„Avem o singură viață și, când nu iubim, o mie de morți.“

Nopti albe

de

Inainte sa invat sa-i mint pe altii, am deprins mestesugul de-a ma minti pe mine. Cele mai bune scuze le crosetez nu ca sa fiu iertata de cei din jur, ci pentru a ma absolvi de vini in propriii-mi ochi. Cele mai temeinic construite pledoarii ale apararii le-am auzit nu in salile tribunalelor mele, ci in gandul meu insomniac, razvratit, chinuit de nesomn.

La capatul unei nopti albe, ne trezim mereu impovarati nu de neodihna trupului, ci de interogatiile care ne-au asaltat intr-un ragaz in care, neavand altceva mai urgent de facut, am fost nevoiti sa ne intoarcem la adevarurile noastre. Si, daca, luati cu grijile vietii si prea ocupati sa ne pastram directia alergaturii, in timpul zilei nu avem timp sa ne cautam sensul vietii, cand se face noapte, iar somnul nu are mila de noi, ne pomenim bantuiti de intrebarile esentiale.

Avem viata pe care am visat-o la 16 ani, cand visurile ne erau indraznete si pure? Traim langa omul care ne daruieste iubirea aceea care sa ne insteleze sufletul, asa cum am tanjit dintotdeauna? Avem casa cu flori pe care ne-am imaginat-o mereu? Truda noastra, profesia noastra ne-aduce lumina in inima sau e doar o corvoada de zi cu zi, pe care o induram ca sa avem ce manca si fuma? Asteptam sa treaca viata sau trepidam asteptand nerabdatori sa vina peste noi cu splendorile ei?

Dintr-un reflex firesc, de aparare, ne-am invatat, pe timp de zi, daca asemenea intrebari ne ies in cale, nascute din conversatiile cu altii, sa dam raspunsurile cele mai potrivite. Sa spunem, cu un zambet pe care l-am studiat in oglinda, cat de spre bine ne merge destinul. Sa incercam sa-l privim pe celalalt cu siguranta omului care n-a dat niciodata rateuri. Dar in noptile profunde, in noptile in care lumina lunii ne strapunge platosele si mastile, ne pomenim, goi, singuri, in fata unor raspunsuri greu de indurat. Si nu adormim decat spre dimineata, abia dupa ce ne-am inventat scuze noi, minciuni proaspete, cantece de adormit propria constiinta. Si ne trezim tarziu, mahmuri de tristete, resemnati si cinici. La capatul unei nopti de nesomn si intrebari otravite, concentratia de intrebari crude si de raspunsuri mincinoase din sange depaseste cota admisa de legile firii.

Categorii:
Confesiuni

Comentarii

  • „Avem viata pe care am visat-o la 16 ani, cand visurile ne erau indraznete si pure?” Ooooof…… si da si nu, draga noastra Alice.
    „Traim langa omul care ne daruieste iubirea aceea care sa ne insteleze sufletul, asa cum am tanjit dintotdeauna? Avem casa cu flori pe care ne-am imaginat-o mereu?” Aici daaaaa, de o mie de ori da. Si-i multumesc Domnului pentru ce mi-a daruit EL.
    „Truda noastra, profesia noastra ne-aduce lumina in inima sau e doar o corvoada de zi cu zi, pe care o induram ca sa avem ce manca si fuma? ” Ma sfasie aceasta intrebare. Dar raspunsul, adevaratul raspuns e nu. Acesta-i purul adevar. Si-i dureros. Ne sacrificam familia, prietenii, uitam uneori sa fim mame, sotii, femei. Pierdem esenta lucrurilor. Nu mai avem timp sa radem pentru ca suntem prea ocupati. Amanam rasul pentru maine, poimaine, saptamana viitoare….

    Catalina 27 decembrie 2008 11:28 Răspunde
  • Catalina, tu esti cel mai curat si mai demn om pe care l-am intalnit vreodata. Ma emotioneaza fiecare raspuns al tau, pentru ca tu, spre deosebire de mine si de cei mai multi dintre noi, nici macar nu stii sa minti sau sa te minti. Tu insati esti adevarul, si-l rostesti firesc si splendid. Si ma rog sa-ti dea Dumnezeu schimbari care sa te faca sa fii fericita in toate cotloanele vietii tale. Si noua, langa tine, cu ajutorul tau, sub rugaciunea ta. Doamne, ajuta! Pe maine, draga mea, sfanta mea.

    Alice Nastase 27 decembrie 2008 11:43 Răspunde
  • Alice,draga mea Alice…ce pret platesti tu pentru minunea care esti! E mult…prea mult!
    Nici viata mea nu e ceea ce-mi doream la 16 ani,nici eu nu stiu sa traiesc si azi maine am 40 de ani !Singura certitudine din viata mea sunt copiii mei! Atat…restul e o goana nebuna dupa intrebari si raspunsuri asa de mari ca ma cocoseaza! Imi complic viata cautandu-i sensuri noi,mereu altele,mereu ametitor de inalte…dar degeaba…totul cred ca e ca si spoiala lumii in care traim…amagire! Sufar si eu ca viata mea trece pe langa mine,sufar mereu ca nu am jobul care sa-mi placa,ca,da sunt nevoita sa adun doi cu trei ,cand de fapt gandul meu tese navoade de cuvinte pentru altii…dar tot bietul meu suflet se prinde in ele!
    Aparent am totul…dar eu simt ca nu am nimic…si caut,caut ca orbii pe pipaite o alta lume,care nici nu mai cred ca exista.

    Cora 27 decembrie 2008 11:51 Răspunde
  • Stiti ce cred c-ar fi bine.Sa nu ne mai impotrivim vietii noastre! nu e o lupta…noi de o parte si vietile noastre de alta! haideti sa traim marunt,firesc,farta zbucium ,fara travalii ce ne sfarteca inima!Ca ceilalti…

    Cora 27 decembrie 2008 11:57 Răspunde
  • O, Doamne, minunea mea Alice! Zeita ce-ai aparut in viata mea atunci cand mi-era si bine si rau. Ce-am facut eu sa merit asa cuvinte frumoase din partea ta? Multumesc, multumesc multumesc!

    Catalina 27 decembrie 2008 12:00 Răspunde
  • Hai,hai…eliberati” fluturii” din lesa,dragii mei…lasati-i sa zboare ,lumea e mare! Cred ca numai Dumnezeu ne mai poate ajuta…si cate un ospiciu!ANA,iubito…ce faci cu xanaxul ala,draga?!

    Cora 27 decembrie 2008 12:01 Răspunde
  • Usor de zis, greu de facut, draga mea Cora. E greu sa-i comanzi inimii sa nu mai sufere. E tare greu. Ea-i facuta din dragoste.

    Catalina 27 decembrie 2008 12:04 Răspunde
    • Catalina, scumpa mea, eu iti multumesc pentru intalnirea noastra, eu! Si Cora are dreptate, dar nu in ceea ce priveste fluturii scapati din lesa, nu, cu asta nu sunt de acord, dar are dreptate s-o cheme pe Ana cu xanaxul… Cu xanaxul iubirii noastre – cum spuneam, candva. Anaaa, da de perete usa ospiciului, ca venim!

      Alice Nastase 27 decembrie 2008 12:26 Răspunde
  • iubita zeita, nu cred in siguranta omului care n-a dat niciodata rateuri, dupa cum nu cred nici in linistea si nici in sansa lui la fericire. da, ne mintim uneori, ca sa avem dreptate in ochii lumii cand spunem ca suntem bine, multumesc, e minunat totul, am aia si am si aia si mai am si cealalta, sunt altii care n-au nici atat, eu sunt in extaz. pt femeia adanca, fluida si ganditoare, nu exista asa ceva pana la capat. tristetea, melancolia cruda este un nucleu, tocmai atunci cand ai totul, si lumea invidiaza curat sau murdar ceea ce ai, cand toti aplauda ce faci si ce spui cu mana pe inima tocmai atunci tu te trezesti ca stai toata noaptea cu cafeaua in brate, ghemuita pe canapeaua din bucatarie si nu intelegi de ce, ce iti lipseste totusi, nu intelegi nimic din neputinta care te napadeste, din acest dezechilibru stabilit in fiintele noastre de trestie. nu sunt raspunsuri pe nicaieri, pe pamant. doar sus, eu asa cred…

    ana 27 decembrie 2008 12:21 Răspunde
  • Ana…si xanaxul,draga l-ai adus?
    Mai stie cineva ceva de Iana? Draga de ea,o fi ajuns?Da-ne o veste,Iana!!!

    Cora 27 decembrie 2008 12:29 Răspunde
  • Te sarut,Alice a mea!Cu lacrimi in ochi ..te tin de mana…de cea in care strangi cu nadejde lesa fluturilor nostri!DA,da noi avem animale de casa…Fluturi!!!!!!

    Cora 27 decembrie 2008 12:32 Răspunde
  • Va iuuuuuuuuubeeeesc pana la infiniiiiit !

    Cora 27 decembrie 2008 12:32 Răspunde
  • Of, ce inima mare ai tu, draga Cora!!!! Cata iubire incape in ea!!!
    Draga noastra Iana n-a dat nici-un semn. Iana, te rog spune-ne un cuvintel!
    Alice, zeita mea, deja suspin cu gandul la raspunsul ce-l vei da iubirii tale de departe – Simona.

    Catalina 27 decembrie 2008 12:38 Răspunde
  • ospiciul care sunt va iubeste, nu va vindeca si nu va da raspunsuri, doar va intelege si va primeste si va striga si va cere si va multumeste. nici nu stiu cat de mult sau cat de putin inseamna asta, habar n-am pe cuvantul meu. dar e tot ce pot sa fac eu … sunt recunoscatoare pt voi, locuiti-ma cu incredere! sunt un ospiciu care isi iubeste nebunii si ale carui ziduri sunt ridicate din caramizi grele de depresii, de angoase, zbateri si neputinte omenesti. exact ca si voi! sunt un ospiciu ciudat, care are nevoie de „pacienti” ca sa se regaseasca si sa nu fie singur.

    ana 27 decembrie 2008 12:41 Răspunde
  • Sa-mi spuna cineva cum e drumul spre Bucuresti…se circula bine,normal?

    Cora 27 decembrie 2008 15:52 Răspunde
  • „Avem viata pe care am visat-o la 16 ani, cand visurile ne erau indraznete si pure?”
    Eu la 16 ani dadeam treapta a II-a si ma gandeam ce mama de bataie imi iau daca n-o trec!
    „Traim langa omul care ne daruieste iubirea aceea care sa ne insteleze sufletul, asa cum am tanjit dintotdeauna?”
    Ni-l insteleaza maxim 3 ani (desi e mult!), dupa care, am citit intr-o carte, cica incepe furtuna, tzunami-ul ala de lupta pentru putere si pentru cine e, de fapt, mai breaz, pt ca a platit intretinerea.
    „Avem casa cu flori pe care ne-am imaginat-o mereu?”
    Nu-mi plac florile, ca uit sa le ud.
    „Truda noastra, profesia noastra ne-aduce lumina in inima sau e doar o corvoada de zi cu zi, pe care o induram ca sa avem ce manca si fuma?”
    De la inaltimea ajutorului meu de somaj va pot spune ca mancarea-i boierie, bautura-fudulie, da macar pentru-n pachet de tigari si tot merita sa-mi resuscitez cartea de munca.
    „Asteptam sa treaca viata sau trepidam asteptand nerabdatori sa vina peste noi cu splendorile ei?”
    Trepidam sa vina si apoi asteptam sa treaca daca mai are o urma de bun simt, cine vine e frumos sa mai si plece, iar pe mine musafirul asta ma oboseste cel mai tare.
    Curaj, dragelor, sa zambim, asta e tot ce ne-a mai ramas! Vin si eu imediat sa rad cu voi, mai plang un minut si vin.

    Moshu 27 decembrie 2008 17:40 Răspunde
  • La 16 ani m-am indragostit prima oara si am aflat ca poti suferi tare cand el pleaca, am continuat sa iubesc tare de tot si am suferit tare de tot…una dintre prietenele din casuta noastra mi-a spus ca iubirile adevarate vin la pachet cu suferinta, daca e asa, desi eu nu vreau sa cred asta, atunci pot spune ca am iubit si iubesc…
    Am un loc de munca bunisor, am cativa prieteni, am dragostea lor si a familiei mele – neconditionata! Dar am o inima aproape inghetata, un zbucium, o neliniste… o durere adanca, ingropata in mine…si noaptea iasa la suprafata si somnul ma ocoleste…si nu mai reusesc nici macar sa ma mai mint frumos. Cand chiar nu mai pot, imi spun „poate maine ma voi linisti putin..poate…” !

    Cristina Socaciu 27 decembrie 2008 18:43 Răspunde
  • Nu, niciodata nu avem viata pe care am visat-o la 16 ani. Unii nu au primit nimic, desi aveau tot ce le trebuie in desaga si pe alocuri meritau, altii au primit mai mult decat au visat si au uitat ca nu meritau , iar acum privesc de la inaltimea reusitei lor impartind sfaturi in stanga si in dreapta. Ca sa putem merge mai departe ne uitam resemnati in oglinda si ne spunem „poate data viitoare”.

    Avem langa noi printul visurilor noastre? Pe unii florile din glastra ne-au ametit cu mirosul lor si ne spunem 24h din 24 ca da. Pentru altii, ale caror flori s-au uscat de neliniste, de nesomn si de dor, printul/printesa din vis s-a pierdut pe drum, a gresit cararea ….

    Profesia noastra, slujba noastra, painea noastra cea de toate zilele, este si ea un sir nesfarsit de compromisuri, chiar si atunci cand se intampla sa muncim in locul in care ne potrivim, sa facem ceea ce ne place. Fie sefii sunt prosti, iar asta ne strica „cheful” si motivatia, fie economia merge prost (si atunci incepe transpiratia), fie am esuat intr-o pozitie de unde nu mai putem urca/inova…..Trebuie sa se inventeze ceva care sa strice chiar si locul acesta unic, potential aducator de stabilitate. Teoretic, daca iti place ceea ce faci si muncesti bine, ar trebui sa ai stabilitate in viata ta, macar una profesionala.

    Si cu toate acestea ne intalnim intre noi si ne spunem cat de bine ne merge, ce frumosi si educati ne sunt copiii, ce gospodari ne sunt barbatii, ce ghivece semete avem in ferestra si ce minunata este viata noastra. Daca repeti de cateva ori „poezia” ajungi sa crezi si tu.

    Eu propun sa nu asteptam sa treaca viata peste noi dar nici sa nu trepidam asteptand sa navaleasca ea , fie si cu „splendorile” ei. Hai sa mergem noi catre viata, hai sa provocam splendorile sa vina la noi! Dar la NOI!

    Leda 27 decembrie 2008 19:03 Răspunde
    • Leda, spui mereu lucruri intelepte, pe care le admir, mi-au placut poeziile alese de tine, iar felul tau de a construi rationamente mi-e mereu pe inteles, dar e, intotdeauna, mai destept decat al meu. Sunt curioasa, recunosc, sa te vad, sa te aud, sa te tin de mana, pentru ca te admir. Iar tu, Cristina trista, esti un copil bun si ranit, esti o faptura sensibila, ai ceva din femeia care am fost si eu, mereu. Si-ti inteleg suferinta, dar imi doresc sa te vindeci. Tu, Moshule… ce tanar esti! Maturizeaza-te!

