„Avem o singură viață și, când nu iubim, o mie de morți.“

Cuvintele dupa care am tanjit

de

Exista cuvinte pe care, atunci cand le auzi sau le citesti, te coplesesc cu senzatia ca ai fi vrut tu sa poti sa dai glas trairii miraculoase, in care te recunosti pe de-a-ntregul. Gasim in vorbele superbe ale altora semne ale propriilor iubiri sau deznadejdi. Descoperim, cu uimire fericita, ca si altii au simtit ca noi, si au gasit inaintea noastra puterea de a canta, de a scrie, de a recita, ceea ce si pe noi ne-a coplesit prin prea multa frumusete, prin maretie.

Am ascultat astazi, cum ascult mereu in drumurile mele, cantecele razvratite, adanci, ametitoare, splendide, ale lui Peter Gabriel. Si am descoperit intr-una dintre piesele lui un vers pe care l-am simtit pana-n adancul sufletului: „In your eyes, I see the doorway to a thousand churches”.  Vad in ochii tai intrarea in toate bisericile lumii, si acolo il gasesc pe Dumnezeu, am soptit catre dragostea mea, putand de-acum sa dau glas unei simtiri ravasitoare, pentru care nu gasisem cuvinte… Am rasfoit apoi, intr-un exercitiu ametitor, cele mai frumoase amintiri despre lucruri citite sau auzite, care mi-au sagetat inima de-a lungul timpului.

„A venit toamna. Acopera-mi inima cu ceva. Cu umbra unui copac, sau mai bine cu umbra ta”- Nichita Stanescu

„Ce frumoasa esti in prag de vara, Cand mirosi a mere ce se coc, Cerul in fiinta ta coboara, Trupul meu din trupul tau ia foc.”- Adrian Paunescu

„Si trupul tau, care mi-e astazi cel mai dorit dintre limanuri, Va fi un biet ulcior din care vor bea drumetii pe la hanuri” – Ommar Khayyam

„De ce taci, cand fermecata sufletu-mi spre tine-ntorn? Mai suna-vei, dulce corn, pentru mine, vreodata?”- Mihai Eminescu

„Cad in genunchi si-ti multumesc, iubire, pentru inaltul pact ce ne uneste, Timbrat de-a fericirii stea subtire, -Si-ti multumesc si pentru desnadejde”  – Nina Cassian

„Focul vanat e gonit de vant, zarile-au uitat sa ma mai doara. De iubire-ntaia oara cant, la scandal renunt intaia oara” – Serghei Esenin

Si periplul printre cuvinte care ne-au schimbat viata, printre miracole pe care am tanjit sa le spunem chiar noi, ar putea continua… Si va rog, daca doriti, sa-l duceti mai departe.

Categorii:
Confesiuni

Comentarii

  • …Alice..cele mai frumoase cuvinte citite, adunate intr-un singur loc…(nu culese din marile carti ale marilor scritori), le-am gasit aici. Ma inclin in fata lui Adrian Paunescu, il iubesc pe Eminescu.(prima poezie pe care am invatat-o a fost a lui Eminescu:”Rugaciune”)..dar la tine am gasit cuvintele cele mai asteptate, cele mai cautate..La tine si la absolut toata lumea de aici..(mi-am da seama de asta de fiecare data cand va citesc, si apoi imi raman in minte bucati de cuvinte pe care eu le stiam dar care voi le-ati spus cu mai multa maiestrie decat mine)..

    ..Multumesc Carmen Sofianu pentru cuvinte, multumesc Raluca si tie Corina…
    ..Alyce azi nu m-am mai simtit singura, nu m-am mai invinovatit pentru ce simt…Multumesc ca ai scris..
    ..Rosanne, te strig…imi lipsesti….

    Sara 8 mai 2009 20:31 Răspunde
  • Cativa ani am sperat in revenirea cuvintelor „tanjite”, pierdute, uitate, nerostite .Acum, cand au navalit in tot ce-mi apartine, sub orice forma..mail, sms, offline messages, discutii interminabile la miezul noptii cu iz de romantism regasit, insotite de flori si gesturi tandre…imi usuca gura cea flamanda intr-un mod paradoxal.Nu ma hranesc din ele, asa cum as fi facut altadata, nu le mai vad tasnirea in inima mea, nu le mai simt ale mele…Stiu ca sunt adevarate, inspirate, prelucrate, cu bune si reale intentii, insa…straine de mine.Intr-o zi cred ca am nevoie de cuvinte, alteori de cel care le spune….o zi de minciuna in care sa cred, un fel de sweet lies care sa resusciteze viata din mine, si mai mereu de o tacere care sa-mi linisteasca sufletul, fara dialog, fara drept la replica, fara …nimic, doar o prezenta calda si autentica.Nu stiu…aceeasi prezenta, alta ar fi mai reusita.. nu stiu, imi doresc de la altcineva aceleasi cuvinte pe care le resping acum?!Cuvinte sau sentimente…
    „Nu incoltesc
    ramul e rupt.
    As fi putut deveni
    chemare sau rod,
    as fi auzit
    ropot de nori,
    m-as fi dezmeticit
    insamantand sarbatori
    incet, aburind.
    De ce m-ai oprit
    cu diminetile tale?
    Sterg praf de pe zale,
    de pe toate zalele lumii.
    Sunt cor de vestale
    metamorfoze tanjind.”
    V.V.Ciobanu, Ideatie
    Va imbratisez.

    rosanne 8 mai 2009 20:34 Răspunde
  • Odată , demult, un misionar străbătea MunÅ£ii StâncoÅŸi împreuna cu un tânăr indian, care-i era ÅŸi călăuză. ÃŽn fiecare seară, la acelaÅŸi moment al apusului, tânărul indian se îndepărta, se întorcea spre soare ÅŸi începea să se miÅŸte pe ritmul unei melodii suave ÅŸi pline de nostalgie, pe care o cânta încet. Imaginea tânărului care dansa ÅŸi cânta cu faÅ£a spre soare îl umplea pe misionar de o curiozitate plină de admiraÅ£ie. ÃŽntr-o zi îl întrebă pe ghidul său :
    -Ce înseamnă tot acest ritual pe care-l îndeplineşti în fiecare seară ?

    -O, e ceva foarte simplu, răspunse tânărul.Eu şi soţia mea am compus acest cântec împreună. Când suntem departe unul de celălalt, fiecare, oriunde s-ar afla, se întoarce spre soare puţin înainte să apună şi începe să cânte şi să danseze.Astfel, chiar dacă suntem departe , cântăm şi dansăm împreună.

    Voi , când apune soarele , cu cine dansaţi ?

    Costi 8 mai 2009 21:44 Răspunde
  • am invatat mai cu seama scrierea cuvintelor, nerostirea lor. candva, ca si tine rosanne, mi le chemam, mi le doream, asteptam sa vina… acum mi le scriu singura, mi le insir ca pe aripile moarte ale ingerului, ca niste carti uzate de joc in care imi intrevad viitorul…
    „in ziua cand te-am desenat pe fereastra, n-a vrut sa vie niciun inghet, ai staruit pe sticla doua sau trei secunde brumate, pe urma plangeam amandoi, tu pe fereastra, eu cu niste lacrimi intamplator adevarate” (fragment dintr-o poezie semnata de silvia stefanescu)
    cuvintele dupa care am tanjit sunt ca si florile: mi le cumpar intotdeauna singura. si daca florile se pot vinde, inca nu am gasit un magazin in care sa-mi pot cumpara cativa saci de cuvinte potrivite…

    pisica 8 mai 2009 21:48 Răspunde
  • costi intrebarea ta e ca o piatra… ca o piatra in ape. stii tu cate cercuri se nasc in linistea de ape a apusului?

    pisica 8 mai 2009 21:50 Răspunde
  • rosanne zambesc si iti multumesc. chiar zilele trecute am facut o trecere de dor prin muzica lor… asta apropo de cuvinte dupa care tanjesc, cand au aparut cu jumatatea ta eram bulversata de profunzimea textului…
    si va daruiesc si eu ceva…mai vechi, cantat de brasoveni de-ai mei…

    http://www.youtube.com/watch?v=QYk0Cc3SGFs

    pisica 8 mai 2009 21:54 Răspunde
  • Intotdeauna dansez cu voi, Costi drag. Nu cred sa fi fost seara din viata mea, de cand s-a infiintat locul acesta unde ne-am intalnit, in care sa nu trec macar sa va citesc in fuga, uneori macar pe ecranul telefonului. E tot un dans al iubirii, e tot un ritual care ne insoteste pretutindeni. Si, asa cum spune Sara, am gasit aici minunatii de cuvinte, ganduri de-a caror frumusete ne-am uimit si ne-am bucurat cu totii, pe care le-am repetat, le-am preluat, le-am facut ale noastre. Si, Sara, iti multumesc. Pentru tot.
    Rosanne, te port mereu in gand, mereu adorm de mana cu tine si cu Cristina. Ii iubesc pe cei de la Taxi, iar textele lor, da, sunt pline de cuvinte pe care as fi vrut sa le spun eu inainte…
    In seara asta ar trebui sa avem o aniversare. Eu ridic o cupa de sampanie pentru Catalina, prietena noastra de pe blog, prietena mea care a nascut o data cu mine. Fetita ei cea mica, Antonia, si Ilona mea, sunt nascute aproape in aceeasi ora, a aceleiasi zile… La multi ani, Catalina!

    Alice Nastase 8 mai 2009 21:59 Răspunde
  • „Voiam să pleci, voiam ÅŸi să rămâi.
    Ai ascultat de gândul ce-l dintâi.
    Nu te oprise gândul fără glas.
    De ce-ai plecat? De ce-ai mai fi rămas?”
    (Tudor Arghezi – De-abia plecaseÅŸi )

    „O data cu ispita libertatii incepe sfarsitul iubirii. Degeaba ne prefacem ca, intr-o lume moderna, dragostea nu poate rezista fara independenta. Iubirile mari si fericite n-au nevoie de martori, n-au nevoie de moarte. Nici de butaforie, nici de spectacol, nici de artificii. Iubirea e o stare edenica. Dar pentru ca nu suntem pregatiti sa induram fericirea cumplita pe care o aduce cu ea, sub pretextul dorului de libertate, fugim din paradis.
    Si ne intoarcem unde? ”
    (Alice Nastase – Fuga din paradis – fragment dintr-un text pe care, in 2005, il invatasem pe dinafara)

    AlinaG 8 mai 2009 22:00 Răspunde
  • „Niciodata nu te voi trada de tot, desi te-am tradat si te voi trada la fiecare pas. Cand te-am urat, nu te-am putut uita. Te-am refuzat, ca sa te schimbi. Te-am blestemat, ca sa suport sa fiu fara tine. Te-am chemat si n-ai venit, am urlat si nu mi-ai zambit, am fost trista si nu m-ai mângâiat. Am plans si nu mi-ai indulcit lacrimile. Desert ai fost rugăminÅ£ilor mele. Ucis-am în gând întaia clipă a vietii si fulgerat-am inceputurile tale. Dar recunoscator iti este sufletul meu pentru zambetul ce l-a vazut doar el ÅŸi nimeni altul; recunoscator pentru acea intalnire, de nimeni aflata; acea intalnire nu se uita, ci cu credinta ascunsa in tine rasuna in tacere, inverzeste pustiuri, indulceste lacrimi si insenineaza singuratati. Iti jur ca niciodata nu vei cunoaste marea mea tradare. Jur pe tot ce poate fi mai sfant: pe zambetul tau, ca nu ma voi desparti niciodata de tine.” (Emil Cioran – Amurgul gandurilor)

    Andrada 8 mai 2009 22:00 Răspunde
  • Indragostita de cuvinte

    Mi-am promis pentru a nu stiu cata oara, ca nu ma voi mai atasa de cuvinte. Cuvintele sunt pentru carti. Acolo este locul si farmecul lor. Dar, de la vorbe la fapte cale lunga….

    Primul mesaj al celui care m-a vrajit prin cuvinte a fost:”Ziua buna, Claudia!In afara de acel sarut la care mi-a ramas gandul, imi doresc si-un copil.Cu o femeie care sa ma iubeasca tot atat cat o iubesc eu.Poate esti tu.” Nu orice barbat isi doreste un copil…si nu deschide subiectul acesta asa repede. Mi-a placut ca el chiar vizualizeaza implicarea sa in viata copilului sau. M-a impresionat.

    Dupa prima intalnire…la cateva minute de la despartire, alt mesaj:”Sunt multe lucruri care nu am reusit sa ti le spun…ca ai ochii frumosi, ca esti foarte draguta, ca mi-a facut placere sa te vad.Somn usor, Claudia!” Mi s-a parut asa de romantic…

    „Vreau sa invat sa te iubesc, vreau sa invat sa te fac fericita.” De la a vrea la a reusi e cale lunga. E mult mai usor sa renunti, sa spui ca ai incercat si nu s-a putut.Cineva care vrea atat de mult…si nu a reusit sa afle nici macar care este ziua mea de nastere.

    Dupa prima noastra intalnire anulata:”Am incercat sa dorm, dar vad ca nu prea reusesc.MI-am dorit mult sa te vad, dar vad ca nici asta nu am reusit.Imi doresc sa te iubesc, iar tu sa-mi impartasesti sentimentul…poate ca de data asta voi reusi.Seara buna,Claudia!” Poti rezista cand auzi cuvinte atat de frumoase si „rare”: fericire…iubire…dor..?!

    Dupa cateva zile de pauza….:”Sunt sincer si-ti spun ca mi-e dor de tine si as vrea sa te vad. Ma gandesc la tine si simt privirea ta cum ma patrunde.”

    Am plecat in delegatie la munte si primesc sms:”Sper sa ai o zi frumoasa si sa-mi gasesti si mie linistea.Poate rataceste pe poteci de munte.” Desi imi promisesem ca nu-i raspund, ca il las sa decida incontro se indreapta relatia noastra…am simtit ca are nevoie de incurajare, are nevoie sa simta ca cineva este langa el.I-am raspuns…NU a fost bine, caci a spus ca ma gandesc prea mult la el…Niciodata nu a comunicat sincer, deschis cu mine. Nici n-am avut puterea, curajul sa il fortez sa-mi spuna mai mult despre el.
    Stiu ca este un barbat sensibil, sufletist, ca poate mai mult de atat, ca merita sa primeasca de la viata mai mult. Dumnezeu da, dar nu baga si-n sac.

    Finalul „fulgerator” si oarecum dureros pentru mine, a fost mesajul:”Imi pare rau ca nu a mers aceasta relatie. Plecasem cu multa incredere, dar ceva s-a rupt pe parcurs. Poate ca daca nu te lasai asa usor cucerita, acum eu eram cel indragostit.” In afara de mesaje romantice (au fost destule), minunate, cele mai frumoase din viata mea…nu a facut nimic pentru a ma cuceri. Dar…asta e…! Am gresit cu siguranta…desi nu stiu unde!

    Cum nimic nu e intamplator, vreau sa cred ca aceasta „relatie” este motivul pentru a citi mai mult. Clar duc lipsa de „cuvinte” frumoase….

    „Citeste! Citind mereu mintea ta va deveni un laborator de idei si imagini din intelesul carora vei intocmi intelesul si filozofia vietii.” M.Eminescu

    Liza 8 mai 2009 22:03 Răspunde
    • Alina, sunt coplesita de coincidente, si fericita ca ne leaga atata trecut… Povesteam astazi ca am scris candva un text despre cat de mult ne dorim sa fugim de lume atunci cand iubim, cum tanjim sa traim intr-un cort, departe de altii, sa nu vedem pe nimeni, sa fim doar noi cu noi. Povesteam stand la umbra unui cort inaltat in curtea mea, langa un pat rosu, splendid, in care m-am leganat si am spus: asta e paradisul. Si tu citezi, in seara aceleiasi zile, finalul textului de care amintisem cu cateva ore in urma… si asta dupa ce alegi, din toata poezia lumii, exact acele versuri pe care am vrut sa le trec in insiruirea mea, dar nu mi le-am amintit. Am scris doar „de ce-ai plecat, de ce-ai mai fi ramas?”, apoi am sters. Si te-am asteptat sa vii, draga mea, frumoasa mea.
      Liza Claudia, nu duci deloc lipsa de cuvinte, dimpotriva, insa te anunt solemn ca e plina planeta de oameni care duc lipsa de obraz si de morala. Distinsul domn despre care povestesti este unul dintre exemplarele tipice ale poporului de nemernici lasati in libertate, si, din pacate, nu s-a dat inca nicio lege impotriva nemerniciei. Te rog mult, oricat de greu ti-ar fi acum, sa ma crezi ca e un noroc ca ai scapat repede.
      Pisica scumpa, te mangai cu tandrete.
      Andrada, citatul tau din Cioran e de-o frumusete care ma amuteste. Ma retrag cu el in gand, in suflet. Noapte buna, va imbratisez, va multumesc.

      Alice Nastase 8 mai 2009 22:24 Răspunde
      • Simona Ioana, eu n-am indraznit inca sa recit poezia asta, dar mi-a fost mereu dor sa o spun. Eu mi-am asezat iubirea sub semnul unui vers pe care l-am scris de multe ori in ultima vreme, de dor, de drag, de prea multa iubire: „Al meu, de-a pururi, ca un brat in umar”. Sub semnul unui cantec: „I’ve got to see you again”. La umbra unui adevar al nostru: „Unde sunt eu, esti si tu”. Adorm cu inima plina de frumusete, de lumina.

        Alice Nastase 8 mai 2009 22:29
  • Alice, ce provocare ai lansat in seara asta! Cred ca fiecare dintre iubirile mele, si cele reale si cele inchipuite, a fost pusa sub semnul unui cantec, a unor versuri. Care stiau sa spuna mai bine decat mine ceea ce simt.

    Åžtiu că-i urât să spui „Sunt cea mai frumoasă femeie”,
    E urât şi poate nici nu e adevărat,
    Dar lasă-mă atunci când plouă,
    Numai atunci când plouă,
    Să rostesc magica formulă „Sunt cea mai frumoasă femeie”.
    Sunt cea mai frumoasă femeie pentru că plouă
    Şi-mi stă bine cu franjurii ploii în păr,
    Sunt cea mai frumoasă femeie pentru că-i vânt
    Şi rochia se zbate disperată să-mi ascundă genunchii,
    Sunt cea mai frumoasă femeie pentru că tu
    EÅŸti departe plecat ÅŸi eu te aÅŸtept,
    Şi tu ştii că te-aştept,
    Sunt cea mai frumoasă femeie şi ştiu să aştept
    Åži totuÅŸi aÅŸtept.

    Versurile astea i le-am odata soptit iubitului meu. Pentru ca dragostea lui ma face sa ma simt cea mai frumoasa femeie.

    simona ioana 8 mai 2009 22:17 Răspunde
  • Zambesc si eu, dintr-un singur colt …Citesc si zambesc, atatea coincidente in seara asta..si e luna plina pe geam…

    rosanne 8 mai 2009 22:41 Răspunde
  • …Eu iti multumesc Alice „pentru CUVINTELE DUPA CARE AM TANJIT” si tu le-ai asezat in carti, revista si aici….
    ..Rosanne ascult taxi in drum spre servici. Chiar azi am ascultat melodia pe care ne-ai daruit-o. Ai ascultat-o si tu, am fost aproape..
    ..Costi..cate am pierdut pana acum..Voi invata sa dansez cand apune soarele…Multumesc.
    ..Pisica „Doua maini” e superba…multumesc ca mi-ai amintit de ea..asa cum imi amintesti ori de cate ori te citesc de Brasovul iubirilor mele nicicand petrecute dar indelung visate…
    ..Andrada..sunt acele cuvinte pe care le asteptam..

    Sara 8 mai 2009 22:45 Răspunde
  • Si un cantec care imi place mult mult. Un cantec optimist, nu vreau sa postez acum cantecele care mi-au insotit despartirile.
    Wonda Shepard – I only wanna be with you.
    „Look what it happened with just one kiss, I never knew that I could be in love like this”…
    http://www.youtube.com/watch?v=NCAX_IiBNvQ

    simona ioana 8 mai 2009 22:48 Răspunde
  • Rosanne citesc postarile tale, deschid Tango-ul si ma uit la poza ta … cum poate un chip atat de frumos sa ascunda atata zbucium? Atata cautare? Ma doare inima, la modul fizic cand iti simt sfasierea, intrebarile, tristetile. Te tin de mana. Strans. Si iti raspund la dedicatie tot cu o piesa Taxi : Jumatatea mea.

    “Recunosc, n-am puterea sa te recunosc … cauta-ma, cauta-ma, cauta-ma tu !”

    Pisica mea, si tu m-ai intristat. Lasa-ma sa-ti daruiesc eu niste cuvinte, scrise pe un evantai. Meriti atat de mult.

    In seara asta as fi avut mare nevoie sa dansez; se pare ca tocmai in seara asta nu am cu cine. De fapt vorbesc prostii- dansez cu voi.

    simona ioana 8 mai 2009 23:00 Răspunde
  • cuvinte ,de ce avem atat nevoie de cuvinte?

    Ce frumoasa esti…
    Adrian Paunescu

    Ce frumoasă eşti în prag de iarnă,
    Ninge disperat asupra ta,
    Cerul peste tine se răstoarnă,
    Ţurţurii în plete vor suna.

    Hai să fim doi oameni de zăpadă
    Ridicaţi de braţe de copii,
    Care-n frig şi ger mai ştiu să creadă
    Că se pot iubi, se pot iubi.

    Ce frumoasă eşti în prag de vară,
    Când miroşi a mere ce se coc,
    Cerul în fiinţa ta coboară
    Trupul meu din trupul tău ia foc.

    Focurile noastre se cunună,
    Focurile noastre se-nţeleg,
    Suntem baza lumii împreună
    Suntem vara focului întreg.

    Ce frumoasă eşti în prag de toamnă,
    Ca o zi egală între nopţi,
    Când iubirea noastră te condamnă
    Să ai soarta strugurilor copţi.

    Să înveţi, iubito, să te bucuri
    Că ţi-am dat din jertfă un destin,
    Şi că via asurzând de struguri,
    Va trăi definitiv în vin.

    Ce frumoasă eşti în primăvară,
    Cea mai minunată-ntre femei,
    Iezii pasc năframa ta uşoară,
    Tu, cu muguri, bluza ţi-o închei.

    Sigilat de taine nepătrunse
    Cerul bate drumul tău îngust,
    Trupul tău de muguri şi de frunze
    De la cine să învăţ să-l gust?

    narta 8 mai 2009 23:02 Răspunde
  • Buna, seara, acum in miez de noapte, ridic si eu cupa de samapanie odata cu tine Alice, ii spun si eu La multi ani Catalinei, ii doresc tot binele din lume, si ii multumesc ca imi face existenta mai usoara intr-o lume din ce in ce mai ostila.
    Alice, iti multumesc .Dumnezeu sa va ocroteasca , sa va apere pe voi si pe pruncii vostrii!
    Noapte buna!

    nina dumitru 8 mai 2009 23:05 Răspunde
  • n-am rezistat si m-am intors cu o melodie foarte draga mie
    sper sa va placa si voua la fel de mult
    http://www.youtube.com/watch?v=CGVEEwX-_9A
    Noapte buna !

    narta 8 mai 2009 23:09 Răspunde
  • SimonaIoana, as fi vrut sa schimb titlul de la prima melodie cu „in toti barbatii”…e ca si cum barbatul meu final este imprastiat ca o pulbere de idei, trairi, cuvinte in toti barbatii…suna ciudat, ca o boala mentala, dar asta simt..e undeva si nu stiu unde, e cu mine si fara de mine…E ca si cum copilului i se da o bluza de-a mamei ca sa doarma linistit cu ea, cat mama e plecata, el se trezeste..dar mama nu mai vine niciodata, lasand in urma doar camasa…imbibata de mirosul ei.
    Una dintre coincidentele din asta seara este ca am folosit poezia postata de tine saptamanile trecute la inspectie, ca text-suport.Si, acum, am zambit si te-am imbratisat cu mainile mele nevazute, mereu intinse..
    Ma tin de mainile voastre toate, strans.
    Alice, mi-e bine in inima ta.

    rosanne 8 mai 2009 23:14 Răspunde
  • De ce nu-mi vii (Mihai Eminescu)

    Vezi, rindunelele se duc,
    Se scutur frunzele de nuc,
    S-aseaza bruma peste vii –
    De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii ?

    O, vino iar în al meu brat,
    Să te privesc cu mult nesat,
    Să razim dulce capul meu,
    De sinul tau, de sinul tau !

    Ti-aduci aminte cum pe-atunci
    Când ne primblam prin vai si lunci,
    Te ridicam de subsuori
    De-atitea ori, de-atitea ori ?

    In lumea asta sunt femei
    Cu ochi ce izvorasc scântei …
    Dar, oricit ele sunt de sus,
    Ca tine nu-s, ca tine nu-s !

    Căci tu inseninezi mereu
    Viata sufletului meu,
    Mai mindra decât orice stea,
    Iubita mea, iubita mea !

    Tirzie toamna e acum,
    Se scutur frunzele pe drum,
    Si lanurile sunt pustii …
    De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii ?

    Sara 8 mai 2009 23:17 Răspunde
  • …………….

    „Dragostea cea fierbinte, de la-nceput, nu Å£ine cât lumea. Important e cu ce rămâi când s-a mai stins văpaia. Dragostea e ca o stare excepÅ£ională. Iar stările excepÅ£ionale nu pot Å£ine. EvoluÅ£ia dragostei e comparabilă cu evoluÅ£ia unei boli. Åži într-o boală, criza nu poate Å£ine o viaţă. ViaÅ£a poate Å£ine de-o criză, dar criza nu Å£ine de-o viaţă”. (Ileana Vulpescu)

    „Dragostea trece, si apoi? Apoi iti ramane amintirea a ceva dogoritor, ca si cand ai fi pus mana pe un fier inrosit care ti-a lasat un semn adanc.” (Ileana Vulpescu)

    „….Uneori, totuÅŸi visez la felul cum ne-am putea întâlni. Dormind, adeseori – Morfeu mă leagănă ÅŸi întrevăd cum aÅŸ putea să prelungesc acest somn iubitor al cărui zeu este un bărbat. Atunci te văd – eÅŸti la marginea uitării, dar te văd, întinzi braÅ£ele spre mine, ÅŸi eu vin, înaintez spre tine care îmi eÅŸti destinat – destinatarul meu. Cine a spus că eÅŸti femeie? Ce nebunie! Moartea va avea ochii tăi, ÅŸi pe umerii tăi îmi voi pune mâinile. EÅŸti tu, eÅŸti chiar tu pe malul celălalt, distanÅ£a dintre noi se micÅŸorează, în curând dispare, să dansăm, haide, ajung la tine ÅŸi tu mă strângi la piept – ah, strânge-mă la piept, ia-mă cu tine -, cât e de bine, da cât e de bine, în braÅ£ele acestea!” (Camille Laurens, Carnet de bal)

    „…mana ce mi-a imprastiat parul si gandurile/imi amesteca pe carte toate randurile/raman uitandu-ma pe geam ca dupa tine/si tot astept pe cineva/si tot astept pe cineva/ce nu mai vine”…

    „Tot mai departe simti si taci/Adaugat la rest mereu /Si nu mai pot inainta”decat pierzandu-ma si eu. …mi-e mila si sa-mi mai amintesc/Dar nici sa uit nu ma indur/Cata parere-i in destin/Cata greseala-i imprejur…..In fiecare an astept/sa ninga sa te pot vedea/Daca privesti, daca asculti/daca mai intelegi ceva” (Acolo unde cred ca esti C. Buzea)

    „Numaratori de ploi din doi in doi/Iubito cate lume intre noi” (G. Tarnea; Scrisoarea de bun ramas)

    „Zadarnica ti-am fost ca o inversare/a trei anotimpuri sau numai a doua/sau chiar si cand ar plouain pahare/sau ca si cand peste carti ar incepe sa ploua” (Zadarnica, Nina Cassian)

    „Am căutat alte ÅŸi alte senzaÅ£ii. Am fugit de acasă pretinzând libertate. Am sărutat fără noimă. Am îmbrăţiÅŸat fără rost. Dar m-am întors, de fiecare dată, spăşită, la cel pe care îl iubeam” . Alice Năstase

    „Inserarea-i un gri, un poet conformist/ce-si pierde cumpatul sau/Cadenta kaki, cetatean optimist/nevoia de zambetul tau” (Narcisa Suciu, Campuri aurii)

    „se afla litere si farduri/si niste munti sunt intre noi/dosare-nchise, triste garduri/si nici n-o sa mai vina-napoi…in pragul iernii absolutesaruta-mi tampla alba hai, si-apoi scufunda-te si du-te in orizontul altui grai” (A. Paunescu, La adio tu)

    „Sunt zambet si lacrimi pe-acelasi obraz/Sunt ras si durer-n vise/Sunt pusa pe sotii si-s plina de haz/Si-s trista ca genele-nchise….Sunt mainaile tale duioase si moi/Sunt soapte ce n-o poti rosti, /sunt visul purtat in gand de-amandoi….” (G. Sare- Scrisoare)

    si blogul tau Alice, al nostru.

    Noapte buna, Raluca

    raluca 8 mai 2009 23:20 Răspunde
  • Va imbratisez pe toti. Noapte buna. Un salut special pentru tine Narta. Fii binevenita.

    simona ioana 8 mai 2009 23:51 Răspunde
  • O clipa, un ceas

    De lacrimi ascunse-n oceanele Lunii
    Caldura-i porneste din ochii adinci
    Si mina intinde spre mina-i
    Cu gura sopteste spre trup
    Sa stinga uitarea, sa-inece amagirea
    ca-n palma firava, e cumpana grea
    s-astepte, sa stea, sa mai spere ?

