„Avem o singură viață și, când nu iubim, o mie de morți.“

Când odihna e lege

de

E nevoie din când în când să vină câte o zi în care ni se porunceşte să nu mai muncim. În care e păcat să trudeşti, să meştereşti, să te osteneşti…

E nevoie să fim făcuţi vinovaţi pentru impulsul intrat în oase de a munci în fiecare zi, e nevoie să ni se comande printr-o lege divină să stăm şi să ne bucurăm, ca să mai aducem un pic de echilibru în viaţa noastră bolnavă de prea multă grabă şi de prea multe răspunderi… Aşa că eu m-am bucurat, după multă, multă vreme, de o zi în care m-am ferit să muncesc. După o perioadă în care ajunsesem aproape bolnavă de oboseală, cu nopți nedormite, deadline-uri tăioase și treburi adunate până peste marginea puterilor, am petrecut o zi în care nu am scris decât, de drag, câteva urări de Paște, nu am citit decât replicile de la câteva super-filme pe care le-am văzut cu copiii, am lăsat dezordinea în urmă, fără să mă simt vinovată că n-am făcut tot ce puteam să fac – aşa cum mi se întâmplă în mod obişnuit, ci, dimpotrivă, mulţumită că am izbutit să-mi înfrânez tentaţia de a controla totul. O zi în care am mâncat ce am vrut şi am dormit după pofta inimii, aşa cum nu mi s-a mai întâmplat de-o veşnicie. În care nu m-am împiedicat de niciun „trebuie”.

Cât de frumoasă a fost ziua în care odihna e lege, bucuria porunca, iar lumina binecuvântare? Cum aţi petrecut prima zi de Paşte?

Categorii:
Confesiuni

Comentarii

  • Legea exista, Alice, e data demult si are si nume: Duminica. Trebuie poate sa astepte „the manic Monday” :).
    Pastele aici a fost rece si ploios afara, cald si vesel inauntru, cu prieteni dragi la masa. Cuptorul meu a dat o lege cum ca nu are de gand sa functioneze in zi de sarbatoare asa ca am comandat bunatati la cei care stiu sa le faca si am avut astfel mai mult timp pentru cei dragi. Singura ingrijorare a fost legata de catel, a furat doua oua, nu erau fierbinti dar unul era vopsit si unul cu stickere, si le-a mancat intregi. A fost cam gales luni dar se pare ca e bine, la vin si bere nu a ajuns :).

    Daniela 4 mai 2016 4:54 PM Răspunde
    • Dana, m-ai facut sa rad! Bietul catel care a inghitit abtibilduri…
      In ceea ce priveste cuptorul… Nici al nostru n-a mers, si-asa mancam prea mult!

      Alice Năstase Buciuta 4 mai 2016 8:51 PM Răspunde

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title