      Alice Nastase 27 decembrie 2008 19:15 Răspunde
  • Alice, multumesc, dar am 33 de ani…sunt un copil mai mare! Ma voi vindeca, dar nu chiar acum…inca e in mine, inca il simt si il miros, il aud, mai ales noaptea… Stiu ca intelegi, altfel nu as spune nimic…
    Imi esti tare draga, Alice!

    Cristina Socaciu 27 decembrie 2008 19:23 Răspunde
    • Cristina mea, ai varsta rastignirii. Dincolo de asta lucrurile se vor mai aseza. Si tu-mi esti draga, dar stiu, tot din propriile-mi exercitii de suferinta, ca dragul prietenelor e un alean fara mari rezultate, atunci cand inima ti se sfasie de dorul unui barbat, si al iubirii tale pierdute, si al sperantelor tale fara rost. Stiu. E greu, e foarte greu, e tare greu pe pamant.

      Alice Nastase 27 decembrie 2008 19:32 Răspunde
  • Petrecere frumoasa maine !
    http://www.trilulilu.ro/muxxy_05/6e51224e3c4ba0
    ( din musical-ul „The Girl With The Golden Hair”…)

    „I wonder, it’s frightening/Leaving now, is that the right thing?
    I wonder, it scares me/But who the hell am I if I don’t even try
    I’m not a coward/Oh no, I’ll be strong
    One chance in a lifetime/Yes I will take it, it can’t go wrong…”

    muritor 27 decembrie 2008 19:34 Răspunde
  • Alice, sper sa se mai aseze lucrurile, asa e greu… Desi, dupa fiecare dezamagire si suferinta, am reusit sa ma recompun, sa ma adun…simt ca de fiecare data a ramas cate ceva ce nu a mai putut fi pus la loc, inima si sufletul meu parca nu mai sunt cum au fost…parca sunt alta…parca nu mai sunt aceeasi…

    Cristina Socaciu 27 decembrie 2008 19:53 Răspunde
  • Buna-seara, Muritor! Sa ai o seara linistita…

    Cristina Socaciu 27 decembrie 2008 19:57 Răspunde
  • Este dureroasa simpla incercare de-a ne minti pe noi insine; ce sa mai spunem despre motivele care ne determina sa facem asta…Nu cred ca exista vreun om pe pamant(unde, intr-adevar, e greu, scumpa Alice) care sa poata fi sincer cand spune ca nu regreta nimic sau ca are o viata perfecta. Nu suntem facuti pentru perfectiune, asa cum nici ea, perfectiunea, nu ne-a fost destinata. Tot ce putem face este sa ne ridicam cat mai demn cu putinta dupa fiecare esec, sa ne adunam dezamagirile in inima devenita stransa si mica. Se spune ca noaptea e un sfetnic bun. Asa sa fie oare? Nu prea cred; e mai degraba o perdea neagra, dincolo de care ne ascundem constiinta, cu sentimentele noastre de vinovatie, de frustrare, de nedragoste…
    Poate ca 2009 va fi un an mai bun…

    Bianca 27 decembrie 2008 20:04 Răspunde
  • Alice, propui acum, de bilant, un exercitiu dur, ravasitor.

    „Avem viata pe care am visat-o la 16 ani, cand visurile ne erau indraznete si pure?”
    Cred ca atunci cand iti iei adio de la o etapa a vietii tale, nu stii exact ce anume vrei sa pastrezi si ce vrei sa lasi deoparte. Si nici cand vei fi cu adevarat gata sa tai “cordonul ombilical”. Te poti forta sa mergi mai departe. Negarea te ajuta sa iti anesteziezi simtirea, dar nu te poate feri de avalansa gandurilor.
    Poate ca visurile mele mai au ceva din prospetimea si puritatea pe care o aveam si la 16 ani. Doar visurile.Pentru ca astazi nu imi permit mie insami sa mai fiu copil decat rar, din ce in ce mai rar….Atunci cand o fac fie sunt in compania copiilor, fie a unor persoane extrem de dragi….as putea spune ca atunci cand o fac ma simt ca si cum as fi acasa, la ai mei desi acum,nici la ei nu ma mai simt asa….Nu imi permit sa mai fiu vulnerabila si visatoare pentru ca daca fac asta prezentul ma plesneste dur peste fata. Cu nesimtire chiar.

    Truda noastra, profesia noastra ne-aduce lumina in inima sau e doar o corvoada de zi cu zi, pe care o induram ca sa avem ce manca si fuma?
    Am o profesie invaluita intr-o lumina roz, idealista. Am incercat ani de zile si inca incerc sa patrund dincolo de ceea ce se cheama glamour, am vrut sa inteleg si sa-i simt miezul daca pot spune plastic 🙂 . O crunta dezamagire. Dupa ani de zile de eforturi sunt inca in latura superficiala. Daca vad lumina in inima? Doar cand ajut necunoscuti…in rest ma cenzurez zi de zi intr-o profesie si intr-o ocupatie ce-mi aduce oarece confort pe unele planuri. Ma doare cand observ cat noroi este in jur dar in acelasi timp imi poruncesc sa nu vad caci asta e viata, astea sunt cerintele, asta e Romania si inadaptatii dispar….

    …In fiecare zi imi stiu intrebarile si uneori cunosc si raspunsurile. Dar asta nu ma ajuta cu nimic. Pentru ca prezentul ma plesneste in fata si-mi arata directia fara sa-mi lase prea multe alternative. Ca un copil disciplinat il privesc in ochi…

    Poate-ntr-o zi…..

    mihaella2 27 decembrie 2008 21:23 Răspunde
  • Bun gasit, tuturor!
    Sa incep cu adevarul:am profesia pe care am visat-o inca din clasa I, am sotul cu care am visat sa ma casatoresc timp de 6 ani(timpul prieteniei noastre adolescentine), am copiii pe care i-am dorit cu atata ardoare, chiar si numele lor era ales cu multi ani inainte sa se nasca…Chiar si visele din sfera materialului s-au indeplinit cu strictete: casa, masina, statut social.AM TOT CE-MI DOREAM!
    Ati spune ca n-am nopti albe, nu??Ha, din cele mai albe cu putinta…Simt ca nu sunt inteleasa ( mi se spune ca sunt ori prea sensibila, ma supar prea usor , ori prea dificila), ca pot face mai mult cu viata mea, ca nu traiesc mai intens, ca nu sunt…”aproape”perfecta.De fapt, mi-e frica de plafonare, din toate punctele de vedere…Cunoasterea asta de sine e tare greu descalcit.Poate nici nu-i bine sa-ti programezi pasul urmator al vietii tale, visul, iubirea…Asta nu garanteaza succesul.Si nici insuccesul…
    Va doresc o seara” colorata” si astept cateva ganduri pentru mine, daca nu cer prea mult.

    rosanne 27 decembrie 2008 21:30 Răspunde
  • daca maine cand veti veni la intalnire veti gasi o fantoma, inzapezita si infrigurata, sa stiti ca sunt eu, care de nerabdare voi fi dormit in fata locului respectiv, toata noaptea.
    ca asa imi vine sa plec de acasa de-acum!!!!! va imbratisez si …va intalnesc, maine!

    ana 27 decembrie 2008 22:03 Răspunde
  • Si eu voi fi incercanata si nedormita de emotii. Hai sa mergeme impreuna Ana, sa mergem din aceasta seara, sa pregatim cafeluta, vinul, sa facem focul, sa le fie cald si bine dragelor si dragilor nostri. Of, deja nu mai am cuvinte, ma coplesesc emotiile….

    Catalina 27 decembrie 2008 22:24 Răspunde
  • Cora, speram sa nu ai probleme cu drumurile. Aici in Bucuresti e totul in regula. A nins foarte putin. Tu cum ajungi? Vrei sa te asteptam la gara?
    Drag si intelept Muritor, urarea ta imi da de inteles ca nu vei veni. Mi-as fi dorit sa te cunosc, dar inteleg. Multumim ca esti cu sufletul tau nobil alaturi de noi.
    Ianaaaaaaa, unde esti?
    Taurita pamanteana nu mai dai nici un semn?

    Catalina 27 decembrie 2008 22:31 Răspunde
  • Catalina, tauroaica mea draga, tocmai ma pregateam sa scriu, sa o anunt pe buna Alice, si pe voi, dragelor, ca nu voi putea sa fiu maine la intalnirea „de taina”, cea plina de emotie si candoare! Dar cu siguranta prin puterea gandului, voi fi acolo si va voi simti sufletele vibrand! Sunt sigura ca ve-ti pleca de acolo mult mai bogate, dupa ce ve-ti fi ajuns atat de aproape de scriitoarea inimilor noastre. Va doresc sa traiti frumos aceasta minune a intalnirii de maine!

    muritoare 27 decembrie 2008 22:58 Răspunde
  • Nu am timp sa scriu foarte mult….sunt asediata de priviri „indiscrete”
    Cora , drumul e ok pana unde am ajuns eu (Pitesti)…
    Iana, imi fac deja griji pentru tine…unde te-as putea gasi ?! de unde sa-ncep sa te strig ?!Nadajduiesc ca ai ajuns cu bine, da-mi un semn
    Minune Alice,
    Nu pot sa-ti scriu, asa cum ti-as vorbi, despre noptile mele albe, despre lunga noapte alba din care cu greu am iesit in dimineata asta, si Doamne, oare cate vor mai fi!!!!…
    poate am sa reusesc sa-ti spun candva…
    Romeo al meu nu va veni, spune ca nu si-a facut temele si nu vrea sa fie prins pe picior gresit, insa data viitoare promite sa stie mai multe despre tangoul nostru….
    cat despre cafea si „vicii „(iarta-ma, daca a sunat aiurea, tu stii ca n-as putea sa fac remarci ,nici macar rautacioase….nu sunt asa…si tu stii asta…salasluiesti de ceva vreme in sufletul meu si stii cum sunt)
    Sunt aproape de voi dragele mele, si eu vreau sa vin mai devreme Ana, Catalina….sa facem cafeaua impreuna….sa va imbratisez prima….si eu vreau….
    va iubesc, si alunec deja intr-o alta noapte alba

    monica 27 decembrie 2008 23:10 Răspunde
  • Nimic din ceea ce am visat la 16 ani nu s-a materializat. Putea fi mult mai rau, dar am cerut ajutor ,rugile mi-au fost ascultate si de cele mai mullte ori ceea ce se anunta un esec rasunator s-a dovedit o reusita. Doar in ulimul moment, dupa ce orice speranta se epuizase. As spune ca am foat norocoasa . Desppre barbatul visat as spune ca e acelasi. Dupa ce un an nu ni-a vorbit (orgoliu de barbat ,nu gluma)” mi-am facut abonament „la biserica Sfintul Anton si cind nu mai aveam nici o spernata (cum va spuneam ) ma trezesc cu invitatie la film(credeti-ma , am fost in fiecare marti si vineri si am stat la niste cozi… inainte de revolutie, nu stiu cum era posibil).Jobul pe care-l am nu e nici pe departe cel visat , am esuat intro meserie cu oameni si cifre,si conturi unde doar partea cu oamenii e un succes.In rest esuari lamentabile presarate cu oarecari „succesuri” … in meseria de mama, sotie,prietana.Timpul e cel mai nemilos dusman al nostru.In noptile albe fac planuri, imi fac promisiuni pe care nu le respect niciodata.Imi spun ca miine voi petrece mai mult timp cu fetita mea ,urzesc vise fac planuri de bataie .Doar vise…

    nina dumitru 27 decembrie 2008 23:13 Răspunde
  • Nici eu nu cred ca voi dormi in noaptea asta, astept ziua de miine cu emotie, cu nerabdare, miine e ziua asteptata de noi toti!Si nu e vis…

    nina dumitru 27 decembrie 2008 23:26 Răspunde
  • Catalina, nu voi veni, e adevarat. Si eu as fi vrut sa te vad, nu am uitat de problemele despre care te-am intrebat.
    Voi fi cu voi acolo,desi nu voi fi prezent. Ma veti vedea,desi nu voi aparea. Si nu sunt doar cuvinte spuse aiurea, credeti-ma.
    Ana, „sunt un ospiciu ciudat, care are nevoie de “pacienti” ca sa se regaseasca si sa nu fie singur” . Cine esti TU, Ana?
    Cristina Socaciu, buna seara. Vei merge maine la intalnire?
    Alice,bafta maine !

    muritor 27 decembrie 2008 23:34 Răspunde
  • Muritor, nu voi merge, sunt sute de km intre mine si intalnire, nu am putere sa conduc atata drum…
    Voi sta acasa, inca mai am nevoie sa stau singura…

    Multumesc ca te-ai gandit la mine!

    Cristina Socaciu 27 decembrie 2008 23:40 Răspunde
  • Buna seara Muritor, nu-i asa ca, daca a-si fi spus ceva care te-ar fi deranjat, mi-ai fi atras atentia, asa ca „de la muritor la muritor”?!

    muritoare 27 decembrie 2008 23:46 Răspunde
  • „Ma veti vedea,desi nu voi aparea” . E bine si-atat, dragul nostru Muritor.
    Draga mea taurita, imi pare rau ca nu poti sa vii.
    Cristina, de ce sa fii singura? Vom fi si noi cu tine si tu cu noi, nu-i asa?
    Monica, Ana sunteti pregatite? Mergem?
    Cora, drumul de la Pitesti este ok. Am trecut eu aseara pe-acolo.
    Valin, tu unde esti ingerule?
    Alice, zeita noastra te-asteptam!