    In plete odihna-i pe umeri
    Genunchii-s aproape de trup
    Asculta, lumina se vede in gind
    Privirea-i in inima ajunge
    Primeste arsura tacind
    O lume topeste-ntre gene
    Si-o veste-i va da in curind

    Iubire-i, si-i tremur de stele
    In cer se zidesc suflete noi
    Caci jos, intre ape, iubita iubeste,
    Iubitul iubeste si-i totul in doi
    Calea-ntre lumi se deschide
    Porneste farima, vine lumina
    iubire ating amindoi

    Valin 9 mai 2009 0:43 Răspunde
  • Simona Ioana, m-ai dansat bine, multumesc.
    Catalina, la multi ani, sa ai parte de tot ce ai nevoie si de tot ce iti doresti.
    Soso, trebuia sa-ti raspund demult, iarta-ma.
    Ema, iti multumesc, am gasit ce cautam.
    Toate cele bune tuturor.

    Valin 9 mai 2009 0:50 Răspunde
  • “Eu, cea mai puternica dintre toate fiintele ce-mi stau in preajma, tanjesc maladiv si iremediabil sa-mi traiesc viata prin tine si pentru tine, ca un suflet pereche, ca un organism parazit, ca o vietate saprofita. Ca un altoi pretios. Totuna. Oricum. Niciodata departe. Niciodata doar prin mine insami.”(Alice Nastase) Asa-i scrisesem eu, candva, unui barbat, care s-a aratat a fi bun, si frumos, dar care s-a dovedit, in cele din urma, a nu fi totunda cu ceea ce parea. Dar l-am iubit cu credint si speranta, cu patima si nemarginire. Si am inchis iubirea noastra intr-un cantec, ascultat pentru prima data impreuna.
    “Esti departe si ai asupara mea o putere imensa/ Ma trezesc zambind in fiecare zi”, asa sunau primele versuri, asa ne spuneau mesajele care ni le trimiteam atunci cand eram departe unul de celalalt, asa scria pe biletelele care mi le lasa pe perna, inainte de a pleca, inainte de a ma trezi. Si am crezut in ele, si am crezut in noi, si mi-am zis ca melodia va dura la nesfrasit. Dar finalul a venit prea repede, cantecul nostru a fost mai scurt decat il stiam eu, mai fals decat ar fi putut sa il cante cineva vreodata. Si, cand notele lui incepusera sa imi deranjeze sufletul, am plecat, lasand in urma mea, cuvinte violet, scrise dezordonat in agenda lui, pe acea fila care spunea ziua si luna si anul in care imi decisem plecarea “Cat de puternic trebuie sa fii ca sa-l poti schimba pe cel de langa tine fara sa te ratacesti tu insuti? Rostogolim destinele de la unul la altul, intr-un joc de disperare si de sacrificiu in care nimeni nu primeste nimic… am inteles tarziu ca in iubire nu exista schimbare. (Alice Nastase)… Si, a trecut o ploaie de primavara si s-a tesut in zare braul frant de matasa al curcubeului; cu el imi incing mijlocul si ma duc. (Lorelei)”.
    Iar, pe o pagina roz, de telefon, glasul lui mi-a soptit ultimele sale cuvinte :“Gandeste-te la mine, ca la o stea desprinsa din tine si dusa in intunericul fara fund.” (Lorelei)

    Alice scumpa mea, Raluca, Simona Ioana, Rosanne, Sara, Pisica, Costi, Valin, AlinaG, Andrada, Liza, Narta, imi place sa cred ca visati frumos. Macar voi, daca eu inca mai scriu la lucrarea de licenta. Va pazesc visele, va imbratisez pe toate timid, pentru a nu va trezi.

    alyce 9 mai 2009 1:08 Răspunde
  • Alyce, si eu am de terminat ceva si ma tin de povesti; prietenul tau (cel cu accidentul de moto, ce mai face ?) Dar tu chiar muncesti mult.

    Valin 9 mai 2009 1:24 Răspunde
  • Valin, cred ca la oara asta dormi si tu. Prietenul meu e bine, multumesc. Poate ajungi prin Cluj (nu stiu de unde esti), si ne plimbam cu motoarele. Imi ziceai ca iti plac si tie.
    Va iau pe toti cu mine in vis.

    alyce 9 mai 2009 2:22 Răspunde
  • La multi ani , Catalina, si vise -mplinite alaturi de dragii tai dragi !

    Buna dimineata ,
    va spun cu soare , lumina si ore pline de munca (si azi!), cat despre cuvinte tanjite…
    am mii de asternut, dar cele de „taina si de strigat in gura mare” , le impart cu voi mai tarziu…
    va imbratisez dintr-o dimineata abia nascuta

    monica 9 mai 2009 6:12 Răspunde
  • „Ce bine ca esti, ce mirare ca sunt!
    Doua cantece diferite, lovindu-se, amestecandu-se,
    doua culori ce nu s-au vazut niciodata,
    una foarte de jos, intoarsa spre pamant,
    una foarte de sus, aproape rupta
    in infrigurata, neasemuita lupta
    a minunii ca esti, a-ntamplarii ca sunt.”
    Nichita Stanescu, Cantec
    Dimineata cu vesele papadii va doresc .

    Blanca237 9 mai 2009 6:43 Răspunde
  • Buna dimineata Zeitelor. Buna dimineata Lorzilor.
    Va invit la o cafea, pe fiecare cand se trezeste. O cafea cu aroma de primavara.

    simona ioana 9 mai 2009 6:45 Răspunde
  • „Au innebunit salcamii de atata primavara
    umbla despuiati prin ceruri cu tot sufletul pe-afara”

    Am incercat sa pun melodia dar nu vrea, nu vrea si gata! Va astept cu cafea si circhini de salcami.

    simona ioana 9 mai 2009 6:55 Răspunde
  • Alice, voi posta, cu voia ta, integral, textul despre care ne-am amintit amandoua. Sa se bucure si ceilalti prieteni ai tai, poate mai noi, de frumusetea lui. Pentru mine e desavarsit. Odata, tii minte?, il visasem titlu de carte. Iar si mai demult, ii repetam in gand frazele, ca sa ti le pot spune – desi stiam ca, de emotie, n-am sa pot! – pe malul marii de la Albena, atunci cand cand trebuia sa vin si n-am mai venit…

    „Fuga din Paradis

    Mai intai s-a intamplat minunea si ne-am indragostit unul de altul. O buna, uimitoare bucata de vreme, n-am avut nevoie de nimic altceva decat de noi insine. Am asteptat iarna, sperand sa ne inzapezim (pana la varfurile brazilor, pana peste crestele muntilor) intr-o coliba. Am dorit o vara sloboda si turcoaz, visand sa tragem perdeaua spre lume dintr-un cort asezat departe de orice pas cunoscut. Fericiti sa petrecem in doi, doar in doi, obligatoriu in doi, zile si nopti nesfarsite. Fara sa stim ce inseamna plictisul, fara sa tanjim dupa tumult. Convinsi ca avem in noi destula ardere, destula poveste, ca sa nu ne fie in nici o seara frig.
    Nici nu mai stiu care dintre noi a vrut sa crape usa inspre restul lumii. Doar putin, sa vedem ce se mai intampla cu ceilalti. Doar putin, sa ne vada si ceilalti ce fericiti suntem. Am simtit apoi pofta sa privim pe furis, ca prin gaura cheii, catre afara. Si mai tarziu s-a luminat in noi, ca intr-un miez de noapte, nevoia de libertate. Lui i se facuse dor sa petreaca departe de mine nopti fabuloase, netraite pana atunci. Mie mi se facuse pofta sa-mi reexersez farmecul impietrit, ce paradox, intr-o mare iubire…
    De atunci stiu ca, de fiecare data cand incep sa simt nevoia de evadari fugare, povestea mea de dragoste sta sa se duca de rapa. Cand incepe sa ma ademeneasca dorinta de a petrece timp de aur, timp luminat si cu altcineva decat cu el, pricep ca amorul meu cu nabadai a decazut intr-un respect cuviincios, in iubire amabila, amara, fara flacari si fara cenusa. Fara viitor.
    O data cu ispita libertatii incepe sfarsitul iubirii. Degeaba ne prefacem ca, intr-o lume moderna, dragostea nu poate rezista fara independenta. Iubirile mari si fericite n-au nevoie de martori, n-au nevoie de moarte. Nici de butaforie, nici de spectacol, nici de artificii. Iubirea e o stare edenica. Dar pentru ca nu suntem pregatiti sa induram fericirea cumplita pe care o aduce cu ea, sub pretextul dorului de libertate, fugim din paradis.
    Si ne intoarcem unde? ”
    (Alice Nastase)

    AlinaG 9 mai 2009 6:55 Răspunde
  • Simona mea, vin, bajbaind prin dimineata, la cafeaua facuta de tine. Si o beau impreuna cu tine, impreuna cu voi dragilor. Va imbratisez pe toti, cu brate moi de nesomn.

    Buna diminteata, Alice scumpa! Buna dimineata, tuturor!

    alyce 9 mai 2009 7:25 Răspunde
    • Buna dimineata, Lisa mic si drag, buna dimineata, Alina, Simona Ioana cea priceputa la cafele si la suflete, buna dimineata Rosanne, Sara, Pisica, Liza, Andrada, Blanca, buna dimineata, Nina, si, inca o data, la multi ani pentru Catalina, si pentru Ana si pentru Toni, buna dimineata, Narta, buna dimineata, Raluca (nu am citit niciodata atatea cuvinte frumoase la un loc, selectia ta m-a emotionat pana la lacrimi!), buna dimineata, Valin, buna dimineata, Monica mea!
      Ce matinale suntem azi, si ce lumina divina imi intra prin geamuri, prin perdelele galbene, si-mi aureste sufletul. Va iubesc, iubesc, am curaj…

      Alice Nastase 9 mai 2009 7:34 Răspunde
  • Buna dimineata,vin si eu la cafea…
    http://www.youtube.com/watch?v=aJq2VAnfPtw

    Ina B 9 mai 2009 7:29 Răspunde
  • Simona ioana,am innebunit eu,am postat melodia,fara sa astept sa vad daca nu e la moderat commentul tau.Sa ma ierti te rog,dar am scuze…In lipsa cuvintelor dupa care tanjesc,trebuie sa va marturisesc ca tare mi-as fi dorit, in prima faza cateva kg in minus,asa ca,fara sa ma gandesc deloc,fara sa dau in prealabil o cautare macar pe google…am inghitit ieri o pastila „naturala”,care promitea miracole.Miracolul s-a produs destul de repede,am avut o stare de nepamantean toata ziua si am zacut.Azi am un cap si inca plutesc…

    Ina B 9 mai 2009 7:42 Răspunde
  • Va multumesc din suflet pentru urari dragele sufletului meu Alice si Nina, Monica, Valin, tuturor !
    Va multumesc ca v-ati gandit la mine si cu lacrimi de fericire in ochi va imbratisez si va doresc tot binele din lume pentru voi si pentru toti cei dragi.

    Catalina 9 mai 2009 8:10 Răspunde
  • Ina- Corina n-am de ce sa te iert. Acum e de doua ori, e atat de frumoasa, atat de potrivita, in dimineata asta eu am ascultat-o de 5 ori. Iar cu kg, in primul rand nu mi se pare ca ai fi intr-o situatie disperata, da deloc! Apoi pastile minune nu exista si daca or fi existand fii sigura ca le platesti pretul cu alte probleme. Nu putem fi toate sifilide ca Alyce a noastra cea somnoroasa. Buna dimineata Alyce! Uitandu-ma la ce ora te-ai culcat sunt surprinsa ca nu dormi inca.

    La multi ani Catalina, te rog primeste urarea mea chiar daca vine cu o zi intarziere.

    AlinaG ai fost foarte inspirata cand ai postat textul integral.

    Alice esti minunata. Ai un har dumnezeiesc ca, atunci cand scrii despre tine sa faci pe altii sa se regaseasca in cuvintele tale. E o dovada de mare talent dar nu numai- e si multa sinceritate. Mi s-a intamplat asta de la primul articol al tau pe care l-am citit (era in vremea Tabu) cand mi-am zis: „femeia asta parca scrie despre mine”. Senzatia s-a repetat de nenumarate ori. De articolul postat azi imi amintesc ca, atunci cand l-am citit, m-a luat cu fiori. Brusc am avut revelatia momentelor in care am deschis usa cortului. „Mie mi se facuse pofta sa-mi reexersez farmecul impietrit” -asa era, simteam ca am nevoie de confirmari, era inceputul sfarsitului chiar daca atunci nici prin cap nu mi-a trecut asta!
    Te imbratisez cu drag, iti doresc o zi aurie, senina, invaluita in fericire si miros de salcami.

    simona ioana 9 mai 2009 8:19 Răspunde
  • Si eu am ascultat ieri niste cuvinte care m-au coplesit de atata frumusete, adevar, splendoare. Vi le daruiesc cu drag si voua.
    http://www.trilulilu.ro/rorien/2c36aa3f5ffe06

    Catalina 9 mai 2009 8:33 Răspunde
  • Buna dimineata, Zeite dragi…

    Desi o durere neprietenoasa de cap m-a trezit putin incruntata, doresc sa va salut cu mare drag si sa-mi fac o bucurie: sa va citesc cuvintele, inainte de a scrie ceva pe tema asta, inainte de a cauta propriile cuvinte dupa care…am tanjit, la randu-mi.

    Alice, ce bucurie imi faci si mie cu postarea asta…iti multumesc din inima. Ca o admiratoare fidela si pana nu de mult tacuta, am curajul, astazi, sa-ti spun si eu ca te iubesc. Si sa-ti cer voie sa ma incarc din nou cu lumina ce vine dinspre tine, sa stau langa inima ta.

    Buna dimineata, Zeite!

    Roberrta 9 mai 2009 8:39 Răspunde
  • Buna dimineata, suflete-cuvinte. La multi ani, Catalina!
    Atitea cuvinte frumoase, aici la fiecare din voi-as putea cita din multe postari de pe blog de o jumatate de an. Pentru mine, neindoielnic, a fost suvoiul de cuvinte asteptat de multa vreme. Zi de zi, un fel de casa solida, construita din cuvinte si ginduri luminoase.
    In viata mea, cuvintele si mai ales faptele dupa care am tinjit au venit, din timp in timp, chiar daca uneori numai sub forma de text de cintec personalizat. Mi-amintesc de un ,, My love ist stronger than the Univers,, – pe care l-am crezut si s-a adeverit, in mare parte.

    corina ingman 9 mai 2009 8:39 Răspunde
  • Catalina, iti zic si eu La multi ani! Sa ai parte de tot ce iti doresti!

    Simona draga, am dormit putin dar mi-e bine. Inca. Cafeaua ta imi tine de somn. Si cand o termin, vin la tine dupa inca una.

    alyce 9 mai 2009 8:49 Răspunde
  • Draga Carmen , iti trimit flori albe si curate de capsune si un pic de adiere de la Oltul nostru capricios sa vina in intampinarea soarelui ce vine indraznet , aici in oraselul nostru!

    Blanca237 9 mai 2009 8:54 Răspunde
    • Ce frumos e la noi acasa, ce bine e cu gandul curat si bun al Catalinei si al Ninei langa noi, ce ocrotita ma simt avandu-va alaturi, si in inima mea!
      Am o dimineata innobilata de sperante, sunt vrednica, deretic prin casa si printre gandurile rele, vreau sa-mi curatesc inima, sa pot primi cum se cuvine minunile pe care le-am asteptat o viata. Si ma reapuc de scris, ca sa fiu demna de dragostea voastra.

      Alice Nastase 9 mai 2009 8:59 Răspunde
  • ” La cina cea de taina, tu esti painea si vinul meu „…

    Monica 9 mai 2009 9:04 Răspunde
  • buna dimineata va spune lenes si pisica.
    azi am miere pe gene si zambet nepamantean… ce cuvinte, ce de cuvinte… fix cativa saci, ca sa-mi ajunga.
    valin, ti-am „furat” poezia… si pe cea de aici si pe cea de la simona (acolo ti-am si raspuns, tot in versuri, la prima strigare, cu primele cuvinte care le-am tastat, inainte sa le gandesc)… se cuvine o plecaciune si o multumire…
    raspuns din soare primesti? ne rasfeti nepermis, ne rasfeti atat de mult!

    la multi ani, Catalina!

    si va numesc cu sufletul pe toti si va aduc lumina de la mine.

    pisica 9 mai 2009 9:09 Răspunde
  • http://www.youtube.com/watch?v=v_FgAruDgmA&feature=related

    vine si poezia valin, vine si ea…. :)))

    pisica 9 mai 2009 9:51 Răspunde
  • „Pana la urma cuvintele/ au trebuit sa semene cu mine” N.Stanescu
    „Nu ne stim decat prin cuvant si inima e cea care pastreaza” I.Alexandru
    „Asa ma bantuie cu voluptate punand pe fruntea mea stigmat si mir/amanta fara patima, Ideea” St.Aug.Doinas
    Va tin de maini.

    rosanne 9 mai 2009 9:53 Răspunde
  • Despre noi

    Ochii mei te-au gasit in multime
    si, nestiind cine esti,
    ti-au gasit un nume
    numai de mine stiut,
    ca un sens firesc,
    mereu ascendent,
    cu ragazuri tainice
    in coltul ochilor.

    Ochii tai mi-au intors privirea,
    jupuind toate cojile de gheata,
    sub care zvacneam dureros
    ca o aripa,
    cu dorul de inalt interzis.

    Mi-am regasit zborul:
    si sunt
    o lumina in noapte.

    pisica 9 mai 2009 9:56 Răspunde
  • In loc de buna dimineata…Va sarut…
    Daca ai stii- Directia 5

    Daca ai stii ce bine.mi pare
    Zi de zi cand tu apari in calea mea
    Daca ai stii cum m.am simtit de fericit
    Cand mi.ai zambit, nu pot uita.
    Daca ai stii ca exista
    Cineva ce te iubeste pe.ascuns
    N.ai mai fi atat de trista
    Tot ce.ai suferit iti va fi de.ajuns.

    Daca ai stii despre mine
    Tot ce simt pentru tine
    Daca ai stii ce.i iubirea
    Poate ai gasi fericirea.

    Daca ai stii…

    Daca ai stii ce bine.mi pare
    Daca imi iesi in drum
    Imi stergi orice necaz
    Daca ai stii ce indragostit sunt
    Azi mai mult ca ieri
    Maine mai mult ca azi.
    Daca ai stii ca in lume
    Cineva in noapte te vrea
    Ai simti, poate, cum e
    Sa fii iubita de.altcineva.

    Carmen Sofianu 9 mai 2009 10:07 Răspunde
  • La multi ani, Catalina! Sa fii iubita, sa ai parte de multe cuvinte frumoase!…Si nu numai, gesturi, mangaieri, certitudini.

    Carmen Sofianu 9 mai 2009 10:09 Răspunde
  • <>.(Ileana Vulpescu)

    Ina B 9 mai 2009 10:33 Răspunde
  • nu stiu ce am facut…
    „cat de frumos suna glasul oamenilor cand spun ceva adevarat,cand smulg ceva din ei si-l intind altora ca pe-o ofranda:tine,ia,acesta e sufletul meu”

    Ina B 9 mai 2009 10:39 Răspunde
  • Mi-ati trezit amintiri tulburatoare, durerea aceea de cap a fugit undeva, ascunzandu-se rusinata in fata frumusetilor scrise de voi, de toti, cu drag…ptr. seninul ochilor nostri.

    Si apoi cuvintele au venit ele spre mine, intr-un amalgam dezordonat, dar armonios. Si fiindca la cativa metri de casuta mea, o scena mare ma asteapta mai pe seara sa cant „As vrea sa ma dematurizez, sa stau in ploaie si sa visez..” ( Voltaj la Petrosani, astazi..), gandul mi-a fugit catre versuri din muzica noastra. Va impartasesc cateva, venite singure spre mine…

    „Ploua infernal,
    si noi ne iubeam prin mansarde.
    Prin cerul ferestrei, oval,
    norii curgeau in luna lui Marte.
    Peretii odaii erau
    nelinistiti, sub desene in creta.
    Sufletele noastre dansau
    nevazute-ntr-o lume concreta.
    O sa te ploua pe aripi, spuneai,
    ploua cu globuri pe glob si prin vreme.
    Nu-i nimic, iti spuneam, Lorelei,
    mie-mi ploua zborul, cu pene.
    Si ma-naltam. Si nu mai stiam unde-mi
    lasasem in lume odaia.
    Tu ma strigai din urma: raspunde-mi, raspunde-mi,
    cine-s mai frumosi: oamenii?… ploaia?… ”
    *Nicu Alifantis- Ploaie in luna lui Marte

    „…..
    Si visez ca esti aieve vas de aur plin cu seve
    Cand de fapt esti amintire, tu si glezna ta subtire
    Mana vai, pe strune-mi moare si pe tine nu te doare.

    …
    Hei, suflet fara chei
    Fara porti si fara ziduri,
    Lasi in urma numai riduri.

    Trupul tau cu gust de miere lumineaza-n incapere
    Din alt timp din alta viata care se destrama-n ceata….”
    * Ducu Bertzi- Suflet fara chei

    „……..
    Ochii tai mi-acopar de departe steaua
    Cand in ei mai caut singur adapost
    Infiora noaptea ratacind perdeaua
    Trec la rand duminici fara nici un rost.
    Gandul meu intoarce amintiri uitate
    Hai inspre duminici sa plecam in doi
    Va veni si ziua cea dintai din toate
    Inventata parca numai pentru noi.”
    *Ducu Bertzi- Si de-ar fi

    „……
    Ma prinde, ma lasa
    Ma vinde, nu-i pasa
    Ma striga, ma drege
    Iar de cad, ma culege…

    Aiurea, aiurea, aiurea
    As vrea sa plec sa-i uit caldura…”
    * Hara- Aiurea

    „….
    Poate ca maine te vor aduce fulgii de nea,
    Poate ca vantul o sa-ti dea aripi sa poti pleca…”
    * Hara- Mi-e dor de tine

    „Azi a fost cald si soare, dar nu in inima mea
    Si dimineata mi s-a parut ca aud vocea ta…
    ……….
    Si nu mai vreau sa ma trezesc intre aceiasi pereti albi si goi,
    La fel ca sufletul meu, cand nu suntem amandoi…”

    * Voltaj- Scrisoare

    „….
    Adormeam ca pruncii pe covor
    Nu stiam ca avem si dormitor
    Un sarut dura pe atunci cat discurile cu Pink Floyd,
    Ne-am iubit atat de mult incat am declansat razboi.
    ….
    Doua inimi vor rula acelasi film la nesfarsit
    Lumea asta pare plina doar de prosti ce s-au iubit…”
    * Vama Veche – Cantec prost

    ” Unde mergi, ma-ntreaba gandul
    Si de ce sa mai astept?
    Poate sa-i raspunda vantul
    Ce cutreiera pamantul
    Unde-am sa ma indrept..
    Peste pasii mei se asterne
    Praful unei mari iubiri…

    Am sa rog pe cer
    Sa m-ajute el
    Sa ma vindece de tine..”
    * Proconsul- Calatorul

    Imi doresc mult sa impartasesc cu voi o melodie – Paula Selling, impreuna cu Iris, melodia Lasa-mi-te, al carei final pastreaza acest mesaj recitativ al inconfundabilului Adrian Pintea:

    http://www.youtube.com/watch?v=6xDb1dFUZS8&feature=related
    ” De-as afla ca te-am pierdut, marea am sa o ascult, sa imi spuna ce-am gresit, sa imi spuna de-am gresit, candva. De-as vedea ca ai plecat, valuri mari as invoca, sa imi poarte amintirea ta. Ore-n sir sa te privesc, cand adormi, eu ma trezesc. Si nu vreau ochii sa-i inchid, iar departarea s-o cuprind, nici in somnul meu nu vreau ca sa te uit. Si nu vreau ochii sa-i inchid, cu lacrimi obrazul tau ating, sa nu uit o clipa din iubirea ta. Si de-ar fi ca sa te pierd, eu atunci am sa te chem, un cer senin as vrea sa fim, fara nori va fi mereu. De-as afla ca te-am pierdut, marea am sa o ascult, sa-mi aduca amintirea ta.”

    Roberrta 9 mai 2009 11:14 Răspunde
  • roberrta iti zambesc. ascultam voltaj -scrisoare si ma gandeam daca sa o postez. apoi am ales sa scriu de la mine, din mintea si sufletul meu, pentru voi.
    nu ar trebui sa o fac, dar ma minunez si ma bucur cum gandim la unison, cum povestile noastre sunt, de fapt, una singura.
    mi-am cumparat ieri lacramioare de la un pui de tigancusa amarata, batuta de vantul rece. nu pentru ca iubesc florile, nu pentru ca imi plac mai ales florile lunii lui mai ci pentru ca gandul mi-a fugit la cineva drag si aproape. acum imi privesc florile in singuratatea casei mele. e soare si cald, e primavara afara, dar eu stau si astept, astept pe cineva sa imi spuna un cuvant, un sarut, o atingere… si n-o sa recunosc niciodata.

    Anonim (Gilbert Troliet)

    Sa-ti cauti locul
    In multime
    Aproape
    De-aproapele tau
    Ce te iubeste
    Ca pe sine insusi
    Si nimeni
    Si nimic
    N-o sa ne mai deosebeasca.

    pisica 9 mai 2009 11:52 Răspunde
  • La Multi Ani spun si eu sarbatoritilor, din suflet!

    In your eyes, the light, the heat /In your eyes, I am complete…Ce minunata coincidenta, Alice! Postasem pe blogul meu in februarie melodia si versurile acestea si ma intrebam daca exista oare barbati capabili sa simta asa ceva…

    Liza, nu, nimic nu e intamplator, pacat ca trebuie sa suferim, sa incercam iar si iar, pentru a invata ceva…Dar, asa cum a spus Alice, e mai bine ca s-a terminat mai repede daca nu era ceea ce trebuie…

    Va imbratisez pe toti, Alice, AlinaG, Corina, Anais, Amalia, petroseneanca mea draga, Alyce (motor?!), Simona Ioana, Pisica, Rosanne, Sara, Raluca, Valin, Ina B, Blanca, Carmen Sofianu, Catalina, Raluca, Narta si draga mea Soso!

    Revin cu cateva din citatele mele de suflet! Minunata „tema”, Alice! Acum il ascult, din nou, pe Peter Gabriel…

    Anda 9 mai 2009 11:56 Răspunde
  • Nu stiam ca floarea amara a singuratatii are, daca o atingi pe obraz, sunetul unor pasi care pleaca. (Octavian Paler)

    A cugeta, atunci cand ar trebui sa simti, este tipic sufletelor fara aripi. (Honore de Balzac)

    Am inteles ca aceasta iubire va fi atat de intensa, ca m-ar putea ucide, si chiar ma va ucide, probabil, in clipa cand Esther va inceta sa ma iubeasca, exista totusi limite, si oricata rezistenta am avea, iubirea sfarseste prin a ne ucide pe toti, sau mai curand lipsa iubirii, care pana la urma, inevitabil, ucide. (MICHEL HOUELLEBECQ – „Posibilitatea unei insule”)

    Care va sa zica, asta inseamna viata de adult: sa construiesti castele de nisip, dupa care sa le calci in picioare si sa repeti operatia iar si iar, cand stii prea bine ca oceanul le-ar fi daramat oricum? (FREDERIC BEIGBEDER – „Dragostea dureaza trei ani”)

    Toate saruturile pe care nu le-am dat si toate saruturile pe care nu le-am primit, zambetele care nu ni s-au deschis si atatea timiditati ale iubirilor noastre, nu ne-au pecetluit oare singuratatile? Nu ne-au facut luptatori si exaltati atatea refuzuri ale vietii? Care este inceputul singuratatilor noastre, daca nu o iubire care n-a putut sa se reverse si care este hrana acestor singuratati, daca nu atatea iubiri inchise in noi? Toata dorinta noastra de absolut, de a deveni dumnezei, demoni sau nebuni, toata ameteala in cautarea altor vesnicii si setea dupa lumi nesfarsite nu s-au nascut din atatea si atatea surasuri, imbratisari si saruturi neimpartasite si necunoscute? Nu cautam noi totul fiindca am pierdut ceva? O SINGURA FIINTA NE-AR FI PUTUT SALVA DIN DRUMUL SPRE NIMIC…

    Ultimul e preferatul meu, nu sunt sigura in privinta autorului, s-ar putea sa fie Marin Preda…poate ma ajutati…Va imbratisez!

    Anda 9 mai 2009 12:02 Răspunde
  • Anda draga, cred ca e vorba de Emil Cioran- Cartea amagirilor..

    Roberrta 9 mai 2009 12:11 Răspunde
  • Citesc tot ce scrieti si cu fiecare cuvant va cunosc mai bine si va simt deosebirile , dar si mai bine simt apropierile care ne leaga pe toti cei de aici.( A m citit postarile anterioare chiar de la inceputuri si v-am „adulmecat ” si acum simt ca va cunosc pe fiecare asa cum sunteti de fapt : fapturi diafane cu suflete frumoase!)

    Blanca237 9 mai 2009 12:19 Răspunde
  • Imi pare rau si mi-e ciuda ca nu sunt mestera a cuvantului asa cum santeti voi , sa dau inapoi asa cum am primit si eu frumsetea trairilor interioare.

    Blanca237 9 mai 2009 12:24 Răspunde
  • Multumesc din suflet, Roberrta! Prima data l-am citit acum…16 ani (oh!) si l-am scris cu stiloul si cu literele mele necaligrafice, spre stanga, pe un carnetel din acela mic cu patratele si coperta portocalie care se gasea la librarie si costa 1 leu 50. Carnetelul intre timp s-a umplut, iar eu am scris altele, si altele…Dar il am si azi 🙂

    Blanca, si eu am aceeasi stare cand citesc scrierile altora. Dar ma bucur ca pot sa simt atat cat sa le pot aprecia valoarea. Ca pot sa ma atinga.

