simona ioana, carmen sofianu,atena, rosanne, amore, amalia, raluca,cristina bizu,simona radoi, cristina socaciu,simone, corina mamica, ema, sara,valin, costi,monica, anna lui cris…noapte buna tuturor si vise colarate!

    dalila tua 26 martie 2009 23:40 Răspunde
  • noapte buna suflete… noapte buna.
    sa ne regasim cu bine in vise si in ziua de maine.

    pisica 26 martie 2009 23:52 Răspunde
  • dalila iti daruisem o melodie… dar se modereaza… inca.

    pisica 26 martie 2009 23:53 Răspunde
  • rosanne- te simt atat de aproape, atat de „de-a mea”. nu stiu, iti simt fiecare durere, fiecare puls al gandului, fiecare dorinta, fiecare asteptare.

    Te simt atat de femeie, atat de sensibila.Ti-am trait fiecare cuvant. prin vorbele tale mi-am trait ieri prima dragoste care venea sa-mi aduca ssi mie soarele pe fata, care-mi canta in timp de noapte la un pian dintr-o camera imensa. Prin tine mi- am trait azi a doua dragoste care ma iubea disperat in noapti pierdute dar care m-a lasat sa plec, m-a lasat in lacrimi pe un pod. Si acum ma vrea inapoi, dupa atata amar de timp….

    Prin tine imi traiesc dragostea casnica de acum.

    Rosanne, noapte buna si o dimineata placuta….

    Noapte buna fetele, dragele mele

    raluca 27 martie 2009 0:13 Răspunde
  • E tarziu in noapte, iar eu nu izbutesc sa adorm. Ma invart pe toate partile si nu fac altceva decat sa rasucesc, toate asternuturile, in jurul meu. Am incercat sa imi alin inima pustie, cu una din cartile mele neterminate, dar privirea imi curgea pierduta, printre randuri. Mi-am aruncat, atunci, ochii pe fereastra, gandindu-ma ca poate ploua. Ca este viscol. Ca este trist, la fel ca in sufletul meu. Dar cerul este coplesit de stele superbe, iar noaptea are miros de primavara. Si mi-am amintit, inca o data, cat de singura sunt in destinul meu, aparent agitat. Cum linistea asurzitoare a singuratatii, imi obliga mainile sa mazgaleasca franturi de ganduri. Cum mintea mea rataceste printre amintiri si iluzii, printre vise si sperante. Si ochii mei parca au uitat sa vada frumusetile zilelor, si sufletul meu parca a uitat sa simta bucuria noptilor senine. Uneori ma simt ciudata si fara sens in ganduri si idei. Si ma gandesc, adesea, ca traiesc intr-o lume imaginata de mine. Si cum se pare ca nu ma prea pricep la inventat scenarii perfecte, nu am stiut, niciodata, sa duc pana la capat o simpla iubire, nu am stiut sa nu imi alung fericirile, nu am stiut sa nu mai imi plang chinuita de dor, singuratatea si tristetile. Nu am stiut si nu stiu, nici acum.

    alyce 27 martie 2009 0:36 Răspunde
  • draga Alyce,
    aici e noapte pustie, noapte cu ploaie trista. Si frigul se strecoara penetrant in oase, in tine, in suflet.

    Si eu am impresia ca am lasat sa treaca ceva pe langa mine. L-am lasat, n-am luptat, nu m-am impotrivit. Poate acel „gata” venise peste mine si noi nu am stiu sa-l descifram, sa-l intelegem..

    Draga Alyce, peste noapte, peste ploaie si ganduri….iti trimit un zambet.

    raluca 27 martie 2009 0:41 Răspunde
  • Iti multumesc Raluca draga, pentru noaptea ta ploioasa, pe care o cauta. Stiu, suna putin cam bacovian, ceea ce am spus. Iti trimit tie, noaptea mea senina, cu stele ce clipocesc a dragoste.
    Ti-am primit zambetul. Il iau cu mine si incerc sa adorm. Incerc sa visez frumos.

    Te imbratisez!

    alyce 27 martie 2009 0:48 Răspunde
  • noapta buna alyce. nu suna deloc bacovian, ceea ce ai spus. suna …omeneste.

    noapte buna „frumoasele mele cu ochi limpezi”

    (ti-am ascultat melodia, rosanne).

    raluca 27 martie 2009 0:51 Răspunde
  • Noapte buna Raluca.
    Iar voi dragelor toate dragi, sper ca visati frumos!

    „http://www.youtube.com/watch?v=lnfUnbFMutg”

    alyce 27 martie 2009 0:54 Răspunde
  • Raluca, noi toate suntem „de-ale noastre” in momente diferite ale destinului nostru.Fara sa ne dam seama…Te imbratisez cu drag, ma bucur enorm ca ne-am gasit.Uneori scriu fara sa ma uit pe monitor ca sa nu ma sperii eu insami de ceea ce apre negru pe alb, dar e o mica explozie de cuvinte care ma elibereaza putin de sentimentele cele mai dureroase.Iti multumesc si eu Raluca, te imbratisez tare pe fundalul melodiilor de suflet.
    Dalila, eu imi amintesc mereu de mama mea, care n-a suportat nicio clipa nimic, care s-a casatorit de la 18 ani, care a divortat dupa putin timp, cand eu aveam 2 ani.Si-atunci, am crescut cu un ideal de familie reusita pe care mi-am propus sa-l implinesc.M-am casatorit dupa 7 ani de prietenie cu un baiat, am luptat pentru asta, cu societatea, cu familiile, cu destinul.Am vrut si 2 copii, ca sa nu fie ca mine unul singur.Stiam cat de greu e sa adormi intr-o camera pustie, in casa bunicilor…Poate de asta am innabusit multe stari, poate si eu am gresit, poate asa a fost sa fie.
    Va imbratisez pe toti cu zambetul firav din coltul ochiului.Buna dimineata…

    rosanne 27 martie 2009 8:07 Răspunde
  • rosanne si mama mea a divortat …tarziu, tarziu cand sufletul ii era prea pustiu.tare mi-as fi dorit sa aiba curajul sa se elibereze mai repede,sa nu-i pese de gura lumii, de gura familiei, sa se gandeasca doar la noi doua( eu sunt absolut sigura ca ne-ar fi fost mai bine, mai liniste)..poate asa tata nu mi-ar fi spulberat toate visele, increderea, poate as fi fost si eu la vremea mea un copil cu sufletul intreg…apoi mama s-a recasatorit si parea linistita….pana in ziua cand am aflat ca din cand in cand mai primeste cate o bataie, pana cand am aflat ca o jigneste si tipa la ea…si mama iar tace…si nu inteleg de ce nu pleaca…

    buna dimineta dragle mele….mi-e casa plina de soare si razele astea ce se odihnesc jucause pe masa, pe mainile mele, pe suflet…vi le trimit voua!

    dalila tua 27 martie 2009 8:51 Răspunde
  • „Mancasem o jumatate de noapte
    cu soapte si sateliti: era noapte de neiubire si neiubiti-
    am halit raze de stele pana mi s-a facut de luna plina;
    hamaiam la bucata aia de pamant de pe cer-
    necunoscutul de mine, necunoscutul de tine:
    neiubitul la luna-
    planeta fierbinte, din carne si oase, stapana”
    (Traian Cosovei, Mancatorii de nopti)

    rosanne 27 martie 2009 9:14 Răspunde
  • Buna dimineata va spun si eu, dupa o noapte chinuita de ganduri, de vise, de sperante. M-am trezit parca rupta de lume, am tresarit la privirea acelor ceasornicului –era tarziu, iar eu in intarziere. M-am decis in cele din urma sa abandonez gandul de a ajunge la primul curs, pe care oricum il ratasem, din cauza nesomnului de peste noapte.
    Imi beau cafeaua cu voi, imbratisata de razele soarelui, de frumusetea acestei zile minunate de primavara.

    Rosanne, Dalila, va citesc si ma regasesc din nou in voi. Imi amintiti de parintii mei, care sunt si ei despartiti –de mult timp- , de mama care m-a crescut atat de frumos, singura, in ciuda tuturor greutatilor vietii.