    Catalina 27 decembrie 2008 23:53 Răspunde
  • Multumesc , Catalina! De cand v-am gasit nu am mai plecat de langa voi…sunt aici si va simt aproape…

    Cristina Socaciu 27 decembrie 2008 23:57 Răspunde
  • Muritor, regret nespus , as fi vrut sa te intilnesc.Intr-o seara uniti in jurul lui Alice ,s-a nascut” germenele unei flori care va umple intr-o zi pamantul cu gradini de lumina” cum frumos spune draga noastra Ana .In seara aceea magica s-a zidit prima caramida a unei minunate prietenii,a unei legaturi de suflet indestructibila.Cu siguranta vor mai fi si alte
    ocazii.Sa ai o seara frumoasa si sper cu tot sufletul ca ne vom vedea la a doua intilnire.

    nina dumitru 28 decembrie 2008 0:02 Răspunde
  • draga muritor, iarta-ma te rog… nu sunt prea sigura ca inteleg intrebarea… par a avea mai multe personalitati? caci nu ma ascund dupa degete sau cuvinte. sunt ANA.
    prin metafora cu ospiciul am vrut sa spun ca fara cei care au nevoie de mine, eu practic nu exist, ca eu traiesc exact ca „nebunii” mei dragi (pe care-i iubesc), suferind si apoi fiind fericita si apoi suferind iar; si ca am nevoie sa ma adun cu cine seman, ca sa-mi alin si eu sentimentul „nebunesc” ca sunt atat de singura in trairile mele ciudate si intortocheate… de aceea sunt foarte recunoscatoare celor care imi daruiesc in joaca aceasta „functiune”; ospiciul de jucarie al unor oameni atat de speciali este o responsabilitate care imi place. mi se potriveste 🙂

    ana 28 decembrie 2008 0:06 Răspunde
  • In tinerete am fost pasionata de romanele politiste, posed cateva colectii renumite, iar „nasul meu de copoi” ,exersat in numeroasele nopti albe pe urma criminalului, imi spune:

    1. Muritor este un pseudonim al unei femei. Sunt cateva indicii, pe parcursul acestei calatorii minunate pe blogul lui Alice, care „l-au dat de gol”. La o lectura atenta si o analiza pe text (daca publicul o cere, voi exemplifica la anul) constructia frazei, logica, apelarea (extrem de rara) la genul „masculin”, greoaia asumare a apartenentei la grupul, rarefiat ce-i drept, de barbati prezenti aici…., ei bine toate acestea ne explica nu doar cine este Muritor, dar si de ce nu va veni la intalnire in ciuda mainilor intinse, a teiubescurilor, a lacrimilor de comuniune…

    2. Tudor nu a existat nici o clipa. O minte „ingenioasa” l-a inventat pentru a dinamiza grupul melancolicelor. Aparitia lui s-a facut intr-un moment de scadere a tonusului , de „impas” al conversatiei, astfel incat grupul s-a diviziat in pro si contra „tupeului de puslama simpatica”. „Speriat” de reactii, Tudor s-a retras si apoi glasurile care l-au creat au inceput sa-l cheme cu patos, sa ii reclame lipsa…..si asa ne-a mai onorat cu cateva replici. Dar ecourile s-au stins, lumine rampei au fost micsorate si Tudor a fost scos pe usa din dos. Exact la timp, inainte de intalnirea cu cea pe care toti cei prezenti pe blog o iubesc si o iubesc si o iubesc, Tudor a disparut. Pe mine nu o sa ma mire daca reapare dupa sarbatori de la „sanius”, de pe „munte”, sau pur si simplu de pe chat unde a stat cocotat, intr-un colt, si a citit in liniste. 🙂

    3. Iana, daca e in tara, dupa o absenta asa indelungata, isi viziteaza rudele, isi prezinta pruncul……deci nu poate raspunde strigatelor noastre pentru simplul fapt ca nu are acces la internet. Dar noi putem sa continuam sa o strigam asa de impresie artistica.

    4. Desi o iubim pe Alice de murim si ea nu ne-a cerut un rinichi si nici un plaman de-mprumut, ci ne-a invitat la o intalnire de suflet, nu putem veni maine, ba ca distanta (daca vorbim despre Chicago, inteleg, dar altfel…), ba ca drumurile patriei, ba ca sotul…. Eu cred ca Alice ne-a provocat, in ceasul al 12-lea, prin aceasta postare, la 5 minute de sinceritate. Inainte de a-i minti pe ceilalti, ne mintim pe noi. Hai sa spunem cinstit ca duminica la ora 13:00 nu putem lipsi de la „supa in familie”, ca ne sterge matusa din testament, ca eram invitati la fini, ca nu putem strica rutina familiei noastre, ca nu e deschis inca la coafor si ni se vad radacinile nevopsite (si nu putem sa ne prezentam oricum), ca ne doare un plictis sau o lene, ca…orice, dar sa fie adevarul.

    Leda 28 decembrie 2008 0:19 Răspunde
  • Ana,eu nu la partea legata de ospicii ma refeream, dar e frumoasa pledoaria,recunosc. Si ideea ta despre „in joaca” asta este draguta. Insa,intrebarea mea se referea la ideea de „singuratate in trairile tale intortochiate”,pe care,eu cel putin,o gasesc in premiera in comentariile tale. Daca gresesc,mea culpa.
    Muritoare,stai linistita,nu-i asa.

    muritor 28 decembrie 2008 0:22 Răspunde
  • Leda,sunt doua variante: fie romanele tale politiste sunt extrem de lirice,fie vrei sa facem un pariu. Eu cred ca alegi a doua varianta. Astept miza. Si crede-ma,dupa ce o alegi,tripleaz-o. Eu nu sunt „pseudonimul”niciunei femei. Hai,astept miza… :).
    Si te rog,renunta la „dovezi”. Ma faci sa zambesc.

    muritor 28 decembrie 2008 0:29 Răspunde
  • Muritor, sunt „manusi” si „manusi”. Nu toate trebuiesc ridicate.

    Eu nu mai am nimic de demonstrat si nici nu tin neaparat sa am dreptate.
    Si totusi, tu de ce dai replica asa de repede? De ce esti atat de dispus sa te aperi? Care este miza?

    Leda 28 decembrie 2008 0:44 Răspunde
  • Intr-o seara de duminica Catalina noastra a fost victima unei neintelegeri (omenesca de altfel).Muritor in acea seara magica a sustinut-o si aparat-o nu doar de dragul de a popula blogul acesta pe care din acea seara noi l-am numit casa cu o prezenta masculina. A facut-o pentru ca are un suflet minunat ,pentru ca e un prieten adevarat. Eu asa vad lucrurile. Oamenii vin in acest loc penru ca asta -si doresc,aici gasesc mingiiiere ,un suflet care vibreaza cu acelesi unde si un aceeasi directie . Daca pentru asta trebuie sa fiu melancolica, atinci ma declar o melancolica incurabila .

    nina dumitru 28 decembrie 2008 0:52 Răspunde
  • „Voi fi cu voi acolo,desi nu voi fi prezent. Ma veti vedea,desi nu voi aparea. Si nu sunt doar cuvinte spuse aiurea, credeti-ma.” (Muritor)
    Poate ca Muritor nu este decat cineva care a scris in revista la un moment dat, iar acum, se multumeste doar sa piveasca de aproape sau de departe. Oricum ar fi, nu cred ca asta este esentialul, ci faptul ca se simte ca face parte din aceasta „familie frumoasa” ce se „reuneste” zi de zi, sa mai „depene” din perceptile si intamplarile de peste zi a fiecaruia dintre noi, acest coltisor care ne permite sa fim noi, cu imperfectiunile, tristetile si autenticitatile care ne reprezinta pe fiecare in parte! Iertare Leda, dar nu cred variantele pe care tu le-ai enumerat mai sus! Daca v-a fi un „proces” eu pledez pentru „acuzat”!
    Suntem in casuta lui Alice,unde o avem pe Catalina, cea dreapta, pe Ana (cea adevarata) Cora, cea cu suflet mare, Monica, Cristina, Iana, iar aici nu este loc de lucruri mai putin frumoase, oricat de naiv si „melancolic” suna, poate, pentru unii acest lucru!

    muritoare 28 decembrie 2008 0:59 Răspunde
  • muritor, frate de blog ce-mi esti, nu-ti face mea culpa ca n-ai de ce. sunt si eu ca toti oamenii astia mai sensibili (deja ma stii) si am tot felul de trairi, acum (pornind de la ceea ce a postat Alice) am simtit sa impartasesc cu voi despre intortocherile in care da, ma simt singura ca asa sunt date din concept depresiile astea, vin cu ideea ca nimeni nu te intelege, dar nu doream sa para atat de grav, iarta-ma tu daca m-am exprimat putin mai…ingrijorator. in alta ordine de idei, regret siiiincer ca nu poti veni maine si sper ca la urmatoarele intalniri sa reusesti totusi sa apari.
    leda, dar te-ai enervat nu gluma! nu vreau sa ma bag intre voi (prea tare) dar te-as sfatui sa nu pui pariul asta, scumpa mea. e barbat!

    ana 28 decembrie 2008 1:03 Răspunde
  • Nu conteaza CINE suntem, de unde venim, unde lucram. Conteaza ca avem niste inimi mari care STIU SA IUBEASCA, sa mangaie, sa planga, sa rada. Nimeni nu alunga pe nimeni. Si draga noastra Alice, prin aceasta intalnire, vrea sa ne adune pe toti laolalta, sa ne atingem, sa stim ca suntem vii cu totii.
    Leda, draga Leda, daca vei veni maine, vom discuta privindu-ne in ochi aceste lucruri.

    Catalina 28 decembrie 2008 1:03 Răspunde
  • Ana, din nou am scris impreuna. Ce minune ca esti, draga mea.

    Catalina 28 decembrie 2008 1:10 Răspunde
  • Asa e draga Catalina avem niste inimi mari.Iar Alice ne-a strins pe toti sub acoperisul inimii ei .Ana, in trailrile tale intortochiate sau nu ,nu esti singura .Esti capitanul acesei corabii, a nebunilor minunati. Sub comanda sublima a fetitei noastre ne indreptam spre o lume unde rautatile nu ne pot atinge.La intilnirea de miine eu ma voi descalta pe presul de la intrare de toate rautatile pamintului.

    nina dumitru 28 decembrie 2008 1:32 Răspunde
  • nina si catalina, daca ne referim la „incaltarile rautatilor” voi sunteti cele mai desculte persoane pe care le cunosc…
    trebuie sa recunosc ca citind rationamentul ledei, m-am incurcat rau in logica (nici nu sunt cea mai tare la materia asta) si nu am inteles (te rog sa ma ierti leda, pt acest lucru) care este sensul acestei pledoarii… care din pacate, o va intrista pe Alice…
    imi pare tare rau, leda, ca esti asa tensionata, e o perioada in care ar trebui sa aruncam armele la gunoi si sa ne tinem de maini, chiar cu cei care mint, chiar cu cei care fura, sa incercam exercitiul iertarii cu mai multa ambitie. se pot intampla minuni, sa stii.
    regret existenta acestui comentariu in seara aceasta sfanta, cand inimile noastre nu bat rational, cand tot ce simtim e nerabdarea, gandul ca maine ne vom vedea (cu cei care pot veni) si ca ne vom gandi cu drag la cei care nu au reusit sa ajunga.

    ana 28 decembrie 2008 1:57 Răspunde
  • Alice, zeita, noapte buna, nu-ti lasa zambetul sa inghete pe buze, te rog.
    daca ar fi posibil, as veni la tine, sa-ti tin de urat in noaptea asta…desi sper sa nu mai fie alba. pe maine!!!

    ana 28 decembrie 2008 2:00 Răspunde
  • Ai dreptate, Nina, e o decizie inteleapta! O sa va tin pumnii, ca totul sa fie asa cum va doriti, la „marea intalnire” de…astazi!

    muritoare 28 decembrie 2008 2:05 Răspunde
  • Va spun si eu noapte buna, dragele mele, dragii mei! Ingerii sa va vegheze somnul.

    Catalina 28 decembrie 2008 2:24 Răspunde
  • Eu una nu am casa dorită, profesia mă consumă inutil ÅŸi-mi aduce bani la capătul unui stres imens, dar am iubirea, draga mea Alice. Am soÅ£ul cald la care am visat ÅŸi iubirea noastră creÅŸte zi de zi, nu e numai o „patimă netrebnică” . Dar multe alte lucruri importante mi-au rămas nebifate ÅŸi le tot reportez de la un an la altul. Copiii, de pildă.

    Aşa că, oricât am avea, să ne bucurăm pentru asta cu sufletul întreg. Nu contează cum am crezut că va fi viaţa noastră sau cum se vede viaţa la cei de alături de noi. Viaţa însăşi iese din orice tipare. Iar ceea ce avem azi, acum, aici este cea mai bună variantă pe care o puteam alege (azi, acum şi aici) pentru noi. Timpul o să ne valideze această varianta. O să vezi.

    Un an plin de bucurii te aşteaptă. La mulţi ani, Alice!

    innuenda 28 decembrie 2008 3:08 Răspunde
  • Am facut doar un apel la sinceritate, am prelungit la extrem demersul lui Alice. Daca aici suntem in siguranta, departe de rau, de ce sa nu ne dam mastile jos? De ce nu putem spune cine suntem, cum suntem? De ce sa mintim? De ce ne ascundem in spatele cuvintelor?

    leda 28 decembrie 2008 8:46 Răspunde
    • Va spun buna dimineata, cu dragoste, cu trac, cu nerabdare. Astazi este ziua cea mare… Leda, draga mea, admiratia mea pentru tine este intreaga si mai puternica decat oricand si ma alatur intrebarii tale: de ce sa mintim?! Am suferit atat de mult de pe urma minciunilor celorlalti, si totusi mi se intampla si acum sa iubesc oameni care si-au facut din minciuna un mod profund de viata, o maniera de supravietuire. Dar astazi ne vom intalni si vom vorbi, vom avea timp sa ne spunem toate adevarurile. Te astept cu toata dragostea mea.
      Ana, iubita mea, mi-ai spus Noapte buna, si eu te intampin cu gandul meu bun si emotionat, in zori. Buna dimineata, Ana, vino, vino! (Adu si ceva xanax pentru noi, si adu si puterea ta de a vindeca, si de a intelege, te rog!) Innuenda, imi pare rau ca nu vii la intalnirea noastra, daca te razgandesti, da-mi de veste! Iar tu, Muritoare, credeam ca vii, parca imi confirmasesi deja, nu? Catalina, Nina, Iana, Camelia, Cristina, Monica, Riana, Vera, Simona Radoi, Cora, va astept ca si cand… Am uitat pe cineva? Poate ca da, dar toti cei invitati sunt bineveniti. Si inca mai astept inscrieri! Mai sunt patru ore, in care mai avem timp sa vorbim. Si va mai spun un secret. Vor fi acolo, langa noi, si gazde, si oaspeti deopotriva, Nouria si Daniel, prietenii mei dragi, de nadejde, artistii mei talentati si frumosi.

      Alice Nastase 28 decembrie 2008 9:33 Răspunde
  • Sunt franta! si plang ca-mi trmura sufletul.Si sunt acasa si intre mine si voi sunt atatea sute de Km! Si fizica asta pamanteasca nu*mi mai da nici o sansa sa fiu langa voi…Si amtrait de-o vreme doar pentru asta.Nu exista miracole…exista doar nedreptate si rautate si boala…Ieri a murit un om,un prieten din copilarie langa care am crescut,cu carem-am jucat de-a mama si tata,un om simplu dar minunat prieten.s-a dus si nici nu avea inca 40 de ani.Inima lui nu a mai vrut sa bata.Si sunt perplexa inca si nu pot sa cred.Nu am mai avut puterea sa plec si mi s-ar fi parut nedrept …desi inima mea e deja spre voi ,pentru voi.Sper doar ca sansa asta o sa se mai intoarca,candva..Dumnezeu sa-l odihneasca pe Cristian.Vorbim mai tarziu,sper…

    Cora 28 decembrie 2008 9:53 Răspunde
  • Daca mi-ar creste aripi as mai putea totusi ajunge la voi…acolo unde mi-e locul si sufletul…dar eu nu sunt inger sunt doar un om trist,foarte trist,socat de morti naprasnice a celor de langa noi.Doamne cat as fi dorit sa fiu cu voi azi.Acum e prea tarziu…

    Cora 28 decembrie 2008 10:14 Răspunde
  • Alice,te rog ,am nevoie de un numar de telefon.Just in …case.Il astept pe mail!

    Cora 28 decembrie 2008 10:46 Răspunde
  • Buna mea Alice, am spus ca iti voi da un raspuns in cursul zilei de ieri, dupa cum am si facut-o! Din pacate, din motive, oarecum „independente” de mine, nu voi fi astazi impreuna cu voi in acel loc minunat al intalnirii! Poate data viitoare, voi reusii sa ma „organizez” mai bine!
    Va doresc sa petreceti momente speciale, asa cum doar sufletele frumoase si destepte, stiu sa o faca! Adica voi, dragii mei!

    muritoare 28 decembrie 2008 10:54 Răspunde
  • Cineva care merge sa-mi dea un numar de telefon.Totusi plec si eu spre voi.O sa ajung la sfarsit dar merita! Dati-mi un nr. de telefon va rog.Ca sa va pot gasi.Astept!