    Anda 9 mai 2009 12:28 Răspunde
  • Pisica ce versuri frumoase. De fapt azi e o adevarata revarsare. Asa cum afara explodeaza ciorchinii de salcam asa se intampla si aici cu poeziile si cantecele care vin de la voi. Le citesc pe fiecare cu bucurie, le regasesc ca pe niste prieteni dragi. Ma minunez ce cele pe care le descopar abia acum.

    Narta o multumire speciala pentru Maria Buza- imi place tare mult.

    simona ioana 9 mai 2009 12:32 Răspunde
  • Ai mare dreptate, Anda si eu simt ca mi-e bine atunci cand citesc scrierile celorlalti si bucuria vine atunci cand simt cuvintele ca si cum ar fi ale mele.

    Blanca237 9 mai 2009 12:36 Răspunde
  • Blanca, multumesc pentru florile de capsuna si adierea Oltului!
    Si atata timp cat cuvintele tale vin din suflet…asta.i tot ce conteaza. Inainte de a avea nevoie de cuvinte mestesugite, avem nevoie de adevar. Te sarut!
    As pleca la munte, dar nu am cum. Asa as pleca!…
    Va imbratisez cu dor sa va cunosc…

    Carmen Sofianu 9 mai 2009 12:51 Răspunde
  • Te sarut si eu si ca sa-ti treaca dorul de munti uita-te inspre Cozia si vei vedea zapada de pe Fagaras , sper simti aerul proaspat ce vine de acolo!

    Blanca237 9 mai 2009 13:05 Răspunde
  • carmensofianu… in postarea mea cu mugur de fluier sunt imagini din muntii fagarasului, poate te mai alina de dor…
    simonaioana sunt versuri scrise la replica…. lui valin.si imi e dor sa imi incrucisez versurile cu ale lui si ma ating si ma umplu de bucurie si poezia lui de aici, si cea de la simona. si nu stiu care dintre darurile lui imi place mai mult.
    valin, te provoc: intoarce-ti privirea si hai sa mai scriem impreuna… mi-e dor de versurile inimii rosii…

    pisica 9 mai 2009 13:33 Răspunde
  • Anda, draga mea, nu merit atata atentie, nu stiu cum sa ma comport cu ea, dar imi amintesc si acum ziua cand ne-am vazut prima oara…si ne-am mai vazut de atunci, in gandurile mele, in cautarile de postari semnate cu numele tau…multumesc pentru tot!

    Soso 9 mai 2009 13:45 Răspunde
  • anastacia 9 mai 2009 13:46 Răspunde
  • o, soso draga mea, te imbratisez. cum stam cu pactul? cu promisiunile de zambet?

    pisica 9 mai 2009 13:50 Răspunde
  • Pisica mea care ma vegheaza…ai fi mandra si poate trista in acelasi timp…am zambit ieri, natural ca fibra bluzei ce o purtam, mai sintetic un pic, ca sucul de portocale din paharul ce mi-a insotit o masa copioasa…dar am zambit…implor insa sa nu-mi ceri sa zambesc inca oamenilor, cel putin nu cu zambetul pe care il cunosc atat de bine, zambetul de femeie pe care l-am incuiat de mult in cufar…
    Te imbratisez tare si iti multumesc pentru sprijinul neconditionat pe care mi-l dai…esti atat de frumoasa cum esti, pregatindu-te de concediu, impartind emotia geamantanului cu cea a blogului, atingand cu labuta atatea suflete care abia asteapta un semn…ca si tine de altfel…
    Eu inca nu-mi explic de unde atata rezistenta in fata luptei dintre minte-suflet-trup…poate din experienta, poate din clipe adunate in ani de viata…stiu ce vreau sa ma fac cand o fiu mare: balanta…

    Soso 9 mai 2009 14:08 Răspunde
  • draga mea nici eu nu stiu sa fiu cea mai frumoasa, cea mai luminoasa, cea mai implinita…
    nici eu nu stiu cum este sa nu plangi, sa nu fii trista, sa nu iti fie dor…
    si nici n-as vrea sa stiu tot.
    nu iti cer sa pui zambet in calea fiecarui om, facem impreuna pasi mici: tu cu zambetul spre fiecare frantura de frumos din calea ta, eu cu speranta ca inima e iarasi rosie si intreaga. sau va fi.
    si am un zambet mare, mare, imens si incandescent pentru tine: si eu ma vreau balanta de cand ma stiu! de-aceea tot oscilez, tot echilibrez, tot las mintea inaintea inimii si ma ajunge inima si isi cere drepturile si-i rade mintii…
    „fragil echilibru,
    popice
    cazand si venind inapoi
    ma simt ca o lacrima mare
    si gata sa pice
    din ochii mei tristi
    catre voi”
    iertare nu mai stiu autorul…

    pisica 9 mai 2009 14:14 Răspunde
  • Multumesc Pisica mea draga! M.a prins dorul de duca…
    Tie iti doresc vacanta frumoasa. Nu am fost niciodata in Sicilia. Sa te bucuri de oameni si locuri! Si apoi sa ne trimiti multe gheme cu povesti.
    Blanca, tu vezi ce zi frumoasa este! Cum sa fii cuminte intr.o zi ca asta? Cum sa nu.ti doresti totul?

    Carmen Sofianu 9 mai 2009 14:23 Răspunde
  • Iti dau dreptate Pisica calda, nici eu n-as vrea sa stiu tot, nu tot dintr-o data…pun ramasag ca pasii nostri mici vor ajunge undeva, intr-un loc in care voi avea in sfarsit curaj sa-mi zambesc mie in oglinda…si unde tu sa fii cea mai frumoasa, cea mai luminoasa, cea mai implinita…

    Calatoria insa va fi insa magica…

    Soso 9 mai 2009 14:24 Răspunde
  • carmensofianu nici eu nu am fost niciodata in sicilia si nici n-as fi ajuns daca oameni de-acolo nu ar fi insistat sa ne fie gazde, daca nu ne-ar fi dorit acolo. sunt multe locuri despre care nu stiu sau unde nu o sa ajung si nu regret, merg acolo unde pot sau cum spunea bunica: ma urc in caruta in care ma cheama… si da, voi veni cu povesti…

    soso ai spus tot: calatoria este totul si depinde de noi sa fie magica, speciala… asa ca mergem impreuna.

    pisica 9 mai 2009 15:06 Răspunde
  • Calatorie si vacanta placuta, pisica draga- sa te bucuri mult si sa ne spui apoi, abia astept! Fratele meu, care numai citeste blogul nostru (el nu scrie) a zis ca ne scriem frumos aici, si te-a pomenit…:P
    Soso, te sarut, te tin minte si nu te uit never…Cit senin am vazut in ochii tai!
    Salutari la dragii mei toti de aici, un weekend placut. Si eu plec, la parinti, cu copilul, o sa-mi lipsiti, cu poezia, cintecele si semnaturile voastre ce le-am integrat in viata mea cotidiana si sufleteasca, dar cind o sa am ocazia o sa vin sa va salut…

    corina ingman 9 mai 2009 15:10 Răspunde
  • multumesc mult corina mea draga. de plecat plec abia marti dimineata spre aeroport… asa ca pana atunci o sa mai scriu cate ceva.
    multumiri fratelui tau, cand o sa ma cunosti si fizic o sa-i poti spune ca scriu cum simt si simt cum sunt: o frunza in vant.
    te imbratisez corina pe tine, pe velvetianul mic… pe toti dragii tai.

    pisica 9 mai 2009 15:29 Răspunde
  • nu stiu cum face nichita caci mereu se muleaza pe sufletul nostru la fel cum faci si tu alice…
    am sa adaug si eu cateva ganduri:

    Se naşte din tăcere o muzică ce curge devreme prin ochii mei, lăsându-mi fiinţa să te urmărească veşnic..să-ţi iubească şi să-ţi ascundă secretele, să te caute în neant şi să te învie din cenuşă. Inima mea şi-a născut culoarea din petalele roşii ale unei lalele zdrobite pe asfaltul încălzit. A murit o floare pentru a se naşte o inimă, a murit apoi o lacrimă pentru a se naşte un curcubeu de stări. Îmi e dor de zi, când noaptea întârzie să apară şi de noapte, când ziua nu vrea să mă ascundă dar îmi e greu şi sete şi dor de tine în oricare clipă căci fără de tine sunt mai puţin decât un şirag de nisip, dar alături de tine sunt culoare, sunt viaţă, sunt cineva pentru cineva.

    Ioana 9 mai 2009 16:01 Răspunde
  • „Si brusc am inteles ca fara tine
    Nici eu in toate mintile nu sunt,
    Sa fug si sa ma-ntorc aici imi vine,
    Sa nu-mi mai aflu locul pe pamant.

    Atat de grabnic mi-ai intrat in sange,
    Atat de mult traiesti in sinea mea,
    Incat si zgariindu-ma as plange,
    Temandu-ma ca-n stropi te pierd cumva.

    Nu este primavara nicaierea,
    Cu muguri morti paltonul ti-l inchei.
    Cu fierea primaverii caut mierea,
    Iar tu existi, iubito-n locul ei.

    Si brusc am inteles ca fara tine,
    Eu insumi mor si nu pot invia,
    Desi am fost nascut, cum stii prea bine,
    Ca sa te apar si-mpotriva ta!”

    eu fara tine ADRIAN PAUNESCU

    danutza 9 mai 2009 16:40 Răspunde
  • ,,Ca o dragoste sa ramana de neuitat, intamplarile trebuie sa se adune in jurul ei din prima clipa ca pasarile coborand din zbor pe umerii Sfantului Francisc de Assisi,, din ,,Insuportabila usuratate a fiintei.,, de Milan Kundera.

    corina ingman 9 mai 2009 16:43 Răspunde
  • Vai, Corina…una din cartile mele preferate…te imbratisez, vreme frumoasa si suflet linistit in calatoria ta! La fel si Pisicii, cu tot dragul!
    Soso, nici eu nu te-am uitat! Imi amintesc ca trebuia sa zic ceva despre carte si despre povestea mea, aveam emotii mai mari decat as fi crezut, si am privit in fata si am vazut un chip frumos si senin si un zambet prieten. Asa ca imi cautam mereu sprijinul in ochii tai! Multumesc si eu pentru tot!

    Anda 9 mai 2009 16:51 Răspunde
  • anda pana plec eu sper sa mai vorbim… :)))

    pisica 9 mai 2009 18:17 Răspunde
  • ” Am inceput sa te caut,pentru ca era prea mult cer ,pentru o singura pereche de aripi ”

    Sunt cuvintele dragi ,pe care,cu timp in urma mi le adresa ,iubitul sufletului meu….

    Si alte cuvinte la fel de dragi,dar care mi-au insotit clipele de tristeti si deznadejdi,au fost…..
    ” Mi-e dor sa pot ,sa nu-mi mai fie dor de tine ”

    Da,m-am hranit si eu,ca noi toate din cuvinte,din franturi de ganduri pe care le-am simtit ale mele desi erau nascute de alte suflete…
    Mi-e dor de voi toate. Va port cu mine,in ruga mea zilnica….
    Va imbratisez si va iubesc….Alerg acum,pe drumuri cu folos….

    anna 9 mai 2009 18:57 Răspunde
  • Ultima scrisoare

    Sfarsitul a venit fara de veste.
    Esti fericita? Vad ca porti inel.
    Am inteles. Voi trage dunga peste
    Nadejdea inutila. Fa la fel.
    Nici un cuvant. Nu-mi spune ca-i o forma,
    Cunosc insemnatatea ei deplin.
    Stiu, voi aveti in viata alta norma,
    Eu insa-n fata normei nu ma-nchin.
    Nu te mai cant in versuri niciodata,
    In drumul tau mai mult nu am sa ies,
    Nu-ti fac reprosuri, nu esti vinovata
    Si n-am sa spun ca nu m-ai inteles.
    A fost desigur numai o greseala,
    Putea sa fie mult, nimic n-a fost.
    In vesnicia mea de plictiseala
    Tot nu-mi inchipui ca puneai un rost.
    Si totusi, totusi, cateva atingeri
    Au fost de-ajuns sa-mi deie ameteli,
    Vadeam vazduhul fluturand de ingeri,
    Lumina-n seara mea de indoieli.
    Cand degete de Midas am pus magic
    Pe frageda fiinta ta de lut,
    Suna in mine murmurul pelagic
    Al sfintelor creatii de-nceput.
    Vedeam cum peste vremuri se inalta
    Statuia ta de aur greu, masiv,
    Cum serioase veacuri se descalta
    Si-ngenuncheate randuri submisiv
    La soclul tau dumnezeisc asteapta
    Sa le intinzi un zambet linistit
    Spre sarutare adorata dreapta,
    ‘Nainte de-a se sterge-n infinit.
    O, de-am fi stat alaturi doar o ora,
    Ai fi ramas in auriul vis
    Ca o eterna, roza, aurora
    De ne-nteles, de nedescris.
    Ireversibil s-a-ncheiat povestea
    Si nici nu stiu de ai sa mai citesti
    Din intamplare randurile-acestea
    In care-as vrea sa fii ce nu mai esti.
    N-am sa strivesc eu visul sub picioare,
    N-am sa patez cu vorbe ce mi-i drag.
    As fi putut sa spun : « Esti ca oricare” …
    Dar nu vreau in noroaie sa ma bag.
    De-ar fi mocirla-n jurul tau cat haul,
    Tu vei ramane nufarul de nea
    Ce-l oglindeste beat de pofte taul,
    Ce-l tine candid amintirea mea.
    Vei fi acolo vesnic ne-ntinata,
    Te voi iubi mereu fara cuvant,
    Si lumea n-o sa stie niciodata
    De ce nu pot mai mult femei sa cant.
    Acolo, sub lumina de mister,
    Scaldata-n apa visurilor lina,
    Vei sta iubita ca-ntr-un colt de cer
    O stea de seara blanda si senina.
    Si cand viata va fi rea cu tine,
    Cand au sa te improaste cu noroi,
    Tu fugi in lumea visului la mine,
    Vom fi atuncea singuri amandoi.
    Cu lacrimi voi spala eu orice pata,
    Cu versuri nemai scrise te magai.
    In dulcea lor cadenta leganata,
    Te vei simti ca-n visul cel dintai.
    Iar de va fi (cum simt mereu de-o vreme)
    Sa plec de-aicea de la voi curand,
    Cand glasul tau vreodat-o sa ma cheme,
    Voi reveni la tine din mormant.
    Si dac-ar fi sa nu se poata trece
    Pe veci pecetluitele hotare
    M-as zbate-ngrozitor in tarna rece,
    Plangand in noaptea mare, tot mai mare.

    Mihai Beniuc

    anastacia 9 mai 2009 19:04 Răspunde
  • Buna seara. Va regasesc cu drag, printre atatea cuvinte. Spuse sau dupa care am tanjit sa le auzim, sa avem cui sa le spunem. Sau care ne-au insotit despartirile.

    Ce de tacere-i si ce greu rasare luna
    si noaptea cade peste mine in fasii
    se sterge timp, pe timp in asteptare
    Ne moare dragostea, iubite-n nopti tarzii
    si tu nu stii…

    Acesta a fost candva, demult, strigatul meu de disperare pentru el.

    simona ioana 9 mai 2009 19:37 Răspunde
  • Anna, buna seara. Ai venit, ai salutat, ai plecat- esti foarte harnica si eficienta ! Te rog sa nu uiti de invitatia mea, te astept .

    simona ioana 9 mai 2009 19:38 Răspunde
  • anna, cometa noastra draga… te port in gand.
    daca nu mai apucam sa vorbim, te iau cu mine in vacanta… :)))

    seara buna sa ai sora mea…

    pisica 9 mai 2009 19:56 Răspunde
  • e liniste si nici de ceai nu v-ati atins si nici de primavara.
    va chem la descantatul zorilor, va chem sa rostim impreuna cuvinte, cuvinte-inima, cuvinte-suflet, cuvinte-bandaj pentru ranile noastre, cuvinte-talisman.
    va chem sa infrunzim impreuna, va chem sa atingem lumina din luna…

    pisica 9 mai 2009 20:57 Răspunde
  • Corina sa ai drum bun si zile senine pe taramurile hunedorene. Acolo unde sper sa ajung si eu in august. Te imbratisez cu drag, pe tine si pe puiutul tau.

    simona ioana 9 mai 2009 21:01 Răspunde
  • Astazi Doamna Pisica a fost de serviciu cu mentinerea jarului aprins in caminul Alicei ,e doar sambata , nu?A pus de cafea cu dimineata in cap , s-a ingrijit de inimile noastre suferinde soptindu-le poezii si picurandu-le vorbe vrajite de felina mistica si mai pe seara sub lumina lunii , a incins ceainicul cu ceai aromat, mmm… e bun!

    Blanca237 9 mai 2009 21:05 Răspunde
  • Se intuneca fereastra mea dantelata, si noaptea, de dincoloo de geam, se intinde linistita si indiferenta, peste toate nelinistile mele. Ma iertati ca va tac mult, dar saptamanile acestea sunt grele si albe, pentru mine. Dar pline de folos, de frumusete, de farmec. Pisica iubita, vin la ceaiul tau, vin cu cana mea mare de cafea. Dulce.

    Alice, ingerul meu frumos, dragelor, va imbratosez pe toate de Buna seara.

    alyce 9 mai 2009 21:07 Răspunde
  • http://www.youtube.com/watch?v=MmQ0l2vvWYU
    „Besos, ternura, que derroche de amor, cuanta locura
    Besos, ternura, que derroche de amor, cuanta locura
    Que no acabe esta noche, ni esta luna de abril,
    Para entrar en el cielo, no es preciso morir…”

    AlinaG 9 mai 2009 21:13 Răspunde
    • Vin la ceai, vin grabita, recunoscatoare, zambitoare! Pisicuta neagra, o sa murim de dorul tau!
      Ce de cuvinte splendide, si toate au greutatea lor in diamant, pentru ca sunt spuse din suflet, cu suflet. Am spus si eu, cu disperare, „ne moare dragostea”- versurile lui Nicu Alifantis, si am spus chiar acum, in minunata luna a lui april, „que no acabe esta luna de abril… para entrar en el cielo no es preciso morir”. Simona Ioana, Blanca, Alyce, Ioana, Ilinca, Bianca, Corina, Soso, Carmen, Ina, Roberrta, Anda, Anastacia- cine esti, Anastacia aducatoare de cuvinte splendide?-, Anna, Alina. Catalina, Nina… Rosanne, Cristina…
      Danutza, da, da, da, da!!!
      „Si brusc am inteles ca fara tine
      Nici eu in toate mintile nu sunt,
      Sa fug si sa ma-ntorc aici imi vine,
      Sa nu-mi mai aflu locul pe pamant”…
      Imi vine sa repet, iar si iar, cuvintele pe care le-ati adus aici, comori de suflet…
      “Cat de frumos suna glasul oamenilor cand spun ceva adevarat, cand smulg ceva din ei si-l intind altora ca pe-o ofranda: tine, ia, acesta e sufletul meu” – Ileana Vulpescu, adusa de Ina aici…
      Anda! „In your eyes, the light, the heat, In your eyes I am complete”…. Ce barbat ar putea simti asta? Eu cunosc doi. Unul e chiar Peter Gabriel. Pe celalalt il port in destinul meu, dintotdeauna. De pe vremea cand imi puneam busuioc sub perna, si il visam, cu frisoane de fecioara.

      Alice Nastase 9 mai 2009 21:33 Răspunde
  • blanca vin la tine cu o ruga: sa nu ma consideri chiar doamna, cand o sa ma vezi (si le rog pe simonaioana si pe lisa si pe alice sa-ti spuna) o sa vezi ca nu-s nici pisicoasa, dar nici doamna, mai degraba copil deghizat.
    lisa mic poti sa vii cu cana cat mai mare, cea mai mare, este si cea este si miere din suflet si de drag…
    Alice eu stiu numai ca voi o sa-mi lipsiti mult. dar ma alina gandul ca voi naste amintiri frumoase, ca locurile si oamenii si tot ce o sa descopar cu drag nu vor alina, nu vor substitui prezenta voastra… dar o vor estompa.
    si-apoi… ma intorc eu! :)))

    pisica 9 mai 2009 22:28 Răspunde
  • Tuturor iubitoarelor de frumos

    Daca aveti talent la desen si va place pictura va trimit un link cu o metoda foarte simpla si interesanta….http://www.youtube.com/watch?v=hyi-Y2ATjoA

    Soare, dragoste, flori, bucurie!

    Marilena 9 mai 2009 22:29 Răspunde
  • Noapte buna, multumesc de ginduri Anda, Simona-Ioana, Pisica, fete dragi de aici, noi-venite si de-ale casei, va sarut pe vise (cum asa de frumos spune Alice) si va doresc timp insorit si inimi usoare! Pe curind (sa nu uitati de intilnirea noastra din vara, s-o treceti bine in agenda)!

    corina ingman 9 mai 2009 22:41 Răspunde
  • Pentru ca fac o pauză de la editat si vă citesc ÅŸi văd ca voi toate aÅ£i umblat în arhivă ÅŸi aÅ£i scos atâtea vorbe minunate, m-aÅ£i făcut să caut ÅŸi eu în arhiva ÅŸi vă las doar cateva din cele ce îmi plac cel mai mult:

    Când ai să fii în ordinea ta, omule? Când ai să faci din fiecare ceas un pas ÅŸi din paÅŸii zilei tale un mers, ÅŸi nu o împleticire? – C. Noica – Jurnal de idei

    Să nu respecÅ£i nimic, să nu crezi decât în tine, în tinereÅ£ea ta, dacă vrei…Cine nu debutează aÅŸa, faţă de el însuÅŸi sau faţă de lume – nu va crea nimic, va rămâne sterp, timorat, copleÅŸit de adevăruri. Să poÅ£i uita adevărul. Să ai atâta viaţă în tine incât adevărul să nu te poată pătrunde nici intimida. – Mircea Eliade

    Am dat cuiva bogăţia câtorva gânduri ÅŸi m-am întors în sărăcia mea. – C. Noica – Jurnal de idei

    Nu-i poÅ£i indica iubirii cursul ei, pentru că iubirea, dacă te găseÅŸte vrednic, îţi va indica ea cursul tău. – K. Gibran

    Fericirea apare atunci când ceea ce gândeşti, ceea ce spui şi ceea ce faci sunt în armonie. Gandhi

    EÅŸti contemporan (ai simultaneitate în timp, spun teologii) cu cel pe care îl iubeÅŸti. Asta e tot – ÅŸi înseamnă înfrângerea umană a timpului. – C. Noica – Jurnal de idei

    Trebuie să mă cunosc. Trebuie să ÅŸtiu odată sigur cine sunt ÅŸi ce vreau. Am amânat mereu lucrul acesta, pentru că mi-era teamă. Mi-era teamă că nu voi izbuti să-mi luminez sufletul sau că lumina ce va aluneca asupra-i să nu mă îndurereze. Eu mi-am închipuit anumite lucruri despre mine însumi. Ce se va întâmpla dacă acestea nu există aievea? Dacă ele n-au fost decât o părere? – Mircea Eliade

    ÃŽn loc să gândim noi gândurile, ne gândesc ele pe noi. – Mircea Eliade

    Anais 9 mai 2009 22:47 Răspunde
  • O alta idee inaltatoare, Alice!
    Multumim pentru mana intinsa neutarii,multumim pentru ,,darul din dar”!.
    Ne-ai atins sufletul . Dar stii ce este cu adevarat minunat? Convingerea ca se va intampla iar si iar. Si dincolo de aceasta, exercitiul tau ,,ametitor” este un indemn de a nu ne lasa trairile sa lancezeasca.
    Multumim, Alice, pentru provocare.

    ,,As vrea sa fiu copac si-as vrea sa cresc langa fereastra ta/ Te-as auzi si-n voie te-as privi intreaga-o zi/ m-as apuca si iarna sa-nfloresc/ Ca sa te bucur…
    Pasarile cele mai mandre ar face cuib pe creanga mea/ Iar noptile mi-ar da cercei de stele pe care, ca pe frunze ti le-as da.”
    – Magda Isanos, Vis vegetal

    mi 9 mai 2009 22:49 Răspunde
  • Cine esti tu, cel care esti,
    si unde esti cand nimic nu este?
    Nascut dintr-un cuvant imi duc intelesul
    intr-o pustietate divina.

    Intreb daca sunt, dar strigatul
    nu se rupe de mine,
    si una cu el raman, adaugand
    desertului singuratate.

    Cu harul vreunei silabe
    urnesc din intepenire, intr-una,
    golurile sferice in alte goluri
    aidoma lor, si fara margini.

    Fixitatea nefiintelor mereu o clatin
    intr-o zi etern cu aura de vis –
    ma rog sa fii, de mine insumi
    ma rog sa fii. Arata-te.

    (Nichita Stanescu)

    alyce 9 mai 2009 22:53 Răspunde
  • Nu te supara draga Pisica pentru ca ti-am spus Doamna Pisica , nu stiu de ce imi vine mie asa sa te alint cu numele asta , pur si simplu asa imi vine ( te-am citit si la Simona pe blog ), si s-ar putea sa fim de varste apropiate , imi vine sa spun zambind: Doamna Pisica , pentru ca animalul preferat al meu si al baietelului meu de 6 anisori este… pisica!Si ce dor imi e de Felix? Ma ierti , copil deghizat? daca spui nu, promoit ca nu mai fac!, nu vreau sa te supar…

    Blanca237 9 mai 2009 23:07 Răspunde
  • Va imbratisez mereu, cu dor.
    Felicitari pentru randurile frumoase pe care le-ati postat!
    Felicitari Valin pentru poezii.
    Ma tin de mainile voastre.

    rosanne 10 mai 2009 7:32 Răspunde
  • buna dimineata la cafeaua facuta astazi de mine pentru voi.
    cafea in care punem praf de zambet (da soso, la tine m-am gandit), rugile bune ale lui anna, dantelele de gand ale lui rosanne, un strop din inima rosie a lui Alice, caldul glas al simoneiioana, albastrul cristinei bizu, zornait de bratari de la lisa mic, poeziile lui carmen sofianu, gandurile dalilei noastre, poeziile lui valin, postarile tulburatoare ale lui costi, ciocolata velvetiana a corinei, cate putin de la fiecare dintre noi si va numesc iarasi cu sufletul pe toti.
    buna dimineata in zi de sarbatoare. in zi de duminica.
    blanca te rog, cum as putea sa ma supar? ca si ani calendaristici am 40 si-s mandra de fiecarezi traita cu greselile ei, cu bucuriile ei. ca si ani ai sufletului cred cam am trecut de 100, dar ochii mei mai pandesc lumina ca un copil de 4 ani.

    pisica 10 mai 2009 7:43 Răspunde
  • Buna dimineata , pun si eu pe tavita langa cescuta o papadie sa va inveseleasa.
    Multumesc mult Pisica!

    Blanca237 10 mai 2009 7:49 Răspunde
  • 🙂 am si inhatat papadia si o s-o pun in bagaje cand le voi face, ca sa duc un strop de soare cu mine, un strop de soare de aici, din casuta noastra.

    pisica 10 mai 2009 7:54 Răspunde
  • …si un fir de margaritar ,de la mine,pisica,inmiresmat ca sufletele noastre..

    buna dimineata!

    danutza 10 mai 2009 8:31 Răspunde
  • Buna dimineata, Alice draga, Pisica, Rosanne,Danutza, Blanca. Va imbratisez pe toti, de inceput de zi, de duminica, de dor. Si cum zicea Vasile Barbu, „In aceasta dinmineata / Trebuie ca nu m-am trezit./ Ca-s in stele./”

    Buna dimineata!

    alyce 10 mai 2009 8:44 Răspunde
  • M-am imbracat c-o armura
    Facuta din pietrele care-au ramas
    Dupa ce a trecut apa.

    Mi-am pus o pereche de ochelari
    In ceafa,
    Ca sa pot vedea numai
    Cu mintea
    De pe urma.

    Mi-am protejat
    Mainile, picioarele, gandurile,
    Nelasand nici un loc liber
    Ca sa poata fi atins de mangaieri,
    Ori de alte otravuri.

    Chiar inima din piept
    Mi-am acoperit-o cu o carcasa
    De broasca testoasa
    Ce-a trait 800 de ani.

    Cand totul a fost gata
    I-am raspuns tandru:
    _ Si eu te iubesc.

    ( Precautie, Marin Sorescu)

    Blanca237 10 mai 2009 8:48 Răspunde
  • sigur ca da, danutza si-un margaritar… ca sa zambesc spre tine…

    pisica 10 mai 2009 8:56 Răspunde
  • blanca,multumesc pentru poezie !..o uitasem..

    danutza 10 mai 2009 8:56 Răspunde
    • Buna dimineata! Cum zice Lisa, cred ca inca nu m-am trezit, ca-s in stele… Acasa, aici, sunt cele mai frumoase cuvinte, cele mai demne inimi, cea mai buna cafea pisicoasa. Cele mai frumoase iubiri. Ma obligati sa traiesc printre superlative. Va sarut versurile, mainile, gandurile. Blanca, ador papadiile! Marilena, Soso, Anais, Danutza, Mi, va imbratisez, va multumesc…
      Rosanne, tine-te de inima mea.
      Buna dimineata, tuturor!

      Alice Nastase 10 mai 2009 9:13 Răspunde
  • Cu multa placere, am fost cateodata curajosi si am primit iubirea uitand sa mai punem carapacea.
    Pisica iti doresc ca in drumurile tale sa-ti bucuri ochii cu frumusete , sufletul cu oameni deosebiti si sa te insoteasca iubirea.