    Buna dimineata, scumpa mea, Alice! Buna dimineata, dragilor!

    alyce 27 martie 2009 9:32 Răspunde
  • Alyce, pentru tine era poezia de mai sus.Pentru ca te citesem..Si pentru ca iar suntem UNA.
    S-aveti o zi linistita, frumoasa.
    Alice, tu stii…ma tin de gandul tau.
    Va imbratisesz mereu.

    rosanne 27 martie 2009 9:39 Răspunde
  • Te imbratisez Rosanne. Frumoasa poezie si trista ca sufletul meu.

    O zi frumoasa si linistita iti doresc, Rosanne! Si voua tuturor!

    alyce 27 martie 2009 9:46 Răspunde
  • Buna dimineata! Sunt senina, pentru ca mi-am cumparat revista. Si de pe coperta imi zambea atat de frumos Camelia Sucu ( pe care o admir cu adevarat ) ! Am intrat in birou fericita, am aratat coperta catre colega mea, i-am trezit interesul si i-am dat revista sa o rasfoiasca (pentru ca pofta vine mancand, nu?!)
    Pentru mine ziua de azi pare sa fie buna! Ceea ce va doresc si voua. Va imbratisez.

    PS. BRAVO Alice! Bravo intregii echipe. Sunteti buni!

    Ema 27 martie 2009 10:59 Răspunde
  • De ce , mai toate mamele noastre, sunt condamnate sa suporte grobianismul, sotilor lor?!?!
    De ce mai toate , aleg sa traiasca o singuratate in doi, langa niste barbati, ce poate, nu le-au apartinut niciodata, pe dea-ntregul, si nu le-au meritat ca sotii, si mame ale pruncilor lor ?!
    De ce , ele , mamele noastre , ale acelor vremuri , isi inventeaza justificari marunte si vremelnice , incercand sa se convinga intai pe ele , si apoi pe ceilalti de sacrificiul lor suprem, in contexte subrede , ale unor realitati sordide, (si neasumate !) – in care de cele mai multe ori, singurele victime raman copiii…copiii lor!!!
    Si iata, ca azi , copiii lor deveniti oameni mari, amprentati pana in adancul sufletelor de neputintele parintilor lor, aleg sa faca legamant de viata si de moarte cu ei , si cu inima lor – ca-si vor duce pana la capat menirea , si vor lupta – pana la ultima bataie cardiaca, pentru iubiri in doi, pentru fericiri revarsate dincolo de simturi, pentru intregul sufletelor pereche, iar de va fi sa se asterne pustiul peste sufletele lor, iar sentimente profunde vor sucomba, lasand loc desertaciunii , in toata splendoarea goliciunii ei, vor fi gasit puterea, sa se declare invinsii nepriceperilor , lor – asumandu-si astfel, insuficientele propriilor alegeri gresite, fara a-si condamna proprii copii la poveri purtate nemeritat, si la constiinte mutilate pe veci

    monica 27 martie 2009 12:42 Răspunde
  • Rosanne, Dalila, Alyce – daca m-ati starnit – am scris…
    Niciun barbat de pe pamant nu merita jertfa noastra, am plati-o prea scump, si nu prin noi, ci prin copiii nostrii..de aceea nu fac „rabat” de la valori sapate profund in albia sufletului meu….caci da , mi-au marcat copilaria, si m-au slutit in sentimente….
    Rosanne, meriti sa fii intreaga !!!! lupta pentru asta !!!! Lupta pentru copiii tai !!!

    monica 27 martie 2009 12:56 Răspunde
  • Va multumesc din suflet tuturor pentru urarile voastre si va imbratisez sincer, ca de fiecare data, cu dor si cu speranta intalnirii…Va simt foarte aproape.
    M-a tulburat si emotionat poveste de iubire a Danielei Nane si a lui Andrei Zinca, cate adevaruri dureroase, poate, intelepciune sau curaj, sau destin , sa iubesti mult si sa te desparti.
    Iar Camelia Sucu este exemplu de rasa! O femeie demna, frumoasa, care nu se sfieste sa declare ca a plans. Dumnezeu stie .Si eu am plans ,cand am citit intrun alt interviu al Domniei sale ca nu avea sa uite niciodata cei mai frumosi ochi albastri ai fostului sot.Mi s-a parut cea mai frumoasa declaratie de dragoste, sfasietoare si dureroasa. O admir enorm!
    Va doresc zile linistite, se anunta un sfarsit de sapatamana cald.
    La tine, Alice, ma gandesc mai mereu!

    Simona Radoi 27 martie 2009 13:14 Răspunde
  • Va sarut intr.o zi frumoasa de primavara! In sfarsit a venit!…
    V.am citit cu dor, recunoscandu.ma in scrierile voastre, in poezii.
    Sa iubesti bucurandu.te de gesturi simple, sa nu.ti pierzi increderea in oameni, asteptandu.i pe cei buni, sa nu uiti sa visezi, hranindu.te din carti si filme ori din propria imaginatie, sa speri in cuvinte si atingeri tandre…in flori daruite fara motiv, in biletele lasate te miri unde sau vorbe care te poarta unde vrei…
    Toate astea te fac sa pari naiv in ochii celorlalti.
    De multe ori mi se spune: ” Tu, parca traiesti in alta lume! Cum poti fii atat de naiva?”
    In ” alta lume”, lumea de aici ma regasesc si eu.
    Pentru voi toti, Gilbert Becaud cu ” Je reviens te chercher” .
    O zi buna tuturor!
    http://www.trilulilu.ro/Ouma/ce728fd8697bb9

    Carmen Sofianu 27 martie 2009 14:12 Răspunde
  • Monica, pentru mine, familia fericita inseamna parinti si copii, sporovaind vrute si nevrute, la masa de duminica. Visez la asta… Ca multe dintre voi, am fost martor neputincios la discutii, mi-am vazut parintii despartiti, am avut sufletul zobit. Dincolo de suferinta mea, ei, amandoi, au suferit enorm, dar n-au avut puterea sa mai repare nimic. Acum o am langa mine doar pe mama. Tata e in intr-un loc linistit, unde mergem cu totii, sotie, copii si nepoti, si-i plantam flori, si-i spunem poezii si-i povestim despre noi. Si el e linistit si ne asculta…acum ne asculta….

    Ema 27 martie 2009 16:04 Răspunde
  • Va imbratisez. V-am trimis primavara pe urme!

    Va multumesc tuturor pentru sugestii.
    Valin, o multumire speciala pentru tine. stii de ce.

    simona ioana 27 martie 2009 16:14 Răspunde
  • Orice poveste seamana cu alta si difera in acelasi timp.Sunt atatea versiuni ale aceleasi povesti…Au fost ani intregi de suferinta, de reprimare a unor sentimente ,de ezitare, de invinovatire..Mi-ar trebui o saptamana sa povestesc prin ce-am trecut, cu ce-am gresit si eu si el.El zice ca a vazut moartea cu ochii cand si-a dat seama ca nu-l mai iubesc, i-am spus in fata de fapt, i-am zis ce va urma, ce presupune asta.Am stat despartiti, am ramas intr-o casa plina de datorii cu doi copii, bolnaviciosi si mici.L-am chemat intr-un moment de slabiciune, ma implora, copiii intrebau de el.Acum, imi spune seara ca stie cat a gresit si ca e greu de iertat.Se comporta ideal, si-a schimbat modul de gandire, de viata, de iubire.Acum e perfect.Ma tem insa ca pentru alta femeie…Sunt constienta ca acum ar fi sotul si iubitul model pentru alta.Pentru mine insa…El stie tot ce simt, eu nu-mi ascund sentimentele,ma cunoaste foarte bine, imi da dreptate, isi cere iertare in fiecare seara la culcare.Si iar ma invinovatesc pentru ca am impresia ca ii consum niste ani din viata degeaba, langa mine, asa, pustie, neteda, ca un desert intins.Acum ne petrecem viata in cele mai bune relatii de comunicare, dupa sedinte de terapie care ne-au aratat si mai clar ceea ce se intampla.Insa iubirea mea s-a sters pur si simplu, lasand doar franturi de amintiri frumoase sau dureroase.Simt ca se asteapta la un GATA apocaliptic, simt ca-l voi spune, ne cunoastem gandurile starile, chiar si pe cele viitoare…II spun ca l-am iertat, stie asta,el ma idolatrizeaza, eu nu-l urasc…Unele lucruri nu se pot intoarce, timpul, iubirea…

    rosanne 27 martie 2009 17:54 Răspunde
  • draga mea, buna mea rosanne… sunt la glezna ta, plecata si cuminte… nu duce singura si la infinit in birate iubirea ca pe un copil mort… nu tu… nu sufletul tau frumos…
    cum sa te ajut? ma frang si-as vrea sa-ti iau negura… sa vina floarea de cais luminata spre zambetul tau. sa ai zambet de nesters….
    cum? cum?

    pisica 27 martie 2009 18:33 Răspunde
  • Nu stiu, nu stiu, doar cu voi toti am flori de cais in ochi.In realitate apar doar pe la tample…
    Va imbratisez mereu.

    rosanne 27 martie 2009 18:39 Răspunde
  • „http://www.youtube.com/watch?v=7UPrUEcMDNg”

    IRIS – VINO IAR

    Pentru prietenele sufletului meu… nu va numesc, va imbratisez cu drag, cu recunostinta, cu prietenie…

    Un gand de sanatate pt. Cristi Minculescu !