    Cora 28 decembrie 2008 11:08 Răspunde
    • Ti-am trimis pe mail numarul meu, Cora! Te imbratisez, Doamne, ajuta!

      Alice Nastase 28 decembrie 2008 11:19 Răspunde
  • Daca as putea sa va vad sau sa va aud cumva, macar 5 minute, macar 1 minut, pe internet sau cum altfel… Mai sunt doua ore. Nu dorm. Sunt cam la jumatatea noptii albe… Afara e liniste framantata de vant, inauntru e tacere luminata de monitor. Si, oricum, sunt cu voi.

    amalia 28 decembrie 2008 12:09 Răspunde
  • Dragilor,

    Sa aveti o intalnire minunata, sunt cu voi…
    Cora, te imbratisez si eu, sa ai drum bun!
    Amalia, sunt cu tine si eu!
    Imi recunosc defectul meu major, sunt atat de naiva…dar stiu si simt ca aici sunt multe suflete deschise si sincere, sunt oameni care nu mint…stiu asta, nimeni nu ma poate convinge ca nu ar fi asa… Muritor, asa ca am dreptate? Asa ca exista si oameni care nu mint?

    Cristina Socaciu 28 decembrie 2008 12:54 Răspunde
    • Amalia, te iau cu mine in inima mea, esti cu noi, in paginile revistei, de-acum tu esti Tango, deci esti aici mereu. Iar tu, Cristina draga si naiva, pastreaza-ti cat poti mai mult frumusetea, candoarea, puritatea, esti minunata asa cum esti, lumea e stramba, nu tu, tu esti desavarsita. Cristina, plec spre fete gandindu-ma si la tine, si la Amalia, si la toti cei care n-au putut veni.

      Alice Nastase 28 decembrie 2008 13:56 Răspunde
  • Se pare ca nici aici nu mi-e locul…Raman insa , asa cum i-am promis lui Alice, si o citesc mereu, fara incetare.
    Daca voi avea curaj la urmatorul popas in Bucuresti, voi trece pe la locul intalnirii, Alice, doar sa arunc o privire pe geam si sa stiu ca esti acolo.
    Numai bine va doresc tuturor!

    rosanne 28 decembrie 2008 14:53 Răspunde
  • Rosanne, ramai, eu iti intind mana… pot fi prietena ta, daca vrei…

    Cristina Socaciu 28 decembrie 2008 16:30 Răspunde
  • Buna seara, tuturor…Alice, iti citesc , cu nerabdare, toate randurile, in fiecare luna, si,trist, imi regasesc zbuciumul sufletului in multe din cuvintele tale.
    Imi pare rau ca sunt o straina pentru voi, privesc ca un copil sarac la bradutul impodobit al celor bogati, si am sa iti spun atat: as fi vrut sa ma intalnesc si eu cu voi.

    Monica 28 decembrie 2008 20:52 Răspunde
  • Buna seara, Monica! Eu sunt aici, suntem mai singurei azi…
    Muritor, tu unde esti?

    Cristina Socaciu 28 decembrie 2008 21:18 Răspunde
  • Am ajuns cu bine de la intalnirea cu Alice. Nu stiu cum a fost drumul de la Bucuresti la Brasov pentru ca am fost in transa tot timpul. Eu am stat langa Alice si mai simt si acum parfumul ei. Este atat de fragila, frumoasa. Multumesc Alice. De azi eu sunt un alt om.

    cristina bizu 28 decembrie 2008 21:48 Răspunde
  • Buna Alice,

    iti scriu acum pentru ca de abia am terminat de citit „Noi suntem zeite”, carte pe care as putea baga mana in foc ca ai scris-o pentru mine. M-am foit si m-am rasfoit si am stat treaza doua nopti dar am terminat-o.

    As putea sa-ti zic ca te invidiez ca simti atat si inca poti, dar ma tem ca pe undeva as minti. Ma regasesc in durerile tale, dar nu si in fericiri traite asa. Sper ca esti bine, sanatoasa si ca ne’om auzi o data cand „voi creste mare”.

    Te pup! Sa ai un an fericit asa cum meriti!

    PS. Sa nu mai zici ca esti mai putin inzestrata fizic! Esti frumoasa rau!

    Iulia 28 decembrie 2008 22:00 Răspunde
  • Buna seara Monica…aici nimeni nu este strain :). Noi toti citim cu sufletul la gura cuvintele Alicei, caci regasim iremediabil in cuvintele ei o traire de-a noastra, o parte din viata noastra, o durere din lumea asta.

    Si eu as fi vrut sa fiu acolo, insa distanta e mult prea mare. Locuiesc in Stockholm si este imposibil sa fiu in Bucuresti.

    Insa poti sa vorbesti linistita aici, sa impartasesti trairi, bucurii sau suparari. Alice ne-a primit la ea si mai sunt multi altii care sunt gata sa-ti intinda mana si sa fie buni ascultatori si prieteni.

    Cu bine tuturor

    irina 28 decembrie 2008 22:12 Răspunde
  • buna seara iubitii mei prieteni, a fost o zi de vis.Va multumesc pt ziua aceasta minunata.
    Stiti ceva de Iana? tare as vrea sa aflu o veste buna despre ea

    nina dumitru 29 decembrie 2008 0:03 Răspunde
  • buna seara va spun si voua marilor absenti ai zilei de astazi,
    buna seara va spun si voua dragilor mei dragi de ieri , de astazi, de maine…
    buna seara si tie nou venita monica,

    si eu sunt tot monica, insa cea mai de demult,sau cea din totdeauna….
    am fost acolo,am fost langa toti dragii mei dragi…si i-am privit in ochi,si ne-am tinut strans, strans in brate ca-ntr-o regasire tanjita de-o viata…
    stiam ca intalnirea asta ma va imbogatii suflteste odata cunoscandu-i pe cei cu care am vibrat pret de-o secunda, de-un veac,de-o eternitate…nu stiam insa ca voi avea si dezamagiri transate dureros de „promisiuni mincinoase” (stiu ca-ti place costi !!!)
    Nu vreau sa vorbesc astazi despre asta, sunt mult prea fericita, incat imi rezerv dreptul de a nu-mi umbrii fericirea vorbind de meschinariile conventionale…sau de orice fel…
    Vreua numai sa va multumesc tuturor celor care ati fost acolo, cei care stiti ce inseamna dragoste, respect, cuvantul dat, sinceritate …………iubire mai presus de orice….
    Minunea asta de om cu nume de poveste …..e fascinanta….e mai pesus de cuvinte chiar daca e facuta din cuvinte,si din metafore, si din epitete….
    Pe Alice o stiam cumva, de undeva din totdeauna….e asa cum am simtit-o de la 400 km si totusi la o celula distanta de sufletul ei….insa m-am simtit minunat, exceptional langa Anemari, Alina,Nouria (frumusete pamanteana), Daniel….
    Voi sunteti cei ce m-ati surprins astazi iremediabil…si va multumesc ca ati semnat in cartea de aur a sufletului meu…
    Anemari, („suport logistic disciplinat”) ma bazez pe tine ca o sa ai grija de darul meu primit de la minunata Catalina si Nina….nadajduiesc ca le vei pastra la loc de cinste pana la revenirea mea …(curand,asa cum am promis)
    Iertati-ma dragele mele…din caua emotiilor imi uitasem si sufletul acolo, insa mi-am dat seama ca am nevoie de el….asa ca am asezat o farama in fiecare dintre voi….care sper sa rodeasca, sa creasca ,sa vibreze odata cu voi.
    Va multumec pentru minunea de astazi:
    Alice, minunea mea Alice, Anemari,Nouria,Alina,Ana,Cora,Catalina,Nina,Daniel,Cristina Bizu,Rihanna,Costi,si profa noastra de engleza ,” posesoare” de sot balerin, pe care o rog din suflet sa ma ierte …nici eu nu am memoria numelor ….dar n-am sa uit ca m-ai tinut de mana astazi….si mi-a fost bine…
    Va multumesc ca de astazi sunteti parte din mine si eu din voi
    o noapte (nu alba) ci linistita….
    ne regasim mai tarziu in visele noastre ….
    eu va chem si va astept si-n visul meu….

    monica 29 decembrie 2008 0:34 Răspunde
  • Trebuie sa iau o decizie legata de prezenta mea pe acest blog si asta intrucat evenimentele din urmatoarele perioade vor presupune absenta mea indelungata de aici.
    Este evident ca ultimile saptamani au fost un miracol pentru ca v-am intalnit.
    Iar comunicarea cu voi, cu Alice, cu Ana, cu Cora, cu Nina, cu Catalina, cu Simona, m-au imbogatit asa cum nu credeam vreodata ca se poate astfel.
    Uneori, insa, trebuie sa iau decizii de acest gen, pentru a nu crea suspiciuni ori interpretari.
    Bref, am ales ca, o perioada, sa nu mai apar pe blog.
    Este, pe de o parte, pentru ca voi pleca din tara si, astfel, voi fi in imposibilitate sa scriu cca 2 luni de zile, dar si, pe de alta parte, pentru ca nu vreau sa fiu considerat neserios raspunzand rar si pe fuga.
    Sunt sigur ca aceasta casuta va fi asa cum am iubit-o eu si va ramane nealterata de mizerii si vulg.
    Cred ca ma veti intelege si va doresc de pe acum un An nou binecuvantat !
    Astept sa ne revedem in vremuri mai bune.
    La anul sau… cine stie?
    Iubirea noastra, prietenia noastra vor mai rezista o vreme.
    Cat?
    E dreptul nostru sa ne intrebam…

    muritor 29 decembrie 2008 2:08 Răspunde
  • muritor, fa ce ai de facut. si daca pleci, intoarce-te cand vei fi simtit nevoia s-o faci. caci numai asa lucrurile au valoare, cand sunt veritabile, cand simti plenar ca trebuie sa le faci, cand simti ca altfel, fara ele, aerul nu-ti mai ajunge si te sufoci.
    daca iti pui intrebari asupra prieteniei, asta e bine, inseamna ca prietenia nu este un basm plin de superlative absolute, nu este o imagine fabricata frumos de dorintele tale (ceea ce te-ar fi condamnat precis la dezamagire) ci este intocmai o traire omeneasca, o relationare supusa, ca tot ceea ce este omenesc, schimbarilor si imprevizibilului. ceea ce putem face, este sa traim acum ce avem de trait. si poate si maine, si poimaine. si tot asa.
    eu sper ca noi prietenii de aici din casuta (si in categoria asta intri si tu, indiscutabil) sa reusim sa ramanem impreuna cat mai mult timp, pt ca sunt atat de multe de castigat pt evolutiile sufletelor noastre.
    daca decizia nu e luata inca, si daca zici ca e un miracol aceasta intalnire… „e dreptul meu sa intreb”, de ce sa nu mai intri uneori, sa ne saluti?
    noua ne-ar face placere.
    ceea ce este sortit sa dureze, dureaza.

    ana 29 decembrie 2008 2:09 Răspunde
  • Am ajuns acasa ca dintr-un vis.Sau inca mai visez?

    Cora 29 decembrie 2008 2:30 Răspunde
  • Aseara am vazut o emisiune despre cum si-au ravasit savantii priceperea ca sa coboare sub agitatiile termice descrescande ale starilor de gaz, lichid, solid. Au ajuns la altceva, la o stare de agregare in care atomii nu mai sunt atomi ci niste valuri tandre intr-un joc naucitor. Atunci am inteles ca am primit metafora in care sa cuprin intalnirea voastra, intalnirea la care am participat cu gandul meu bun pana am cazut in somn.

    amalia 29 decembrie 2008 8:45 Răspunde
  • Cristina Socaciu, multumesc.E bine sa vezi ca nu sunt doar chemarile unor „cineva „catre „alcineva”, bisericutele suparatoare din lumea reala, ci, ca, spiritul intru Alice ne uneste si ne face sa traim aceleasi simtaminte.Ce rost are sa fim aici, cand gasim afara aceeasi indiferenta, reprosuri, acuze?? Ii inteleg decizia lui muritor, i-o respect. Daca vrea sa fie barbat, femeie sau , ce-o vrea el, ea, e calea lui de-a fugi de realitatea asta incetosata.Te inteleg, muritor.Eu vreau s-o am pe Alice, in viata si in realitatea mea, iar daca si alte persoane simt la fel, atunci mi-ar fi bine printre ei.
    O zi frumoasa tuturor!

    rosanne 29 decembrie 2008 11:25 Răspunde
  • Buna-dimineata!
    Rosanne, si aici, ca si in viata noastra reala, ne putem alege prieteni pe care-i simtim aproape de sufletul nostru, de inima noastra… Restul sunt doar trecatori prin viata noastra desii unii emit pretentii de prietenie.
    Nu sunt in masura sa dau sfaturi, nu am intelelepciunea necesara, insa am invatat sa nu judec pe nimeni in afara de mine, incerc sa traiesc frumos, iubind si daruind iubire…
    Chiar daca acum viata mea e seaca, chiar daca acum ma simt goala, pustiita, sfasiata de dor, iubesc si acum…desi sunt mai singura ca niciodata…
    Nu cunosc alt sentiment mai frumos decat iubirea! Nu ma pierd in multime…nu-mi doresc asta!
    Muritor, sa-ti fie bine, sa-ti fie sufletul linistit si viata sa-ti fie asa cum iti doresti tu!