    Blanca237 10 mai 2009 9:09 Răspunde
  • Buna dimineata, suflete frumoase!
    M-am trezit si m-am repezit teleghidata catre computer unde ce vad? cafeaua de la Pisica…hmm..si -am zambit!
    Blanca, poezia asta este pentru mine? ca am asa un feeling cum ca ar fi…e graitoare, ce sa mai, desi nu prea reusesc sa acopar toate locurile libere..da Pisica, stiu, asa si trebuie:)!
    M-am trezit cu gandul la Atena si la Ema, imi lipsesc…
    Va imbratisez! Deschideti ferestra, o sa simtiti!

    Soso 10 mai 2009 9:20 Răspunde
  • valin, asta este pentru tine:

    Prima minciuna

    Ea sta in picioare, in fata ta,
    ca o trestie in vant
    se aduna si se risipeste.
    Umbrele noptii ii mai mangaie chipul,
    urmele mainilor tale
    se mai vad pulsand
    si in ochii intredeschisi
    toate promisiunile sunt
    ca vantul pentru furtuna.

    Ea sta in piciare, in bratele tale,
    floare nescrisa de gand,
    poveste inca nerostita
    despre bine si rau.
    Sarutul tau o atinge pe suflet,
    infloresc stele in palmele ei,
    inca nu stie,
    dar prea curand va afla
    gustul sarat al lacrimilor.

    Ea sta in piciare, in tine
    s-a topit ca zapada,
    fluida si nevazuta
    ti se plimba prin trupul incins.
    Niciodata n-a fost
    mai aproape,
    niciodata n-ai dorit-o mai mult
    ca in clipa in care i-ai spus
    prima minciuna

    scrisa in 12 martie 2003. astept replica? (sunt inca ramasa in poeziile tale de vineri noapte)

    pisica 10 mai 2009 9:21 Răspunde
  • buna dimineata Alice. te iubesc si stii si mi-e bine.
    buna dimineata soso. din fereastra larg deschisa iti intorc imbratisarea.
    si marti, din baneasa, o sa va trimit spre capitala aproape, toate zambetele mele.

    pisica 10 mai 2009 9:24 Răspunde
  • Buna dimineata!Sorb din cafeaua ta draga Pisica si ma gandesc ca ii voi duce dorul o vreme. Si astazi e o zi superba…Au inflorit salcamii si dealul Capelei, plin de ei se afla in spatele casei mele.Deci pofta buna la cafea cu miros de salcami!
    Si am citit atatea cuvinte frumoase aici, cat sa.mi ajunga pentru toate zilele proaste ce vor veni!…
    Sa aveti o zi asa cum sperati fiecare. Va sarut si va imbratisez cu dor.

    carmensofianu 10 mai 2009 9:36 Răspunde
  • Buna dimineata celor mai navalnice inimi! Imi beau si eu cafeaua cu lapte alaturi de voi si sper sa aveti o duminica linistita si inmiresmata!

    Fetele mele clujence, imi puteti spune unde poate fi gasita cartea noastra in Cluj, a aparut? Ma tot intreaba de ea prietenii de acolo…

    Anda 10 mai 2009 9:46 Răspunde
  • Da, Soso desi cred ca tu esti foarte curajoasa si risti cateodata hotarand sa lasi inima fara platosa.
    Carmen inspir acelasi aer cu tine , nu-i sa ca e o dimineata frumoasa ?

    Blanca237 10 mai 2009 9:46 Răspunde
  • Buna dimineata va spun si eu!
    Am inceput sa ,,tanjesc” dupa aroma cafelei voastre, asa cum tanjesc dupa ,,cuvintele dupa care tanjim”.

    mi 10 mai 2009 9:49 Răspunde
  • Anda, poti sa gasesti cartea la fosta librarie a universitatii. Acum cred ca se numeste altcumva. Dar eu tot asa ii zic.

    alyce 10 mai 2009 9:52 Răspunde
  • Imi place poezia ta Pisica, o simt ca fiind a mea. Si un bun prieten imi spunea ca poezia este o lume la care aderi sau nu- iti place sau nu iti place lumea interioara a cuiva.

    carmensofianu 10 mai 2009 9:54 Răspunde
  • Multumesc Alyce, am transmis deja informatia. Asta inseamna ca va ajunge in final si la mama, care nu stiu cat de pregatita e pentru povestea mea nr.2 din carte. Abia a terminat de plans dupa povestea nr.1…:P Dar astea sunt riscurile 🙂

    Anda 10 mai 2009 9:58 Răspunde
  • Te sarut,Blanca!Inca nu mi.a trecut dorul de munte.Dar am padurea de salcami aproape.

    carmensofianu 10 mai 2009 10:02 Răspunde
  • Minunata cafeaua de azi, multumesc sora mea. Si pentru cafea si pentru versuri- imi dau seama inca o data cat de fragila esti sub aparenta de capricoarna puternica. Noi stim asta.

    Blanca si eu uitasem de poezia asta, iti multumesc ca mi-ai reaminti-o.
    Ziua buna Alyce, Anda, Soso, Mi, Danutza, Anna- ziua buna tuturor.

    Rosanne, iti zambesc in diagonala peste toata Romania.

    Alice cele mai calde ganduri pentru tine, pentru copiii tai.

    simona ioana 10 mai 2009 10:07 Răspunde
  • buna dimineata va spun sie u la un pahar de suc (nu beau cafea desi cand povestiti de miresmele cafelei mi-e „pofta” si mie).
    buna dimineata va spun si eu de sub un cer innorat si din frig….am venit sa ma incalzesc cu voi!
    sa avem o zi frumoasa de week end, mi-e ciudat, un dor necurpins de voi!

    raluca 10 mai 2009 10:13 Răspunde
  • Draga Felice, am si eu o rugaminte. Cand ne vedem pe 15 mai, vreau si eu cartea „Cele mai frumoase iubiri”. La noi in oras nu a aparut inca. Crezi ca indraznesc prea mult?
    Te sarut si de abia astept ziua de vineri. Dar nu uit sa le traiesc pe celelalte, vorba Simonei Catrina. Cata dreptate are!

    carmensofianu 10 mai 2009 10:15 Răspunde
  • bina dimineata sora mea. te iubesc. si stii. si pentru ca tu esti partea solara a intregului nostru. ma duc sa-ti aduc bujori.

    pisica 10 mai 2009 10:15 Răspunde
  • Dragi zeite,

    Pentru ca aseara am fost la un concert Holograf, vreau sa ascultam impreuna „Sa nu-mi iei niciodata dragostea”…

    „Fiindca atunci am sa mor de dorul tau…”

    „http://www.youtube.com/watch?v=ewzqI3hnNvU”

    Alice, Rossane si eu adorm in fiecare seara tinandu-va de mana…
    Mie mi-e dor zilele acestea mai cumplit ca niciodata!

    Duminica frumoasa, fete cu suflete alese!

    Cristina Socaciu 10 mai 2009 10:38 Răspunde
  • „Vino, sa pot regasi drumul spre mine.” Octavian Paler

    Cristina Socaciu 10 mai 2009 10:47 Răspunde
  • ..am stat deoparte,zilele astea..printre amintiri,printre lacrimi…cuvintele s-au ascus undeva departe,in umbra tacerilor lui..a asteptarilor..

    ..v-am citit cu nesat si am tacut..

    ..Alice,ti-am simtit zambetul venit din adanc..pitit atata vreme..balsam pentru suflet,mi-a fost..

    …mi-e gandul la voi..si cu voi impart frumusetea acestor zile..si voua va daruiesc toata lumina pe care o strang la o inchidere de pleoape..

    http://www.youtube.com/watch?v=4J1gWMLbV70&feature=PlayList&p=38C177C8D2B1380B&playnext=1&playnext_from=PL&index=35

    danutza 10 mai 2009 11:35 Răspunde
  • …”mainile tale
    intinse alene pe langa trup, usor indoite
    zambetul mic,
    ca o parere ascunsa in cutele pielii…
    Pielea ta, o caldura alba catifelata pe care as vrea sa-mi plimb buzele
    in saruturi mici ce-ti infioara clavicula si radacinile parului
    Lasa-ma sa te privesc direct in suflet
    atunci cand iti ating pentru prima data respiratia
    Lasa-ma sa-ti fur o clipa din viata ta pret de un sarut
    Si apoi, om’ mai vedea noi …”…

    Autor, un barbat pe care nu l-am atins niciodata..

    Sara 10 mai 2009 12:02 Răspunde
  • ” Spune-mi, dragoste, cat rau mi-ai facut, ca sa stiu cat sa te iert.
    Daca m-ai iubi cu adevarat, nu mi-ai spune-o in fiecare zi, ca sa te convingi.
    Te-am iubit atat de mult, si totusi mi se pare foarte putin fata de cat nu meritai.
    Te-am iubit ,pentru ca voiam sa te pedepsesc si nu stiam cum.
    Si daca te-am iubit in tacere, a fost numai fiindca ai vorbit tu tot timpul.
    Nu stiu cand te-am iubit mai mult; cand te-am gasit , sau cand te-am pierdut.
    Nici nu stii iubito cata conversatie am, ori de cate ori eu tac si tu vorbesti.
    „Te iubesc mult” e un fel de a spune ceva.”Te iubesc” e un fel de a spune tot.
    Nu ma invata sa vorbesc. Invata-ma sa tac.
    Ti s-a parut ca ma iubesti.De aceea, dragostea ta a trecut ca o parere.”

    Am ales cateva idei din stilul dulce -acrisor al lui Tudor Musatescu, idei pe care uneori le-am asezat in cuvinte, alteori le-am primit chiar eu sub un alt invelis, unele m-au durut vesnic ,altele m-au facut sa zambesc cu ironie inabusita, pentru care mi-am intentat un aprig proces de constiinta, dar mereu le-am recitit cu admiratie.
    Ma tin de inimile care bat.

    rosanne 10 mai 2009 12:31 Răspunde
  • dragele mele am revenit din soare. fara bujori (ma ierti simonaioana ca nu am gasit?).
    am stat in parc si am privit lalelele cum respira, copii jucandu-se, oamenii… m-am gandit la ei, la ce destine ascund sub zambet.
    carmensofianu iti multumesc de aprecieri. povestea poeziei e lunga si, recunosc, de nerostit. dar sper sa nu fie si la tine o poveste similara.eu evit sa-mi arat poeziile din cauza ca nici nu ma cred mare poet si nici nu am nici cea mai mica intentie de a epata, sau mai rau, de a publica vreodata.
    si da, recunosc si asta, seamna cu o poezie a lui paul eluard, dar eu il iubesc pe eluard, imi plac suprarealistii si daca e o asemanare, mi-o asum.

    cristina socaciu ma ierti daca iti spun ca ultimele albume holograf m-au dezamagit? ca m-am desprins de ei si ca de la inger de-as fi, ochii tai si dimineata nu ma cobor?!…
    iarta-ma, iarta-ma… iti spun ce simt.

    plec iarasi… voi reveni tarziu in noapte ca sa va spun ca maine, o sa va iau in bagaje.

    pisica 10 mai 2009 13:19 Răspunde
  • Maine e plecarea Pisicii, pam-pam! Sa nu uitam de noaptea dinainte, plina de ganduri! Sa se aseze toate lin si la fel sa-ti fie si calatoria! Noi te asteptam cuminti, dar nerabdatoare aici…si eu voi pleca la jumatatea lui iunie…dar…sssst…e secret!

    Anda 10 mai 2009 13:32 Răspunde
  • anda de fapt plec de-acasa marti dimineata la ora 10. multumesc de gand…

    pisica 10 mai 2009 13:34 Răspunde
  • Pisica, nu am pt. ce sa te iert, si eu spun mereu ce simt! Starea mea sufleteasca m-a facut sa simt melodia aceasta aproape in inima…
    Te imbratisez!

    Cristina Socaciu 10 mai 2009 13:50 Răspunde
  • ÃŽn ritmul lin al adierii
    Doi meri s-alatură-nfloriţi
    Şoptind duios în faptul serii
    Ca doi amanţi înlănţuiţi.

    Se miră floarea ÅŸi suspină…
    În loc de inimi arzătoare
    Îndrăgostiţii din grădină
    Au câte o privighetoare.

    Un cântec chemător vibrează :
    E una din privighetori –
    Cealaltă tace şi visează
    Cutremurată de fiori.

    Dar cum apare luna nouă
    Sclipind în frunza tremurată,
    Privighetorile-amândouă
    Încep să cânte-deodată .

    (Farmec de luna , Panait CERNA)

    Costi 10 mai 2009 13:52 Răspunde
  • dragele mele, ma imbat cu vorbele minunate ajunse la mine de azi pe ecranul t
    telefonului meu.sunt la socrii mei unde e plictiseala mare!sunteti cele ce ma
    salvati,ce mi daruiti momente atat de frumoase,va port in gand,va port cu mine acum
    mine acum si pe telefon.va iubesc.
    pisicA,ti am scris mail.

    raluca 10 mai 2009 14:03 Răspunde
  • Nu stiu de ce, citeodata, duminica
    Imi aduc aminte de tine.
    Poate pentru ca-i sarbatoare
    Iar tu, o sarbatoare ai fost pentru mine.

    Uneori amintirile au chiar si umor.
    Zimbesc singura la imagini fragile
    Si ma bucur de trecut. Apoi meditez
    La destinul parca ursit de sibile.

    Anii au trecut fara stire de-atunci.
    M-am luat cu firescul de fiece zi
    Si-am evitat sa-mi marturisesc
    Ca in gindul ascuns, imi apartii.

    Nu inteleg de ce numai duminica
    Imi aduc aminte de tine.
    Poate pentru ca-i sarbatoare
    Iar tu, o sarbatoare ai fost pentru mine.

    Numai duminica – Luciana Stoicescu

    Cristina Socaciu 10 mai 2009 14:04 Răspunde
  • Pisica, cum as putea sa ma supar pe tine? Te insotesc cu gandul, imi place emotia plecarii, lista cu ce trebuie sa pui in bagaje. Simt freamat de vacanta, ma bucur pentru tine, va fi minunat. Chiar daca noi iti vom duce dorul.

    simona ioana 10 mai 2009 14:33 Răspunde
  • „……singurele lacrimi ale caror amaraciune e deplina sunt acelea care nu cad pe pieptul nimanui si pe care nu le sterge nimeni ” (Felicite De Lamennais)

    „oamenii se impart in doua categorii cei care cauta sensul vietii fara sa-l gaseasca si cei care l-au gasit fara sa-l caute” (Emil Cioran)

    „viata este un dar pe care-l meritam, doar atunci cand il daruim”(Tagore)

    „voi cei care va intoarceti acasa si dupa ce-ati inchis usa spuneti „buna seara” voi nu stiti ce-nseamna sa intri pe o usa tacand” (Octavian Paler)

    „Dragostea adevarata e credinta oarba, umilinata fara preget, supunere desavarsita incredere si daruire impotriva ta insuti, impotriva lumii intregi. Dragostea inseamna sa-ti dai inima si sufletul intreg celui care ti le va zdrobi” (Charles Dickens)

    monica 10 mai 2009 14:42 Răspunde
  • Sara, Cristina si Costi, multumesc pentru poezii! Rosanne…si tie pentru Tudor Musatescu.
    Si tie Monica pentru toti.

    carmensofianu 10 mai 2009 15:00 Răspunde
  • Ma iertati de azi am lipsit la cafea si la sueta cu cuvinte frumoase? Stiu ca ma veti ierta, o tristete fara margini ma stapaneste azi, ma tine in mreje si nu-i gasesc nici leacul, nici sensul, nici indicatorul…iesire. Dar, din cand in cand, va citesc cuvintele din inimi si inimile din cuvinte, lacrimez si ma emotionez la ceea ce vine dinspre voi. Insa eu..ma apropii de pietre si tac.

    Buna ziua, Zeite…

    Roberrta 10 mai 2009 15:34 Răspunde
  • …repede,repede roberrta imi doaresc sa „suieri luna ,sa o rasari si SA O PREFACI INTR-O DRAGOSTE MARE”..

    danutza 10 mai 2009 15:42 Răspunde
  • „Ma tem ca n-am sa te mai vad, uneori,
    ca or sa-mi creasca aripi ascutite pana la nori,
    ca ai sa te ascunzi intr-un ochi strain,
    si el o sa se-nchida cu-o frunza de pelin.”

    Cristina Socaciu 10 mai 2009 16:10 Răspunde
  • Am cautat cuvinte care sa ma inalte, sa ma ajute sa ajung la inima lui, in asternuturi albe de matase sau in bratele iubirii lui.

    As fi vrut sa se nasca in mine, tainice chemari de har, sa-mi apara in cale, in minte, salvatoare cuvinte de-amar, sa se uite in mine imagini mai presus de atinse trairi, dar am fost secata de toate cand nu am mai intalnit iubirea lui.

    Am mintit in cuvinte desarte oameni care m-au iubit si le-am ales versuri minunate cand ne-am despartit.

    Am uitat insa de acele cuvinte care m-au ucis cu blandete, despre amarul vorbelor care imi tradau asteptarile si-mi nasteau tristetile.

    Cele mai potrivite cuvinte le-am gasit in absenta lui, cand au venit peste mine si tradarile si-amintirile lui.

    Cat am fost langa el, niciodata n-am gasit cuvinte mai potrivite decat un sarut, iar in toate diminetile noptilor noastre am tacut si ne-am iubit in trecut.

    Nu au forta trairilor, nici puterea sarutarii mistuitoare de dor, dar cuvintele cele mai potrivite se nasc atunci cand iubirile mor.

    Crina Trifan 10 mai 2009 16:17 Răspunde
  • Alice, mi-am amintit de cuvintele tale scrise pe carte purtata in inima:

    “…nu renunt, am sa invat sa fiu fericita si am sa te invat si pe tine. Noi suntem mai presus de incalcelile astea, noi suntem zeite.”

    da, eu sunt mai presus de incalcelile din viata mea aparute de la un timp. cred ca noi aici toate nu suntem in asteptare ci invatam impreuna sa fim fericite. sa gasim fericirea in ochi de barbat…sau in alta parte.

    te port in gand, va am in suflet

    raluca 10 mai 2009 16:24 Răspunde
  • V-am citit pe toate, nu doar odata…..Nu gasesc cuvinte mai frumoase ….
    V-as darui in schimb cele mai frumoase flori de pe pamint.Am vizitat magazinele cu flori si sint coplesita de atita frumusete!!!!V-as trata si cu o cafea cum numai eu stiu sa fac, dar ….fiind asa departe, va sugerez doar cum sa o preparati: Pt. o cana mare: 2 lingurite instant coffee, o lingurita cappucino, una sau doua lingurite de zahar( in functie de preferinte), citeva picaturi de coniac(sau Tequilla) , apa fierbinte si la sfirsit doua lingurite de frisca.Eu pun frisca cu aroma de Tiramisu, dar merge orice fel de frisca.

    O dupa amiaza placuta!

    Marilena 10 mai 2009 16:24 Răspunde
  • _Cine esti tu? zise micul print.Esti tare frumoasa…
    _Sunt o vulpe-zise vulpea.
    _Vino sa te joci cu mine- o pofti micul print. Sunt atat de trist…
    _Nu pot sa ma joc cu tine-zise vulpea.Nu sunt imblanzita.
    _A! Iarta-ma-rosti micul print.
    Insa dupa un rastimp de gandire , adauga:
    _Ce inseamna ” a imblanzi”?
    ……….
    _E un lucru care e prea dat uitarii_zise vulpea Inseamna ” a-ti crea legaturi”….
    _A-ti crea legaturi?
    _desigur-zise vulpea.Tu nu esti inca pentru mine decat un baietas, aidoma cu o suta de mii de alti baietasi. Iar eu nu am nevoie de tine.Si nici tu n-ai nevoie de mine. Eu nu sunt pentru tine decat o vulpe, aidoma cu o suta de mii de vulpi.
    Dar daca tu ma imblanzesti, vom avea nevoie unul de altul. Tu vei fi, pentru mine, fara seaman in lume. Eu voi fi, pentru tine, fara seaman in lume…
    …………………….
    _Te du cu bine-zise vulpea. Iata care-i taina mea. E foarte simpla: limpede nu vezi decat cu inima. Ochii nu pot sa patrunda-n miezul lucrurilor.
    ……………..
    _Numai timpul cheltuit cu floarea ta face ca floarea ta sa fie atat de pretioasa.
    ……………
    _Oamenii au dat uitarii adevarul acesta- zise vulpea. Tu insa nu trebuie sa-l uiti. Devii raspunzator pentru ceea ce ai imblanzit. Tu esti raspunzator de floarea ta.
    _Eu sunt raspunzator de floarea mea…_ spuse dupa dansa micul print, ca sa tina minte.

    ANTOINE DE SAINT-EXUPERY , Micul Print

    Blanca237 10 mai 2009 16:26 Răspunde
  • Am recicit pentru baietelu meu cartea si m-am dus cu gandul la tine Carmen…

    Blanca237 10 mai 2009 16:27 Răspunde
  • draga Blanca,
    frumos fragment. mi l-a scris cineva odata, pe o carte straina.
    Raluca

    raluca 10 mai 2009 16:30 Răspunde
  • Draga Raluca ma emotioneaza aprecierea ta mai ales ca am inteles ca ai o meserie ce studiaza oamenii?!

    Blanca237 10 mai 2009 16:32 Răspunde
  • Da, Blanca, si Alice a citat candva acest minunat fragment. Iubesc aceasta carte. Am avut si eu, candva, visul ca m-as putea imprieteni cu o vulpe din asta. Nu sa o imblanzesc neaparat…cat sa fiu mai aproape de ea. Dar daca vulpea din poveste a acceptat ca Micul Print sa se aseze cu fiecare zi tot mai aproape de ea, eu, la un moment dat, pastrand politicoasa regula venirii tot mai aproape, n-am mai zarit-o. Fugise. Nu era vulpea mea. Ma inselasem. Nu avea nevoie de mine.

    Draga mea Marilena, cam la fel fac si eu cafeaua, sa stii, dar la picatura de coniac nu ma gandisem pana acum 🙂

    Anda 10 mai 2009 16:33 Răspunde
  • da, am studiat asta. dar nu o practic in moment (din pacate). timpurile si oamneii nu mi-au dat voie.
    te imbratisez

    raluca 10 mai 2009 16:33 Răspunde
  • cata cuvinte frumoase, Cristina Socaciu iti multumesc si tie de „numai duminica”

    raluca 10 mai 2009 16:36 Răspunde
  • te imbratisez din departare si eu draga Raluca.
    Anda , vulpea pe care o cauti o fi pe alta „planeta” ? Sunt sigura ca te asteapta rabdatoare, ca o vulpe rabdatoare, numai sa faci drumul prin nisipul desertului si ea te va intampina la fantana cu apa dulce .

    Blanca237 10 mai 2009 16:40 Răspunde
  • In dupa-amiaza de duminica permiteti-mi sa pun pe masuta intinsa de Pisica , alaturi de cafeaua aromata a Marilenei , clatite aromate cu dulceata de trandafiri si la alegere, cu dulceata de capsune.

    Blanca237 10 mai 2009 16:46 Răspunde
  • ..tocmai reciteam cartea si vroiam sa postez dialogul dintre FLOARE si MICUL PRINT..:)

    …cate coincidente frumoase..

    -” Nu trebuia sa-mi pun mintea cu ea – mi-a marturisit el intr-o zi. Nu trebuie sa-ti pui niciodata mintea cu florile. Trebuie doar sa le privesti si sa le mirosi. Floarea mea inmiresma planeta, insa eu n-am stiut sa ma bucur de lucrul acesta. Povestea aceea cu ghearele, care m-a necajit atat de mult, trebuia sa ma induioseze …

    Mi-a mai marturisit:

    – N-am fost in stare sa pricep nimic pe-atunci! trebuia sa o judec dupa fapte, nu dupa vorbe. Mireasma ei ma imbata si ma insenina. N-ar fi trebuit sa fug de-acasa niciodata! Trebuia ca, dincolo de bietele ei siretlicuri, sa-i presimt duiosia. Florile sunt atat de ciudate! Dar eram prea tanar, ca sa stiu cum s-o iubesc.

    danutza 10 mai 2009 16:46 Răspunde
  • ..marilena,mmmm…foarte apetisanta cafeaua ta..o sa incerc reteta,cu siguranta!multumesc!

    danutza 10 mai 2009 16:50 Răspunde
  • Blanca, „Micul Print” e cartea mea preferata! Avem atatea de invatat din acea carte…

    Cristina Socaciu 10 mai 2009 17:51 Răspunde
  • Carmen, Raluca, va imbratisez!

    Cristina Socaciu 10 mai 2009 17:57 Răspunde
  • ……Am uitat sa va spun ca mai adaug la cafea si French Vanilla . Are cei drept cafeaua asta cam multe calorii, dar….te pune pe picioare !Ce coincidenta Anda! Si tu faci cafeaua aproape ca si mine! Poate intr-o zi vom gasi un loc in care sa ne intilnim si sa ne rasfatam cu ce e mai bun ….Deocamdata forumul acesta e cel mai minunat loc de refugiu, liniste,speranta….

    Va imbratisez cu mult drag!

    Alice,sa ai parte de tot ce e mai frumos si bun pe lumea asta! Nici nu-ti dai seama ce mult ai realizat cu mintea, sufletul si inspiratia ta divina, pentru noi cititoarele!!!!!

    Marilena 10 mai 2009 18:02 Răspunde
  • Da draga Cristina, eu am venit in chip de vulpe , am asteptat sub mar sa vina ” micii printi” din casa Alicei sa ma imblanzeasa, desigur aceia ce au nevoie de aceasta vulpe.

    Blanca237 10 mai 2009 18:02 Răspunde
  • Zeite dragi, Alice…adorata mea, sa ma ierti ca tristetea de azi m-a impins sa fac un text mic folosind numai titluri din editorialele, postarile si cartile tale. E felul meu de a-ti multumi in special tie, si Zeitelor ce ma primesc mereu printre ele…

    La inceput am crezut ca stiu “Totul despre dragoste”. Desi “Nu ma pricep la farse” mi-am folosit “Frumusetea ca arma”, neuitand totusi nicio clipa ca sunt “Un razboinic, o biata femeie” , incercand sa gasesc printre “Prea putinii monogami ai planetei “o iubire “Pentru toata viata si pentru toata moartea”. Stiam bine ca “ Noi, jumatatile barbatilor nostri” suntem cu mult “ Mai aproape de perfectiune decat barbatii” fiindca simtim diferenta dintre “Mari iubiri si mici inghesuieli”, printre “Ademeniri” si “Superlative bizare”, in drumul pe care-l urmam spre ceea ce ar trebui sa fie o “Iubire pe viata si pe moarte”.
    “Am incercat sa-mi ucid trecutul”, sa arunc “Sticluta cu lasitate” si sa alung “Singuratatea in coada de peste” ce-mi fusese alaturi atatea “Nopti albe”, uitand ca “N-am reusit inca” sa aflu care este momentul exact “Cand sa-ti pregatesti inima pentru iubire”. Cu “Jumatate de luna, jumatate de inima”, am ajuns sa rostesc “ Ce bine ca esti, ce mirare ca sunt”, sa respect cu strictete toate “Poruncile dragostei”, crezand prea devreme ca sunt deja “ Dincolo de bine, dincoace de rau”. Insa “ Cuvintele dupa care am tanjit “ nu numai ca n-au venit niciodata, dar chiar s-au transformat in “Cere ce ti se poate da”, cuvinte scrise in “SMS-uri otravite la cina “.
    Fiindca “ Sunt condamnata sa-mi fie mila”, am trait “Asteptand, asteptand”, pana cand o “Dezvaluire profunda sau dezvaluire obscena” m-a dus firesc catre ‘Fuga din paradis”, catre “Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de pustiu”. Cu cineva care nu stie ca “ A trada inseamna a muri putin”, am ales sa “ Nu fac parte, nu voi face intreg”.
    Dupa “Prea mult trecut si prea putin noroc”, intr-o duminica in care o intamplare minunata m-a facut sa-mi spun “Si totusi exista duminici”, am intalnit pe acest blog niste fiinte minunate, care mi-au amintit “ De ce iubesc, atat de mult, femeile”. Cu ele invat sa depasesc clipa “ Cand te temi sa te indragostesti”si sa-mi pregatesc inima ca sa pot trai “ Povestea celor mai frumoase iubiri “. N-am sa le intreb cine sunt , fiindca stiu deja raspunsul : “ Noi …suntem zeite” 🙂

    Va imbratisez cu mare drag…

    Roberrta 10 mai 2009 19:36 Răspunde
  • ..frumos Roberrta..

    Sara 10 mai 2009 19:42 Răspunde
  • Roberrta, am pentru tine o replica inteligenta si profunda, cu privire la textul de mai sus: foarte tare!!!!! : )

    AlinaG 10 mai 2009 19:49 Răspunde
  • Foarte frumos, Roberrta!

    Cristina Socaciu 10 mai 2009 20:13 Răspunde
  • buna seara va spun si eu…
    si ce-as putea sa mai spun roberrta? e rotund, e perfect…
    o sa mi-l iau cu mine… pot? imi dai voie?
    ca sa nu uit, nu as putea, dar mai zic si eu… sa nu uit ce frumusete las, ce suflete ma asteapta inapoi.

    pisica 10 mai 2009 20:37 Răspunde
  • Zeite dragi…sunt doar cuvintele lui Alice, eu le-am asezat astfel incat sa-mi pot spune cumva povestea si sa va multumesc. Pisica draga, desigur ca le poti lua cu tine. O sa ne lipsesti tare tare, dar te vom astepta cuminti. Daca voi n-ati exista….oare cum era melodia lui Joe Dassin?

    http://www.youtube.com/watch?v=bHUH8cP7p90

    Roberrta 10 mai 2009 20:45 Răspunde
  • E tarziu si seara mea inmugureste de amintiri. M-am pomenit sub cerul unui apus de soare atat de cunoscut, de dureros de viu. Si s-au topit in sufletul meu bucati de viata trecuta, farame de vise interzise, dezvaluiri de cuvinte neatinse. Si am ramas, cu privirea spanzurata, in norii ca de fum, ce incepusera sa imi intunece visarea. Si am simtit cum un zid de umbre ma inconjoara, ma sufoca, ma condamna sa-mi fie teama, sa flanez prin noapte, prin cuvinte, prin vise. Dar, parca inserarea mea e totusi alta, e atarnata intr-un anotimp necunoscut. Intr-un timp perfid. Intr-o zi tacuta. In niste ore in care mi-e mai dor ca niciodata, in care mi-e inima mai sarata ca oricand.