    Cristina Socaciu 27 martie 2009 18:44 Răspunde
  • Spune-mi daca am gresit ceva
    Spune-mi daca te-am pierdut candva
    Nu mai stiu cum sa te caut,
    Sa ma intorc din nou unde
    Ne-am gasit, iubita mea…
    Spune-mi, oare, ce mai stii de noi
    Spune-mi, oare nu suntem amandoi
    Doar o ploaie in miez de vara
    Care vine si s-a dus
    Sub un cer albastru care
    Ne va duce tot mai sus

    Vino iar dar pentru totdeauna, o, da
    Eu stiu, e greu sa iubesti cum iubesc eu
    Doar asa vom fi mereu…

    Da, iubito, stii ca m-ai ranit
    Da, iubito, stii ca m-ai lovit
    Chiar in inima si doare
    Ca si gandul c-ai plecat
    Dar iubirea mea nu moare
    Doar asa ne este dat.

    Vino iar dar pentru totdeauna, o, da
    Eu stiu, e greu sa iubesti cum iubesc eu
    Doar asa vom fi mereu…

    Cristina Socaciu 27 martie 2009 18:49 Răspunde
  • Ma simt, uneori, ca o fetita de cativa anisori. Deseori. Si mi se intampla, tot de atatea ori, sa vreau sa va tac, sa nu va mai scriu nimic, de teama ca randurile mele nu au niciun sens, ca gandurile mele sunt doar franturi de iluzii si trairi, fara de inteles. Astazi, am recitit, intamplator, niste randuri scrise in orele mele chinuite, si marturisesc ca imi venea sa le sterg cu radiera, sa sculptez in monitor si in mintea voastra, numai ca ele sa nu mai existe. De frica. De frica, ca delirand in tristetile mele, scriu cuvinte plecate de durere, ce nu imi par a avea nici forma, nici fond. De obicei, nu revin asupra a ceea ce scriu, de teama ca imi voi da seama cate prosti fara de sens am mazgalit atunci cand, sufletul sufocat de singuratate si dor, imi sangera fara de alin, atunci cand, lacrimile de pe zambetul meu frant, se prelingeau pe gat, sfarsind mai apoi pe decolteul rotund al bluzei. Nu revin asupra a ceea ce scriu, de teama ca nu voi mai avea curajul sa va mai spun ceva, vreodata.

    Si as vrea sa va tac si acum. Sa nu va mai incarc cu toate tristetile mele, greu de imaginat ca ar putea exista la varsta mea. Sa nu va supar. Si, totodata, as vrea sa va povestesc tot. Sa va spun despre mine, despre cum sunt, despre cum nu sunt. Stiu, sunt paradoxala. Sunt lipsita de logica. Sunt lipsita de sens, de cateva zile. Sunt pierduta si nu stiu pe unde sa ma mai caut. Si zilele astea fara de inteles, mi-au luat toate puterile. Si acum ma simt bolnava, ma simt straina de mine insami, ma simt moarta.

    Promit ca tac. Ca nu va mai scriu nimic. Gata, m-am oprit. Va inchid in suflet si cu inima stransa, suspin sacadat, toata apasarea primaverii

    Am si niste note superb imbinate si asortate sufletului meu. Chiar daca am mai postat zilele astea aceeasi melodie, vreau sa o mai fac o data. E pentru voi, pentru mine, pentru noi.
    “http://www.trilulilu.ro/sor_23/0a4ef3f6a1d5dc”

    alyce 27 martie 2009 18:49 Răspunde
  • lisa mic… daca taci, jur ca dau iama in inima ardealului… sau de fapt vrei sa ne taci ca sa ne aduni la tine?
    copil frumosi si drag mie, ce pasari ti s-au zbatut pe pleoape? cine a furisat norii pe zambet?
    spune-mi… ca sa stiu cu cine sa ma lupt sa te aduc acasa… in casa lui alice.

    pisica 27 martie 2009 18:54 Răspunde
  • Alyce, nu inchide, nu stopa nimic.Cu toate consecintele asumate…
    Cristina, te tin de mana.
    Mi-e dor de Alice, mi-e dor de Alice…Am cautat azi si eu revista, n-am gasit-o.Maine incerc iar.Sa am hrana pentru weekend.

    rosanne 27 martie 2009 19:22 Răspunde
  • Buna seara, dragii mei- cu drag si caldura in ciuda tuturor furtunilor.Va scriu dintr-o melciada personala- la mine lucrurile se misca foarte greu, se mai adauga si nepotriviri intre vointa si realitate, in general…Alice, tu ramii steaua mea fixa si mereu luminoasa in hatisul asta de himere…si asta nu de acum, de ani cind prima foaie din revista cosea rani.
    Va citesc si uneori imi pare ca traim toti oarecum o saptamina luminata prelungita, poate de ani- imbratisari calde rosanne, cristina, alyce, pisica, dalila, ema, monica…Ma bucur enorm de festinul celor ce au parte zilele astea de sarbatori, ale dragostei, ale vietii…eu am facut curatenia de primavara asteptind-o sa vina odata…

    corina 27 martie 2009 19:34 Răspunde
  • Te tin si eu, Rossane, strans… La noapte ne vom ruga impreuna, o vom lua si pe Alice in rugamintile noastre de bine, de iubire, de suflete linistite…

    Cristina Socaciu 27 martie 2009 19:34 Răspunde
  • Pisica iubita, am inima sfartecata. Am ochii tumefiati de nesomn si de plans. Acum, cand mi-am jurat ca nu ma mai intorc in trecut, acum cand incercam sa il alung, sa il ascund intr-un colt ratacit al amintirilor, el revine nemilos. Si nu ma iarta si ma pedepseste si ma loveste pana in maduva inimii. Si eu sunt obligata, sa imi port, mai departe, sufletul ars, inima putrezita. Si mi-e cumplit de greu, si mi-e infiorator de dureros, si mi-e peste puteri. Si sunt o intindere nesfarsita si adanca de lacrimi, in care ma inec nepriceputa, uitand ca am invatat, candva, sa inot. Si nu mai pot, si nu mai stiu, si nu mai vreau sa respir. Sunt sufocata de dor, sunt paralizata de durere, sunt sfarsita de puteri.

    “Sunt asemenea nisipului clepsidrei care poate fi timp numai in cadere.” –Ana Blandiana

    alyce 27 martie 2009 19:34 Răspunde
  • Te imbratisez, Corina!

