Să râdem de fricile noastre!

Pe lista lungă a descoperirilor despre mine însămi și despre propria-mi devenire făcute prin intermediul lecturii cărților despre Harry Potter stă și revelația că frica poate fi învinsă prin râs. La ora de tehnici de apărare contra magiei negre, elevii de la Hogwarts au exersat în lecția cu boggartul – o entitate care ia forma celei mai mari frici a celui care îi stă în față – cum să își ridiculizeze groaza și, astfel, s-o anihileze. Cel care se teme de profesorul Snape îl vede pe acesta ieșind fioros din dulap și apoi, sub o fluturare de baghetă și o incantație care așază totul sub semnul grotescului (Ridiculus!), Snape apare îmbrăcat în hainele bunicii, cu pălăria ei caraghioasă pe cap, fustă cu brizbizuri și poșetă roșie pe braț. Cel înspăimântat de păianjeni vede cum arahnida uriașă din fața lui începe să alunece neputincioasă încolo și-ncoace fiindcă sub picioarele-i negre și păroase i-au crescut role. Vârcolacul amenințat de apariția lunii pline ia luna de pe cer și o transformă într-un balon care fâsâie neputincios…

E o lecție de apărare contra magiei negre așa cum este și o lecție de vindecare pentru oricare dintre noi. O lecție prețioasă, care ne  face să ne gândim, mai întâi, care este cea mai mare frică a noastră și apoi cum o putem transforma într-un motiv de râs.

În cursurile lor, toți învățătorii spirituali sau liderii dezvoltării personale te învață să faci, înainte de toate, acțiunea de care te temi cel mai mult. În taberele și retreat-urile neconvenționale ale zilelor noastre cursanții fac bungee-jumping, sar în ape adânci chiar dacă nu știu să înoate ori merg pe cărbuni încinși, iar sfatul de a-ți începe ziua cu ce ai mai greu de făcut revine iar și iar, după principiul așezat în cuvinte pline de miez  – și de haz – de Mark Twain: Dacă trebuie să mănânci o broască, atunci fă asta primul lucru dimineața. Iar dacă trebuie să mănânci două broaște, atunci e cel mai bine s-o mănânci prima pe cea mai mare dintre ele.

După ce ai făcut ce era mai greu, ce părea imposibil, ce te înspăimânta cel mai tare, drumul se așterne mai departe curat și curajos, luminat de mândria și de bucuria de a fi făcut ceea ce nu credeai că vei îndrăzni vreodată.

Fericirea noastră se naște din acțiune. Fricile ni se dizolvă în hohotul eliberator de râs. Viața se înalță splendid ca o scară spre cer cu treptele împletite din acțiunile noastre pe care nu credeam că vom avea curajul să le facem și, totusi, le-am dus la bun sfârșit. Nu cunosc pe nimeni care să regrete că s-a temut și nu s-a lăsat oprit de teamă. Până la urmă, știm cu toții că asta e definiția curajului: să-ți fie frică și, totuși, să acționezi.

Să ridicăm bagheta în fața fricilor, să spunem, ca vrăjitorii din cărțile cu Harry Potter, Ridiculus!, și să credem în propriile puteri. E o lecție de apărare contra magiei negre și contra căderilor în întunericul din noi.