    Pisica iubita, iti doresc vacanta frumoasa. Ce dor imi va fi de tine. Dar ma consolez cu gandul, ca poate ne vom intalni.
    Cristina Socaciu, ce frmos e citatul tau din Paler. “Vino sa pot regasi drumul spre mine.” Sunt cuvintele pe care le iubesc intr-un mod deosebit, care imi sunt scrise pe o perna primita de la un om special, care imi sunt tatuate pe inima.
    Roberrta, fara cuvinte. Minunat!
    Raluca, Dalila, Simina Ioana, Rosanne, Anda, Sara, Blanca, Carmen Sofianu, Cristina Bizu, Ema, Amore, Atena, Anna, Corina, Danutza, AlinaG…buna seara.

    Alice, ingerul meu frumos, te imbratisez cu sufletul!

    alyce 10 mai 2009 20:51 Răspunde
  • si mie imi va fi dor de tine lisa mic. dar te iau cu mine in vis, in talisman, in gand… pe toate va iau.

    pisica 10 mai 2009 21:01 Răspunde
    • Roberrta, m-ai ravasit cumplit! Nici eu n-as fi fost in stare sa construiesc asemenea castel de emotii! Iti multumesc. Va multumesc, cu lacrimi in suflet. Va sarut- cata revarsare de dragoste aici, cat tumult, cat miracol!

      Alice Nastase 10 mai 2009 21:22 Răspunde
  • Alyce, „Vino, sa pot regasi drumul spre mine.” , e cea mai frumoasa definitie a dragostei…

    Cristina Socaciu 10 mai 2009 21:13 Răspunde
  • dragele mele revin cu un mesaj de la dalila noastra frumoasa: „transmite-le salutari fetelor si pupici multi multi multi!”
    v-am transmis, da?

    pisica 10 mai 2009 21:13 Răspunde
  • Iau gandurile voastre bune, pupicii transmisi, ritmurile lui Joe Dassin pe care vi le-am dedicat cu drag, din drag…si incerc sa-mi duc tristetea spre nani. Nu inainte insa de a va imbratisa cu mare drag, ca un dor, pe cat de intens, pe atat de necunoscut…

    Noapte frumoasa, Zeite…

    Roberrta 10 mai 2009 21:21 Răspunde
  • http://www.youtube.com/watch?v=mVX5Dz7NV1c

    I’ll come running just to see you again

    When you’re down and troubled
    And you need some loving care
    And nothing, nothing is going right
    Close your eyes and think of me
    And soon I will be there
    To brighten up even your darkest night

    You just call out my name
    And you know wherever I am
    I’ll come running to see you again
    Winter, spring, summer or fall
    All you have to do is call
    And I’ll be there yeah
    You’ve got a friend…

    If the sky above you
    Grows dark and full of clouds
    And that old north wind
    Begins to blow
    Keep your head together
    And call my name out loud
    Soon you’ll hear me
    Knocking at your door

    You just call out my name
    And you know wherever I am
    I’ll come running to see you again
    Winter, spring, summer or fall
    All you have to do is call
    And I’ll be there
    Yes, I will

    Now ain’t it good to know
    That you’ve got a friend
    When people can be so cold
    They’ll hurt you and desert you
    And take your soul if you let them
    Oh, but don’t you let them

    You just call out my name
    And you know wherever I am
    I’ll come running, running to see you again
    Winter, spring, summer or fall
    All you have to do is call
    And I’ll be there
    Yes I will see you again
    You’ve got a friend

    Oooh…
    You’ve got a friend

    si va strig cu sufletul pe rand: Alice, simonaioana, lisa mic, stefana, anna, rosanne, dalila, raluca, corina, ema, ella, ela, simone, simonaradoi, cristina bizu, cristinasocaciu, carmensofianu, anda, alinag, mi, soso, monica, danutza, narta, roberrta, sara, marilena, blanca, d-na murgoci, anastacia, catalina, costi, valin…

    pisica 10 mai 2009 21:22 Răspunde
  • A fost o duminica frumoasa nu? Eu m-am simtit ca intr-o familie, va sarut pe toate si va spun noapte frumoasa.

    Blanca237 10 mai 2009 21:30 Răspunde
  • Si eu ascult Joe Dassin zilele astea, Roberrta…cand mi-e tare dor de limba franceza si nu numai…ai scris intr-adevar foarte frumos si m-ai facut sa-mi amintesc de multe din cele citite…
    Castelul de emotii are mereu temelia zidita de tine, Alice, si nu e un castel de nisip pe care sa-l prabuseasca oceanul vietii…fiecare caramida zidita se pare ca e un gand la care vibram la fel…

    Anda 10 mai 2009 21:31 Răspunde
  • Alice eu stiu ca miracolul esti tu. ca fara tine, vorba lui Francois Villon, „am fi ca icoanele, doar chipuri goale” eu stiu ca lumina vine de la tine, noi iti intoarcem, prea putin, dupa puterile noastre, ceva din stralucirea, din maretia cu care ne-ai luat pe toate, pe fiecare in parte si in intreg si ne-ai imbratisat si ne-ai daruit o lume. lumea ta. viata ta.
    in noaptea asta iti repet: te iubesc.
    o sa mai spun si maine, apoi tacerii mele o sa-i raspunda mediterana… o sa ma ierti?

    pisica 10 mai 2009 21:53 Răspunde
  • si va spun noapte buna tuturor…

    pisica 10 mai 2009 21:58 Răspunde
  • Alice scumpa, dragelor, va iau cu mine in vis. Somn usor.

    http://www.trilulilu.ro/allessutza/82ce168fed1d98

    alyce 10 mai 2009 22:00 Răspunde
  • Coplesitoare frumusetea textului tau, Roberrta! Coplesitor adevarul, asemanreea povestilor noastre e coplesitoare si ea, darul primit din inima Alicei a ajuns drept in inimile noastre.
    Si ma simt coplesita de marinimia asta!

    Noapte buna, inimi frumoase!

    mi 10 mai 2009 22:21 Răspunde
  • roberrta, e minunat ceea ce ai scris tu. n am cuvinte
    noapte buna

    raluca 10 mai 2009 22:55 Răspunde
  • Buna dimineata la cafea calda in care am amestecat toate cuvintele dupa care am tanjit si cele pe care le-am spus, tanjind…
    Roberrta, bravo, foarte frumos, felicitari!
    Alice, ma tin de inima ta.
    Va imbratisez cu dor.

    rosanne 11 mai 2009 6:41 Răspunde
  • Buna dimineata, zeite! Vin cu drag la cafeaua pregatita de tine, Rossane si azi o sa ma tin strans de mainile voastre…
    Plec spre serviciu dupa o noapte de nesomn…
    Alice, Rossane azi chiar am nevoie mainile voastre!

    O zi minunata, zeitelor!

    Florin Chilian – Chiar daca
    „http://www.youtube.com/watch?v=XlOgO1ZFIy4&feature=related”

    Cristina Socaciu 11 mai 2009 7:01 Răspunde
  • Cristina,te tin strans, strans.Stii asta…Ma voi gandi la tine azi.

    rosanne 11 mai 2009 7:07 Răspunde
  • Buna dimineata,
    Vin si eu la cafeaua ta, Rosanne. Am lipsit in weekend de langa voi, dar am citit azi noapte tarziu tot ce ati scris si am plans si am zambit si am adormit cu zambet pe buze si pe vise.
    Carmen, cu mare drag. Iti cumpar cartea si ti-o daruiesc vineri.
    Saptamana frumoasa cu multe zambete si bucurii.
    Cristina, si eu te tin de mana.
    Va imbratisez pe toate cu drag si dor.

    Felice 11 mai 2009 7:57 Răspunde
  • Ion Minulescu – RomanÅ£a Răspunsului Mut
    Ce vad!…
    E-adevarat?…
    Tu esti?…
    Cum?…
    N-ai murit?…
    Tot mai traiesti?…
    Pendula care te-ai oprit din mers,
    Încerci acum sa mergi în sens invers?…

    Hai!… Spune-mi…
    Spune-mi tot ce stii…
    Sa-mi spui chiar si minciuni,
    Sa-mi spui
    Ce n-ai spus nimanui –
    Nici celor morti,
    Nici celor vii …

    Ce victime ai mai facut
    Din clipa-n care urma ti-am pierdut?…
    Ce vrajitoare te-a trecut prin foc
    Si-a reusit sa-ti puna inima la loc?…
    Si care-anume sfânt din calendar
    Te-a sfatuit sa te-ntâlnesti cu mine iar?…

    De ce zâmbesti?
    E-adevarat?…
    Te-ai razgândit?…
    Ne-am împacat?…
    Iar ne iubim?…
    Sau, poate, si-azi ne regasim
    Aceiasi vechi dusmani?…
    Dar tu mai stii dupa câti ani?…

    Eu te-am iertat de mult!…
    Dar tu?…
    Raspunde-mi “Da”…
    Raspunde-mi “Nu” –
    Totuna mi-e!…
    Stii tu de ce –
    La tine “Nu” si “Da” nu sunt
    Decât aceleasi vorbe-n vânt!…

    De ce te temi?…
    De ce-ti ascunzi
    În palme ochii tai rotunzi?…
    De ce-ti aprinzi ca un semnal
    De foc bengal
    Obrajii tai de portelan
    Si inima de Caliban?…

    Raspunde-mi!…
    Vreau sa stiu si eu,
    De ce-ai venit?…
    De dragul meu?
    Sau, poate, n-ai venit decât
    Sa-mi torni, ca si-n trecut, pe gât
    Un paharel de coniac,
    Ca eu sa tac,
    Iar tu sa tipi
    Si sa dispari, apoi, suspect,
    Cu voluptatea unei bombe de efect!…

    Ce zici?
    Asa e c-am ghicit
    De ce-ai venit?…
    De ce te-ncrunti si nu-mi raspunzi?…
    Ce nou secret îmi mai ascunzi?…
    De ce scrâsnesti din dinti
    Si taci?…
    Hai!… Spune-mi, ce-ai de gând sa faci?
    Deschide-ti gura – mii de draci! –
    Si lasa-ma sa-ti mai sarut…
    Nu gura…
    Ci raspunsul mut!…

    Monica Radulescu 11 mai 2009 8:06 Răspunde
  • Buna dimineata, Zeite dragi…

    Rosanne, o ceasca de cafea mai gasim si ptr. mine? Deschidem sticluta cu praf de sperante si turnam mult, cat sa ne tina…toata ziua.
    Alice, iti multumesc din inima mea, mereu langa inima ta. Iti multumim ca ne ocrotesti si ne ingadui…
    O zi minunata, Zeite minunate..

    Roberrta 11 mai 2009 8:06 Răspunde
  • Buna dimineata!
    Ma tin de inimile voastre cu putina teama de greutatea trairilor mele.Beau insetata cafeaua ta Rossane si toate cuvintele dupa care am tanjit ma inunda.Praful de speranta peste noi sa vina Roberrta,fiindca avem atata nevoie.
    O sapatamana minunata tuturor !

    narta 11 mai 2009 8:18 Răspunde
  • Buna dimineata ! Va trimit imbratisarea si privirea violeta a irisilor …

    Blanca237 11 mai 2009 9:17 Răspunde
  • Buna dimineata va spun si eu, o saptamana de primavara adevarata in suflete sa aveti!

    Anda 11 mai 2009 9:18 Răspunde
  • buna dimineata dintre bagaje va spun si eu.
    sa va fie saptamana aceasta si toata luna lui mai plina de flori, de gand, de suflet…

    pisica 11 mai 2009 9:28 Răspunde
  • Cand indragostitii au luat peste tot foc,
    Se prind de mana
    Si se arunca amandoi
    Intr-o verigheta
    Cu apa putina.

    Este o cadere importanta in viata
    Si ei zambesc fericiti
    Si au bratele pline cu flori
    Si aluneca duios
    Si aluneca maret pe jos,
    Strigandu-se pe nume ziua
    Si auzindu-se noaptea

    De la o vreme li se amesteca ziua cu noaptea,
    Intr-un fel de tristete deasa…

    Verigheta raspunde
    Tocmai pe taramul celalalt.
    Acolo e o plaja mare
    Plina cu oase imbratisate
    Care dorm cu albul lor ostenit,
    Ca niste scoici frumoase
    Care s-au iubit toata marea.

    Marin Sorescu, Balada

    Blanca237 11 mai 2009 9:56 Răspunde
  • Roberrta, este minunat cum ai reusit sa pui la un loc cuvintele de suflet ale lui Alice…
    Buna dimineata va spun si eu, azi e soare pentru toata lumea, hai sa ne luam cate-o felie si s-a bagam in camara sufletului…sa mai lumineze un pic si p-acolo…

    Soso 11 mai 2009 10:21 Răspunde
  • soso draga mea, pot sa-ti cer adresa de e-mail?

    pisica 11 mai 2009 10:41 Răspunde
  • Soso 11 mai 2009 11:24 Răspunde
  • multumesc…

    pisica 11 mai 2009 11:32 Răspunde
  • Dragelor, mai sus aveti adresa mea, este pentru voi toate! Multumesc Pisica…

    Soso 11 mai 2009 11:43 Răspunde
  • soso eu iti multumesc… pentru fiecare zambet pe care il voi simti venind de la tine.

    pisica 11 mai 2009 12:00 Răspunde
  • Cantec de dragoste – Rainer Maria Rilke

    Cum sa-mi impiedic sufletul
    sa nu-l ajunga cutremurat pe-al tau ?
    Cum sa-l inalţ deasupra ta
    spre alte lucruri, altundeva ?
    O, cum, cum l-aÅŸ aduna
    langa ceva pierdut in intuneric,
    Intr-un ungher tacut, strain, nefrematand,
    ce nu se-ndeparteaza
    cand adancurile-Å£i luneca departe, unduind.
    Ci tot ce ne-nfioara, pe tine ÅŸi pe mine,
    ne impreuna totuÅŸi aÅŸa cum un arcuÅŸ
    din doua strune doar un sunet scoate.
    Pe ce vioara suntem instrunaţi ?
    Şi ce artist ne ţine-n mana lui,
    cantec cum altul nu-i ?

    Felice 11 mai 2009 13:25 Răspunde
  • Va sarut si va imbratisez, zeite!
    Blanca, multumesc pentru „Micul print” si ca te.ai gandit la mine scriind…Iar tu Robertta ai fost FRUMOASA cu slovele tale! Neasemuit de FRUMOASA…
    Si voi zeite, va strig cu drag pentru gandurile voastre FRUMOASE , pentru sufletul vostru…Alice, Alyce, Pisica, Blanca, Robertta, Felice( draga Felice, multumesc, de obicei eu daruiesc, dar uite ca mi.e dat sa si primesc…),Soso, Simona,Cristina,Anna,Corina, Monica,Sara, Rosanne,Anda,Narta, AlinaG, Mi, Vioviod,Danutza,Raluca,Marilena,Crina…Si pe voi baieti,Costi, inteleptul si Valin( ar fi rimat cu poetul, dar m.am gandit sa nu.ti sune aiurea), care scrie versuri frumoase…

    Despre bujori

    S.au scuturat bujorii toata noaptea
    Si.am tresarit in somn de dorul lor,
    Petale mici cadeau luptand cu moartea
    Strigandu.si cantul propriu toate.n cor.

    Cand m.am trezit pe jos erau multime
    Intr.un covor ros’, neasemuit,
    Le.am adunat plapand, cu gesturi fine
    Fiind marturia clipei ce.am iubit.

    Mai vreau bujori, sa.mi mai aduci o data
    Eu ii confund mereu cu Dragostea
    Aceea mare, clar nemasurata,
    Ce te loveste.n plin, nu scapi de ea.

    De ce.ai scapa? Tu las.o sa.ti colinde
    Ca un fluid prin trupul amortit
    De monoton si lipsa de cuvinte,
    Soptindu.ti iar: ” Bujorii au inflorit!”

    Carmen Sofianu 11 mai 2009 13:46 Răspunde
  • carmen sofianu, draga mea, cat am cautat ieri bujorii!
    si nu i-am gasit. nu i-am gasit pentru ca erau la tine.
    iti multumesc mult.
    si dintre bagaje visez… as vrea sa ma astepte si pe mine cineva.
    sa imi spuna ca sunt ca un bujor inflorit, cand eu sunt numai noapte si neagra, de neatins, de nevazut, pisica….
    mi-e dor sa ma astepte cineva la capatul inimii mele.
    mi-e dor de voi.
    mi-e dor de bujori.

    pisica 11 mai 2009 13:56 Răspunde
  • Draga Pisica, noi toate avem nevoie de bujori…De aceea am scris despre ei…Sa fie ai nostrii!
    E ca un descantec. Ti.e dor de bujori? Intr.o zi ” te vor lovi din plin, cu rosul lor nebun”. Te sarut si spor la facut bagaje!

    Carmen Sofianu 11 mai 2009 14:17 Răspunde
  • Draga Carmen, iti trimit un gand bun din cealalta parte a orasului la fel de stropita de ploaie.

    Blanca237 11 mai 2009 14:34 Răspunde
  • Si pentru ca o prietena mi-a adus marea aproape azi, chiar daca doar prin telefon, mi-a venit in minte aceasta melodie. Sper sa va placa.
    http://www.youtube.com/watch?v=0mLvwVIW83g&feature=related

    Felice 11 mai 2009 14:57 Răspunde
  • Ioana, iti multumesc tare mult ca mi-ai vizitat blogul… Esti bine venita oricand.

    Andrada 11 mai 2009 14:58 Răspunde
  • Cea mai lunga si draga imbratisare tuturor fetelor, tuturor! Sunteti cu mine mereu, va port recunostinta si va pretuiesc! Sa fiti invaluite de dragoste!
    Pisico, saluta Sicilia mea draga! Sa ai zile frumoase !
    Alice, cat vreau sa te vad…

    Simona Radoi 11 mai 2009 15:38 Răspunde
  • Roberrta te felicit si eu, ai fost extrem de inspirata, m-ai dat gata!

    Ce frumos miros bujorii tai Carmen! Ii astept sa imfloreasca, ii pandesc, acum la mine e o nebunie cu salcamii.

    Pisica, spor la bagaje si drum bun. Te imbratisez, o sa-mi fie dor de tine.

    Va imbratisez pe toate- toate. Eu beau cafea si dupa masa, daca mai este vreun doritor, sunteti invitatii mei.

    simona ioana 11 mai 2009 16:07 Răspunde
    • Beau eu cu tine, Simona Ioana, ca tot am lipsit la cafeaua de dimineata, si-am ramas asa, cu un jind si cu dor mare de voi! Va imbratisez, azi dupa cuvintele voastre am tanjit!

      Alice Nastase 11 mai 2009 16:47 Răspunde
  • simonaioana mea eu nu beau cafea, dar stau cu tine… langa tine. cu dor. langa tine si langa Alice.

    pisica 11 mai 2009 17:16 Răspunde
  • „Ne opream in fata fiecarei luciri,
    atingandu-ne tamplele.
    Si cum te tineam cu bratul,langa inima,
    coama ta inelata-mi imbraca umarul
    ca o mantie fosnitoare.

    Ne priveam unul pe celalalt, deodata, ca pe-o harta a lumii.
    Radeam de-nfatisarea noastra, de faptul
    ca am doua maini.
    Le-ntindeam in aer, si tu
    credeai ca sunt doua spite de roata,
    in timp ce gandurile ni se fugareau
    pe o aeriana campie.
    Se chemau, se sarutau
    pe o aeriana campie.

    Uite, strigai, pe aceste frunti omenesti
    se sprijina lumea ideilor,
    asa cum odinioara pamantul se sprijinea
    pe spinarea elefantilor indici.”(Nichita Stanescu, Geneza)

    Bine v-am gasit tot la cafea, tot cu dor de cuvinte, de emotii, de un „noi” in care sa cred…
    Alice, esti minunata asa misterioasa in fotografia cea noua! Tu ai atata viata in simtaminte, incat ele se vad si in alb-negru. Tu poti transforma non-culorile in curcubee…Te imbratisez.

    rosanne 11 mai 2009 17:38 Răspunde
  • Si langa Nichita de la mine, Pisica. Drum bun si frumos sa ai! Multumesc si eu pentru ganduri.

    rosanne 11 mai 2009 17:39 Răspunde
  • Elena Farago – Si Iar Mi-i Sufletul La Tine…

    …Si iar mi-i sufletul la tine
    Atât de-ntreg,
    Atât de tot,
    Ca-mi sorb o lacrima si-mi pare
    Ca cere,
    Mângâie,
    Si doare,
    De parca tu ai plâns-o-n mine,
    De parca ti-am venit de tot…

    Asa!… da-mi mâinile-amândoua,
    Si ochii amândoi mi-i da,
    Deschisi adânc
    Si mult
    Si-aproape
    Pân-vom închide-o sub pleoape
    Aceeasi stea topita-n doua
    De mult ce ia
    De mult ce da…

    Si calea gândului se-nchide
    Doar lacrimile vad îsi cer…
    Si nu mai am nici ochi,
    Nici gura…
    Pe valul marii ce ma fura
    Privirile nu-si pot deschide
    Decât fereastra dinspre cer…

    Cristina Socaciu 11 mai 2009 18:22 Răspunde
  • Frumos di plin de dor draga Cristina Socaciu.
    Pisica, „ia cu tine si inima, inima mea si ascundeo in bagaje pe undeva”….

    Blanca237 11 mai 2009 19:28 Răspunde
  • Scuze pentru greseli, m-am grabit!

    Blanca237 11 mai 2009 19:29 Răspunde
  • Buna seara, Doamnelor,
    Pisica, nu am uitat ca vei pleca maine dimineata, iti doresc drum bun si o vacanta minunata. Iti multumesc pentru urari si pentru pumnii stransi. Va multumesc si voua, Carmen Sofianu, Ema, Felice pentru ca v-ati gandit la mine… si dragelor mele Anna si Rosanne… si lui Cris…
    S-a schimbat si fotografia Alicei… e frumoasa, e misterioasa… Imi place.
    Narta, povestile noastre se aseamana atat de mult… Mult, mult, mult.
    Va sunt profund recunoscatoare pentru minunatele poezii pe care le postati. Vreau sa va spun ca le copiez pe toate si le salvez intr-un singur document pe care l-am intitulat Cele mai frumoase poezii de dragoste… iar fiecare dintre ele poarta, pe langa semnatura autorului, si semnatura celei/ celui care a postat-o impreuna cu starea minunata pe care ne-a transmis-o.
    Va imbratisez in gand pe toate.

    ela 11 mai 2009 19:36 Răspunde
  • Buna seara, Zeite…

    Am intrat sa va citesc, sa va imbratisez, sa o asigur pe draga noastra Pisica de gandurile bune ce o vor insoti de-a lungul si de-a latul calatoriei ei. Te vom astepta, vacanta de vis iti doresc! Vis pe care, desigur, ni-l vei impartasi la o fericita intoarcere.

    O noapte frumoasa, Zeite dragi…

    Roberrta 11 mai 2009 20:12 Răspunde
  • va imbratisez cu sufletul si va multumesc de ganduri.
    asa cum am promis, am revenit de imbratisari, de dor, de drag…
    si va strig pe rand, soptit, ca sa va iau pe fiecare cu mine…

    pisica 11 mai 2009 20:32 Răspunde
  • Sunt aici, pentru tine Alice, pentru tine Pisica frumoasa si draga, pentru voi toate zeite cu suflete minunate…

    Soso 11 mai 2009 20:44 Răspunde
  • Va scriu, azi, dupa ce luni de zile v-am citit. Va scriu, azi, disperata, abandonata, trista! Pe scurt, povestea mea… M-am indragostit de un barbat, il iubesc nebuneste si imi facusem zeci de sperante, sute de iluzii, mii de vise in ceea ce priveste viitorul nostru. E drept, impreuna nu am discutat nimic concret. Eram doar la inceputul relatiei noastre. Am nimerit intr-o perioada a vietii lui cand era devastat de durere, de furie, de dor. Se despartise de o femeie, care nu ii oferise mare lucru. Inaintea ei, fusese o sotie isterica ce a plecat din casa cu tot cu copil, lasandu-l singur. A urmat femeia de care va ziceam ca l-a dezamagit. Pot spune ca l-am scos dintr-o „criza”. Si… cand m-am indragostit, cand i-am marturisit ca-l iubesc, a cautat-o pe EA. Ea care are familie, e maritata. Ea care este egoista si nu se gandeste ca acest om are viata lui, ca nu o poate astepta pe EA sa se desparta (nu are nici cea mai mica intentie sa se desparta de sotul ei). Cat de egoista poate fi? Va intrebati de ce o condamn pe ea? Il condamn si pe el, dar ea e cea care pacatuieste. Sunt disperata! Suntem oameni trecuti de o varsta, noi, femeile din viata lui, avem peste 30 de ani, el aproape 40. oare e criza varstei. A cui? A noastra? A lui?
    V-am expus „tehnic” problema… Nu sunt in stare si nici nu ma priep sa scriu atat de frumos ca voi. Ce sa fac? Pot gasi, in voi, umarul pe care sa ma sprijin in aceste zile in care sufletul meu e distrus?

    Maria 11 mai 2009 20:48 Răspunde
  • Bine v-am regasit, dupa ceva vreme in care m-am chinuit sa rezist sa nu deschid internetul pentru ca stiam ca n-am sa ma mai pot desprinde de voi… Am avut mult, foarte mult de lucru, de scris, nici acum nu am terminat, dar ispita a fost prea mare! Si ce-am gasit aici… Cuvintele, versurile, melodiile, tot, sunteti voi cu sufletele voastre minunate.
    Azi, cand ma intorceam acasa, am oprit masina in mijlocul strazii sa admir frumusetea naturii, chiar si intr-un oras aglomerat: pe de-o parte a masinii era un soare orbitor. Pe cealalta parte, nori negri si un curcubeu incredibil de clar isi facea loc printre ei.. In fata masinii, ploua cu galeata. In spate, era ucomplet uscat.. Patru peisaje diferite: soare, nori, ploaie, desert, si o raza de curucubeu ca o speranta luminoasa.. Ca sufletul meu, care se zbate intre desertaciuni si iubire.. Mi s-a parut incredibil si atunci m-am gandit la voi, la lumina pe care o aduceti aici dintre norii negri de fiecare zi.
    Multumesc, Alice.

    simone 11 mai 2009 20:52 Răspunde
  • soso pentru tine special o taina: maine o sa am tricou verde, dungi verzi la adidasi, sosete verzi… si o sa-mi pun in fiecare zi un zambet verde mare, mare, mare…
    si pentru tine Alice, pentru lumina ta buna si blanda si atat de draga mie: iti las inima mea neagra la aeroport, o trimit sa vina la tine si sa te ocroteasca.

    pisica 11 mai 2009 20:54 Răspunde
  • Pisica buna, nu am apucat sa citesc unde pleci, dar oriunde ar fi sa ai zile linistite si mult soare, sa torci la caldura si sa te umpli de lumina! Drum bun!

    simone 11 mai 2009 20:57 Răspunde
  • Imi privesc bataile inimii , atunci cand nu am cum sa le privesc pe ale celui care sa ma lase sa ma apropii…Sunt atat de aproape de singuratate mea incat ii aud rasuflarea grea in noapte. Aud un ras hilar venit de dincolo de gratiile sufletului meu, privesc cu un ochi, zambesc cu jumatate de gura. Ma privesc in inima, ma intreb cat va mai dura taietura asta…va trece doar cand alta ii va lua locul?! Cineva spunea..”stiu ca va veni ultima zi, fa-o Doamne sa treaca repede, sa fie usoara” Stiu, inima , ca vor mai fi dezamagiri, fa-le, Doamne sa fie usoare…dar sa nu fie niciuna ultima.
    Imi privesc pulsul care zvacneste de cuvinte nerostite, de trairi injumatatite, de un „noi „fara el…de un „eu” fara noi…
    Va strang de maini si adorm usor.Somn lin!

    rosanne 11 mai 2009 21:05 Răspunde
  • Rosanne, draga mea, sa iti aduci aminte in somn de un lucru minunat rostit de zeita Anda…”colivia se deschide din interior, nu-i asa?”…indreapta-te catre gratiile reci ale sufletului, le vei regasi si le vei recunoaste dintr-o privire, dintr-o atingere…cauta lacatelul ala mic de aur, ia cheia de acolo de unde ai lasat-o la ultima taietura si deschide-l…nu-ti mai privi inima minunata de la distanta, ci imbratiseaz-o cu drag, e a ta…
    iubeste-o tu un pic, doar pana cand o vei imparti cu un „el”, panseaza tu taietura inaintea lui, ca sa fii frumoasa si intreaga cand te va gasi…iti tin de un capat, daca vrei…

    Soso 11 mai 2009 21:14 Răspunde
  • m-ati uitat? 🙂
    eu am venit de pe drumuri cu un zambet mare pe buze, tatuat pe suflet…
    alice draga mea tot caut raspunsul de la tine…unde in suceava?
    iertati-mi scrierea dezlanata, sunt obosita..vroiam doar sa va spun ca m-am intors, ca mi-a fost dor de voi, ca v-am purtat in suflet in drumurile mele, ca mi-e bine, ca sunt fericita…
    noapte buna dragele mele!
    noapte buna alyce, parte din sufletul meu, noapte buna frumoasa mea rosanne, noapte buna anna, pisica mea draga, anais, amore, roberrta, carmen sofianu, cristina socaciu, simona ioana, raluca, cristina bizu, valin, soso…noapte buna!

    dalila tua 11 mai 2009 21:19 Răspunde
  • dalila cine crezi ca te-a uitat? eu nu… o nu.
    simone in vacanta plec… de-aceea mi-e si dulce si amar… ca plec de langa voi si ca plec in locrui frumoase. pe care o sa vi le povestesc la intoarcere…

    pisica 11 mai 2009 21:25 Răspunde
  • Buna seara!
    Draga Ela se spune ca cine se aseamana se aduna.Cred ca de aceea ne-am intalnit aici, pentru povestile noastre atat de asemanatoare .Impartasindu-le simtim ca nu mai suntem singure si speranta revine in noi.E atata caldura aici!E atat de bine!