    Cristina Socaciu 27 martie 2009 19:35 Răspunde
  • Alyce, intindem mainile spre tine…

    Cristina Socaciu 27 martie 2009 19:37 Răspunde
  • lisa mic… inima ta nu e putrezita, sufletul tau nu e ars, eu stiu. am vazut. si atunci cand nu te stiam si chiar si acum, de cand am auzit sunetul bratarilot tale ca un cantec de chemare…
    si ca mine stie toata lumea de aici.
    sunt cu tine. stii. intotdeauna sunt cu tine. nu te las. si de e nevoie ma lupt cu toata lumea, cu tot ce este impotriva ta, chiar si cu tine daca astfel iti voi aduce inapoi lumina.

    pisica 27 martie 2009 20:29 Răspunde
  • corina si eu te imbratisez cu drag. si pe tine cristina socaciu.
    si pe toate, toate

    Alice, ma gandesc la truda ta pentru maine, la emotii… pentru micul si frumosul print.
    deja ma gandesc… si aproape nu cred ca a trecut o saptamana de cand ne-am zambit intaia oara.

    pisica 27 martie 2009 20:32 Răspunde
  • imi dau seama ca nu iti e usor, draga alyce, trecut-am si eu prin pustiile acelea, tu stii asa de bine sa descri, atita maturitate pentru virsta ta de caprioara, cum asa de frumos ni te prezenta pisica- intind si eu miinile, esti un suflet special…

    corina 27 martie 2009 20:41 Răspunde
  • Cristina Socaciu, Corina, m-am prins de mainile voastre si imi e mai bine.
    Pisica mea iubita, pana si sunetul bratarilor mele are astazi un ritm prabusit. I-am promis o bratara ca a mea Simonei Ioana. Si am una si pentru tine. Asa ca sa ne recunoastem si pe intuneric, in cazul in care in sufletul meu nu se va face lumina, si se va raspandi intunericul dincolo de fiinta mea.

    Va imbratisez pe toate Rosanne, Corina, Cristina Socaciu, Cami mea. Pe toate care sunteti in seara asta aici.
    Alice, mi-e dor de tine! Te imbratisez cu gandul, tare!

    alyce 27 martie 2009 21:07 Răspunde
  • ..Buna seara!..M-am furisat de la treburi si am terminat de citit „Tango”, nu am mai avut rabdare sa-mi mai las acesta bucurie si pentru maine, am fost incontrolabil de flamanda. Interviul cu Ana Blandiana chiar a fost cum toti am asteptat, mi-am amintit de iubirile mele la distanta, am visat cu pictorialul Cameliei Sucu, m-am lasat cuprinsa de vraja scrierilor lui Alice si Simonei Catrina. A fost o dupa-amiaza a mea. A fost relaxanta, nepermis de confortabila, dar mi-am „furat” aceest drept pentru mine pentru ca aveam nevoie, asa cum fac zi de zi, citindu-va. Nu cred ca v-am spus niciodata cat de multa nevoie am de voi. Cat de bine imi faceti ca scrieti, chiar daca va urmaresc prieteniile voastre in liniste sunt acolo cu voi si ma bucur de sufletele voastre, de cat de minunate sunteti, de cata dragoste aveti de oferit.

    Multumesc de imbratisari Carmen Sofianu..multumesc tuturor care s-au gandit si la mine.
    Rosanne..as sta in genunchi sa invat de la tine..multumesc pentru ce ai facut azi pentru mine. Scrie, scrie ori de cate ori poti. Te citesc emotionata, si ma lasi fara cuvinte. Sper sa-mi revina cuvintele pentru ca vreau din toata inima sa-ti explic emotia din mine cand te citesc.

    Sara 27 martie 2009 21:32 Răspunde
  • Alyce,
    traim toate aceeasi poveste. M-ai atins si pe mine acum, ca si in fiecare seara pentru ca si eu am aceleasi tariri. E greun de spus in cuvinte, e greu chiar de inchipuit…
    Dar Alyce, te rog eu…nu pleca din casa lui Alice, din casa noastra. Cum a spus si Rosanne, cum a spus si Corina…noi suntem una aici, numai noi ne putem intelege si ajuta. ramai aici, scrie ce gandesti, fii tu a noastra paradoxala.
    Te rog eu mult, mult.
    Iar ceea ce scriem ce scrii e atat de real, e atat de adevarat si nimeni aici nu te va judeca, n-am putea-o face niciodata.

    raluca 27 martie 2009 21:34 Răspunde
  • Rosanne draga draga mea…

    raluca 27 martie 2009 21:38 Răspunde
  • Sunt aici, ma tin de mainile voastre toate.

    rosanne 27 martie 2009 21:44 Răspunde
  • Alyce- special pentru tine- pentru gandurile tale, pentru trecutul tau ce te rascoleste:
    I-am scris astazi aceste randuri unei prietene care citindu ma pe blog m-a intrebat de ce sunt trista. Cu permsiune ei redau aici ceea ce i-am scirs pentru ca simt ca…ca poate te ajut.

    Sunt si eu prinsa intre doua iubiri – una prezenta si alta din ce in ce mai puternica, ce vine din trecut, de cand eram „mai tanara” si naiva si indragostita rau rau de tot…sunt prinsa deci intre doua iubiri la fel cum sunt prinsa intre doua vieti.

    Prima iubire imi spune in fiecare zi cum i inseninez ziua si cum n-ar mai putea fara mine…si ar fi totul minunat daca eu, eu cea nesigura nu m-as gandi la cea de a doua iubire care ma suna, imi scrie ca a gresit atunci cand m-a lasat singura pe un pod spunandu-mi ca nu mai poate ca e prea mare apropierea si intensitatea, ca periutza mea de dinti la el il fascineaza dar il si sperie….

    Iar eu…eu ramas aceeasi de atunci, de cand el mi-a spus ca nu mai poate, ca nu mai vrea, ca i va fi dor dar nu…. Mi-a spus si a plecat. A vrut sa se opreasca la un moment dat, l-am vazut printre lacrimile pe care degeaba mai incercam sa mi le abtin,l am vazut cum pune frana. O frana ceva tine ani pe viata mea.

    Zile la rand, nopti al rand nu am mai putut sa fac nimic. Blestemate zile la rand, nopti goale, fara de el. Am zacut, nu am putut vorbi cu nimeni, priveam un punct undeva pe tavan. Am dorit la un moment dat sa ma duc, sa ma pun pe pragul lui si sa nu mai plec de acolo, sa-l implor sa ma ia din nou. Dar n-am putut, nu am avut curajul. Am fost poate prea mandra…iar el– el mi-a spus ca nu …ca va uita totul ca vrea sa mearga mai departe…

    Au murit anotimpuri, au venit altele peste noi. Cu alte vremuri, cu alti oameni si ochi ce ma cauta. Dar eu…

    Eu…

    Eu am ramas la fel. Mi se face stomacul purice cand i aud vocea de peste munti si ape, de peste timp, i simt fiecare intonatie a vocii, i ghicesc fiecare zambet, ii plang fiecare durere.

    A trecut atata timp, dar eu am ramas la fel ca si atunci …si nu ma pot impotrivi atunci cand il aud spunadu-mi ca ma doreste, ca trebuie sa ma vada, ca i-e dor, ca n-a uitat. As putea sa o fac- sa nu-I mai scriu, sa nu-I mai raspund cand ma suna…dar mi-e si mai mare teama ca zilele mele vor fi si mai grele, ca noptile mele vor fi si mai pustii.

    Daca „gata“ a dat atunci peste noi si noi n-am inteles? Daca el era acel “gata” si l-am lasat sa plece? Si n-am luptat pentru el? …….

    cel de acum mi-a dat ani fericiti, ani linistiti, speranta ca se poate sa ai incredere in cineva, se poate trai, iubi frumos si cuminte.
    Cel din trecut ma cheama cu puterea pasiunii dintre noi, cu amintiri de cand eram amandoi liberi (o da poate prea liberi) ….

    Dar daca persoana de acum din viata mea e cea capabila sa ma iubeasca o viata intreaga cum celalalt, el n-a facut-o?

    te imbratiseze draga mea Alyce, va imbratisez dragele mele

    raluca 27 martie 2009 21:46 Răspunde
  • Raluca, draga mea, mereu astept noaptea sa ma intalnesc cu tine, cu randurile tale, cu vocea ta conturata dincolo de cuvinte. Cum as putea sa plec din Tara lui Alice, cand ma regasesc atat de bine in voi? Cand imi sunteti atat de dragi. Imi era teama doar, ca nu cumva sa va supar cu tristetile mele. Sunt un suflet de copil ce bajbaie printre iubiri arse de timp, printre iluzii desenate in fiecare seara, printre drumuri fara liman. Printre iubiri prezente si trecute.
    Mi-a stat inima in loc cand am citit randurile tale. Nu mai pot zice nimic. Sunt chiar eu, alunecand stinsa, printre cuvintele tale. Iti multumesc, Ralu draga!
    Te imbratisez si eu!

    alyce 27 martie 2009 22:00 Răspunde
  • Buna seara tuturor. Intru incaltata in bocanci, cand toata lumea paseste in varful picioarelor si va intreb: ati primit si voi, cele care ati semnat petitia pentru Tango, mesajul de la Anemari? S-au strans 211 semnaturi si ea este in situatia, de a nu sti ce sa faca. N-ar fi cazul sa hotaram impreuna, ca o mare familie ce suntem? Cred ca ar fi cazul sa ne punem putin in miscare, voi ce credeti?