    Cristina Socaciu 29 decembrie 2008 11:50 Răspunde
  • Asa e, insa, ar fi bine sa fim la fel de toleranti si cu noi insine.Eu mereu ma pun la zid, ma ucid, ma anulez…Apoi revin , lasandu-ma sa traiesc printre aceeasi oameni pe care nu-i inteleg, nu-i recunosc, nu-i accept , si totusi…ii las sa-mi curga nestingherit prin vene.
    Nu ma mai simt atat de singura, acum, auzind ecoul de la tine.Multumesc.

    rosanne 29 decembrie 2008 12:24 Răspunde
  • Buna dimineata,lume! Va invit la o cafea…Vine cineva?
    Sunt inca vrajita si voi fi multa vreme asa.Am cunoscut-o pe Alice-doamne,eu,am cunoscut-o pe Alice???!Si nu pot sa nu va spun cum a fost …trebuie sa spun tuturor asta!!!
    Cum am cunoscut-o pe Alice
    Am ajuns mult mai tarziu de ora 1 in Bucuresti-iertati-ma dragele mele!-dupa un drum de vreo 6 ore ,pe la ora 5 am gasit,multumita tehnicii moderne(!!!) si sotului meu,locatia,adresa redactiei.Ajunsesem insa pe latura cu birourile si inauntru nu se vedea gram de lumina.Pret de o secunda inima mi-a inghetat,spunandu-si …”nu mai e nimeni aici”…dar am inconjurat cladirea si …iata!,undeva intr-o incapere era lumina ,era Alice! Cauta ceva,era cu spatele spre geamul de unde o vedeam eu…dar am stiut imediat,am simtit ca e ea.Am vazut prima data o rochie alba ,dresuri si pantofi albi,un inger blond si suav.Am batut usor in geam si lumea mea toata s-a mai luminat odata atunci cand mi-a zambit,dand la o parte jaluzelele din fereastra.Apoi,apoi mi-a deschis usa redactiei si naucita i-am sarit in brate …am intepat-o cu trandafirul meu rosu (iarta-ma Alice!) pe care il adusesem…era identic cu cel al Micului Print,de acolo cred ca venea!
    Ce norocoasa sunt,dragii mei ,dragele mele fete inca mai erau acolo! Si apoi ne-am cunoscut,de fapt doar ne-am vazut,caci sufletele noastre se stiau pe de rost de ceva vreme!Era Monica,era Nina,Catalina,Ana,Rihana,Cristina,Daniel.Si,doamne,m-au primit cu atata caldura ca am uitat imediat ura pentru Gps-us ce ma facuse sa inghet cautand o intersectie de strazi,o intersectie de suflete!Erau reali cu totii,oameni adevarati,dar se simtea …in venele lor nu curgea doar sange,mai era ceva nedefinit,nestiut…Si simteam parca cu totii ca trupurile noastre ,biete extensii ale sufletelor ,nu-si mai aveau rost si sens acolo…si sunt sigura ca daca am fi avut cu noi tastaturi si monitoare mult mai multe ne-am fi scris decat ne-am spus.
    Iar,Alice…Alice e Zeita,chiar e! Atat de modesta,calda si buna,rezervata si stapanita,promitatoare insa ca un rasarit de soare dupa o noapte ploioasa ! Si am simtit-o fragila dar puternica totodata(ea cu acendentul ei de Leu!!!),imbietoare si proaspata ca un crin alb,atat de frumoasa !
    Stiu ca mi-am trait apogeul vietii mele ieri.Stiu ca intr-un miez de iarna,intr-un miez de viata,mi s-a facut deodata primavara in suflet si in gand.Si iti multumesc,Alice,pentru asta.Va multumesc voua tuturor celor care ati venit si ati fost acolo, martorii acestei minuni.

    Cora 29 decembrie 2008 12:24 Răspunde
  • Rosanne,iarta-ma,te rog !Am gresit,dar nu mi-am dat seama,crede-ma.Esti cu noi si tu si oricine simte ca noi.Iti intind mana mea si sufletul meu.

    Cora 29 decembrie 2008 12:31 Răspunde
  • multumesc

    rosanne 29 decembrie 2008 14:59 Răspunde
  • Buna, Alice, fetelor dragi. Va cunosc bine, va citesc, ma simt un pic ca o mica spioana…Am mai scris, dar de la un timp mi-am dat seama ca am cam multe pacate in spate, parca nu mi-am mai putut permite sa cred ca am ceva de spus, sa-mi dau si eu parerea…Am gresit in viata mea, cu oamenii, de atitea ori, din prostie, din egoism si toate cele. Partea cea mai luminoasa din fiinta mea, cea mai curata- e doar un strop din ceea ce Alice are din belsug, si voi celalalte…Aceasta parte, care se numeste sensibilitate si poezie,bunatate sau cum vreti sa-i spuneti (si care a vibrat asa puternic de cind te-am descoperit Alice) asta mi-a mai ramas, cu asta vin la voi. In rest e un gol imens, dezamagire, nereusite, e o intreaga poveste…Sunt acum elvetiana, dar nu am nici un rost aici, singura mea mingiiere e baietelul meu de doi ani. Nici romanca, nici straina, mai e oare posibil dupa 36 de ani sa cladesti ceva pe nisip si cenusa? Ce noroc totusi ca existati, ca va pot citi, ca sunt totusi cu voi…Sufletul meu e o casa micuta, are multe ferestre, multumesc de lumina data!

    corina 29 decembrie 2008 16:48 Răspunde
  • De-ai fi tu salcie la mal
    M-as face rau la umbra ta .
    O stea pe cerul de opal
    De-ai fi , in noapte m-as schimba
    Si-acolo unde esti o viata as sta
    In calea ta , in umbra ta …
    De-ai fi in zbor o randunea
    M-as face cuib pe-un ram de pom
    Sau primul fulg de nea
    De-ai fi , m-as face din zapada om
    Si-acolo unde esti o viata as sta
    In calea ta , in umbra ta
    Si-n ochii tai ce-n noapte
    Somnul dulce i-a inchis
    As vrea sa fiu clipa unui vis.
    De-ai fi tu marea ce s-a strans
    In ochii ce nicicand nu mint
    Pe-obrazul trist , pe care-au plans
    M-as face lacrima de-argint…
    Un loc oricat de-ascuns atat as vrea
    In gandul tau , in umbra ta
    Si-acolo unde esti o viata as sta
    In calea ta , in umbra ta
    Si-n ochii tai ce-n noapte
    Somnul dulce i-a inchis
    As vrea sa fiu clipa unui vis .
    De-ai fi tu soarele pe cer
    M-as face cand rasari in zori
    Un camp de florï …

    Cristina Socaciu 29 decembrie 2008 17:39 Răspunde
  • Te salut, Corina si te imbrastiesez ! Pacate? Toti avem… suntem oameni si gresim.

    Cristina Socaciu 29 decembrie 2008 17:41 Răspunde
  • Multumesc, te salut si eu. Va urez la toate o seara buna!

    corina 29 decembrie 2008 18:19 Răspunde
  • Cora, ce frumos ai reusit tu aici sa redai, momentul „intalnirii de taina” alaturi de zeita noastra, ai descris-o atat de frumos pe Alice, fetita cu inima rosie, ai tot respectul meu si admiratia pentru faptul ca ai resusit pana la urma sa ajungi la locul stabilit! Esti atat de norocoasa cu „inginerul tau” nascut pe 26 decembrie…va doresc sa aveti o viata cat mai lunga impreuna!
    Muritor, cred ca banuiam ca o sa incerci sa „pleci” o vreme de pe aici, este dreptul tau, alegerea ta, insa, nu pot sa nu ma intreb, „Uneori, insa, trebuie sa iau decizii de acest gen, pentru a nu crea suspiciuni ori interpretari.” (Muritor) oare asta a fost singura solutie?!
    Parca ceva de genul acesta s-a intamplat si cu Tudor! Oare, chiar e necesar sa plecam cand simtim ca anumite persoane nu ne inteleg si incep sa puna intrebari?! Atat de importante erau pentru tine aceste suspiciuni si interpretari ale unora dintre noi?!
    Daca a fost si inca este un Miracol pentru tine, acest loc, cu siguranta te vei intoarce si vei arata tuturor adevarata ta identitate pentru a nu mai fi loc de suspiciuni! (Daca vei simti acest lucru bineninteles!) Daca insa, este prea complicat, atunci, noi oricum te acceptam, asa cum am facut-o si pana cum. Gandurile si rationamentele tale au fost apreciate de multe dintre fetele frumoase si destepte de aici, iar tu stii acest lucru!
    Numai bine si un An Nou plin de impliniri!!

    muritoare 29 decembrie 2008 19:08 Răspunde
  • Eu cred ca Muritor merge la inchisoare pentru urmatoarele doua luni. Acolo este singurul loc de pe planeta unde nu exista internet. Sau, si mai rau, va suferi o operatie pe creier, si , in spital fiind, nu mai poate scrie.
    Evident ca sunt ironica, dar atata melodrama suna fals pana si urechii mele afone.
    Spune omule cinstit si onest, asa cum ne invata Alice, ca nu mai ai chef, ca nu te lasa nevasta/iubita, ca te strange o soseta…..sau si mai simplu dispari si gata.

    Leda 29 decembrie 2008 19:30 Răspunde
  • Alice, tu esti bine? Azi nu am primit vesti de la tine. O seara frumoasa, suflet cald ce esti…

    Cristina Socaciu 29 decembrie 2008 19:56 Răspunde
  • draga leda (e femininul de la led?),observ inginereste ca mi-ai acordat acelasi numar de randuri ca lui alice (ma rog,odei inchinate intentiei ei),randul cu numarul 10 la mine fiind mai lung.iar zambetul de final de pledoarie m-a umplut de incantare si ma face sa iti sugerez…”zambeste,maine va fi mai rau!” (o balarie de-a lui murphy depasitul).n-am reusit sa ma edific din care dintre grupurile divizate faci tu parte.sau,tu esti insarcinata cu ordinea,ai postul de observator?voluntar,fireste.
    minunato,miraculoaso si rationalo,tudor a fost scos pe usa din dos doar ca sa intre pe cea din fata.iar data viitoare v-o va deschide el,in toata splendoarea mintii lui ingenioase,fara sa va pupe mainile cu unghii ojate pentru ca nu s-ar potrivi cu tupeul de puslama simpatica.o sa va traga un dos (de palma) pe spate si o sa va ciupeasca obrajii imbujorati de emotie si frig si o sa va strige smechereste si fantomatic :
    „bine ati venit,stiu ca sunteti ocupate si nu puteti sta mult,va multumesc pentru participare,dar eu cu alice vrem sa ramanem singuri.n-o mai intrebati,e inutil,tocmai ne-am dat cu sania si mi-a soptit in cadere libera ca ar vrea sa degajati terenul pana isi schimba hainele.”
    asta e partea golaneasca…cea care a animat pentru o zi (vai,doar o zi) casuta voastra.

    …si nu se spune „trebuiesc”,iti explica simona catrina de ce,alice e ocupata cu mine.sau…de mine…ca obraznicia sa intreaca orice limita.vai!

    p.s. n-am timp sa stau la aplauze,ma asteapta muritor la o bere…sa depanam amintiri din armata…pe un tril al lui florin salam.

    cu suflet cald inca,
    belphegor

    tudor 29 decembrie 2008 22:22 Răspunde
  • :0) Tudor, desi ma imbat rapid daca beau bere, vreau sa vin cu voi !!!

    Cristina Socaciu 29 decembrie 2008 22:24 Răspunde
  • Buna seara oameni buni si iubitori,
    Ce pot sa mai spun eu acum? Au spus totul Cora, Monica, Cristina si Nina. A fost o intalnire de vis, ne-am cunoscut, ne-am privit in ochi, ne-am ascultat, ne-am imbratisat. A fost frumos …. Si sper sa nu fi fost dezamagita de noi, draga noastra Alice. Stiu, voiai sa vorbim mai mult despre noi, sa ne cunosti mai bine, dar eram prea emotionati, toti voiam sa va vedem si sa va ascultam pe voi – pe Alice, Nouria, Daniel. Pe tine Alice te iubeam, te stiam o femeie sensibila, plina de dragoste, dar si puternica in acelasi timp, dar la fel de mult mi-au placut si Nouria, Daniel, Ane si Alina.
    Iar voi, prietenele mele dragi, mi-ati intrat in suflet si mai mult. Aseara, dupa ce m-am asezat in pat, ma mustra constiinta ca nu v-am spus noapte buna. Dar v-am spus asa cum am stiut eu.
    Cat despre tine, drag si intelept Muritor,ce pot sa-ti spun? Ma intristeaza plecarea ta si sper sa ti se faca dor de noi cat mai repede. Pacat ca suspiciunile si interpretarile au fost mai puternice decat miracolul intalnirii noastre. Si raman cu speranta ca, odata, intr-o zi, te vei intoarce la noi.
    Dumnezeu sa-ti calauzeasca pasii!

    Catalina 29 decembrie 2008 22:53 Răspunde
  • Scuze, mesajul meu nu a picat tocmai bine!

    Catalina 29 decembrie 2008 22:55 Răspunde
  • Emotie, frumusete,caldura,firesc,uimire,incantare,iubire,respect,privilegiu,bunatate…si un spatiu ce ne-a apropiat si mai mult.Sentimentele sunt aceleasi,dar mult mai intense!Alice, tu esti…ti-am spus la plecare,… nu mai aveam cuvinte, dar nici nu cred ca mai existau, oare ce as mai fi putut spune?! Sunteti in inima mea PENTRU TOTDEAUNA! Si daca ati sti cat ma cenzurez !Alice, cred ca ai cea mai frumoasa mana din lume! Va imbratisez cu mult dor! Sa aveti parte de tot ce-i mai frumos!La multi ani!Si mereu!Cu multa dragoste,Simona Radoi

    Simona Radoi 29 decembrie 2008 23:21 Răspunde
  • Buna seara! Cam liniste pe aici,nu credeti?

    Cora 29 decembrie 2008 23:30 Răspunde
  • aoleu, tudooor, ca sa ma exprim in stilul meu si-al acestui blog, te iubesc (intelege si tu partea care trebuie…ste) si iti multumesc, bestialule si desteptule, ca spui tu ce eu nu pot exprima, ca sunt fina si minunata. dar doamne ce m-au mancat toata ziua degetele, cred ca iritarea mea te-a posedat subconstient in clipele de creatie a commentului. daca mai aveti un loc la caru’ cu bere, vin si eu. fara numar, fara numar!
    tudor si muritor, vin si eu, fetelor, si daca nu e loc la berarie, vin si dupa gratii cu voi, sau chiar la spital, sa ne opereze astia de ironie, ca cica dureaza numai doua luni recuperarea.

    ana 29 decembrie 2008 23:31 Răspunde
    • Tudor, iata ca fetele se-nscriu in hoarde ca sa mearga cu tine la bere! Eu vreau sa ma intalnesc, totusi, cu Leda, de a carei absenta la intalnirea de ieri mi-a parut sincer rau… Pentru ca, desi supozitiile ei referitoare la tine si la muritor nu erau intocmai exacte, oricum, e inutil sa ne prefacem ca numai ea ar fi sesizat ca a fost ceva ciudat in disparitia ta, si la fel de ciudat in aparitiile, disparitiile si saradele muritorului. Si nu in ultimul rand trebuie sa-i multumesc Ledei ca a spus ceva ce sesizasem si eu, ca, dupa ce ne-am jurat credinta vesnica pe blog, in ziua intalnirii, multi dintre credinciosi s-au luat cu treburi mai insemnate. Si, Tudor, nu pot sa nu remarc ca ai revenit in forta abia dupa plecarea lui muritor, care ramanea perplex in fata obrazniciilor tale si te cam punea la punct. Eu nu cred ca ati plecat amandoi la bere, pentru ca muritor nu pare genul care sa bea bere cu baietii. El imi pare din categoria aceea care bea vinuri roze cu fetele- mai multe fete, dar nu toate o data, ci pe rand. In timp ce tu mai ai ceva de asteptat pana sa ajungi la asemenea performante, deocamdata esti cat p’aci sa incingi un chiolhan cu bere cu mai multe fete deodata- dar sa pleci tot singur acasa. Stiu, dragule, o sa-mi raspunzi zicandu-mi „sefa”, desi, crede-ma, n-am nimic oltenesc, in afara de cateva scoarte, covoare si macaturi oltenesti azvarlite pe ici, pe colo, prin casa- dar ma indoiesc ca ai calcat pe la Muzeul Taranului ca sa afli ce-s astea, fiindca nu e nicio berarie prin preajma.

      Alice Nastase 30 decembrie 2008 0:04 Răspunde
  • Stai ,Ana,ca si eu vin…mie imi place berea asta mai noua cu lamaie (FITE DE FITE!)!Ca sa nu mai zic ca-mi plac si …inginerii!aasta deja se stie!