    Lucian Blaga – Dorul

    Setos iţi beau mirasma şi-ţi cuprind obrajii
    cu palmele-amândouă, cum cuprinzi
    în suflet o minune.
    Ne arde-apropierea, ochi în ochi cum stăm.
    Åži totuÅŸi tu-mi ÅŸopteÅŸti: „Mi-aÅŸa de dor de tine!”
    AÅŸa de tainic tu mi-o spui ÅŸi dornic, parc-aÅŸ fi
    pribeag pe-un alt pământ.
    Femeie,
    ce mare porţi în inimă şi cine eşti?
    Mai cântă-mi înc-o dată dorul tău,
    să te ascult
    şi clipele să-mi pară nişte muguri plini,
    din care înfloresc aievea – veÅŸnicii.

    „Mi-asa de dor de tine!”…cat as vrea sa aud cuvintele astea din nou!
    Noapte linistita cu vise senine tuturor!

    narta 11 mai 2009 21:36 Răspunde
  • Noapte blanda, zeitelor!

    Cristina Socaciu 11 mai 2009 21:41 Răspunde
  • Noapte buna, mi-e drag de voi!

    simone 11 mai 2009 21:43 Răspunde
  • E tarziu si sunt plina de doruri de voi…
    am intrat grabita s-o prind pe Pisica si sa-i spun calatorie frumoasa si intoarcere grabita…O sa ne lipsesti ! Vino curand ! Vacanta frumoasa!

    Am gene grele de nesomn, de munca, de zbateri…am ramas datoare cu multe dintre cuvintele mele de taina si de cele tanjite…o sa le astern, pentru voi, pentru noi….poate maine va fi o zi mai „cuminte”, mai rabdatoare cu mine…Roberrrta frumos colaj, felicitari !

    Noapte buna si cer umplut de stele

    Cat de frumoasa-mi esti si-n poza asta….alice a mea!

    monica 11 mai 2009 21:50 Răspunde
  • Ion Vlasiu – In spatiu si timp
    „Viata mi-o caut.vreau sa traiesc si nu stiu de unde sa incep.Viata inseamna lupta si n-am un camp de bataie”.
    ” Oare de ce nu sunt trist? Poate ca sufletul e ceva ce traieste numai la caldura”.
    ” A venit primavara si nu ma pot bucura.sunt uscat si pomii inmuguresc.Unde esti suflete, vreau sa cant si sa rad!”
    ” Singura mea punte cu viata este vizuala.Pot privii semenii pe strada si toti imi par frumosi…In goana lor, cum se impletesc, cum se apropie si se departeaza. toti par obsedati de ceva ce e mai departe. Numai eu traiesc in prezent, fiindca nu am nici o tinta”.
    Ion Vlasiu – Cartea de toate zilele
    „Cel mai grav lucru mi se pare ca este sa nu mai iubesti si sa nu mai urasti pe nimeni.Sa ierti fara sa iubesti, sa lovesti cu sila. trbuie sa fi destul de suplu ca sa te ridici mai sus de tot ce duce spre repetitie”.
    Augustin Buzura -Refugii
    ”Nu mi-as fi imagnat ca voi ajunge vreodata sa simt cu atata acuitate nevoia celui mai detestat dintre sentimente: singuratatea”.

    teodora 11 mai 2009 21:54 Răspunde
  • Nu te-am uitat Dalila, cum te-am putea uita ?! Nici pe tine, nici pe Simone. Sper ca ai petrecut zile frumoase, ca te-ai intors senina si incarcata de zambete.

    Narta eu traiesc cu dorul in brate. Doare tare, adanc, dar ai dreptate, e asa frumos sa tspui sau sa ti se spuna ” Mi-e un dor nebun de tine”.

    Cami Pisica- te mai salut o data, te port in ganduri, astept sa ne vedem, curand, curand. O convocam si pe Alyce si pe Ina- Corina si pe oricine vrea sa ni se alature.

    Va imbratisez pe toate. Mi-e drag de voi, mi-e bine cu voi.

    simona ioana 11 mai 2009 21:55 Răspunde
  • Draga Alice, ne umpli sufletele, ca de obicei, cu emotia cuvintelor . M-am regasit de atat de multe ori in scrierile tale…
    Iata si alte cateva memorabile ganduri care m-au facut sa-mi vibreze sufletul in ritmul dictat de cei atinsi de inspiratie:
    „Doar un pas ne desparte.
    Nu ştiu dacă pasul absent
    e al meu
    sau al tău.
    Tu stai pe un mal al lui
    eu pe altul
    ÅŸi între noi curge noaptea.”- Octavian Paler

    „Când eÅŸti departe
    Rosteşte-mă încet, tandru
    cu numele meu întreg de zidire
    Cheamă-mă să te aud!
    şi ai să vezi cum o petală
    Îţi va mângâia umărul.
    Deasupra
    Sufletul meu ca un vis plutitor te atinge
    Când amurgul ţi-aleargă rătăcirile
    Ducându-te lângă privighetori

    Departe, în jurul pământului, între nelinişti
    RosteÅŸte-mă cu inima uneori!”- Elena Armenescu

    „CredinÅ£ele-mprăştiate le voi uni mănunchi,
    Din patima iubirii mă voi renaşte iară,
    Ca-n sufletul meu veşted speranţa să răsară,
    Voi sta cu tine, dragă, alăturea-n genunchi
    În faţa sfintei mame, sub bolţile-ncrustate
    D-albastrul zugrăvelii; şi-o cruce sărutând,
    Mă vei vedea, iubito, pe piatra goală stând,
    La candela eternă cu mâini împreunate.”- George Cosbuc

    „Sunt tânăr, Doamnă, tânăr, de-aceea nu te cred,
    oricât mi-ai spune, timpul nu-şi ascute gheara
    deşi arcaşii ceţii spre mine îşi reped
    săgeÅ£ile vestirii, sunt tânăr. Bună seara! „- Mircea Dinescu

    Te imbratisez, Alice, printre cuvinte splendide. Paroles, paroles…

    Bianca 11 mai 2009 22:02 Răspunde
  • Parul tau e mai decolorat de soare

    regina mea de negru si de sare

    Tarmul s-a rupt de mare si te-a urmat

    ca o umbra , ca un sarpe dezarmat

    Si viata mea se ilumineaza

    sub ochiul tau verde la amiaza

    cenusiu ca pamantul la amurg

    Oho,alerg si salt si curg

    Mai lasa-ma un minut,

    Mai lasa-ma o secunda,

    Mai lasa-ma o frunza,un fir de nisip,

    Mai lasa-ma o briza,o unda.

    Mai lasa-ma un anotimp , un an , un timp.

    Nichita Stanescu-Viata mea ilumineaza

    V-am adus aproape de miezul noptii o poezie atat de frumoasa si de sensibila…vise placute!

    Ioana 11 mai 2009 22:07 Răspunde
  • Cand eram copil si primeam o cutie de bomboane de ciocolata primul impuls era sa le devorez instant. Sa imi potolesc foamea continua de ciocolata, in vremurile in care aceasta era ceva cu care nu ma intalneam prea des. Dar dupa ce rezistam primului impuls mi le imparteam pe zile… sa dureze mai mult, sa le pot savura, sa ma bucur mai multa vreme de ele.

    Se pare ca obiceiurile din copilarie ne insotesc de-a lungul vietii. Ceea ce faceam atunci cu ciocolata fac acum cu revista Tango. Rezist primului impuls de a o citi dintr-o coperta la cealalta. Apoi o iau incet, in tihna, pagina cu pagina, articol cu articol. Le savurez pe fiecare in parte, ma bucur ca si copilul de odinioara de fiecare in parte. Numarul acesta a fost, iarasi, un regal. Mi-a placut tot. Mi-a placut ca e un concept unitar, nu doar articole puse unul langa altul. E ca si cum un fir rosu ar trece de la o pagina la alta.

    Pictorialul cu Principesa Margareta e absolut special. O femeie care are ceva regal in ea- se vede si din poze si dupa cum vorbeste. Am urmarit-o nu de mult- a facut progrese remarcabile la limba romana. Iar interviul cu Adrian Paunescu mi-a rascolit amintirile din adolescenta cand, evident, il iubeam si ii stiam toate poeziile. M-a surprins sinceritatea cu care a vorbit de iubirile lui, de copiii lui. A ramas fascinant, un mare talent si o gigantica personalitate.

    Alice te felicit pentru revista. E mai frumoasa decat cea de acum o luna, din ce in ce mai frumoasa, mai inspirata, mai calda. Iti multumesc pentru bucuria pe care mi-o faci luna de luna, cand plutesc in pasi de Tango.

    Si mai am o cutie de bomboane – Cartea Cele mai frumoase iubiri !

    simona ioana 11 mai 2009 22:17 Răspunde
  • eu stau cu voi pana la miezul noptii… sa va aud repsiratia usoara, visele, inimile frumoase… sa iau cu mine dorul de voi si sa-l prefac in imagini frumoase.
    multumesc ela, monica, sora mea ce sa mai zic?!… rosanne te iubesc pana dincolo de albastru.
    undeva tarziu o sa va scriu… mi-e pofta de cuvinte… la ora cand le veti citi eu voi fi inchis usa incet… si nu stiu cum puteti sa ma iertati…

    hai… dormiti zanele mele frumoase. in noaptea asta va vegheaza pisica.

    pisica 11 mai 2009 22:17 Răspunde
  • simonaioana stii de ce zambesc asa de luuuuuuuuuung?
    pentru ca eu si acum cand citesc, indiferent ce citesc sunt ca vantul prin furtuna. apoi reiau lectura masochist, in picaturi chinezesti… dar bomboanele le mancam la fel ca si tine, pe calendar…

    pisica 11 mai 2009 22:19 Răspunde
  • Andrei Popescu-Drumuri _ Muguri de foc
    ” Nu e nimic mai trist decat o tristete pe care n-o mai poti simti”
    „Este in mine o putere care stie sa astepte fara promisiuni”
    ” Dragostea si bucuria sunt simple masti, sub ele adevaratul obraz al omului e fara expresie, rece, ingrozitor de rece – cum e al meu. As vrea sa rad. Sta in vointa mea, de aceea n-o fac.Daca voi pierde aceasta vointa? Oare de ce cantecul in singuratate e ingaduit si rasul nu este?”

    Corina Victoria Sein _ Dupa concert
    ” Un om indragostit trebuie vazut in libertate, ca o pasare care a uitat cum sa opreasca miscarea aripilor, sau ca un cantec care a uitat sa se sfarseasca…”

    teodora 11 mai 2009 22:34 Răspunde
    • Noapte buna, frumoasele mele, noapte buna, copii cuminti si adormiti! Va sarut visele, va mangai in somn. Sa te intorci cu bine, Pisico! „Este in mine o putere care stie sa astepte fara promisiuni”- da, Teodora, ce frumos!
      Rosanne, Cristina, Monica mea…
      Bianca… sunt tanar, buna seara!
      Simona Ioana, si eu iubesc numarul asta de Tango, mult, mult!

      Alice Nastase 11 mai 2009 22:57 Răspunde
  • dragele mele, jumatatile mele
    peste putine clipe se face de miezul noptii. degetele mele danseaza pe taste pentru voi, un ultim dans inaintea plecarii. apoi vor fi ganduri de bine nerostite si nescrise, vor fi priviri de drag inspre locuri frumoase, candela noptii mereu aprinsa in suflet.
    Alice iau cu mine toata iubirea si o duc mediteranei in dar. apa ei sa ne lege irevocabil.
    simonaioana tu esti si ramai jumatatea blonda, solara a sufletului meu. de cate ori te aud (si ma suni numai tu, eu niciodata) mi se umple sufletul de vocea ta calda si raman uimita.
    lisa mic sa nu uiti sa zornai printre nopti, o sa te aud. sunt mandra de tine, copil drag.
    stefana iti multumesc pentru ca simti si spui ceea ce eu nu pot spune, desi simt la fel.
    rosanne fiecare petic de cer imi va aminti ochii tai.
    felice te imbratisez cu sufletul si ma gandesc cu drag la tine.
    amore iti stiu tacerea si o voi invata eu insami in zilele aceastea departe.
    dalila mea frumoasa iti voi inalta pe tarm de mare ganduri de liniste pentru un suflet frumos.
    ema, ema mea draga, o sa continui sa numar lumina de acolo de unde sunt si stiu, ne vom gandi una la cealalta in aceeasi secunda.
    ella iti port gand de sanatate si imbratisari multe.
    carmensofianu iti multumesc pentru bujori si te rog, scrie… scrie florile gandului tau.
    soso voi zambi verde numai pentru tine. tu sa zambesti fiecarei frunze. o sa simt.
    monica iti multumesc de gandul bun, iti intorc gandul prefacut in ruga sa ai noptile senine.
    anna te iubesc mult. rugile tale sunt in sufletul meu si le rostesc cu sfiala.
    valin si costi va rog sa aveti grija de zeitele noastre. ele au umbre pe gene uneori si nu stiu cat sunt de frumoase.
    cristinabizu sa iti fie iubirea ca tine de frumoasa.
    raluca mea germana curand vom fi de aceeasi parte a muntilor. si o sa zambesc spre tine.
    corina mea velvetiana visez paduri nebune in care sa dansam ca ielele si iti multumesc ca imi esti.
    roberrta mi-esti draga pentru ca aici, in casuta lui Alice esti acasa.
    ela iti tin pumnii oriunde sunt, asa cum am promis.
    danuntza, mi, narta, oana, ioana, simone, cristina socaciu, oana, teodora, blanca, bianca, sara, atena, catalina, d-na murgoci, voi toate, dragele mele zeite va imbratisez cu sufletul.
    va spun ramas bun, sa ne regasim cu bine, sa va fie diminetile ca zambetele, sa va fie zambetele ca soarele amiezii, sa luminati in noapte a iubire.

    pisica 11 mai 2009 22:53 Răspunde
  • dragele mele,

    Bun venit Maria! nu stiu ce sa spun- poate te asteptai lanun raspuns complet..dar…
    dupa ce ti-am citit povestea mi-a parut rau pentru tine, mi-ai sfasaiat tu inima,nu el care se pare ca e foarte nehotarat, nu acea ea care e casatorita.
    Daca il iubesti, daca crezi ca merita si poti sta langa el in aceasta situatie, …atunci spune-i. dar nu te lasa chinuita. Nu te transforma in „umarul lui”, nu-l lasa sa vina la tine in momentul in care e respins de cealalta. ….pentru ca, desi nu te „cunosc” inca, sunt sigura ca meriti ceva mai mult….
    Asadar, noapte buna Maria.

    Simone, ce imagine minunata! Patru „anotimpuri”, patru peisaje diferite, la fel ca si imaginile sufletului noastru:ploaie si soare, nori si curcubeu…
    noapte buna draga mea.

    Noapte buna zeitele mele!

    raluca 11 mai 2009 23:00 Răspunde
  • Pisica mea cea mai iubita, o calatorie minunata si sa ni te intorci cu bine

    raluca 11 mai 2009 23:02 Răspunde
  • Alice, ai o poza noua…imi place, desi nu o pot vedea prea bine- cu siguranta netul meu e de vina.
    Noapte buna, noapte buna

    raluca 11 mai 2009 23:04 Răspunde
  • Ela, sarut miinile, si eu iti uram alaturi numai bine si ma bucur de inceputul succesului dorit, bafta in continuare, insanatosire grabnica.
    Alyce, multumesc de invitatie. „Cine nu doarme noptile traieste mai mult.”
    Maria, bun venit, aici iti vei gasi alinare, suntem alaturi de cei in suferinte, insa numai singuri razbatem.
    Dalila tua, nu ai fost uitata, multa sanatate si bafta.
    Carmen Sofianu, iti multumesc mult, dar nu sunt precum spui, cu oarecare cunostiinte tehnice certificate, acum ma joc doar, desi se pare chiar am un chef ardent de scris.
    Rosanne iti multumesc pentru aprecieri, inseamna f mult.
    Camelia Pisica, multa recunostiinta si tie, drum bun, eu voi incerca sa-ti implinesc rugamintea.
    Roberrta, intense si pline de simtiri sunt gindurile tale, felicitari.

    Valin 11 mai 2009 23:54 Răspunde
  • ..Buna seara suflete alese..Alice nu-mi pot lua ochii de la mainile tale din fotografie..
    ..Cristina Socaciu, ai incercat „Sa nu ucizi” tot de la F.Chilian?..
    ..Rosanne cautam mereu in singuratea noastra un suflet, poate la fel de singur ca al nostru, la fel de de deosebit..cautam sa gasim perechea..Eu mi-am pierdut perechea, si daca e adevarat ca fiecare suflet are o pereche si eu mi-am pierdut-o nu-mi ramane decat sa astept, o eternitate..cat viata mea..
    ..Iubesc viata si mi-e dor de ea…
    ..Va imbratisez si imi asez capul pe perna cu gandul la voi..

    Sara 12 mai 2009 0:28 Răspunde
  • Buna dimineata, dupa o noapte de nesomn si lacrimi. Raluca, Valin, va multumesc pentru primirea calduroasa, facuta aici. Sper sa reusesc, alaturi de voi, sa fiu ce-am fost. Si mai mult decat atat. O zi senina, va doresc tuturor.

    Maria 12 mai 2009 6:02 Răspunde
  • „Daca m-ai chema, ar zvacni
    o mie de pasari in colivii;
    o mie de usi s-ar da in laturi
    si s-ar umple vazduhul de pasari
    si-ca legatura de chei a pamantului-
    ar zangani apele sub mainile vantului
    si s-ar vesti dezghetul pretutindeni!
    Izvoarele-ar capata calcaie si pinteni
    si-ar incepe sa calareasca la vale
    pe trunchiuri de copaci, peste pietrele aspre si goale;
    sloiul albastru al singuratatii s-ar sparge in hau-
    tu, dezghetul meu, soarele meu!”
    (Nina Cassian, Dezghet)
    Va imbratisez, Soso multumesc pentru cuvinte, Pisica ai grija pe drum, Maria…putere, Simona ioana, iti zambesc pe diagonala, mi-e dor de voi toti.
    Alice, de inima ta…

    rosanne 12 mai 2009 6:40 Răspunde
  • Alice, admir poza cea noua, e frumoasa ca un capitol tandru de carte.

    Buna dimineata din miezul noptii! Mereu incerc sa inteleg jocul timpului, glumele acestea care sunt fusele orare. Le pricep stiintific, in termeni de lumina si rotatie si umbra dar nu le patrund niciodata seninatatea cu care ne despart ritmurile. Mi-e somn.

    Va doresc o dimineata frumoasa, imi doresc un somn bun, maine am o zi libera si pot citi, citi si scrie cat vreau eu.

    amalia 12 mai 2009 6:41 Răspunde
  • Buna dimineata tuturor.

    Inchin aceasta poezie tuturor femeilor care au iubit pana la moarte, pana la viata, pana la ultima rasuflare de dor si de plans, pe care le mistuie dorul sau le stapaneste iubirea.

    Cand iubirea coplesitoare va face semn, urmati-i indemnul,
    Chiar daca drumurile ei sunt aparent grele si prapastioase,
    Si cand vraja paradisiaca va cuprinde cu aripile ei angelice,
    supuneti-va misterului ei,
    Chiar daca sabia ascunsa-n penaju-i v-ar putea rani,
    Iar cand iubirea transfiguratoare va vorbeste si o
    simtiti profunda si divina, dati-i crezare,
    Chiar daca vocea ei ar putea sa va sfarame visurile himerice,
    asemenea vantului din miaza-noapte care va pustieste gradinile.

    Fiindca, precum iubirea va incununa,
    adeseori tot ea trebuie sa va si crucifice.
    Precum va face sa cresteti mult mai repede si imbatati de fericire,
    Tot ea trebuie sa va si reteze si uscaciunile
    si sa va distruga cat mai repede rautatile si egoismul.

    Precum ea va ridica imbatati de bucurie,
    pana la inaltimea voastra ideala,
    alintandu-va cu o dumnezeiasca gingasie
    ramurile cele mai fragile care freamata
    in lumina soarelui infinit al iubirii,
    Tot la fel ea va razbate ca o miraculoasa
    forta purificatoare pana in adancul radacinilor voastre,
    zdruncinand inclestarea lor cu pamantul.

    Asemeni snopilor de grau, ea va secera, niciodata intamplator.
    Va treiera pentru a va decoji.
    Va vantura spre a va curata de pleava.
    Va macina pana la inalbirea fainii voastre.
    Va framanta pana ajungeti foarte supusi, divini si puri.
    Ca apoi sa va harazeasca focului sau
    si sa puteti deveni painea cea sfanta
    a nemuririi la ospatul divin.

    Toate aceste si multe altele vi le va da cu prisosinta iubirea,
    pentru ca, astfel, sa va puteti cunoaste pe deplin tainele inimii
    si sa deveniti o parte din inima Vietii Eterne
    din care izvoraste nesfarsita IUBIREA.

    Dar daca, stapaniti de indoiala, egoism, meschinarie,
    suspiciune sau de teama,
    veti cauta doar tihna si placerea dragostei
    care permanent vi se daruie fara ca voi sa iubiti,
    Atunci e mai bine sa va acoperiti, fiind infranti,
    goliciunea si sa iesiti din treierisul iubirii,
    Spre a va intoarce, ramanand inchistati si singuri,
    in lumea fara de anotimpuri,
    unde veti rade dar nu cu intreaga voastra bucurie,
    unde veti plange
    dar nu in toate lacrimile voastre pe care vi le-ar fi putut
    smulge extazul iubirii.

    Iubirea nu se daruie decat pe sine si nu ia energia sa atotputernica,
    divina si misterioasa decat de la sine.
    Iubirea nu stapaneste si nu vrea sa fie stapanita
    de cel sau cea caruia i se daruie;
    Fiindca iubirii adevarate ii este de-ajunsa iubirea infinita,
    sublima si transfiguratoare.

    Cand iubiti nu trebuie sa spuneti „Creatorul e in inima mea”,
    ci mai degraba „eu sunt acum topit de iubire in inima Creatorului”,
    Si sa nu credeti ca puteti croi singuri drumul iubirii,
    fiindca iubirea, daca cu adevarat o meritati,
    va va arata cu siguranta drumul ea insasi.
    Iubirea nu are nici o alta dorinta
    decat aceea de a se implini prin totala iubire.
    Dar daca iubesti si trebuie sa ai dorinte,
    fie ca ele acestea sa fie:

    Sa te topesti de iubire in tot si
    sa devii izvor de iubire divina ce susurul in noapte-si canta;
    Sa cunosti adesea durere prea marii duiosii;
    Sa fii ranit si imbatat de intelegerea iubirii;
    Sa sangerezi de bunavoie si bucurandu-te;
    Sa te trezesti in zori, cu inima mereu inaripata si sa inalti,
    plin de recunostinta, multumire pentru inca o zi de iubire;
    Sa te odihnesti, coplesit de beatituine,
    la ceasul amiezii si sa cugeti la extazul iubirii;
    Sa te intorci impacat si debordand de fericire acasa la ora amurgului,
    Si apoi, sa dormi inaltand in inima o ruga pentru fiinta iubita,
    iar pe buze sa ai un cantec de lauda.

    K. Gibran.

    Va doresc o zi minunata, plina de iubire si dor implinit.

    Crina 12 mai 2009 6:48 Răspunde
  • Ana Blandiana – Hotarul

    „Caut începutul raului
    Cum cautam în copilarie marginile ploii.
    Alergam din toate puterile sa gasesc
    Locul în care
    Sa ma asez pe pamânt sa contemplu
    De-o parte ploaia, de-o parte neploaia.
    Dar întotdeauna ploaia-nceta înainte
    De a-i descoperi hotarele
    Si reîncepea înainte
    De-a sti pâna unde-i seninul.
    Degeaba am crescut.
    Din toate puterile
    Alerg si acum sa gasesc locul unde
    Sa ma asez pe pamânt sa contemplu
    Linia care desparte raul de bine.
    Dar întotdeauna raul înceteaza-nainte
    De a-i descoperi hotarul
    Si reîncepe-nainte
    De-a sti pâna unde e binele.
    Eu caut începutul raului
    Pe acest pamânt
    ÃŽnnorat si-nsorit
    Rând pe rând.”

    …nori si soare..lacrima si zambet…

    ..azi vreau doar soare si zambet!buna dimineata!

    danutza 12 mai 2009 6:59 Răspunde
  • Buna imineata, suflete cautatoare de lumina!
    O adunati, o filtrati si ocrotitor o raspanditi pura si blanda. Va fi mai buna lumea! Va fi mai mult curaj si mai putina suferinta, Maria!

    O zi plina de speranta!

    mi 12 mai 2009 7:24 Răspunde
  • Maria, am recitit povestea ta.
    Eu stiu ca te doare, mai stiu si cat de mult ai simtit tu durerea lui, iata, deci, cata frecventa are cuvantul acesta..( evit sa il mai fac citit o data).
    Incearca sa traiesti bucurii, nu te lasa dusa intr-o zona a penubrelor!
    Un barbat indragostit este invincibil, crede-ma!

    mi 12 mai 2009 7:50 Răspunde
  • Alice , undet ne poarta aripa gandului tau bun si inalt?
    Cat de adanca este departarea…se vede in privirea ta!
    In privirea din aceasta noua foto!

    mi 12 mai 2009 7:52 Răspunde
  • Buna dimineata,
    Valin, ce dragut esti tu… iti multumesc pentru gandurile bune. Dar poate ar trebui sa stii ca Ela da examene, iar Ella e in convalescenta, draga de ea… ii dorim sa se recupereze cat mai repede. Tu ne-ai combinat putin… 2 in 1 🙂
    Cu drag,

    ela 12 mai 2009 8:13 Răspunde
  • Buna ziua, vin cu ceasca intinsa, primesc o cafea?

    Rosanne, iti intind, tot in diagonala, bratele pline cu crengi de iasomie si te rog sa zambesti. Sunt sigura ca ai un zambet minunat.

    Maria ma doare durerea ta pentru ca ii stiu atat de bine gustul. Au trecut ani buni dar inca mi-l amintesc. Stiu cum venea la mine plangand, disperat, calcat in picioare. Il oblojeam, il linisteam. Imi jura ca nu mai vrea sa o vada niciodata, ca o uraste… Totul dura pana ii trecea, apoi se intorcea la ea, depindea de ea, de doza de suferinta pe care i-o administra. Intr-o zi mi-am adunat toata doza de curaj si am plecat. Obosisem de vartejul acela care ma scotea invariabil in acelasi loc. Nu a fost usor dar acum, privind in urma, ma bucur ca am avut puterea necesara. Ca am rezistat rugamintilor, promisiunilor (mereu aceleasi, mereu nerespectate). Cu timpul a venit linistea, a venit uitarea, a venit dragostea.
    Asa cum iti spunea si Valin, razbatem singuri. Dar daca ai nevoie de o mana intinsa, de un umar, conteaza si pe mine.

    O insotesc pe Pisica in drumul ei spre albastru.

    Va imbratisez cu drag.

    Alice iti doresc o zi minunata. Asa ca tine.

    simona ioana 12 mai 2009 9:44 Răspunde
  • ei stiu ca nu m-ati uitat, ma alint si eu putin!
    caldura asta m-a luat asa pe nepregatite…sunt molesita cu gandurile aiurea…ca in vacanta 🙂 ( numai ca vacanta este inca departe).
    drumuri bune pisica mea draga…te invidiez putin ca ai sa calci pe pamantul siciliei, ai sa vezi cat e de frumoasa, minunata ca o prietesa din alte timpuri…te astept cuminte sa te intorci zambitoare.
    ela bafta multa multa la examene, tin pumnii, ai sa vezi ca o sa sarbatorim in curand …ella tie iti urez rabdare si insanatosire grabnica!

    dalila tua 12 mai 2009 11:23 Răspunde
  • Buna ziua, suflete dragi! Ce poezii minunate am citit…Plutesc…
    Alice, intr-adevar esti superba in fotografia aceasta!
    Dalila tua, nimeni nu te-a uitat. Cum iti mai este? Iti doresc sa-ti fie bine, foarte bine…
    Pisica, iti urez iar si iar, drum bun, gandurile noastre bune sa-ti insoteasca pasii!
    Cuvintele nerostite dor…Dar in locul lor iti poti crea o poveste…Care poate fi mai dulce decat realitatea… Dar ochii, ochii vorbesc mai mult decat o mie de cuvinte! Degeaba auzi, ca pe banda „Teiubescuri” rostite „artistic” daca ochii si faptele nu transmit mereu acelasi mesaj… Uneori, o tacere frumoasa si tandra poate valora mai mult decat multe cuvinte. Iar tacerea nu poate face promisiuni care pot fi incalcate.
    Va imbratisez cu mult drag!