    Ema 27 martie 2009 22:19 Răspunde
    • Este tarziu, si abia acum ma adun de pe drumuri, in care aproape ca nu am avut timp sa va citesc- si deloc sa va raspund. Sa ma iertati. Va rog mult sa ma iertati- tu, Raluca, mai intai… Dar am facut lucruri importante din punct de vedere jurnalistic, o sa va povestesc cand ne vom intalni. Am vorbit si la tipografie, cu ceva efort, ar putea sa ne dea cartea pana pe data de 10, asa ca vreau sa mai intreb o data daca e important pentru voi sa ne intalnim in week-endul acela, pe 11. Intreb in primul rand pentru fetele din strainatate, dar si pentru cele de aici. Corina, daca tu poti veni atunci, am sa ma dau de zece ori peste cap si am sa scot cartea pana pe 11. Pe tine, Amalia, nu vreau sa te intristez, dar te mai intreb daca crezi ca poti veni. Tu esti oricum cu mine, cu noi, mereu. Textele tale superbe sunt in Tango, iar Tango e chiar inima mea.
      Am citit postarea Monicai, si m-a tulburat. Nici eu nu cred in iubiri chinuite, in casnicii de sacrificiu, e pacat, e atat de pacat, avem atat de putin timp de trait, si doar o farama din el pentru iubire…
      Va imbratisez, cu toata dragostea, cu oboseala in maini si in trupul intreg, dar cu inima usoara si plina de bucurie… Va invit la un ceai minunat de boboci de trandafiri, cu miere cu vanilie- pe care l-am primit de la o prietena draga. L-am avut cu mine, si parfumul lui mi-a purtat noroc.

      Alice Nastase 27 martie 2009 22:46 Răspunde
  • Draga Alice, esti asa de buna…Eu vin cu drag pe data de 11 daca si ceilalti asa vor, daca e posibil. Ar fi minunat, zbor…Ce spuneti?

    corina 27 martie 2009 22:54 Răspunde
    • Atunci pe 11 sa ramana! Colega mea, Alina, a facut o treaba minunata, cartea e aproape gata de tipar si ramane, deci, stabilit s-o avem la intalnire. De maine incolo ma gandesc la locul intalnirii- voi faceti planuri sa sositi. Va imbratisez, cu dragoste, si gene ostenite. Am condus drum lung, si am muncit mult, dar cu folos. Pe 11, la intalnire, va povestesc ce am facut. Noapte buna, dragii mei nespus de dragi.

      Alice Nastase 27 martie 2009 22:59 Răspunde
  • Eu vin, indiferent de data. Important e sa fim impreuna.

    Ema 27 martie 2009 22:57 Răspunde
  • Noapte buna, Alice! Ingerii sa-ti vegheze somnul. Ne vedem pe 11!

    Ema 27 martie 2009 23:05 Răspunde
  • Ceai de boboci de roze- asta ne dai tu Alice sa bem la toti aici, o incintare- cunosc aroma, am baut si eu la cineva in vizita (dar era la baza ceai negru cu petale de trandafiri)- nu mai uiti repede acest gust…
    Va doresc noapte buna si odihnitoare la toti, special la alyce, cu vise inaripate, va port de cald, la suflet!

    corina 27 martie 2009 23:08 Răspunde
  • Noapte buna, Corina! Noapte buna tuturor!
    Pisicuta, pis, pis, pis….esti bine?

    Ema 27 martie 2009 23:13 Răspunde
  • Raluca draga,
    stii ca sunt aici, ca si in miezul noptii trecute , in care, chiar de-am tacut ,ai simtit ca sunt acolo…. noaptea asta, chiar am sa-mpart xanaxul meu cu voi , cu alyce, cu tine ralu, cu rosanne….trebuie sa ne odihnim ploapele, de atata nesomn viscolit …
    Ema, i-am transmis lui Anemari, punctul meu de vedere…il asteptam si pe al vostru…Da , ne „sfadeste” Anemari, insa de data asta , chiar are dreptate….stam tare rau cu mobilizarea, si cam greu ne responsabilizam…. acum vorbesc si despre mine…

    Vin la ceaiul tau, Alice a mea, cu aroma de miere si vanilie, pregatit intr-un ciainic rosu, precum inima ta rosie de balsa, vin in visul tau, din noaptea dinaintea unei zile de cantec, dans, si jocuri de copii, de copii fericiti, si iubiti…..
    La multi ani Victorasul meu drag, sa cresti mare si sa fii la fel de de grijului cu Nana si mami a ta….Sa-ti traiasca puiul, si sa te bucuri de dragostea ce ti-o poarta….
    ZI frumoasa, sa ai maine !

    monica 27 martie 2009 23:57 Răspunde
  • Draga Alice, nu ai de ce sa te scuzi in fata mea.
    Eu nu pot sa vin pe data de 11 oricat as dori. Socrul meu este foarte bolnav si ar putea sa fie ultimele lui Sarbatori de Pasti, aici fiind in acel week-end Pastile.
    Oricat as dori sa fiu cu voi acolo pur si simplu nu pot nici sa-mi dezamagesc partenerul si sa nu petrec cu familia lui. Imi pare foarte foarte rau ca nu pot sa fiu cu voi acolo, dar poate va veti gandi si la mine si imi veti trimite un gand si un exemplar din carte. Eu sigur ma voi gandi la voi, ma gandesc si asa in fiecare zi in drumurile mele.

    Ma voi gandi la o solutie cum am sa pot sa fiu totusi langa voi. O sa vedeti despre ce e vorba. Sper sa-mi iese.

    Va multumesc tututor pentru ca sunteti aici.
    Monica, te imbratisez in gand.
    Alice, noapte buna
    Noapte buna

    raluca 28 martie 2009 0:19 Răspunde
  • Ema, Anemari, nu am reusit sa trimit prea multe semnaturi dar mi-am rugat prietenele sa faca asta pentru mine. Din pacate e mult drum de la vorba pana la fapte.