    Cora 29 decembrie 2008 23:46 Răspunde
  • Bine ai venit Corina…si tu si puiutul tau de 2 ani!
    Alice,draga noastra da-ne un semn.Atat! Iana,Iana ce-o fi cu tine?

    Cora 29 decembrie 2008 23:51 Răspunde
  • Ce mai faceti dragele mele,dragi? Obosite,asa…cu atatea sarbatori?

    Cora 30 decembrie 2008 0:00 Răspunde
  • Catalina si Nina,dragele mele,vreau sa va spun ca darurile voastre puse pe bordul masinii…da,da langa Gps-ul minune,ne-au vegheat tot drumul pana acasa.Va multumesc!

    Cora 30 decembrie 2008 0:04 Răspunde
  • Ma bucur tare mult, Cora. Si-o sa va vegheze si de acum inainte. Dar tu ce faci? Ai avut o zi grea astazi, nu-i asa? Eu m-am gandit la tine si m-am rugat sa ai putere sa treci peste.

    Catalina 30 decembrie 2008 0:11 Răspunde
  • uite ca te dezamagesc (a cata oara?) si iti spun serena mea,alice nume de poveste si iti mai spun ca pentru mine definitia performantei e alta si iti spun ca doamna led n-a facut legaturile bine si de-aia n-a ajuns sa va scuture mainile si mintile si mai spun ca am calcat pe la muzeul taranului si al satului si mi-am luat si pliante si am in plan sa imi construiesc o coliba dintr-o zona pe care o sa o alegi tu si o sa ne facem si prispa si o sa imbatranim impreuna.sic!

    pentru nedumeriti si cautatori de sensuri…sic inseamna chiar asa.

    tudor 30 decembrie 2008 0:17 Răspunde
    • Aceasta este… o proposal? Sau doar un alt tertip – fiindca stii ca duduile nu prea rezista la promisiunile, frumos ambalate, de imbatranit si murit impreuna- ca sa ma imblanzesti si sa pleci in glorie, cum ai facut si data trecuta, Tudor?

      Alice Nastase 30 decembrie 2008 0:25 Răspunde
      • Da, da, si mie mi-e dor de Costi! Catalina e, ca intotdeauna, cea mai inspirata dintre noi.

        Alice Nastase 30 decembrie 2008 0:27
  • Da,ce sa va zic …e cumplit sa vezi cum oamenii langa care ai crescut,ai fost la gradinita,la scoala,.la liceu incep sa plece de langa tine.Singura consolare e ca merg acolo intr-o lume mai buna cu siguranta.Asta e.Te sarut,draga mea.

    Cora 30 decembrie 2008 0:18 Răspunde
  • A,Tudorele…mi se pare mie sau esti concurenta? aminteai ceva de construit…poate ca esti si constructor cumva?Stii sa faci numai colibe?

    Cora 30 decembrie 2008 0:21 Răspunde
  • Dar tu Costi, „proful” nostru sensibil, de ce nu te arati? Stiu ca esti langa noi. Stiu.

    Catalina 30 decembrie 2008 0:23 Răspunde
  • Buna-seara, fetelor! Sunt aici cu voi…

    Cristina Socaciu 30 decembrie 2008 0:37 Răspunde
  • nu e „o proposal”,alice nume de poveste.nu-ti mai fac propuneri…nu-ti cer voie,doar te anunt cand ne mutam.si anunt si aici cand avem sezatoare.de doua ori pe an,cel mult.tinuta obligatorie.ie,fota si brau.imi scapa numele pantofilor fara toc…ma ajuta cineva?concurs.

    tudor 30 decembrie 2008 0:38 Răspunde
  • Buna seara, draga Cristina!

    Catalina 30 decembrie 2008 0:40 Răspunde
  • Opinci, acesta e cuvantul, Tudor!

    Catalina 30 decembrie 2008 0:41 Răspunde
  • Buna seara , dragii mei ,glasul meu stins il striga pe muritor, interventia lui oportuna ar mai fi taiat din elanul ingineresco-impertinent-superior al lui Tudor?Tudorele , citi ani ai mamica?
    Atitudinea ta obraznico-simpatica imi nu-mi displace, dar eu tot mai cred ca tu faci pe durul ca sa ascuzi ceva poate o slabiciune ?astept sa ma faci praf!

    nina dumitru 30 decembrie 2008 0:45 Răspunde
  • Te sarut,Cristina.Pai Tudorele,numai de doua ori pe an sezatori ?Si noi ce facem,draga ca ne place sa ne etalam mai des opincile si straitile !

    Cora 30 decembrie 2008 0:48 Răspunde
  • Tudor, care este premiul? Te faci ca ploua? Astept. Ce barbat esti tu, mai Tudorele mama?

    Catalina 30 decembrie 2008 0:50 Răspunde
  • Premiul…Catalina e o bere,draga!

    Cora 30 decembrie 2008 0:53 Răspunde
  • o absenta la o sezatoare cu un…indezirabil…asta-i premiul.

    tudor 30 decembrie 2008 0:58 Răspunde
  • Oau, multumesc mult! Ti-a luat mult timp sa te gandesti, dar e ok si-asa.

    Catalina 30 decembrie 2008 1:00 Răspunde
  • Indezirabil? mamica,la viitoarea sezatoare, aparitia ta picanta ar face furori ,sau tie-teama
    ca-ti cade masaca de Gigi durul si te trezesti un melancolic , plingacios care face parte din clubul celor care cauta strada spernantei ?Ce zici?

    nina dumitru 30 decembrie 2008 1:06 Răspunde
  • mai bine ati veni voi fara masti…

    tudor 30 decembrie 2008 1:12 Răspunde
  • una dintre fetele „hoardei” lui Tudor se retrage, obosita dupa chiolhanul cu bere si cu cele de teapa ei…. ma retrag din aceste glumite si din dreptul de a avea o opinie diferita si din dreptul de a ma bucura atunci cand nasul isi gaseste nasul.
    ma retrag cu convingerea ca cea care a initiat aceasta mica furtuna va va demonstra singurica, in timp, care este arama de pe fata domniei sale.
    ma retrag in tacere, acolo unde sper sa gasesc intelepciunea.
    noapte buna, tuturor.
    ps: nu este nevoie sa ne declaram cu energie sinceritatea pentru a fi sinceri cu adevarat. faptele (si nu demagogia) o dovedesc.

    ana 30 decembrie 2008 1:16 Răspunde
  • Ana, te strigam in gindul meu, buna mea, mi-e dor de noptile acelea cind ne tineam de mina,de noptile acelea cu aura sfinta, unde intelepciunea mergea mina in mina cu bunatatea, cu sensibilitatea, ma retrag si eu plingind cu lacrimi amare .
    Noapte buna dragii mei, va iubesc, o iubesc pe Alice, va fi mereu in inima mea, in gindul meu.

    nina dumitru 30 decembrie 2008 1:22 Răspunde
  • Noapte buna tuturor !Totusi…este trist in lume!

    Cora 30 decembrie 2008 1:28 Răspunde
  • Ana, draga si sensibila Ana, nu vreau sa cred ca vei pleca din nou. Noi ce facem fara tine, fara ospiciul tau? Totul a fost o joaca.
    Haide sa intelegem supararile si dezamagirile lui Alice. I-a fost greu ca din atatia oameni care i-au declarat deschis ca o iubesc, i-au jurat dragoste pe vecie, au venit atat de putini sa o vada, sa o cunoasca. Te rog fii doar un minut Alice, Alice cea care ieri s-a imbracat ca o printesa, ca un ghiocel alb, pentru a astepta prietenii, a se deschide in fata lor. Te rog Ana, stiu ca poti!

    Catalina 30 decembrie 2008 1:30 Răspunde
  • O inteleg pe Alice,dar …totusi uneori nu e corect

    Cora 30 decembrie 2008 1:38 Răspunde
  • Cel mai mult ii ranim pe cei pe care ii iubim ,Ana,draga mea Ana.

    Cora 30 decembrie 2008 1:47 Răspunde
  • dupa cum cel mai mult suntem raniti de cei pe care ii iubim, cora draga mea!

    ana 30 decembrie 2008 1:48 Răspunde
  • Cora, multumesc de intimpinare. Ma bucur sa stiu acum cind voi veni in Romania, la ai mei in Hd, ca prin apropiere esti si tu…Poate sa te si intilnesc.

    Draga Alice, incercam deunazi sa traduc ginduri si scrieri de ale tale in germana (in gind, era o noapte alba) si, intre amuzament si neputinta, mi-am zis ca daca mai scrii citeva carti, mai mult ca sigur te va invata copilul meu la scoala, prin liceu…la limba romana. Unde apartii, stapina daca pot sa spun asa.

    Atmosfera blogului e alta?- nu prea inteleg cum s-a ajuns la asemenea neintelegeri Eu tocmai asta admiram aici, la unii umorul si nobletea sufleteasca…In curind va fi noaptea cea mai lunga, cea mai magica… As vrea sa cred ca vechiul an o sa plece fara sa se uite inapoi cu minie.

    corina 30 decembrie 2008 1:50 Răspunde
  • Haideti sa ne rugam impreuna in seara aceasta. Sa fim buni, sa iertam, sa daruim dragoste. Haideti cu totii Alice, Ana, Cora,Nina, Cristina,Leda, Tudor! Haideti sa ne tinem de maini.

    Catalina 30 decembrie 2008 1:56 Răspunde
  • Vino si tu Corina alaturi de noi!

    Catalina 30 decembrie 2008 1:58 Răspunde
  • Sunt aici si va tin strans de mana, nu-mi dau seama ce se intampla, de ce e tristete aici, dar eu nu plec, v-am gasit si raman aici cu inima mea cu tot…

    Cristina Socaciu 30 decembrie 2008 1:59 Răspunde
  • Si eu sunt aici, Cristina. Si maine ma asteapta 12 ore de munca, dar nu-mi pasa. Stau aici sa va veghez somnul, sa-i invelesc pe prietenii mei dragi. Tu Tudor cam dai din picioare, dar eu am grija si te invelesc cu drag. Noapte buna, ingerii sa va vegheze somnul!

    Catalina 30 decembrie 2008 2:07 Răspunde
  • Da, sunt cu voi, Catalina, Cristina, ceilalti… Usor si senin sa va fie urcusul in somn!

    corina 30 decembrie 2008 2:09 Răspunde
  • iubitele , mele pling si nu ma pot opri, ma doare sufletul .Tot ce am simtit aici a fost minunat, minunat,a fost real, dragostea mea penteu acest loc e profunda .Vreau sa vin aici descaltata de rautati, de vanitati,de false orgolii .Sa ne tinem de mina ,da Cristina ,asa cum am facut-o sia alte dati.Va iubesc cu toata fiinta mea ,iar lui Alice ii declar dragoste pe viatasi n-am sa ma dezic niciodata , chiar daca voi fi acuzata de ipocrizie acum .Va pastrez in inima mea si adorm cu voi in gind. Sa fim un gals in rugaciune.Va sparge cerul si va veni spre noi cu bunatate si intelepciune.Vise frumoase!

    nina dumitru 30 decembrie 2008 2:10 Răspunde
  • Sunt aici Catalina , ma rog impreuna cu voi.

    nina dumitru 30 decembrie 2008 2:13 Răspunde
  • Va admir pt. bunatatea de care dati dovada!

    Ma voi ruga impreuna cu voi… Noapte buna!

    Cristina Socaciu 30 decembrie 2008 2:15 Răspunde
  • imi cer iertare, era vorba de glas

    nina dumitru 30 decembrie 2008 2:16 Răspunde
  • Nici eu nu am plecat…nici eu nu voi pleca vreodata de langa voi!

    Cora 30 decembrie 2008 2:23 Răspunde
  • Am fost primiti aici si in suflet cu inima,cu brate deschise larg,cu onestitate si caldura.Este lesne de inteles ca opiniile sunt diverse,e normal,dar,cred ca o minima decenta si o bruma de bun simt sunt esentiale in orice demers.Nu indeamna nimeni la prosternare insa eu,una,am sanctionat vehement impertinenta si trasul de sireturi…si-apoi,dragilor,oare degeaba s-o fi inventat lungul nasului?!Reflectati! Va doresc noapte buna!

    Simona Radoi 30 decembrie 2008 2:24 Răspunde
  • Buna-dimineata! Poate azi va iesi soarele in casuta noastra…
    Eu sunt aici, am venit cu cafeaua langa voi.

    Cristina Socaciu 30 decembrie 2008 9:39 Răspunde
  • Buna dimineata, tuturor!Ma bucur sa te gasesc iar, Cristina.Nu reusesc sa citesc in tihna toate scrierile de ieri, dar va salut cu drag pe toti.

    rosanne 30 decembrie 2008 10:42 Răspunde
  • Neata fetelor!M-am trezit si eu intr-un tarziu,mi-am turnat din cafeaua pe care mi-o face inginerul meu in fiecare dimineata…si am fugit langa voi unde mi-e locul si inima.
    Alice,draga mea,mai rasari o data pentru noi!Nu meritam,stiu…suntem oameni,dar tu Zeita noastra,trebuie sa ne ierti si sa ne intelegi.Asta fac Zeitele cel mai bine.

    Cora 30 decembrie 2008 11:43 Răspunde
  • Si mie mi-e dor de Cuvantul lui Alice!
    Ma linisteste , lasandu-mi picioarele pe pamant si visele in aer.Incer din rasputeri sa invat cum sa abordez lumea, si se dovedeste in fiecare zi ca nu gasesc metoda potrivita.Prea visatoare sau prea rationala…Nici nu-mi place, de fapt, rationalul asta sec de zi cu zi.Ador starea mea de naivitate, sinceritate si-mi ispasesc pedeapsa „meritata”.

    rosanne 30 decembrie 2008 12:13 Răspunde
  • In primul rand ii multumesc lui Alice pentru ca ne-a invitat la ea, ne-a aratat atata dragoste…Ii multumesc pentru sensibilitatea , pentru gingasia ei.
    Uneori intalnim oameni pe care ni se pare ca-i cunoastem de mult, din vremuri stravechi, chit ca nu i-am mai vazut niciodata.Ii privim cu o nestapanita curiozitate si cu o nespus de mare fascinatie, dar trecem repede peste sentimentul „acut” de a-l cunoaste pe celalat, de teama sa nu strivim in constiinta mitul realitatii materiale.Asa am simtit si eu duminica, am simtit ca va cunosc de foarte mult timp…Unde ne-am mai intalnit ?Raspunsul se scufunda in mistere, in acelasi mister invaluit de ceturi groase, pe care nu il pot dezvalui niciodata pana la capat.
    Voi fi frapat sa inteleg intr-o zi cum chipurile oamenilor necunoscuti pe care ii intalnesc mi se par cunoscute si voi incerca chiar senzatia ca toti oamenii seamana intre ei , ca au aceleasi striatii la colturile ochilor sau aceeasi netezime pe frunti.
    A fost o dupa-amiaza frumoasa pentru ca acolo a fost multa iubire.Si totusi,oare ne-am mai cunoscut candva?Cine stie…Poate doar emotiile stiu cu adevarat.Si de aceea pe ele avem nevoie sa le urmam cu acuratetea apelor apelor frumos curgatoare…
    PS.Sa ma scuzati,va rog, ca nu postez prea des.Imi place mai mult sa va citesc.