    Amore 12 mai 2009 12:49 Răspunde
  • Nostalgia.
    La luz de otoño ilumina tu recuerdo.
    El crepitar de las hojas bajo tus pies oigo en mi corazón.

    octavio 12 mai 2009 13:18 Răspunde
  • Buna ziua tuturor !Draga Maria nu teinvidiez deloc pentru situatia in care te afli. Off, o sa-ti fie greu , trebuie sa ai intelepciune si rabdarea sa-l determini pe EL sa-si cerceteze inima si sa descopere pentru cine-i bate ( ca sa zic asa) . Sunt convinsa ca el e un om onest si va alege si daca Doamne fereste o va alege pe cealalta iti doresc sa ai curaj si putere si sa te ridici din nou .
    Draga Carmen ,te salut.

    Blanca237 12 mai 2009 13:19 Răspunde
  • amore draga mea au trecut norii, au trecut ploile..e lumina la mine acum. m-a ajutat dumnezeu, mi-a readus zambetul pe buze si linistea in suflet.
    nu reusesc sa va citesc decat printre randuri, pe furate..dar zilele astea fur 2 ore si-am sa va citesc linistita cu o cana de ceai in mana…mi-e dor voi!

    dalila tua 12 mai 2009 13:29 Răspunde
  • liza draga mea ma gasesc si eu sa dau sfaturi, eu care am plans macar jumatate din lacrimile lumii…m-am desprins si eu acu multi ani dintr-o relatie …zdrobita, confuza, nu stiam unde am gresit si eram atat de sigura ca nu am fost eu in stare sa iubesc, sa ma exprim…ca toata vina e a mea si el ca un suflet nobil nu a mai putut sa indure nepriceperea mea. apoi intr-un moment de luciditate am realizat ca s-a folosit de mine cum te folosesti de o cana frumoasa ca sa-ti bei cafeaua. mi-a fost atat de greu sa-mi recunoasc naivitatea, atat de rusine de mine..si ma gandeam oare cum de-am putut sa-l las sa-mi faca asta?
    credeam ca nu mai e nimic dupa el, ca viata s-a oprit acolo, ca inima mea si ochii mei nu vor mai recunoaste lumea, ca sufletul meu nu va mai invata alt nume, alte priviri, ca nu voi mai iubi si nu vroiam sa-i cred pe cei ce-mi spuneau ca am luat decizia cea buna…
    si orele se scurgeau incet, treceau zilele nepermis de greu…
    fiecare intamplare m-a adus mai aproape de destinul meu, de omul meu iubit…am invatat sa-mi pansez singura ranile si cu zambetele celor din jur sa-mi mangai sufletul…si-am invatat sa iubesc, e cel mai important lucru pe care l-am invatat: sa iubesc, sa nu-mi pierd credinta…caci lucrurile bune se intampla oamenilor care cred in ele!

    dalila tua 12 mai 2009 14:11 Răspunde
  • vedeti ce frumos filozofez ascunsa in bratele iubitului meu :)!

    dalila tua 12 mai 2009 14:12 Răspunde
  • Va sarut si va imbratisez suflete frumoase! Cam tarziu in „dimineata” asta, dar nu am avut vreme.
    Salutari Blanca!
    Bine ai venit, Maria! Imi pare rau ca primele tale randuri sunt asa triste, dar ai sa vezi, ca vei gasi puterea sa iesi la liman. Viata ne da tot timpul lectii. Uneori invatam din ele, alteori facem aceleasi greseli.
    Felice, iti las nr. meu de mobil( 0745055925) si vineri dupa.amiaza ne vedem. Cu siguranta.
    Anna, daca ne citesti si nu ai alt program, poate vom fi 3.

    Carmen Sofianu 12 mai 2009 15:18 Răspunde
  • Simona Ioana, ma bucur ca ti.au placut bujorii mei! Si aici, ” au innebunit salcamii”!

    Carmen Sofianu 12 mai 2009 15:26 Răspunde
  • Va imbratisez de drag.Am intrat azi intr-o biblioteca de unde mi-am luat hrana cea dulce…si m- a napadit un dor necuprins de voi, de sufletele voastre calde pe care le descopar in fiecare rand scris, in fiecare bucurie, in fiecare nostalgie…
    Amore, da, cred si eu in puterea ochilor, care arata intodeauna adevarul. Si dragostea…sau indiferenta, uneori disimularea…Si mai cred in limbajul trupului si-n tacerea asezata mai presus de sentimente…Indiferent de cate abilitati as dobandi, cate semne as crede, pot fi obiectiva de pe margine…Implicata insa ,imi lipesc in fata ochilor teoria, cu litere mici ca la oftalmolog.Cred in mirajul ochilor si-mi place sa privesc drept.
    Simona Ioana, multumesc pentru iasomie…imi plac la nebunie si florile din curte, Mana Maicii Domnului si Regina Noptii.Iti trimit un gand bun, pe diagonala sufletelor noastre incrucisate.
    Dalila, bravo, bravo, ma bucur ca ai reusit acolo, felicitari!!!
    Va strang usor de maini, pe toti, pe toti.

    rosanne 12 mai 2009 15:59 Răspunde
  • Cine moare

    „Moare câte puÅ£in cine se transformă în sclavul obiÅŸnuinÅ£ei,
    urmând în fiecare zi aceleaşi traiectorii;
    cine nu-şi schimbă existenţa;
    cine nu riscă să construiască ceva nou;
    cine nu vorbeÅŸte cu oamenii pe care nu-i cunoaÅŸte.

    Moare câte puţin cine-şi face din televiziune un guru.

    Moare câte puţin cine evită pasiunea,
    cine preferă negrul pe alb ÅŸi punctele pe „i” în locul unui vârtej de emoÅ£ii,
    acele emoţii care învaţă ochii să strălucească,
    oftatul să surâdă şi care eliberează sentimentele inimii.

    Moare câte puţin cine nu pleacă atunci când este nefericit în lucrul său;
    cine nu riscă certul pentru incert pentru a-şi îndeplini un vis;
    cine nu-ÅŸi permite măcar o dată în viaţă să nu asculte sfaturile „responsabile”.

    Moare câte puţin cine nu călătoreşte;
    cine nu citeÅŸte;
    cine nu ascultă muzică;
    cine nu caută harul din el însuşi.

    Moare câte puţin cine-şi distruge dragostea; cine nu se lasă ajutat.

    Moare câte puţin cine-şi petrece zilele plângându-şi de milă şi detestând ploaia care nu mai încetează.

    Moare câte puţin cine abandonează un proiect înainte de a-l fi început;
    cine nu întreabă de frică să nu se facă de râs
    şi cine nu răspunde chiar dacă cunoaşte întrebarea.

    Evităm moartea câte puÅ£in, amintindu-ne întotdeauna că „a fi viu” cere un efort mult mai mare decât simplul fapt de a respira.

    Doar răbdarea cuminte ne va face să cucerim o fericire splendidă.

    Totul depinde de cum o trăim…

    Dacă va fi să te înfierbânţi, înfierbântă-te la soare.
    Dacă va fi să înşeli, înşeală-ţi stomacul.
    Dacă va fi să plângi, plânge de bucurie.
    Dacă va fi să minţi, minte în privinţa vârstei tale.
    Dacă va fi să furi, fură o sărutare.
    Dacă va fi să pierzi, pierde-ţi frica.
    Dacă va fi să simţi foame, simte foame de iubire.
    Dacă va fi să doreÅŸti să fii fericit, doreÅŸte-Å£i în fiecare zi.”

    Pablo Neruda

    Carmen Sofianu 12 mai 2009 16:46 Răspunde
  • Carmen , eu cred ca „am murit putin ” in fiecare zi…
    O sa incerc sa schimb asta.

    Blanca237 12 mai 2009 17:00 Răspunde
  • http://www.youtube.com/watch?v=7l9Y-wM0xbw
    Seara buna, dragele mele.

    Felice 12 mai 2009 17:39 Răspunde
  • Felice, asa este si barbatul pe care eu il iubesc! Mi-a placut mult melodia ta… Te imbratisez!
    Da, Sara, ascult si „Sa nu ucizi” a lui Florin Chilian si o postez aici pt. tine si pt. toate fetele cu suflete alese!
    „http://www.youtube.com/watch?v=uEJ7styP05s”

    Alice, Rossane, va tin strans de mana…

    „La mine-n suflet este vifor/Si vin nebuni sa faca schi…”

    Seara linistita, prietene dragi!

    Cristina Socaciu 12 mai 2009 18:36 Răspunde
  • Despartire

    Anume n-am venit.
    Nici tu.
    noi ne-am gasit
    In acest tainic labirint,
    Cu facle stinse.
    Eu ratacit,
    Si tu. Ne-am intalnit
    Si s-a facut lumina.

    Acum, cand inima mi-e plina,
    Tu pleci.
    De ce nu stai ca sa-ti arat
    Adevaratele poteci?
    Si cate aveam sa-ti spun…
    Drum bun!

    De voi striga,
    In urma ta, nu te uita-ndarat
    Ca totu-i bine.

    Facliile-s aprinse
    Si-s la tine

    teodora 12 mai 2009 20:45 Răspunde
  • Astăzi ne despărÅ£im – Stefan Augustin Doinas

    Astăzi nu mai cântăm, nu mai zâmbim.
    Stând la început de anotimp fermecat,
    astăzi ne despărţim
    cum s-au despărţit apele de uscat.

    Totul e atât de firesc în tăcerea noastră.
    Fiecare ne spunem: – AÅŸa trebuie să fie …
    Alături, umbra albastră
    pentru adevăruri gândite stă mărturie.

    Nu peste mult tu vei fi azurul din mări,
    eu voi fi pământul cu toate păcatele.
    Păsări mari te vor căuta prin zări
    ducând în guşă mireasmă, bucatele.

    Oamenii vor crede că suntem duşmani.
    Între noi, lumea va sta nemişcată
    ca o pădure de sute de ani
    plină de fiare cu blană vărgată.

    Nimeni nu va şti că suntem tot atât de aproape
    şi că, seara, sufletul meu,
    ca ţărmul care se modelează din ape,
    ia forma uitată a trupului tău …

    Astăzi nu ne sărutam, nu ne dorim.
    Stând la început de anotimp fermecat,
    astăzi ne despărţim
    cum s-au despărţit apele de uscat.

    Nu peste mult tu vei fi cerul răsfrânt,
    eu voi fi soarele negru, pământul.
    Nu peste mult are să bată vânt.
    Nu peste mult are să bată vântul …

    Cristina Socaciu 12 mai 2009 20:56 Răspunde
  • Buna seara

    Cristina Socaciu, de ce scrii tot timpul atat de minunat de trist?
    „seara, sufletul meu,(…)ia forma uitată a trupului tău …”

    raluca 12 mai 2009 21:03 Răspunde
  • Nu credeam ca exista nopti la rand, nopti fara de sfarsit, in care luna sa fie mereu intreaga. Nu stiam ca poti privi stralucirea vie a soarelui si in cele mai furtunoase zile. Nu am crezut ca stelele pot rasari doar pentru mine, sau ca zorile imi pot zambi de dincolo de geam. Am umblat pe alei golite de umbre, pe trotuare atinse de vibratile dragostei, prin zile si nopti dezgolite de timp. Si el, barbatul pe care il iubesc, mi-a purtat orele pe cele mai nebanuite inaltimi, mi-a daruit sublimul unor trairi neatinse pana acum, mi-a inchis noptile fara de imbratisari si diminetile pusti, in rastimpul unei vieti fara culoare. Si mi-a spus ca dragostea nu are nevoie de promisiuni, ca nu e nevoie de nimic, decat de eu si el, doua jumatati, un singur intreg.

    Pisica iubita, iertare ca nu am fost aici sa te conduc pana la avion. Dar te-am purtat in suflet. Sa iti fie vacanta senina, frumoasa, si sa te intorci cu bine.
    Dalila, parte din sufletul meu, cat de mult mi-ai lipsit.
    Felice, sora mea de rima, acum zambesti, nu-i asa? Ai alungat tristetile, da?
    Simona Ioana a mea, Anna lui Cris, Ralu din noptile mele, Cristina Socaciu, Rosanne, Monica, Amore, Carmen Sofianu, Valin, Roberrta, Anda, Ema, Blanca, Ela, Mi, Danutza, Amalia, Sara, Simone…va port in inima mea, mereu. “Cat de frumos suna glasul oamenilor cand spun ceva adevarat, cand smulg ceva din ei si-l intind altora ca pe-o ofranda : “tine, ia, acesta e sufletul meu”.”

    Alice, scumpa mea, ce chip angelic regasesc in noua ta poza. Cat de frumoasa si calda esti. Am citit si eu abia astazi Tangoul. Si trebuie sa marturisesc ca e minunat. Va felicit, pe tine Alice si pe toti cei care fac posibila existenta acestei reviste destepte si fermecatoare.

    Va imbratisez pe toti de Buna seara. Sunt obosita, sunt nelinistita. E nelinistea dinainte examenelor, cand cred ca oricat am invatat nu e suficient, ca nu ma voi descurca.

    alyce 12 mai 2009 21:06 Răspunde
  • alyce, buna seara. cum esti?

    raluca 12 mai 2009 21:14 Răspunde
  • Raluca,

    Doar pentru ca mi-e dor…

    Te imbratisez tare!

    Cristina Socaciu 12 mai 2009 21:17 Răspunde
  • Bafta la examene , Alyce, o sa le iei cu ” brio”!
    Buna seara, colegi ai castelului de emotii.

    Blanca237 12 mai 2009 21:20 Răspunde
  • draga mea, si mie mi e un dor nespus…un dor nemarginit, un dor pribeag, un dor patimas, un dor fara sperante.
    e ca si cum viata ar fi trecut, ca si cand eu as fi ramas aceeasi neschimbata dar doar viata a trecut si eu n am stiut cum sa fac atunci cum sa opresc acel moment in care „sufletul meu,(…)ia forma uitată a trupului tău …”
    ma gandesc la tine, ma gandesc la noi

    raluca 12 mai 2009 21:20 Răspunde
  • Ralu draga, petrec zile splendide. Obositoare dar frumoase. Amestecate cu dragoste, cu ore prelungite de nesomn si mult de invatat. Si uneori nici nu apuc sa va spun Buna dimineata sau Noapte buna. Si mi se face un dor cumplit de voi, de cuvintele voastre, de poeziile voastre, de cantecele voastre. Si chiar daca nu va scriu, va citesc seara cand ajung acasa, si va iau, mereu, cu mine in vis.

    Blanca, multumesc mult mult!

    alyce 12 mai 2009 21:30 Răspunde
  • Seara buna dragele mele.

    Alice fetele au dreptate. Fotografia este absolut speciala, esti altfel, esti asteptare senina, mister, feminitate. Si esti foarte senzuala. Felicitari modelului si fotografului.

    Va imbratisez, sunt si eu pe picior de plecare, ma cheama dragostea si alerg, alerg cu bratele deschise catre ea.

    simona ioana 12 mai 2009 21:34 Răspunde
  • draga mea, sunt bucuroasa si aproape invidioasa (dar nu asa rau) pentru zilele tale „cu dragoste, ore prelungite de nesomn:)”
    ale mele sunt friguroase- aici sunt 13 grade, ploua de aceea si singuratice …grele uneori triste, mai ales seara cand orele s cele mai grele

    raluca 12 mai 2009 21:35 Răspunde
  • Alyce, vei fi cea mai buna! Bafta!
    In aceste vremuri, cand intregul este imposibil, aproape, eu simt ca noi, aici, ne insumam, iar uma partilor este mai mare decat intregul.
    Noapte buna, tuturor zeitelor !

    mi 12 mai 2009 21:41 Răspunde
  • Alyce, ma straduiesc. Dar zambesc pentru zilele tale frumoase, pentru orele de nesomn si de dragoste. Si ma bucur tare ca ti-e bine. Nu-ti mai face griji pentru examene, o sa fie bine, sunt sigura.
    Cristina, tu stii deja…
    Noapte linistita cu vise frumoase.

    Felice 12 mai 2009 21:42 Răspunde
  • Eu sunt indragostita de cuvinte, le-am invatat atat de devreme, iar cand am implinit un an am ales de pe tava de argint verigheta si apoi stiloul, caci cuvantul nu era inca acolo…Doamne, cat de previzibil s-a dovedit a fi…exact in ordinea asta au trecut toate; acum ma tin strans de stilou, sa nu-mi mai ramana nicio mana libera de vreun inel; si ma tin tare de cuvant ca sa-mi mai ramana niciun gand nescris…

    imi spun cuvinte de imbarbatare dimineata cand plec din casa si ma pregatesc destoinic de lupta dintre suflet si minte de peste zi…imi spun cuvinte de dor, numai ca sa-mi mentin sufletul fraged…imi spun cuvinte motivatoare la birou, amintindu-mi ca acolo e scaparea mintii, dar a sufletului?…

    imi spun multe…dar nu fac nici pe jumate, n-am curaj si imi gasesc scuze…cuvintele mele se desira din gura fara noima cand sufletul se clatina, si tot degeaba, mi-am cam pierdut tactul si cu el, cu sufletul…imi mai spun ca viata trebuie traita cu sufletul si sunt aproape gata sa o spun cu voce tare, dar ma inunda lacrimile caci eu stiu atat de bine ca nu mai pot avea grija de sufletul meu odata dat…atat de bine stiu…si atat de greu a fost sa-l recuperez; acum e al meu si ce sa fac cu el? toti murim aud odata in urechea stanga…acum sa ma vad ce cuvinte mai gasesc, sufletul iar se clatina, mintea da din cap a dezaprobare…

    o iau de la capat…

    Soso 12 mai 2009 21:42 Răspunde
  • draga mea Soso,
    sufletul nostru…da cand il avem ni se pare prea pustiu sa-l detinem de una singura, doar pentru noi. Ne speriem de imensitatea lui…

    raluca 12 mai 2009 21:45 Răspunde
  • Ralu, iti trimit zilele mele calde, toate-toate, si noaptea adorm de mana cu tine, in speranta ca te vei simti mai putin singura.

    alyce 12 mai 2009 21:45 Răspunde
  • 🙂 draga mea alyce, iti multumesc

    raluca 12 mai 2009 21:49 Răspunde
  • Mi draga, multumesc pentru cuvinte. Felice, iti multumesc si tie, si sa vezi ca vezi zambi senin si tu. Cat de repede. Te imbratisez tare tare.

    alyce 12 mai 2009 22:16 Răspunde
  • Teodora, foarte frumoase ginduri, felicitari.

    Valin 12 mai 2009 22:18 Răspunde
  • Multumesc, Valin.

    teodora 12 mai 2009 22:32 Răspunde
  • in zapaceala mea nu am reusit sa urez bun venit noilor sosite!
    felice cum e cu febra mutarilor? am o prietena care azi mi-a zis: vreau sa ma mut in alt oras, schimb locul, schimb norocul. am zambit …gandul mi-a zburat la tine!
    ma retrag cu pasi usori spre visele mele care acum sunt pufoase…noapte buna zane dragi!

    dalila tua 12 mai 2009 22:39 Răspunde
  • Andrei Popescu-Drumuri – Muguri de foc
    „Se intampla uneori sa iubesti adanc, cu tot ceea ce e in tine si sa nu intelegi prea bine propriile sentimente si abia tarziu sau foarte tarziu, cand nu mai poti schimba nimic, sa intelegi cat de mult ai iubit”.
    „Prea multe drumuri ocolesc in noi, in serpentine…”
    ” Uneori ne legam viata de lucruri marunte si tocmai pentru ca sunt atat de marunte nu le avem de cele mai multe ori si abia tarziu ne dam seama de asta”.
    Catalin Bursaci _Prima carte, ultima carte
    ” Ceea ce e in suflet si in minte e mai puternic decat fizicul, asa ca, e mai bine sa iubesti intai sufletul si apoi fizicul, sau cel putin, pe amandoua deodata. Cand te indragostesti de fizic e cum ai intra in apa la mare, din ce in ce mai adanc, pana iti trece de cap. Dar stii ca mereu exista si malul celalalt. Pe cand atunci cand te indragostesti de suflet e ca si cum ai merge intr-o apa mica pana la glezne, mult timp, si apoi ai intalni o groapa adanca in care te prabusesti si nu mai poti iesi caci peretii sunt drepti”.
    „Viata este o cautare? Viata este o intamplare!
    A gasi ce cautai este o intamplare fericita? A gasi ce cautai nu este o intamplare fericita, ci una trista. Omul cand gaseste ceva se satura prea repede de el si nu mai este om. Omul trebuie sa caute mereu ceva pe care el nu il va gasi niciodata. Si daca totusi va gasi ceea ce cauta, singurul lucru pe care si-l mai poate dori este moartea!
    Daca a pierde este o pedeapsa? Nu, a pierde este o rasplata, care ii este data omului pentru ca a gasit ce a cautat, si a stiut sa il si piarda, ca in felul acesta sa poata trai mai departe in cautare”.

    teodora 12 mai 2009 23:01 Răspunde
  • Teodora, multumesc, cu aceste ginduri tu aduci ca si ceilalti numai noblete aici, foarte, foarte frumos

    Valin 12 mai 2009 23:27 Răspunde
  • Inca astept sa beau cafeaua dulce, inca tinjesc dupa inversarea cestilor, inca visez cu ochii deschisi si inca inghit in sec, cu amarul printre dinti.Marginile zilei devin cateodata de nesuportat, doar pentru ca voi sunteti aici, si va citesc cu ce-am pierdut in noapte …e putin mai usor.Acelasi apus taciturn cheama zorii convinsi sa apara totusi, de dupa draperie, de dupa suflet.Si pentru ca nu simt indeajuns gustul primei cafele, asa cum bei apa si ti-e sete, asa cum esti obosit dupa somn, va am alaturi la umplerea cestilor…la umplerea sufletului.
    Buna dimineata.

    rosanne 13 mai 2009 6:20 Răspunde
  • Buna dimineata, va astept la cafea.

    Rosanne umplu o ceasca pentru tine, ii pun alaturi cateva albastrele- ti se potrivesc.

    Va imbratisez, o zi frumoasa.

    simona ioana 13 mai 2009 7:19 Răspunde
  • Simona , te imbratisez .
    Raluca, m-am bucurat sa te citesc.
    Corina ingman, mi-e dor tare de tine.Spune-ne cum e acasa, la parinti.
    Alyce, succes la examene.
    Cristina, te tin de mana si de dor…
    Alice, de inima…

    rosanne 13 mai 2009 7:34 Răspunde
  • Buna dimineata, Alice, Rosanne, Simona Ioana. Buna dimineata, dragilor.

    Vin la cafeaua ta, Simona draga. Ce matinala esti in dimineata asta.Va imbratisez cu sufletul. O zi senina!

    alyce 13 mai 2009 7:37 Răspunde
  • Buna dimineata,vin cu drag si dor la cafeaua de azi…
    Va sarut,o zi frumoasa sa avem cu totii.

    Ina B 13 mai 2009 8:27 Răspunde
  • Rosanne, multumesc mult. Te imbratisez. Ina, buna dimineata si tie.

    alyce 13 mai 2009 8:52 Răspunde
  • „De-aceea una-mi este mie
    De ar vorbi, de ar tăce;
    Dac-al ei glas e armonie,
    E ÅŸi-n tăcere-i „nu ÅŸtiu ce”.”

    Ma-nclin!

    Catalin Nastase 13 mai 2009 8:55 Răspunde
  • Buna dimineata zeitele mele,

    Rosanne multumesc de gand. si eu ma bucur nespus cand te citesc desi te simt atat de trista, de parasita, de „goala”. as vrea sa fac ceva, as vrea sa mai cred in zane bune si in baghete fermecate si cu un gest inefabil sa pogor asupra noastra fericirea aceea perfecta, pentru acum pentru totdeauna.

    raluca 13 mai 2009 10:10 Răspunde
  • Raluca, te imbratisez. Eu cred in puterea magica a sufletelor voastre. De cand sunt aici, mi-e mai bine…Astazi m-a sunat o fosta colega sa ma intrebe daca sunt eu cea din revista.Uite asa imi regasesc colegii, amintirile…Si am ras si mi-a fost „frumos”.Datorita lui Alice si voua.Va multumesc.Va imbratisez pe toti.

    rosanne 13 mai 2009 10:31 Răspunde
  • Buna dimineata! Ploaia de afara nu a reusit sa-mi faca ochii sa cante aceeasi melodie… Zambesc si zilei de azi, cu multumirea de a fi primit de la Dumnezeu cele mai pretioase daruri. Am primit si primesc iubire din partea multor suflete alese. Iubirea este cel mai important reper al vietii, impreuna cu lumina si speranta… Chiar si in suferinta, iubirea e un miracol, te inalta, te desprinde de lumea terna si confuza… pana revii cu picioarele pe Pamant:)
    Va doresc o zi frumoasa si plina de (mici) bucurii!

    Amore 13 mai 2009 10:41 Răspunde
  • Iubita mea Rosanne, si mie mi e mai bine de cand sunt aici, cu voi, de cand am cunoscut asa suflete. Si va port in gand, va port deja in sange:)
    Cu toate acestea ma doare sa va simt asa…
    te imbratisez, ma pregatesc pt lucru. azi sunt de dupa:)

    raluca 13 mai 2009 10:58 Răspunde
  • N-am crezut, draga mea Alice… ca-ntr-o singura femeie, aceea fiind tu, poate sa existe o asa avalansa de frumusete, caldura, sentimente, pace, iubire, imaginatie… INTREG…!!!
    E prima data cand iti scriu… e primul gand spre tine… si poate daca ultimele evenimente din viata mea n-ar fi fost acestea… n-as fi sapat atat dupa „scapare” …
    Sunt indragostita de viata, mai mult decat orice barbat care a trecut pragul sufletului meu… iar azi… versurile in care ma regasesc la finalul unei mirifice povesti de iubire… sunt tot ale lui… marelui Eminescu:
    „Te duci ÅŸi rău n-o să-mi mai pară
    De-acum de ziua cea de ieri,
    Că nu am fost victimă iară
    Neînduratelor dureri” …
    Si chiar daca furtuni se lupta-n mine… mai cred ca soarele o sa ma arda… iar … si iar…
    Cu dragoste,
    Sidonia Popa

    Sidonia Popa 13 mai 2009 11:04 Răspunde
  • Pisico, Corinutza, mi-e dor de voi!
    Dalila tua, cat ma bucur ca esti bine! Probabil toate esecurile, toate suferintele ne pregatesc sa primim si sa pretuim iubirile care vor urma…
    Rosanne, singuratatea este deseori un bun prieten, te ajuta sa te cunosti, sa te redescoperi… Ai un suflet ales, o duiosie si o maturitate ce razbat si dincolo de cuvinte. Si mai stiu ca esti puternica si lucrurile minunate ce vor veni nu se vor lasa prea mult asteptate. Te strang cu drag de mana si astept zambetul tau mare si curat!
    Va multumesc inca o data pentru poezii, pentru „feliile” de suflet pe care le aduceti aici. As fi mai saraca fara voi!

    Amore 13 mai 2009 11:07 Răspunde
  • I-am zis „Aer..”
    Văd doar o lumină difuză, aud gemete, strigăte,fantome.. Umbre neînÅ£elese aleargă, se bat, se macină. Vântul ÅŸuieră, în mine se bate un clopot. Aud depărtările, simt timpul în timpane. Ritmul inimii mele se Å£ine cu greu după lumină, după aer, după ÅŸuieratul adânc al lumii.. Am rămas în urmă sau am luat-o înainte? ÃŽncet, încet toate se îndepartează.. Nu mai aud nimic, nu mai văd lumina. Apari tu zâmbind, e soare în spatele tău,e muzică în urechile tale, e liniÅŸte în sufletul meu. Te simt doar.. nu te cunosc, nu te iubesc, nu te caut, nu te aÅŸtept. Uneori vii, uneori pleci, uneori mă alungi, uneori mă chemi. Eu doar te simt cumplit, te simt mâine ÅŸi nu mă sperii, te simt ieri ÅŸi nu te uit. Din nou bate clopotul în mine, din nou lumina difuză…din nou aer.
    Apa rămâne în cadă. Îmi storc părul ud şi amintirea cu tine. E toamnă, e soare, cer albastru si pădurea roşie. Miros de copt şi de tine. Te simt..

    (http://www.poezie.ro/index.php/author/0023699/index.html)

    Monica Radulescu 13 mai 2009 11:22 Răspunde
  • Va sarut si va imbratisez suflete frumoase…Am baut cafeaua cu voi, v.am citit gandurile…
    Sa aveti o zi cu spor!
    Te salut, Blanca! M.a bucurat mult telefonul tau. Ce face mica ta gradina, acum udata de ploaie?…
    Felice, astept un semn.
    Teodora, frumoasa poezia ta si tot ceea ce ai scris. Mi.ai amintit de Catalin Bursaci. Multumesc.
    Alyce, bafta la examene!

    Carmen Sofianu 13 mai 2009 11:46 Răspunde
  • Buna, carmen, voce cristalina!
    Eu m-am emotionat grozav , poate si datorita numelui tau , eu stiu acum mi-e teama sa nu fi dezamagita atunci cand ne vom intalni
    Gradina mea e foarte vesela , am incercat eu s-o bucur cu stropitoarea dar nu am harul binecuvantat al ploii

    Blanca237 13 mai 2009 11:58 Răspunde
  • ” As vrea sa fug
    Sa dispar si sa ma caut.
    Ma iau dupa tine
    Si dupa genele urmelor tale prin aer.”