    raluca 28 martie 2009 0:21 Răspunde
  • Buna dimineata!
    „La multi ani!” din toata inima lui Victoras, sa fie sanatos si fericit. Nici nu ar avea cum sa fie altfel, avand privilegiul de a fi puiul lui Alice. Mii de imbratisari si pentru Ilona, printesa cea frumoasa si balaie! Iar pentru mama lor, toata dragostea noastra neconditionata!
    Sara, am facut asemeni tie…Ieri am citit „Tangoul”, l-am mangaiat, l-am trait… M-a impresionat povestea si sinceritatea cuplului (inca) Daniela Nane si Andrei Zinca. sfasietoare poveste de iubire, asa cum sunt toate…”Love hurts”- Nazareth… Mi-am amintit de multe versuri ….”Ma despart de tine fiindca te iubesc”… E ravasitor sa incerci sa te desparti de omul iubit, in plina mare dragoste; n-am trait asta, dar cred ca este o dovada de maturitate, de imensa iubire; cat de mult trebuie sa doara… Doamna Nina Cassian este ca intotdeauna, un izvor de sinceritate, de iubire (s-o credem ca nu se va reindragosti?:), de talent…
    Raluca, e greu dar atat de frumos ceea ce traiesti…Era un cantec al Ilenei Sararoiu, nu retin exact, „Greu e,Doamne, doi in viata sa iubesti!”… Alege cu inima, nu te pripi, ai timp. Traieste frumusetea acestor clipe, incearca sa nu suferi si sa simti profund; acum aduni amintiri pentru o viata intreaga…Iubirea e un dar, trebuie sa o pretuiesti, chiar daca vine si se intoarce din doua parti…Fii atenta la semne, analizeaza lucid tot si asa vei gasi raspunsul…Se spune ca indiferent cum vei alege, tot vei suferi, traind in suflet cu intrebarea „Cum ar fi fost daca….?”
    Rosanne, sunt cu sufletul langa tine….Nu-mi permit sa dau sfaturi, este o decizie grea, mai ales atunci cand ochisorii copilasilor vor privi intrebatori… Eu cred ca o iubire mare nu moare. Eu cred ca exista resurse, pe care in mod intentionat subconstientul le tine ascunse… Si daca nu-ti bate inca o noua iubire la geam, mai poti incerca…Ia albume vechi, de la inceputul iubirii, retraieste clipele de atunci, aminteste-ti ce plin si frumos era sufletul tau de iubire, cum visai, cum sperai….cum visele ti-au devenit realitate, pana la un punct.. Cred ca exemplul mamei tale te urmareste; dar oare vei fi mai fericita? Iarta-ma, nu am dreptul sa ma amestec, dar imi pun niste intrebari…Doar pentru ca imi pasa…
    Pisica, Cristinelor dragi, Simonelor frumoase, Corinuta- graviduta (nu te supara ca te alint intr-un mod asa infantil, te rog!), Ema, corina, monica, alina, bianca, marinela, anna, gdiana (ce faci, de ce nu ne scrii?), carmen sofianu,atena, amalia, raluca, ema, sara, dalila tua (cum mai este povestea ta?) si bineinteles-valin, costi, va imbratisez cu drag, trimitandu-va toate gandurile mele bune si recunostinta ca existati, ca va simt atat de frumos!
    Alyce, copil bun si frumos, nu mai plange! Nimeni si nimic nu merita lacrimile tale; viata este frumoasa si vei zambi candva, cand vei fi tare fericita, la amintirea acestore suferinte . Pana atunci, dedica-te talentului tau, vor iesi iar si iar, lucruri minunate!
    Astept cu infinita nerabdare intalnirea din 11…

    Amore 28 martie 2009 7:54 Răspunde
  • http://www.trilulilu.ro/vgeoi/96614e8b60ade9
    Edith Piaf „La vie en rose”

    „Pe cei ce se iubesc Dumnezeu ii aduce impreuna” spunea Edith Piaf la sfarsitul vietii
    Asta simt eu pentru toti cei de aici si mai presus pentru Alice

    Cristina Bizu 28 martie 2009 8:46 Răspunde
  • http://www.trilulilu.ro/proktoses/207ca4f6a9eb5d

    si varianta in limba franceza mult mai profunda

    Cristina Bizu 28 martie 2009 8:47 Răspunde
  • http://www.trilulilu.ro/dumitrurasvan/65e15e1401ee2d
    Tot Edith Piaf
    „Non, je ne regrette rien”

    Cristina Bizu 28 martie 2009 8:58 Răspunde
  • Buna dimineata, Amore, Raluca, Cami, Simona Ioana cea care are intalnire cu dragostea, Rosanne, Dalila, Corina, Ema, Cristina Socaciu, Cristina Bizu, Carmen Sofianu, Simona Radoi, Valin, Monica, Amalia…tuturor va spun Buna dimineata, dintr-un oras inundat de soare, de primavara, de speranta.
    Amore, gata, nu mai plang. Cel putin in dimineata asta, m-am trezit linistita, am deschis fereastra, am lasa sa intre primavara in casa si in suflet, am zambit!

    Buna dimineata si tie, scumpa mea Alice! O zi superba iti doresc! Sa ii spui dulcelui meu Victor, La multi ani, din partea mea.

    Buna dimineata!

    Va imbratisez cu sufletul, pe fiecare in parte, pe fiecare altfel, pe fiecare special asa cum sunteti toti!

    alyce 28 martie 2009 9:15 Răspunde
  • Cristina Bizu, ce muzica superba ai ales in dimineata asta. Sunt nebuna dupa Edith Piaf. Si in special dupa muzica franceza.

    Buna dimineata, draga mea!

    alyce 28 martie 2009 9:19 Răspunde
  • Buna dimineata micuta Alyce. Ma bucur ca nu mai plangi, sa nu mai plangi.
    Dumnezeu stie de ce ne-a adus impreuna aici .

    Cristina Bizu 28 martie 2009 9:31 Răspunde
  • Buna dimineata, dragelor- voiam de mult sa va dedic ceva din elvetia, un cintec de mic dejun! Eu vin sigur la Bucuresti, la Alice si sa fim impreuna. Sunt bucuroasa ca un copil, sper sa fie totul bine. Amore, sunt ok, multumesc ca te gindesti la mine…Suntem chiar ca o mica familie…
    http://www.youtube.com/watch?v=vMsTIgsqc1s

    corina 28 martie 2009 10:13 Răspunde
  • Buna dimineata, fete frumoase!
    Multumesc pentru Cristi Minculescu( am inteles ca este spre bine). A fost nelipsit in anii studentiei mele si apoi a ramas pentru totdeauna.
    Un gand frumos pentru domnia sa.
    Multumesc pentru Edith Piaf.
    La multi ani, Victoras! La multi ani, Alice! La multi ani, Ilona!
    Vreau si eu sa vin pe 11, dar sa.mi spuneti unde va avea loc evenimentul.
    Va sarut si va doresc o zi MARE!

    Carmen Sofianu 28 martie 2009 10:25 Răspunde
  • alyce….tu esti nebuna upa muzica franceza eu dupa un francez:))) si uite cum ne completam iara aici:)

    Amore, iti multumsc de ganduri…m-ai fcaut sa vad partea frumoasa a povestii.

    Eu astazi lucrez asa cca va doresc voua un week-end placut.Aici ploua….vreme de facut dragoste:)

    raluca 28 martie 2009 10:41 Răspunde
  • Buna dimineata.La multi ani din suflet pentru suflete curate!
    Amore, multumesc pentru ca-ti pasa.Sunt multe de povestit, n-as avea timp si stare sa le asez aici.Nu vreau sa ma scuz intr-un fel, crede-ma ,nu sunt superficiala…imi scriu doar gandurile, dar sunt sincere si adevarate.Nu se poate trai in prezent cu trecutul, iar inconstientul meu imi spune ca nu-i bine sa tin un om langa mine doar pentru ca nu am alta iubire la geam.Eu vreau sa ma am mai intai pe mine.Iti multumesc inca o data pentru cuvinte, invat mereu cate ceva de la fiecare.Si eu vreau sa-ti fie bine, si noua, tuturor, pentru ca meritam.
    Va imbratisez mereu.

    rosanne 28 martie 2009 10:43 Răspunde
  • Raluca, am iubit si eu candva un francez. Si era fermecator si era destept si era al altei femei. Si l-am vazut atunci si nu l-am mai putut uita. Spor in ceea cea faci, Ralu draga mea!

    Contabilitate
    de Marin Sorescu

    „Vine o vreme
    Cand trebuie sa tragem sub noi
    O linie neagra
    Si sa facem socoteala.
    Cateva momente cand era sa fim fericiti,
    Cateva momente cand era sa fim frumosi,
    Cateva momente cand era sa fim geniali.
    Ne-am intalnit de cateva ori
    Cu niste munti, cu niste copaci, cu niste ape
    (Pe unde-or mai fi? Mai traiesc?)
    Toate acestea fac un viitor luminos-
    Pe care l-am trait.
    O femeie pe care am iubit-o
    Si cu aceeasi femeie care nu m-a iubit
    Fac zero.
    Un sfert de ani de studii
    Fac mai multe miliarde de cuvinte furajere,
    A caror intelepciune am eliminat-o treptat.
    Si, in sfarsit, o soarta
    Si cu inca o soarta( de unde-o mai fi iesit?)
    Fac doua( scriem una si tinem una,
    Poate, cine stie, exista si viata de apoi).”

    alyce 28 martie 2009 10:54 Răspunde
  • Buna dimineata, dupa o noapte minunata! Va strig, pe fiecare, ca la catalog, cum faceam odinioara.Si- mi-era drag, pentru ca ma uitam in ochii lor si ma umpleam de bucurie si tinerete.Pe voi va port cu mine, suntem una langa cealalta, pretutindeni si mereu, legate cu fire invizibile de dragoste.Asadar ,11, atunci ma intorc din Cairo, voi modifica doar ora de intoarcere, sa fiu sigura, sa fim impreuna, cu Alice, intru scriitura si sufletul ei ce ne-a unit …Multumim, Alice, de infinite ori!
    Petrecere frumoasa, Victor, sa te bucuri de aceasta zi!
    Va pup, iesim la soare sa ne incalzim, sa respiram primavara!