    Costi 30 decembrie 2008 12:38 Răspunde
  • Poate, dragul nostru Costi. Poate, undeva, candva, in cautarile noastre, in incercarea de a gasi ceea ce ne lipsea in viata…..
    Va imbratisez cu drag pe toti si fug repede la viata mea de zi cu zi.

    Catalina 30 decembrie 2008 13:05 Răspunde
  • … de a umple un gol imens in sufletele noastre.Asta a facut Alice.A umplut un gol,ne-a fascinat cu cuvintele ei ,cu rochiile ei , cu prezenta ei. A fost o zi pe care probabil cei prezenti acolo nu o vom uita niciodata .Va imbratisez si ma intorc la munca. Costi ,te mai asteptam , scrii atit de frumos.

    nina dumitru 30 decembrie 2008 13:31 Răspunde
  • EU NU VOI UITA NICIODATA ACEA ZI.NICIODATA

    Cora 30 decembrie 2008 13:58 Răspunde
  • si regret doar ca nu v-am intalnit pe toti.Si mi-e dor de Iana,de care nu mai stim nimic…Mi-e dor de noi toti impreuna.

    Cora 30 decembrie 2008 14:02 Răspunde
  • Buna ziua tuturor! Va doresc soare in suflet.

    leda 30 decembrie 2008 14:45 Răspunde
  • Azi inima mea prefera sa ramana rece ca gheata, e sfarsita… nu ma asculta, isi revendica dorul…
    Sunt aici si va citesc… Aici simt caldura voastra…
    Alice, sunt sigura ca nimeni nu a vrut sa te supere ! Noi te pastram in sufletele noastre!

    Cristina Socaciu 30 decembrie 2008 15:40 Răspunde
  • buna ziua dragii mei,

    Costi, ai scris foarte frumos si extrem de sugestiv….eu imi doresc sa ne scrii mai des…te asteptam mereu cu sufletul tau cald si bun ….vino aici aproape de noi..
    Citind aseara tarziu tot ce-ati scris , as fi vrut sa intervin, insa din nou m-am condamnat la tacere , si stiti de ce ?!
    pentru ca am semnat dupa Daniel si pentru ca mi-am propus de Craciun sa fiu asa cum v-am cerut si voua, si noua, si mie, si tie,si lui, si ei….
    Am ascultat insa, tacuta, glasul cuvintelor asezate-n forme profunde, si atat de firesti, de adevarate, si de potrivite….pentru TOT…
    Le multumesc din suflet Catalinei,Ninei, Anei, si nu in ultimul rand Ledei… fiecare in parte au spus cam tot ce-as fi putut rosti eu (fie si dupa SF Ion 🙂 ) in cuvinte pline de-ntelesuri si „de-adevaratelea”….
    Ii raman datoare (pana dupa SF Ion) Tudorelului meu drag, cu un raspuns despre „mastile noastre” – din imaginatia lui….bogata….si pe cat de bogata, pe atat de fictiva….si crede-ma romanele politiste nu-s preferatele mele….n-au fost niciodata…
    Catalina si Nina mi-au placut „atingerile” voastre oarecum „parintesti” pe crestetul neastamparatilor nostri dragi….noi ii iubim si asa , si vreau sa merg si eu cu ei la bere (chiar daca n-am sa beau decat fara alcool)…si chiar daca nu vor sa ma ia, eu tot ma-ncapatanez sa le stau pe aproape….(sau sa-i stau aproape ?! hm !!!)
    Alice , postarea ta a fost ………ca tine….sublima…si plina de-ntelesuri….si de mult, mult adevar…..ii multumesc sufletului meu, pentru alesul sufletului sau pereche….
    In rest va imbratisez cu drag, cu dor pe toti cei adevarati si nu fictivi, si nu duplicitari, si nu dedublati si nu……….mai stiu cum…..
    Cora mea, sper ca esti bine…. atat de buimaca am fost duminica , incat am uitat sa-ti cer nr de tel, dar sper sa ne vedem totusi zilele astea…mai tinem legatura si vedem cum facem….

    monica 30 decembrie 2008 16:52 Răspunde
  • ziua buna dragilor!
    mi-ar fi placut sa deapan cu voi alaturi amintiri dintr-o zi de duminica. nu port nici o masca si o spun cu sinceritate ca mi-e greu sa ajung asa rapid dintr-o extremitate a tarii in alta. cine stie, poate va fi o alta zi, o alta duminica. imi doresc din tot sufletul.

    iulia_bm 30 decembrie 2008 17:31 Răspunde
  • Leda draga,
    citesc …recitesc…rerecitesc….si ma intreb :
    Cum poti sa sintetizezi totul atat de bine si sa construiesti un mesaj atat de scurt-concis -si la „obiect-ul” cu pricina (ca sa zic asa) ?!
    Mie nu-mi iese nicicum ?! De aceea mi-or fi spus dragele mele „monica povestitoarea” ?!
    Nu fac partizanat cu tine-n toate, dar recunosc ca-mi plac remarcile tale taioase, chiar daca uneori caustice….
    Mi-ar fi placut sa fii acolo…poate data viitoare o sa am bucuria de a te strange in brate.

    monica 30 decembrie 2008 18:26 Răspunde
  • Anemari,Alina
    voi nu spuneti nimic ?!
    stiu ca sunteti pe receptie !!!!
    va puuuuuuuuuuuuuup dragele mele

    si uite ca am reusit si eu o postare scurta…cea mai scurta….

    monica 30 decembrie 2008 18:28 Răspunde
  • cristina (socaciu) ,
    stiu ca-i usor de spus greu de-ntamplat si de -ndurat…dar o sa te mai sfasie si dorul, si dragul…insa nu ai decat doua variante , sa accepti sfarsitul (si asta-ti recomand) ,sau sa lupti pentru intaietate in tot si-n toate (reusita tine de context)…
    Eu cred ca poti sa rezisti ….ai toate atuurile sa rezisti….

    Simona Radoi,
    „si-apoi,dragilor,oare degeaba s-o fi inventat lungul nasului?!Reflectati! ” –
    bravo draga mea,mi-a placut ….teribil…

    Corina (micuta elvetianca), Bine ai venit,
    Din ce colt de Elvetie (pe care o ador) ne scrii ?!

    monica 30 decembrie 2008 18:40 Răspunde
  • Buna seara dragelor…Monica, eu locuiesc aproape de Zürich. Spune-mi ce adori la Elvetia noastra? Eu as veni inapoi in patrie. O sa ma intorc…

    corina 30 decembrie 2008 21:19 Răspunde
  • Nu-mi lua iubirea daca pleci,
    Mai lasa-ma sa cred in ea,
    In noptile pustii si reci,
    Sa-mi mai inchipui ca-i a mea.

    Voi stiti de ce…

    rosanne 30 decembrie 2008 21:29 Răspunde
  • Buna-seara!

    Monica, sfarsitul e acceptat, dar au ramas toate cele care raman cand persoana pe care o iubesti pleaca… nimic nu mi-e strain din tot ce a ramas…
    Intr-o zi ma voi linisti, dar acum doare ingrozitor…dor toate promisiunile, acestea dor cel mai tare… O sa rezist, stiu asta, dar nu voi mai fi niciodata aceeasi.

    Raman si in seara aceasta cu voi…

    Cristina Socaciu 30 decembrie 2008 22:23 Răspunde
  • Cristina Socaciu 30 decembrie 2008 22:30 Răspunde
  • La multi ani tuturor! Un an nou fericit, linistit si plin de bucurii! Nu voi mai putea citi ce scrieti voi aici decat dupa 1 ianuarie si tare o sa-mi fie dor. Imi pare rau ca nu am auzit glasul sublim al lui Alice, dar sper ca se va gandi la mine, la Brasov, la pianul rosu si la lalele. Cu dragoste tuturor prietenilor de aici.

    Cristina Bizu 30 decembrie 2008 23:05 Răspunde
  • In seara asta am auzit ceva care mi-a placut, adevarat si crud.Cristina, ti-o trimit.”Nu-mi mai ling ranile, le celebrez pentru ca ele sunt dovada ca m-am luptat…”
    Cu tine, Cristina, cu voi.
    Vise asa cum le traim!

    rosanne 30 decembrie 2008 23:05 Răspunde
  • Multumesc, Rosanne!

    Octavia Paler spunea: ” Moartea pune punct ÅŸi iubirilor ÅŸi luptelor. Fiecare rămîne atunci cu cît a iubit ÅŸi cu cît a luptat.”

    Cristina Socaciu 30 decembrie 2008 23:13 Răspunde
    • Am vrut sa va vorbesc, dar eu sunt, ca de obicei, impietrita de tristetile mele, de deznadejdile mele, de singuratatile mele, mai adanci ca oricand acum, in prag de an nou. In vreme ce altii isi asaza pe umerase hainele cu paiete pentru seara de maine, eu incerc sa-mi randuiesc disperarile, ca sa le pot infrunta pe rand, in speranta ca, poate, voi scapa cu viata. M-am gandit sa va scriu lucruri optimiste, sa ma ascund, dar nu pot, am mainile ude de lacrimi, o zi intreaga am scris si am sters scrisori de dragoste pentru un barbat pe care il iubesc si care ma iubeste, dar care nu este cu mine acum, si care, poate, nu va fi niciodata. Si n-am nici cui sa spun tristetea mea, si n-am cui sa cer ajutorul, si-atunci ma-ntorc, spasita, la voi, pentru ca nu am pe nimeni caruia sa-i cer sa se roage pentru mine si pentru dragostea mea. Am visat nebuneste ca voi fi fericita in 2009, ca va fi anul marii mele iubiri, ca imi voi gasi linistea, familia, dragostea de sfarsit, aceea de toata viata si de toata moartea. Si inca mai sper, pentru ca eu ma incapatanez sa cred in minuni, eu vin din tara minunilor, si acolo exista speranta, si iepuri albi, si oglinzi fermecate, dar imi e greu acum, si vin si va rog sa ma asezati in rugaciunile voastre.
      La multi ani, cu liniste in suflet, sa aveti pace si dragoste in caminele voastre. Va multumesc pentru tot ce ati construit aici, in casuta aceasta care mie mi-a adus atata splendoare, si atata sfasiere, si atata dragoste, si atata rau de fara de dragoste.
      La multi ani! Va multumesc.

      Alice Nastase 30 decembrie 2008 23:43 Răspunde
  • http://www.youtube.com/watch?v=VqM_-rp8OjM, mie imi place mult de tot..

    Cristina Socaciu 30 decembrie 2008 23:29 Răspunde
  • Alice in seara aceasta ma voi ruga prima data pt. tine, apoi pt. mine…Promit ca asa va fi !
    Si eu cred in minuni, si cred tare de tot! Te voi tine de mana strans!

    Cristina Socaciu 30 decembrie 2008 23:49 Răspunde
  • „Am visat nebuneste ca voi fi fericita in 2009, ca va fi anul marii mele iubiri, ca imi voi gasi linstea, familia, dragostea de sfarsit, aceea de toata viata si de toata moartea. Si inca mai sper, pentru ca eu ma incapatanez sa cred in minuni” (Alice)
    Asa o sa fie!!! O sa vezi, Alice. Trebuie doar sa credem cu toata fiinta noastra si sa avem incredere in D-zeu! Acelasi lucru imi doresc si eu, minune de om ce esti! La Multi Ani!

    muritoare 30 decembrie 2008 23:57 Răspunde
  • Si eu o sa ma rog pentru tine, Alice.

    corina 31 decembrie 2008 0:13 Răspunde
  • Continua sa visezi, draga mea Alice! Si nu inceta sa crezi ca dragostea cea mare va veni si va ramane in casa ta, in inima ta, in familia ta.
    ” Ai curaj pentru marile suparari din viata si rabdare pentru cele mici; dupa ce ti-ai terminat cu bine treburile zilnice dormi linistit. Dumnezeu este treaz. „( Victor Hugo)

    Catalina 31 decembrie 2008 0:30 Răspunde
  • Rugaciune:
    Doamne, Dumnezeul nostru, cauta dintru inaltime, ca un iubitor de oameni, asupra inimilor celor care sunt lipsiti de dragoste, de unire si sunt imbolditi de spinii unrii si ai altor pacate. O picatura din harul Preasfantului Tau Duh coborand peste dansele, roureaza-le bogat, ca sa aduca roade bune si, din dragostea cea catre Tine, sa sporeasca in fapte bune si sa petreaca in dragoste si unire. Asa, Doamne, inmultind dragostea in inimile robilor Tai, pazestene de tot raul si totdeauna ne ajuta sa ne iubim unii pe altii si sa facem tot binele spre a ne invrednici de bunatatile Tale cele ceresti. Amin.

    Cristina Bizu 31 decembrie 2008 0:34 Răspunde
  • Ceva frumos pentru Alice si iubirea ei de departe si de aproape.
    http://www.youtube.com/watch?v=6zLiCJoY_Dw&feature=channel

    Catalina 31 decembrie 2008 0:55 Răspunde
  • „Dumnezeu este treaz” si ne trimite minuni . Trebuie doar sa cerem sa credem. Voi cere si eu in aceasta ultima noapte ,sa-ti trimita dragostea inapoi. Esti un om minunat, meriti sa fii fericita.Fericirea te pindeste,trebuie doar sa n-o mai las isa plece.Noapte buna iubita mea,iubitele mele. Ziua de miine sa va gaseasca cu zimbetul pe buze.

    nina dumitru 31 decembrie 2008 1:04 Răspunde
  • Buna dimineata, tuturor!
    Si eu vreau sa cred in minuni, cu incapatanare, desi zilnic mi se arata ca nu exista decat in visele noastre, in lumea construita din asteptari, dorinte si inchipuiri, rasturnate intr-o secunda de un cuvant brutal, rostit raspicat.
    E o minune ca v-am descoperit ,ca sa credem impreuna…Ce fericiti suntem ca putem !

    rosanne 31 decembrie 2008 11:08 Răspunde
  • „…si-atunci ma-ntorc, spasita, la voi, pentru ca nu am pe nimeni caruia sa-i cer sa se roage pentru mine si pentru dragostea mea.”(Alice)
    Cine nu si-a dorit, macar o data, sa intre in mintea celor din jur pentru a afla ce gandesc? Sau sa intre in sufletul lor, pentru a le pipai sentimentele, trairile? Eu marturisesc ca mi-am dorit. In copilarie imi imaginam cum ar fi sa fac o calatorie prin mintile oamenilor….

    Mai tirziu, am invatat sa-mi doresc lucruri care au macar unu la suta sanse sa se implineasca. Am renuntat la dorintele absurde sau puerile. Pana zilele trecute. Am intrat in prima biserica pe care am intalnit-o in cale, cu gandul sa ma linistesc. Cautand un loc retras, m-am trezit aproape de o femeie ingenuncheata.

    Cu fruntea ridicata, dar cu ochii inchisi. Cu mainile inclestate pana la albire, intr-un gest de daruire totala. Avea o tinuta ferma, dar nu orgolioasa. Parea mai degraba sa poarte o conversatie cu Dumnezeu muta decat sa se roage. Am privit-o asa, pana am pierdut notiunea timpului. Nu parea sa fie constienta de prezenta mea, nici de ceea ce se petrecea in lacas. Cand a deschis ochii, am citit in ei o durere profunda, dar nu deznadejde. Am plecat privirea, jenat de insistenta cu care o fixasem, dar n-a dat niciun semn ca m-ar fi vazut. A iesit, purtandu-si cu demnitate suferintele ascunse.