    Marin Sorescu , Urme

    Blanca237 13 mai 2009 12:40 Răspunde
  • Cand necazuri te doboara
    Si prieteni n-ai sa-i strigi
    Tine minte, sfarsitul nu-i aici

    Si ce slaveai in taina
    E ca si cum nu-ti explici
    Tine minte, sfarsitul nu-i aici
    Nu-i aici, nu, nu-i aici, nu
    Tine minte, sfarsitul nu-i aici

    Cand oprit la o rascruce
    Drumul nu sti s-al prezici
    Tine minte, sfarsitul nu-i aici

    Cand nu mai ai nici vise
    Si nu sti cum sa te ridici
    Tine minte, sfarsitul nu-i aici
    Nu-i aici, nu, nu-i aici, nu
    Tine minte, sfarsitul nu-i aici

    Cand s-aduna norii negri
    Ploaia cade ca un brici
    Tine minte, sfarsitul nu-i aici

    Mangaiere n-ai, nu vezi acum
    Maini intinse de amici
    Tine minte, sfarsitul nu-i aici
    Nu-i aici, nu, nu-i aici, nu
    Tine minte, sfarsitul nu-i aici

    Pomul vieti creste mandru
    Unde spiritul e viu
    Lumineaza iar salvarea
    Cerul gol si cenusiu

    Cand orasele-s in flacari
    Musunoaie de furnici
    Tine minte, sfarsitul nu-i aici

    Si cand cauti in zadar un om
    Printr-atatea mii de venetici
    Tine minte, sfarsitul nu-i aici
    Nu-i aici, nu, nu-i aici, nu
    Tine minte, sfarsitul nu-i aici

    Nu-i aici, nu, nu-i aici, nu
    Tine minte, sfarsitul nu-i aici

    Nu-i aici, nu, nu-i aici, nu
    Tine minte, sfarsitul nu-i aici

    Nu-i aici, nu, nu-i aici, nu
    Tine minte, sfarsitul nu-i aicï..

    Lala 13 mai 2009 13:14 Răspunde
  • Blanca si eu traiesc aceleasi emotii. Si aceleasi temeri. Te astept la o cafea, cand ai tu vreme.

    Carmen Sofianu 13 mai 2009 13:53 Răspunde
  • Buna ziua, Zeite dragi…

    Sunt fericita, plutesc, vreau sa va impartasesc bucuria zilei de azi, inceputa doar cu ploaie multa si cifre seci. Un curierat rapid v-a adus in bratele mele, prin gestul de marinimie si de drag al Dalilei: cartea voastra! Abia astept sa va citesc, sa ma tulbur si sa ma bucur in acelasi timp de „Cele mai frumoase iubiri”. Sa invat, langa voi, sa-mi pregatesc inima si sa mai cred in ea, in poveste!

    Dalila, cuvintele mele nu ti-ar putea multumi indeajuns. Mi-ai amintit azi ca pe pamant mai exista oameni cu adevarat buni, ca mai exista suflete mari!

    Alice, Zeite dragi scriitoare… ma inclin in fata voastra si semnez azi, a voastra, pe veci,
    cititoarea care va imbratiseaza si „fuge” in lumea din cartea voastra.
    Va multumesc mult, inimi mari…

    Roberrta 13 mai 2009 16:13 Răspunde
  • Draga Robertta, traiesc bucuria alaturi de tine. Pofta buna la citit!

    Carmen Sofianu 13 mai 2009 16:33 Răspunde
  • Poezia nu-mi apartine. Autorul, nu mi l-am notat la timpul respectiv(acum 20 ani), dar mi-e in suflet si am vrut sa o cititi si voi.Imi pare rau daca v-am dezamagit…

    teodora 13 mai 2009 16:58 Răspunde
  • Alyce, iti multumesc de ganduri bune, sper sa fie asa. Imi doresc si cred ca va veni si momentul in care voi zambi larg asa cum obisnuiam.
    Dalila, mi-e bine. Am avut mana buna de data asta, si, da, pot sa spun ca mi s-au intamplat multe lucruri frumoase. Te astept cu drag la Bucuresti.
    Va imbratisez. Va invit la ceai, Notti in Tibet. Si va imbratisez.

    Felice 13 mai 2009 17:07 Răspunde
  • Gheorghe Dragan _Ioana din primavara
    „M-am desteptat, si m-a cuprins un fel de tristete.Dar eu sunt mai puternica decat tristetea! Fiindca tu existi.Si te iubesc.Si cred in tine.Vreau sa stii ca sunt puternica si ca nimic nu ma poate infringe! Caut in mine si gasesc amintirea zambetului tau cald, vorba domoala care mangaie chiar fara mangaiere.Imi place mult parul tau incaruntit. Daca imi este asa dor de tine, nu sunt invinsa!
    Tu esti barbatul pe care l-am cautat in toti cei intalniti mai inainte.Este pentru prima data in viata mea cand ideea, speranta se concretizeaza intr-o faptura reala”.

    teodora 13 mai 2009 17:12 Răspunde
  • pentru voi in sfarsit de zi

    http://www.youtube.com/watch?v=cIdpE5n8W1Q

    raluca 13 mai 2009 17:53 Răspunde
  • Iata, fragmente scrise de sufletu-mi pereche :
    “ ard ciornele scrisorilor de dragoste pe care le-am scris de-a lungul anilor, cu lacrimi de sange.Adun intr-un sertar parfumat, scrisori fictive de adio, catre un destinatar intalnit doar in vis. Imi promit ca n-am sa mai iubesc decat atunci cand dragostea mea va fi mai presus de indoiala. Imi promit trist, insingurat…imi promit mincinos “….
    ”…sunt incalcita in itele ineficientei vietii mele….am sa caut si poate-am sa gasesc raspunsuri si descalciri cu folos….si e atat de greu sa gasim solutii in pagini de carte pentru toate indoielile si cautarile noastre…..si cautand, nu gasesc decat un nou prilej de reflectie, si apoi o regasire a vechilor tristeti.….”
    „….cele mai mari bucurii, cele mai durabile le-am avut de pe urma cartilor, ele m-au salvat si m-au inaltat peste disperarile mele….am invatat sa ma refugiez intr-o carte , ca-ntr-o vacanta, ca intr-o insula feerica”…
    ”….imi hranesc remuscarile….baltesc in vini reale sau imaginare pe care nu le vindec , pentru ca nu stiu cine-as mai fi fara ele….ma macin in nestire pentru toate greselile trecutului si nu ma pot desprinde de ranchiuni expirate, de iubiri tradate, de investitii afective ratate….ma idrept hipnotic catre iubirile fara sorti de izbanda si sinucigas ma arunc in bataliile insangerate….in inchisoarea vietii mele sarace si triste am invatat sa supravietuiesc transformandu-mi neizbanzile in virtuti.
    “neputinta de a-mi implini dorintele o transform intr-o forma clara de noblete a alegerilor spirituale, in resemnare demna…Ma rostogolesc in cercul vicios al pacalelilor mele….si nu am curaj sa traiesc asa cum as vrea, de fapt ….sa traiesc….si sunt azi prizoniera unor alegeri gresite din trecut , care m-au salvat de la moarte, dar care ma tin acum departe de viata”
    “ …fac o plecaciune si-mi recunosc cu umilinta pacatele….ma silesc sa ma privesc in oglinda inante de a-mi intinde fardurile pe obraz…..sunt un amestec paradoxal de putere si deznadejde de dorinta de a fi in miezul atentiei, si de a sta in acelasi timp, intr-un colt linistit sa contemplu lumea….sunt retorica si sunt tacuta….” sunt oare eu ?!
    ……
    Am deschis la intamplare un sertar dintre cele stiute cumva numai de noi, si v-am asternut cateva dintre cuvintele mele de taina, de suflet, de viata si de moarte…
    Am atat de multe asezate teancuri – teancuri, in mine, si-n sertarul noptierei venghe (sunt tot acolo alice, cum le-ai lasat, intr-o luna a lui februarie, si poate vor cunoaste tiparul !)
    Iata, sunt gramezi de cuvinte , de vorbe, de soapte nascute din noi – suflete surori si asezate-n coperte de carte ( sau de blog) , de Alice a mea…..

    monica 13 mai 2009 18:07 Răspunde
  • Raluca, spor la lucru..din cat a mai ramas.Stiu ca faci cu placere.
    Amore, iti multumesc, sper sa te auda si asteptarile mele si sa apara.Vreau sa ma redescopar si in iubire, nu doar in singuratate, am obosit sa ma tot analizez…Iti multumesc inca o data pentru aprecieri, te strang si eu de mana, cu drag, iti promit ca voi zambi larg…odata…
    Monica….minunate gramezi de cuvinte,merita coperte, te imbratisez .
    Cristina, te tin de mana.
    Alice, acum, acum, mi-e dor de tine.Am pus fotografia noastra la vedere si ma uit la ea.Din dor …

    rosanne 13 mai 2009 18:32 Răspunde
  • Norul acesta l-am privit impreuna
    sau poate era altul sau altul.
    De mi-ai fi lasat macar un ochi, al tau,
    sa privim impreuna inaltul.

    Un ochi al tau, ca sa priveasca
    din cand in cand, pe ascuns,
    spre buzele mele de var ce nu mai pot
    sa spuna decat un cuvant: de-ajuns.

    Sa fie cu mine un ochi al tau, doar un ochi,
    care-n negrele nopti treze
    spre ochiul meu sa priveasca mereu
    si ca pe-un bolnav sa-l vegheze.

    Un ochi care prin umbrele genelor lui
    sa-mi mangaie, din cand in cand, fata
    si care sa-mi spuna: lasa, adormi,
    se va ivi si dimineata.

    Ochiul tau – Eugen Jebeleanu

    Buna seara, zeite! Va imbratisez cu drag si cu tot sufletul meu, fara sa va numesc, dar sunteti toate…
    Rossane, ma tin strans de mana ta…
    Felice, da, stiu…
    Alice, sa-ti fie bine, bine, bine…

    Cristina Socaciu 13 mai 2009 18:43 Răspunde
  • Raluca, imi place Angela Similea…multumesc!

    Cristina Socaciu 13 mai 2009 18:47 Răspunde
  • Prea repede uităm ce-aveam în gând,
    Sub apăsarea vorbelor de rând!
    Nici nu mă strigi de tot, nici nu mă laÅŸi…
    E-atâta ezitare între paşi.
    Prea repede uităm ce-aveam de spus –
    Un zbor în minus, o cădere în plus…
    La tine-i vară şi la mine-i frig,
    Nici nu te las de tot, nici nu te strig.
    George Tarnea

    Felice 13 mai 2009 19:14 Răspunde
  • Citeam astazi din scrierile lui Paler si mi-am blocat privirile pe un fragment in care povestea despre nevoia lui de singuratate si pe care majoritatea femeilor doreau sa i-o inlature…”Ele vroiau neaparat sa ma vindece de singuratate, cand eu nu le ceream decat sa ma ajute s-o indur.”Ma gandeam ca oricum singuratatea imi va ramane si mie, ca o mostenire, indiferent de situatie, indiferent de varsta, de final. Ca o rana acoperita de coaja pe care o zgandari cand aproape e gata sa se vindece…Pentru ca oricum nu se va vindeca niciodata, difera doar alifiile…

    rosanne 13 mai 2009 19:47 Răspunde
  • Ploaia tacerii

    Si ploua-n clipa noastra de tacere,
    Se-aud in geam doar stropii in cadere,
    Ce ne masoara, cadentat si rece,
    Secundele si timpul care trece…

    Si nu mai stiu de cata vreme ploua.
    Ma uit la ceas si vad ca este doua,
    Dar nu mai stiu daca e zi sau noapte,
    Caci ploaia asta rece ne desparte.

    Si vreau sa cred ca ploaia e de vina,
    Ca nu-mi mai simt demult inima plina
    Si ca te vad atat de rar si trist…
    Si nu mai stiu nici eu daca exist,

    Sau daca sunt doar o inchipuire
    A celei ce se-ascunde in privire,
    Iar tu esti doar o umbra dintr-un gand,
    Ce a cazut cu ploaia pe pamant…

    Si nu mai stiu daca suntem tot noi,
    Copii frumosi ce alergam prin ploi,
    Sau suntem doi straini tacuti, ciudati,
    De vreme si de ploaie speriati…

    Doua fiinte mute, in tacere,
    Doi stropi de ploaie rece in cadere,
    Doi stropi ce se vor sparge de pamant,
    Doi stropi ce nu s-au contopit nicicand…

    Incerc sa te zaresc macar in vis,
    Prin ploaia ce se cerne din abis,
    Sa-ti dau deoparte stropii de pe frunte,
    Sa te ating si sa pasesc pe punte,

    Fara sa-mi fie teama de cadere
    In raul de sub puntea de tacere,
    In raul plin de ani si de visari,
    De ploi si de atatea renuntari…

    Sa-ti iau in palme mana, ca pe-o prada,
    Si sa te scot in ploaia de pe strada,
    Iar ploaia sa ne spele de pacate
    Si sa ne-ngane cantece uitate,
    (autor necunoscut)

    narta 13 mai 2009 20:28 Răspunde
  • Buna seara. Va salut dintre bagaje, am lasat un loc in mijlocul geamantanului, special pentru voi. Ca in piesa lui Andries

    As vrea sa te pastrez linga mine, aproape de tot
    de-aia am conceput un buzunar special la capot
    in el incapi doar tu si nimeni altcineva
    se-nchide cu fermoar si-nauntr-i doar argint si catifea…

    Deci va iau cu mine iarasi, asa cum o fac mereu. Ma gandesc cu drag la Pisica devenita siciliana. La Corina si puiul ei deveniti hunedoreni. La tine Rosanne, azi m-am trezit mangaind o creanga de „mana Maicii Domnului” – era un fel de a te tine de mana pe tine.
    Carmen si Blanca – va fi o intalnire frumoasa, veti vedea.
    Dalila ma bucur sa te simt linistita si fericita, ma bucur ca ai trecut peste toate lacrimile si indoielile.
    Monica m-ai rascolit, iarasi am senzatia aceea ciudata ca despre mine e vorba…….”ma indrept hipnotic catre iubirile fara sorti de izbanda si sinucigas ma arunc in bataliile insangerate…” eu sunt cea care arunca instinctul de conservare de- o parte…
    Alyce spor la invatat, ti-am spus eu ca acum esti ocupata 150%.
    Amallia te salut de peste ocean, mi-e dor de randurile tale.
    Felice, Roberrta, Carmen, Raluca, Teodora, Amore… va imbratisez.

    Alice – esti mereu cu mine.

    simona ioana 13 mai 2009 20:38 Răspunde
  • Revin printre voi, revin sleita de puteri dupa o zi in care am incercat sa-i cer iubitului meu (care iubit? nu-mi mai este iubit!) o intalnire in care sa-mi spuna ce facem. A evitat sa-mi raspunda, pretextand ca este foarte ocupat, intr-un tarziu mi-a spus ca ne vom mai vedea, vom iesi, vom merge impreuna undeva, poate chiar si cateva zile, in strainatate… Dar sa-l las putin, pentru ca este ocupat. Ocupat cu ea, stiu asta! Sunt macinata de gelozie, am inceput sa fac comparatii.
    Si el este un tip instabil si stiu ca ma cauta cand o va parasi din nou pe ea. Ce voi face atunci? Ce fac acum?

    Maria 13 mai 2009 20:46 Răspunde
  • Ana Simion _ Singuratate si speranta
    ” Sa nu promiti nimic.totul e atat de schimbator. Promite-ti doar tie in gand si incearca sa reusesti.De nu se va intampla asa, va fi un singur dezamagit: tu insati”.
    Gheorghe Dragan _Ioana din primavara
    ” Cred ca atunci cand ai gasit ceva frumos in viata asta facuta parca din restrictii, cand ai ajuns sa crezi ca si tu ai dreptul la putina fericire, merita sa mergi pana la capat.Lumea este o ingramadire monstruoasa de egoism, invidii, resentimente, insinuari, banuieli, scrasnete si ura.Intretine-ti cu atentie armura sufletului.Nu neg existenta oamenilor de bine.Chiar si cei rai vor sa fie buni.Nu te opri sa-i cunosti, dar nu uita ca insul se naste singur si moare singur. Cand tu nu reusesti intr-o viata sa te intelegi, te-or intelege ceilalti?”
    Constantin Munteanu_Ziua magnoliilor viscolite
    ” Viata e un material care nu trebuie innadit”
    ” Si, uneori in viata, sunt trenuri care trec doar o singura data prin statia ta…”
    Mircea Marian _Iubire in septembrie
    ” Sa ma intrebi asta in clipa cand vei porni la drum>Atunci sa ma intrebi: iubito, crezi ca iubirea ta e atat de plina, atat de fara margini, atat de intensa, incat vei putea rabda scurgerea zilelor cenusii, goana clipelor delirante, pentru a iesi in fapt de ziua, in inceput de drum, de fiecare data in intampinarea iubitului?Nu o singura data, ci de fiecare data.Nu de fiecare data,ci totdeauna. Nu totdeauna, ci pentru totdeauna”.

    teodora 13 mai 2009 21:06 Răspunde
  • Buna seara intr-o seara cu stropi marunti de ploaie .
    Ce bine si cald e aici cu versuri ce ne ating inima aduse de voi suflete sensibile , cu ganduri ce impartasesc iubirea sau dorul !
    Simona Ioana te-am vazut in postarile din „Primavara La Brasov ” , la fel si pe alyce ca si pe Pisica si mi-ati placut, e sa bine sa sti ca te afli in compania unor asfel de persoane aici in casa lui Alice .Iti doresc vacanta placuta si vreme frumoasa. Sunt sigura ca va fi super intalnirea cu Carmen , mai ales ca am auzit-o la telefon si nu exagerez daca spun ca vocea ei te face sa fi plin de optimism chiar daca pana atunci ai fost in borcanul cu melancolie.
    Teodora, imi plac mult poeziile si gandurile pe care le postezi.
    Imi pare rau Maria pentru durerea prin care treci.
    Dalila , daca nu ma insel tu ai scris „De ce o iubesc pe mama?”, mi-a placut mult.
    Raluca , Rosanne,R oberrta , va citesc cu admiratie., ca si pe voi , Felice, Cristina Socaciu, Narta, Monica, Dalila, Soso , Mi ,Sara.

    Blanca237 13 mai 2009 21:20 Răspunde
    • Cu ochi osteniti, va citesc, cu brate fragezite de somn va imbratisez. Plecarea mea de maine catre Suceava mi-a dat tot programul peste cap, mi s-au imbulzit treburile, drumurile, intalnirile- de-aceea am lipsit. Sa ma iertati! Maine seara la 7 voi fi in libraria Carturesti din Suceava, de unde am sa aduc ganduri, randuri, poze, amintiri.
      Ce frumos e la noi acasa, ce bine imi e cu voi, de cate ori ajung aici simt ca ma cuprind brate ocrotitoare. Alunec in somn avand cuvintele voastre in suflet, si pe voi, cu toate minunile voastre. Raluca, imi esti trista, imi esti departe, am sa ma adun si am sa vin sa te apar. Va sarut, noapte buna… Maria, nu se poate trai asa. Crede-ma, eu am incercat. Monica mea, ma coplestesti!
      Simona Ioana, Rosanne, Cristina, Roberrta… Pe toate va port in inima mea. Sunteti zeite, zeita sunt si eu langa voi.

      Alice Nastase 13 mai 2009 22:02 Răspunde
  • Simona Ioana,te imbratisez.Sa-ti fie calatoria frumoasa si senina.

    Ina B 13 mai 2009 21:44 Răspunde
  • In seara asta sunt doar eu si cuvintele altora nascute pe foi aspre si legate in cele mai desavarsite carti de teatru. Azi, insa, simt ca nu mai pricep nimic, ca nu mai am rabdarea necesara, nu mai am inspiratie, ca sunt pierduta. Sunt sufocata de masti de imagini, ce se amesteca fara de inteles in judecata mea. Hoinaresc printre pagini citite de multi altii inaintea mea, fara a putea construi o logica, fara a putea da vreun sens aliniatelor atat de straine acum. Mintea mea pare a fi bolnava, degetele mele prea scurte pentru a mai atinge tastele. Cafeaua nu mai imi tine de somn, felinarul meu e stins. Sunt obosita, sunt tulburata. Sunt in intuneric.

    Simona mea draga, iti doresc zile frumoase, pline de dragoste. Te imbratisez tare tare.
    Dalila, Felice, Ralica, Ina, Cristina Socaciu, Carmen Sofianu, Rosanne, Corina, Amore, Blanca, Monica, Roberrta, Anda, Soso, Ema, Sara…va imbratisez de Noapte buna.
    Am primit, azi, de la Ina, o invitatie la o seara folk, pentru maine seara. Si am sa va iau pe toate cu mine, asa cum fac de fiecare data inainte de a pleca in drumurile mele.

    Alice, frumoasa mea, te imbratisez cu sufletul!

    alyce 13 mai 2009 21:49 Răspunde
  • in drumurile mele printre stele nu am incetat sa ma gandesc la tine, sa te caut in licaritul lor,in culoarea lor ireala de lume interzisa. ma intorceam apoi prin praful drumurilor pe care le cutreierasem de atatea ori in cautarea acelei flori rare care-ti va da viata, te cautam in fiecare ochi de apa ascuns in scorbura copacilor, sub frunzele mari de brusture…si intr-un final am inteles ca tu nu m-ai parasit suflete, ca ai ramas tacut langa mine asteptand sa-mi dau luptele, sa-mi inving demonii…am inteles intr-un final ca sunt o bucata de pamant care a invatat sa iubeasca si mi-am intins mainile transparente spre tine, obosite de atatea intrebari inutile, de atatea zbateri…
    ma uit acum la tine cum visezi frumos hranit de razele soarele, de zambetele florilor, de tacerea muntilor..ma uit cum alergi vesel prin lume si-mi aduci oameni si locuri neasemuit de frumoase…

    maria iti dau petale din trandafirul pe care pisica m-a invatat sa-l cresc, sa-mi aduca bucurie in fiecare dimineata…sa-ti risipeasca temerile si furtunile ( asa nu se poate trai).
    simona sa ai drumuri bune si insorite.
    simone tu ce mai faci suflete?
    si eu anca…si atena…carmen sofianu…
    noapte buna alyce, roberrta ( la ce pagina ai ajuns ? 🙂 ), simona ioana, rosanne, felice, anna mea, ela, ina, ema, raluca, carmen sofianu, cristina bizu, corina…noapte buna dragelor si dragilor!
    Noapte buna zeita!

    dalila tua 13 mai 2009 22:46 Răspunde
  • Alice, ai un har dumnezeiesc, iti multumesc ca existi!
    Maria, permite-mi sa-ti dau un sfat: iubeste-te, in primul rand pe tine!
    Noapte buna tuturor!

    teodora 13 mai 2009 23:04 Răspunde
  • Va multumesc pentru ganduri. Va port cu mine in bagaj, in ganduri, in vis. In suflet. Mereu.

    simona ioana 13 mai 2009 23:10 Răspunde
  • Asa cum o traditie nescrisa si nespusa a casei va face pe fiecare sa vegheati, pe rand, parca intr-o intelegere tacita, intr-un calendar fara date fixe, somnul celorlalte, asa simt eu astazi ca a venit randul meu la veghea Zeitelor.

    Acum am terminat de citit „Cele mai frumoase iubiri..”, sunt inca sub impresia zilei de azi, atat de altfel, atat de stralucitoare sub stropii rautaciosi si cadentati ai ploii. Ati scris ce ati trait, ati trait destine nescrise, nestiute, neplanificate, ati scris nepamantean, ca un manifest utopic care spune lumii, dintr-un miez de inima rosie ceva; si totusi, exista iubire! Fiecare poveste aduna atata suflet presarat intre file, fiecare fila e tumult, resemnare, freamat, ardere, durere si fericire, tacere intre cuvinte si cuvinte printre taceri. Cartea aceasta e iubire. Atingere pe suflet, pentru suflet. Un motiv suficient de puternic pentru ca si un arbore sa se simta mandru ca a fost taiat pentru a deveni hartie…

    Va veghez visele, va invelesc cu caldura gandului bun, veghez drumul tau de maine, Alice, somnul senin si fericit al Dalilei, bagajele Simonei Ioana, veghez nelinistea si oboseala ta, Alyce, ca sa o pot transforma in senin, urmez in gand hoinareala siciliana a Pisicii noastre, ma apropii in varful picioarelor de Rosanne, apoi de Carmen Sofianu, de Ina, de Cristina Socaciu, de Blanca, de Teodora, ma rog ca Maria sa afle in ea, clipa aceea in care mintea si sufletul spun acelasi lucru, ii mangai fruntea atat de incruntata…

    Tuturor, o noapte frumoasa…fredonez incet, stiti voi, ” Si, mi-as dori sa pot zbura, sa alung din preajma ta, tot ce-i trist si tot ce-i rau…”

    Roberrta 13 mai 2009 23:42 Răspunde
  • Văzând atâtea versuri ÅŸi cuvinte frumoase, nu m-am putut abÅ£ine. E o poezie ce mă răscoleÅŸte de fiecare dată ÅŸi, de fiecare dată, zâmbesc atunci când mă gândesc că a fost scrisă de un bărbat, aÅŸa cum trebuie să fie.

    Lucian Avramescu – Singurul lucru care conteaza

    femeia este singurul lucru care conteaza
    si afirm asta stiind ca destui
    vor stramba din nas…
    pielea ei stie toate limbile fericirii universale,
    lipit de ea, ca de tarana,
    inteleg constelatiile, raiul si iadul,
    bucuria si nefericirea;
    mersul pe jos prin mine insumi
    imi face din ce in ce mai bine
    pentru a nu mai vorbi
    de arhitectura sinelui sau
    care face sa paleasca marile catedrale ale lumii-
    San Piedro, Domul din Milano…

    femeia este singurul lucru care conteaza
    cu trupul ei in brate
    poti traversa un ocean
    chiar daca nu stii sa inoti
    decat in apele ochilor ei

    fara femeie
    limuzina noastra este o caruta hodorogita
    contul la banca scade chiar daca este in crestere
    prietenii sunt
    plini de pojarul tradarii,
    in vinul scump misca mormolocii

    o ai
    iti canta privighetoarea in cosul pieptului
    te imbraci in haine de puscarie fericit
    cum ai pleca la nunta,
    faci monetarul stelelor pe cer
    ca un nabab universal
    chiar daca-ti fluiera vantul prin gaicile sociale:
    te calca trenul
    si o soapta daca ti-a ramas intreaga
    parcurgi literele numelui ei
    gata sa urzesti planuri de viitor
    cand de aproape te pandeste o morga de lux

    femeia, domnilor, este singurul lucru
    care nu poate fi inlocui decat de sinele sau
    pielea ei stie toate graiurile
    fericiri universale,
    cecul iluziilor
    este valuta ei
    prin care noi invingem crizele mondiale
    iata de ce cred ca
    stiinta ei
    de-a ne face fericiti sau nefericiti
    ii da dreptul la titlul de
    doctor honoris cauza
    al complicatei noastre algebre sufletesti

    femeia domnilor- pentru a nu va plictisi-
    femeia cu pielea ei
    care ne invata alfabetul orbilor,
    cu mereu intoarsele cesti ale sanilor
    in care noi nu ghicim niciodata, nimic,
    femeia
    cu toata argintaria surasului sau
    cu goliciunea ei care umple universul
    este singurul lucru care conteaza
    domnilor

    Andreea Iancu 14 mai 2009 11:29 Răspunde
  • ….va citesc de ceva timp….pe alice nastase o citesc de la primul numar al tabu-ului si apoi al tango-ului…nu am ratat nicio carte,nicio scrisoare, niciun rand in care m -am regasit cu totul,intreaga ,cu minte ,gandire, simtire…
    …de mult vreau sa iti scriu tie alice nastase…de fapt cred ca la fiecare pas pe care il fac iti scriu in gand franturi din mine, scrisori neterminate si netrimise niciodata si nimanui, desi in gandul meu aveau mereu destinatar(cunoscut numai de mine)…
    …ma regasesc si in fiecare ,pt ca mi -e inima atat de plina de dor,de gol, de nemaispus incat nu mai stiu de unde sa incep si unde sa termin astfel incat sa am convingerea ca am fost inteleasa definitiv si irevocabil si de cine trebuie…
    …ca sa imi fac loc printre voi,cu siguranta trebuie sa incep cu inceputul,sa imi pun pe tava destainuirii sufletul plin de viata dar amortit ,desi nu difera mai cu nimic povestea mea fata de toate scrisorile scrise de alice nastase in tango…sau aici pe blog.
    …desi am scris versuri in adolescenta si mai scriu si acum dar tot mai rar,( macheta mea de versuri poate nu va avea niciodata privilegiul de a fi pe un raft de librarie,biblioteca sau suflet)…nu cred ca am talentul scrierii cu nesat si patima astfel incat sa tresara nu numai mintea cititorului dar si inima…nu am talentul sa pun in cuvinte superbe trairile mele acerbe…dar am sa incerc…promit…pt ca e timpul meu si dreptul meu sa fac o schimbare,sa strig in gura mare, sa ma auda cineva,chiar daca stiu ca raspunsurile sint tot in mine, tot departe…

    danuta 15 mai 2009 9:10 Răspunde
  • Sa aveti o zi linistita, printre ploi si lacrimi si multe, multe cuvinte…

    „Când am nevoie de tine,te strig….
    Simplu, ca şi cum,în strigătul meu ai încăpea lângă litere…
    E o minciună,desigur,
    Totuşi , e mai mult decât
    Această lungă şi tristă aşteptare…
    Te strig,şi-mi închid ochii,şi ferestrele,
    Şi bâjbâi printre cuvintele pe care mi le-ai spus,
    Printre pereţii pe care i-ai atins…
    Când am nevoie de tine,
    Totul se năruie,
    Åži te strig….”

    (Adrian Paparuz)

    Monica 16 mai 2009 10:14 Răspunde

Lasă un răspuns la Sara Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title