    Simona Radoi 28 martie 2009 11:10 Răspunde
  • http://www.youtube.com/watch?v=b625ePA-xa8

    Va imbratisez cu mult drag,de pe drumuri,pregatita de alte drumuri,sper eu mai scurte de data asta….
    Va trimit „partenerii”mei de drumuri lungi,fara de care nu as avea sufletul cu mine,fara de care nici intoarcerile nu ar fi asa usoare si placute….
    Pe cat de frumosi,pe atat de talentati….dar ai mei,mereu, mereu cu mine…..
    Va port si pe voi in suflet si rugaciuni,desi,nu am timp,nu am timp sa va citesc……
    Plec acum si fara laptop,asa ca,sper intr-o zi in care sa ma linistesc si sa va citesc,sa va admir,sa -mi mangai inima cu gandurile voastre frumoase….
    Va iubesc.

    anna 28 martie 2009 11:59 Răspunde
  • aseara v-am pierdut, dimineata nu v-am putut gasi… am gheme pe net si nu stiu de ce.
    si am o taina draga: mi-e primavara in suflet
    si am o lacrima: nu voi putea fi cu voi pe 11 aprilie. ma doare s-o spun.
    Alice sa ai ragaz de zambet si sporuri si drumuri bune si oameni buni in calea ta.
    si Victor sa fie astazi cel mai iubit print al petrecerii lui.
    va strig cu dor si ma doare ca va lipsesc de mine motivat numai de accesul limitat sau interzis pe blog de cauze care imi scapa.
    cristina bizu e primavara la noi… iti amintesti? acum o saptamana era la fel…
    lisa mic multumesc de bratara (stiu ca o voi primi cand va fi sa fie si o sa te chem cu ea mereu, mereu, pui drag sufletului meu)
    rosanne iti iubesc sufletul asa cum iti iubesc lacrima.
    simonaioana sa iti fie bucurie.
    raluca… sunt fara cuvinte.
    dalila, bunica ta? sufletul tau?
    ema, amore, corina, simonaradoi, monica, oana, carmensofianu, cristinasocaciu, anna lui cris voua tuturor si celor nenumiti si celor nestiuti, care citesc numai… va daruiesc astazi inima mea. ca in fiecare zi. sa va fie ea ghem de joaca si lumina.
    costi si valin… imbratisari de pisica neagra va daruiesc.

    pisica 28 martie 2009 12:58 Răspunde
  • La multi ani Alice, la multi ani pentru Victoras drag si mic! Sa te bucuri de el cum ma bucur eu azi de soare, de acest galben soare ce in sfarsit a iesit sa imi incalzeasca si mie sufletul.
    Va imbratisez cald, zilele astea doar v-am citit, dar acum revin, cu multa dragoste pentru voi!

    simone 28 martie 2009 13:52 Răspunde
  • Sper sa fie azi petrecere frumoasa in casa ta, draga Alice, cu copiii fericiti si zimbitori…
    V-am dedicat o melodie la micul dejun, care se modereaza si acum…era din elvetia, cu munti, cu lacuri…
    Citesc de soare la voi in Romania, aici e ingrozitor, vreau si eu primavara, vreau soare si caldura! Primesc un pic, in avans, cautind avioane si legaturi cu voi, pe 11…am noroc, sunt inca locuri…Amalia, cum e la tine? Ralu, tu o sa vii cu mine, pe telefonul meu, asa-i?

    corina 28 martie 2009 14:27 Răspunde
  • Sunteti niste frumoase, din toate punctele de vedere! Mi-as fi dorit sa fiu si eu acolo, impreuna cu voi! Dar poate, cine stie, vreodata mi se va implini dorinta! Va imbratisez cu tot dragul!! O primavara frumoasa, calda si parfumata, asa, ca voi!!! Si multumesc Celui de sus ca v-am descoperit aici!

    Oana 28 martie 2009 14:41 Răspunde
  • Inca de pe acum ii uram „La multi ani” lui Victoras, sa il ocroteasca mereu Dumnezeu, sa fie sanatos, sa-ti aduca mereu bucurii si sa te bucuri de el, la randu-ti, impreuna cu Ilona! Implinste 5 anisori, la fel ca si Smaranda mea (in mai)! Si distractie placuta astazi!!!! Va imbratisam toate 3: Oana, Miruna & Smaranda

    Oana 28 martie 2009 14:50 Răspunde
  • Oana 28 martie 2009 14:53 Răspunde
  • Atâta am visat la tine încât îţi pierzi realitatea.
    Să mai fie timp să ating acest trup
    viu şi să sărut pe această gură
    naşterea glasului ce-mi e drag? Atât
    am visat la tine că braţele-mi obişnuite, când
    îţi strâng umbra, să se-ntâlnească pe pieptul meu
    nu s-ar mai lăsa conduse de conturul
    trupului tău, poate. Şi că, în faţa
    aparenţei reale a ceea ce mă bântuie şi mă
    stăpâneşte de zile şi ani, aş
    deveni o umbră, fără îndoială. O, balanţe
    sentimentale.
    Atâta am visat la tine că nu mai este timp,
    fără îndoială, să mă trezesc.
    Dorm de-a-n picioarelea, cu trupul expus la toate
    aparenţele vieţii şi iubirii
    iar ţie, singura care ai însemnătate
    astăzi pentru mine,
    ţi-aş putea atinge fruntea şi
    buzele mai puţin decât cele dintâi buze
    şi fruntea ce-mi ies în cale. Atâta
    am visat la tine, atâta am umblat, am vorbit, m-am culcat
    cu fantoma ta că nu-mi
    rămâne poate, şi
    totuşi, decât să fiu o fantomă
    printre fantome ÅŸi mai
    umbră de o sută de ori decât
    umbra care se
    plimbă şi se
    va plimba
    veselă
    pe cadranul
    solar al vieţii tale.

    Celei misterioase – Robert Desnos

    Cristina Socaciu 28 martie 2009 15:13 Răspunde
  • Zilele acestea ma zbat, retraiesc amintiri, regret fapte, apoi nu le mai regret, inteleg si nu mai inteleg, caut scuze din dragoste, iubesc la fel de mult, simt, visez, ascult…plutesc in deriva, revin la mal, ma agat de sufletul meu, zambesc amintindu-mi, zambesc visand…visand la ceva ce nu va mai fi nicicand, visand la ceva ce va fi mereu in inima mea si numai acolo…Vreau sa ma obisnuiesc cu acest gand si nu pot, cineva imi spune si ma chinuie “poate va mai fi”… Si nu inteleg cine e cel care spune asta! Nu inteleg, doar simt!

    Cristina Socaciu 28 martie 2009 15:52 Răspunde
  • Cristina, au trecut patru luni de cind te cunosc, prin ce scrii, ce simti- esti, la fel ca atunci, la rascrucile tale personale, cum spune Alice, de doruri…te sustin cu inima frinta ori de cite ori iti spui durerea, sperind sa-ti fie mai usor, mai bine… dorind mai ales sa se schimbe ceva si in constelatia ta, draga de tine…
    va imbratisez din peisaj bacovian, indulcit doar de surisul copilului drag din preajma mea mereu.

    corina 28 martie 2009 16:34 Răspunde
  • dragele mele,
    va scriu de la lucru- am avut 4 ore de predat germana pentru straini. a fost minunat si ma simt bine – ma simt atat de bine si e atat de placut, cand intalnesti oameni care mai sunt interesati sa cunoasca si alti oameni, sa lege prietenii, sa comunice.
    Ma impresioneaza povestile lor pentru ca si ei vin din alte parti (Maroc, Polonia, Portugalia, Africa…) si se simt si ei aici singuri, parasiti fara prieteni cu unii oameni care nu-i inteleg si se uita ciudat la ei.
    Si eu am cunoscut acest sentiment…stiu cum e. Cred ca toate fetele ce au stat in strainatate mai mult, e mai stau stiu cum e…cum am spus mai sus, esti intre doua lumi, iti traiesti lumile tale si uneori nu mai stii sa descifrezi intre ele.
    Si pentru ca imi placa sa de mult aceste persoane, imi plaec sa-i aud, sa am contact cu ei, sa povestim…maine am organizat cu ei o mica excursie – mergem in Düsseldorf (noi stam chiar langa marele oras) si…fac pe ghidul turistic. Toti sunt incepatori in ale germanei, vorbim chinuit franceza, englezaspaniola dar ne dam silinta sa vorbim pe germana…
    si eu i-am invitat. Este o excursie in afara scolii, nu voi fi platita pentru asta dar nici ca-mi pasa. Oamenii acestia sunt de maxim 2 luni aici- vreau sa le arat cateva locuri frumoase, sa i fac sa-si mai uite tristetile cum si eu incerc sa uit „rascrucile mele de drumuri”.
    Asa ca urati-ne sa avem o zi frumoasa maine si sa nu ploua (asta e cel mai important)!!!

    Glumesc acum: Alyce oare vorbim de unul si acelasi francez????:)))) de celalalt barbat din viata mea pe care nu l-am mai vazut de ani?:)

    Pisicca me adraga- de ce te-am lasat fara cuvinte? e de rau?
    gata va imbratisez si daca nu mai am timp sa intru in seara asta, atunci pe maine sa va povestesc cum a fost…
    Va imbratisez drag

    raluca 28 martie 2009 18:39 Răspunde
  • buna seara dragele mele….am intrat sa va dau o imbratisare si sa-i urez la multi ani lui Victor!
    sunt obosita, dar mai linistita…am fost la bunica, e mai bine si sunt convinsa ca dumnezeu nu ne va lasa!
    pisica draga mea sufletul meu se lupta…stiu ca uneori ( deseori mai bine zis) plang, dar imi aduc aminte ca lucrurile bune se intampla oamenilor buni, oamenilor care cred in ele…si sufletul meu crede in dragoste…si cand sufletul meu va ezita si nu va mai avea putere stiu ca va am pe voi zanele mele bune…
    amore povestea mea e o povestea fara de sfarsit..o singura poveste de dragoste si dor…
    alyce buna mea iti string lacrimile in palma si le ascund de ochii tai frumosi…nu mai plange , nu mai plange suflet bun…

    dalila tua 28 martie 2009 19:43 Răspunde
  • „Dar e tarziu.Si ochiul meu te va pierde.
    In toamna nevindecata pleci si te pierzi
    cu tot cu ingerii mei somnolenti, gri, verzi,
    oglinditi in zarea de fier care se vede.

    Niciun cuvant.Un freamat sacadat, de vid.
    Prima iubire, prima luna taiata,
    de capatul unei priviri atarnata…
    Si respirarile mutand acelasi zid,

    pe care ai invatat sa-l suporti, iubind…
    Intr-un cerc prea limpede intarziata
    vei adormi si vei amana, nelovind.

    In ochiul meu, in liniste te vei pierde.
    Mirarea va trece prin trup ca o haita
    pe urma ta aspra care totul vede.”
    (A.Christi, Sonata pe urmele adolescentei)

    rosanne 28 martie 2009 19:47 Răspunde
  • Alice, eu vin pe 11…sper sa nu fie cazuri extreme in care sa fiu nevoita sa anulez .
    Ayce, mi-a placut alegerea cu Sorescu.E minunata poezia.Inteleapta.
    Raluca, pentru mine nimic nu se compara cu sentimentul de implinire dupa o intalnire cu elevii, cursantii…de la care intotdeauna invat si eu ceva.Ei simt asta, e ceva de nedescris, de neinlocuit, indiferent de varsta lor, de statutul lor social.Cu asta, Raluca iti dovedesti tie in primul rand ca te-ai nascut cu un talent, un har, un mod de viata.Te imbratisez Raluca.
    Pisica, esti in sufletul si-n zambetul meu. In lacrimi raman singura…n-am nici macar puterea sa le vars.
    Va imbratisez pe toti, va citesc, va ascult melodiile.

    rosanne 28 martie 2009 20:08 Răspunde
  • Holograf – Dragostea mea

    „http://www.youtube.com/watch?v=NXxQDKC8rl8&feature=related”

    Cristina Socaciu 28 martie 2009 20:08 Răspunde
  • Oana 28 martie 2009 20:38 Răspunde
  • Buna seara! Ma bucur de fiecare izbanda a voastra, de vestile bune. Raluca, minunata initiativa ta, iti doresc timp bun si mai ales, sa gasesti puterea sa te ancorezi intro lume pe care sa o simti a ta.
    Cristina Socaciu, te zbati, incerci, te intorci mereu acolo, in acelasi loc…fie-ti gandul bun , intelept, scutura-te si mergi mai departe.
    Corina, te imbratisez cu gandul, la fel si pe tine, Pisica draga.Rosanne, cat vreau sa ne vedem, sa povestim, sa gasim solutii, sa punem tara la cale.
    Alyce, Dalila tua ,Amore, monica ,anna lui Cris, Cristina Bizu, fetelor , ne vedem curand, nu-i minunat?!

    Simona Radoi 28 martie 2009 20:53 Răspunde
  • „Locuiesc la marginea
    Unei iubiri.
    La mijlocul ei
    Traieste credinta mea.
    Locuiesc la marginea
    Unui cantec.
    La mijlocul lui
    Traieste speranta mea.
    Locuiesc la marginea
    Unei paini.
    La mijlocul ei?
    Dragostea mea pentru voi”
    (G.Vieru, Locuiesc)

    rosanne 28 martie 2009 21:21 Răspunde
  • Scârţâie uÅŸa casuÅ£ei voastre, pe care o deschid după atâtea zile.
    Nu, nu v-am uitat nicio clipă.
    Doar am alergat, disperată, între casă şi spital, unde am avut-o internată pe mama mea.
    Îi mulţumesc lui Camelia pentru poze.
    Sunteţi minunate şi încă mai sper ca într-o zi o să ne unim într-o mare gaşcă de fete cu suflet mare.
    Alice eşti fermecătoare.
    La mulţi ani, pentru dragul tău Victor.
    O să rămân aici, să citesc pe îndelete cuvintele voastre, să-mi petrec timpul cu voi.
    Vă doresc o noapte frumoasă şi o duminică liniştită.

    atena 28 martie 2009 21:26 Răspunde
  • Va trimit un cantec de Buna seara. Sunt tacuta in seara asta. Am avut o zi creata, printre feli de soare inselator si zambete palide de primavara.
    Raluca, iti tin pumnii stransi, sa fie soare maine. Ce suflet frumos esti tu!

    Va inbratisez pe toate cu gandul, pe tine Rosanne – e divina ultima ta poezie, sunt geloasa ca nu am descoperit-o inaintea ta (glumesc)-, si pe Cami, si pe Atena, si pe Simona Radoi, si pe Simona Ioana, si pe Dalila a mea, si pe Corina pe care abia astept sa o intalnesc, si pe Cristina Socaciu, si pe Cristina Bizu, si pe Amore, si pe Ema…pe toti, toti.

    Alice, te imbratisez cu sufletul!

    „http://www.youtube.com/watch?v=QHsV8EVFjww”

    alyce 28 martie 2009 22:05 Răspunde
  • Imi trimite pisica gheme pline de dor si imbratisari, pentru tine Alice, pentru voi toate dragelor mele si ale pisicii, si pentru tine Valin (de care m-a intrebat daca te-ai intors). Se pare ca i s-au cam incalcit cablurile de net, fara voia ei.

    M-a ruga sa va sarut de noapte buna, sa va imbratisez pe fiecare in parte, sa va urez o noapte frumoasa si linistita.

    Va imbratisez si eu. Va iau cu mine in vis! Noapte buna!

    alyce 28 martie 2009 23:39 Răspunde

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title