    Cand am intrat in casa, avand inca vie in minte acea prezenta misterioasa, mi-am amintit de dorinta mea din copilarie. Nu mi s-a mai parut nici absurda, nici puerila. Si m-am gandit ce s-ar intampla, cate s-ar schimba daca am putea intra in mintea cuiva pentru a-i afla rugaciunile. Poate ca suntem sume de sume: suma oamenilor intalniti, suma cartilor citite, suma muzicilor ascultate, suma gunoaielor aruncate. Femeia care se ruga cu ochii inchisi si fruntea inaltata m-a invatat ca suntem -poate mai mult decat toate celelalte – si suma rugaciunilor noastre. Pentru ca eu cred ca fiecare are momentele sale de rugaciune. Chiar si ateii. Chiar si uitucii.

    Costi 31 decembrie 2008 11:54 Răspunde
  • Doamne, daruieste-mi sa primesc cu liniste sufleteasca tot ce-mi va aduce ziua de azi. Invredniceste-ma sa ma dau intru totul Sfintei Voiei Tale. In tot ceasul astazi, povatuieste-ma si in toate ma sprijineste. Oricare vor fi vestile pe care le voi primi in timpul zilei, invata-ma sa le primesc cu sufletul linistit si intarit in credinta ca peste toate este Sfanta Voia Ta. In toate faptele si cuvintele mele, Tu calauzeste-mi simtirile. In toate intamplarile neasteptate, nu ma lasa sa uit ca totul vine de la Tine. Invata-ma sa fiu deschis si intelept cu fiecare din madularele familiei mele duhovnicesti, pe nimenea amarand, pe nimenea intristand. Doamne, da-mi putere sa port osteneala zilei de astazi si toate intamplarile din vremea ei. Calauzeste-mi voia si invata-ma sa ma rog, sa nadajduiesc, sa cred, sa iubesc, sa rabd si sa iert. Amin! Rugaciunea ultimilor stareti de la Manastirea Optina

    Costi 31 decembrie 2008 12:02 Răspunde
  • Buna dimineata tuturor, asta este ultima zi in anul 2008. Va urez un an mai cald, mai bun,mai bogat din toate punctele de vedere. Iar tie , Alice iti doresc sa intrii in noul an plina de bucurii. Sa stii ca nimic nu e este intamplator…

    13 31 decembrie 2008 12:49 Răspunde
  • Buna dimineata tuturor, asta este ultima zi in anul 2008. Va urez un an mai cald, mai bun,mai bogat din toate punctele de vedere. Iar tie , Alice iti doresc sa intrii in noul an plina de bucurii. Sa stii ca nimic nu e este intamplator…

    13 31 decembrie 2008 12:49 Răspunde
  • Alice, mi-am tinut promisiunea, sa stii… Si ma voi ruga in fiecare seara si pt. tine…
    Acum va spun La multi ani tuturor, va doresc din tot sufletul meu sa va fie bine, sa aveti parte de tot ce e mai frumos pe lume, sa vi se implineasca toate visele dragi sufletului vostru !!!

    AN NOU FERICIT !!!

    Cristina Socaciu 31 decembrie 2008 14:28 Răspunde
  • Buna dragilor!Alice anul 2009 nici n-a inceput …si nu stim ce ne aduce clipa,daramite un an !Nu stiu ce sa-ti spun,sunt impietrita si eu de durerea ta,dar vreau sa simti ca sunt cu sufletul meu langa tine ,cu gandul catre dumnezeu pentru tine.Cred ca va fi bine,Alice a mea…si cred ca vei fi fericita intr-o zi.Acum cand te-am vazut,te-am cunoscut stiu mai bine de ce esti trista mereu.Pentru ca tu Alice nu esti ca noi oamenii de rand.Si nu e o metafora,crede-ma.Esti altfel construita sufleteste ,ai nevoie de lucruri si trairi pe care noi doar le putem visa.Tu Alice cauti de fapt ESENTE ,in timp ce noi toti traim firesc,uniimai mult altii mai putin impacati cu ei,cu soarta lor.Tu cauti mereu o iubire care nu stiu daca exista cu adevarat…si nu vrei sa renunti la visul tau de a o gasi candva.O iubire mai presus de intelegera oricui…o esenta a iubirii,o chintesenta de trairi si dorinte.Nu stiu daca exista sau nu ceea ce cauti tu,draga mea,dar stiu cu siguranta ca tu ,mai mult decat oricine meriti sa o intalnesti ,s-o imblanzesti si sa-ti ramana alaturi mereu.Te strang in bratele mele,Alice,cu drag,cu iubire si speranta pentru tine si pentru noi toti.

    Cora 31 decembrie 2008 15:01 Răspunde
  • Poate totusi indraznind sa visam suntem oricum mai aproape de ceea ce ne dorim.Cand ma gandesc ca acum cateva luni nici n-am visat ca te voi intalni,Alice…Si iata !Exista miracole,exista minuni.TREBUIE sa credem!

    Cora 31 decembrie 2008 15:04 Răspunde
  • Costi,regret nespus ca nu te-am intalnit,duminica…Esti un om special si sunt norocoasa sa te intalnesc chiar si aici in casa minunilor!

    Cora 31 decembrie 2008 15:09 Răspunde
  • La multi ani va doresc si eu din inima, tuturor, iubire mai ales, impliniri de vise, sanatate, inspiratie, protectie divina si umana, bucurii si toate cele bune- Alice- sa dea Dumnezeu si ingerii sa-ti gasesti rostul tau adevarat, Cora (multumesc, ai scris asa de frumos despre intilnirea voastra si despre Alice, ca am simtit ca as fi fost si eu acolo…), Catalina (om bun, sa traiesti si sa infloresti, sa fii mereu in preajma), Cristina( iti doresc o noua dragoste, mai buna, mai a ta, curind ), Monica, fetele, baietii.
    Sa avem toti un an mai bun, doua mii noua minuni!

    corina 31 decembrie 2008 15:44 Răspunde
  • Te sarut Corina,tiza mea ,hunedoreanca mea de departe! Iti doresc un an care vine…the best!!!

    Cora 31 decembrie 2008 16:18 Răspunde
  • Fetele mele…voi?
    Ana,tie vreau sa-ti spun ceva.Stiu ce simti si eu am simtit la fel.Dar gandeste-te ca nu putem fi toti la fel.Si nu avem noidreptul de a judeca pe nimeni,draga mea.Noi suntem mai buni tocmai de asta.Noi stim sa iertam,Ana.Stim.Te sarut,speciala mea!

    Cora 31 decembrie 2008 16:21 Răspunde
  • Multumesc, Corina! Toate cele bune si tie, iubire, impliniri, sanatate si mult noroc !

    La multi ani !

    Cristina Socaciu 31 decembrie 2008 16:37 Răspunde
  • LA MULTI ANI SI SUFLETE MAI LINISTITE!

    rosanne 31 decembrie 2008 16:44 Răspunde
  • Multumesc dragele mele, multumesc Corina! Eu sunt inca la munca, privesc pe geam si vad oameni imbracati frumos, aranjati, zambitori si liberi. Va doresc un an mai bun, plin de iubire, bunatate, credinta si nu in ultimul rand sanatate. Va iubesc pe toate si pe toti!
    LA MULTI ANI!

    Catalina 31 decembrie 2008 17:52 Răspunde
  • Am postat initial pe pagina de pe 15 decembrie, dupa care mi-am dat seama ca putin probabil sa mai citeasca cineva… So this is it:

    Simona Says:
    December 31st, 2008 at 5:55 pm

    M-am trezit de dimineata si mirosea a Craciun…stiu, e 31 decembrie…dar pentru mine Craciunul nu e atunci cand trebuie, e atunci cand il simt. Si va doresc sa va fie anul care vine fiecare zi o culoare dintr-un minunat curcubeu ce apare mereu dupa o ploaie calda si blanda. Sa fiti fericiti atat ziua cat si noaptea, sa aveti vise curate si somnul vegheat de ingeri.
    Si imi doresc, pentru 2009, sa-mi mai pastrez inca un an sufletul intact de prostie, egoism, rautate, minciuna, ipocrizie si invidie. Si mi-as dori sa aflu, anul viitor mai mult ca oricand, ca dragostea nu moare…ca oamenii care promit iubire vesnica si apoi dispar nu m-au iubit niciodata…Dar dragostea aceea, marea dragoste, unica … aceea nu moare, nu se altereaza, nu te tradeaza, nu te minte si mai ales…nu te abandoneaza…ca da, iubirea tine de cald si de foame si de sete…si de viata!

    Simona 31 decembrie 2008 17:59 Răspunde
  • Buna dimineata tuturor!
    Monica, este adevarat ca citim (eu , Alina si nu numai) tot ce se scrie pe blogurile Tango.
    Nu citim din obligatie, pentru ca nu avem asa ceva stipulat in fisa postului :), ci din interes. Eu personal impart cu voi emotia de aici, alteori nu am nici o opinie, iar rareori ma opun, de aceea nu mi se pare necesar sa postez. Ca multi alti cititori de blog ascult si eu in tacere.

    Zilele acestea am facut si eu curat in „sertare”, am luat decizii, am anulat decizii, am facut planuri magice dar si planuri realizabile pentru 2009. In noaptea aceasta o sa imi pun tristetile si singuratatea intr-o traista pe care o sa o arunc pe geam la ora H.
    Mi-as propune sa beau sa uit si sa ma veselesc, dar nu pot sa ma imbat, asa ca imi propun luciditate pentru trecerea dintre ani.

    Imi mai propun sa fiu vreme indelungata de acum inainte langa cei la care tin, langa cei pe care ii admir, sa invat lucruri noi, sa repar invataturile proaste, sa nu raman incremenita in greselile mele si sa am puterea sa primesc tot ceea ce imi este daruit.

    La multi Ani! Va doresc tuturor de aici, din suflet, sa gasiti puterea sa iertati, sa uitati si sa mergeti mai departe.

    Lui Alice vreau sa ii cer iertare, public, pentru momentele mele de indoiala, de nesupunere, pentru intrebarile obraznice, pentru indrazneala de a judeca sau comenta deciziile ei. Acum, la sfarsit de an, vreau sa arunc toate acestea la gunoi si sa pornesc la drum nou spunand ca atunci cand crezi in cineva nu trebuie sa existe indoiala, judecata, intrebari nepermise, admonestari impertinente. Cred ca iei in sufletul tau pe cineva, asa cum este el, sau nu il iei, dar trebuie sa iti asumi asta. Alice este in sufletul meu, de astazi inainte, fara gresala, fara de pata, fara indoiala, fara judecata.

    La multi ani!

    Anemari 31 decembrie 2008 18:01 Răspunde
  • Vreau sa va urez tuturor ca anul care vine sa va aduca tot ce va doriti! Iar dincolo de asta Dumnezeu sa ne dea tuturor sanatate,pace si liniste in ganduri si in inimi,multa dragoste pentru toti din jurul nostru si nu numai,bucurii nenumarate ,fericire.Va multumesc ca existati si ca faceti lumea mea mai buna! La multi ani!

    Cora 31 decembrie 2008 18:04 Răspunde
  • La multi ani Alice,

    La multi ani tuturor, multa sanatate, multe bucurii si cat mai multe impliniri.

    irina 31 decembrie 2008 20:33 Răspunde
  • Sarut miinile, Catalina si-ti multumesc de binete; Am incercat sa va vorbesc, dar nu am reusit, asa cum spunea Alice cuvintele nu ma ascultau. Am incercat si sa mai fiu cu voi, da nu am fost in stare, iertati-ma; Voi veni alaturi negresit; Bun gasit si bun venit tuturor.

    Valin 31 decembrie 2008 21:17 Răspunde
  • La multi anu iubitii mei ,anul 2008 a fost un an bun si pentru ca am descoperit acest loc ,si pentru ca am cunoscut-o pe Alice din carti. am cunoscut aici sufletec alese, minunate si pentru asta va multumesc.Va doresc ca 2009 sa va aduca copiii pe care vi-i doriti, dragostea dupa care tinjim cu totii. Sa aveti santate, sa fiti fericiti.
    Alice, iti doresc din suflet ca iubirea sa te insosteasca oriunde vei fi de acum inainte. La multi ani si iti multumesc pentru slovele tale minunate .Sa fii sanatoasa si fericita alaturi de minunile tale mici si de iubirea care va veni si pe care imi doresc cu tot sufletul sa nu o mai lasi sa plece .LA MULTI ANI tuturor.Va multumesc ca existati .

    nina dumitru 31 decembrie 2008 21:25 Răspunde
  • Moshu 31 decembrie 2008 23:26 Răspunde
  • Dragii mei iubiti nespus
    La multi ani
    Sa traiti, sa infloriti

    Valin 1 ianuarie 2009 1:14 Răspunde
  • La multi ani, sa fiti sanatosi si voiosi! Sa bem o cupa de sampanie impreuna.
    La multi ani, Alice! La multi ani, fete frumoase si vesele si triste! La multi ani, Muritor, Valin, Costi, Tudor, baieti dragi si intelepti!

    Catalina 1 ianuarie 2009 2:30 Răspunde
  • La Multi Ani, va scriu din anul 2008 voua, care sunteti in 2009!! La Multi Ani, sa aparam frumosul, gustul bun, gandul descoperit, jocul, imaginatia si culorile. Sa le aparam cu mainile, cu cuvintele, cu trupurile, cu cartile si cu podurile ornate dintre noi. La Multi Ani, vin usor in Anul Vostru Nou.

    amalia 1 ianuarie 2009 3:59 Răspunde
  • La multi ani cu santate, impliniri, sperante, voie buna. E o ora la care nu prea pot sa mai scriu, lumea si-a facut urarile pentru noul an, poate m-as repeta si eu dar atat imi doresc sa stiti: e ora la care ma gandesc la cei care au avut curajul sa impleteasca pasi de Tango cu ganduri asternute pe hartie, pe blog, in scrisori, in carti, in orice. Mi-e drag sa stiu ca existati. Si apropo, am cumparat deja revista!!!
    An Nou Fericit!!

    iulia_bm 1 ianuarie 2009 4:44 Răspunde
  • La multi ani tuturor ! M-ati uitat ? S-a lasat voalul timpului peste amintiri ?
    Cred ca nu; doar ca ati trait intens febra intalnirii din 28… V-am rasfoit, v-am citit, iar de la ora 13, in acea zi, m-am gandit la voi mult de tot…Dar asa a fost sa fie, sa nu ajung. O alergie a fetitei mele, accidentul de la Predeal pe calea ferata… Chiar ma intrebam de ce „sortii” au decis pentru mine, sa nu vin (??)
    Dumnezeu sa va lumineze, sa aduca pace si liniste in sufletele voastre, familiilor voastre, celor dragi voua, iar pe acest blog sa ne regasim sinceri, deschisi, asa cum spunea si Alice ca trebuie sa fim cu totii, asa cum v-am simtit mereu.

    Cu drag,
    Camelia (tot eu, Camelia Vasiliu)

    Camelia 1 ianuarie 2009 7:30 Răspunde
  • La multi ani, Alice!
    La multi ani, tuturor!
    La multi ani si pentru revista speciala pe care am sorbit-o pe nerasuflate zilele trecute iar acum astept s-o adulmec din nou in tihna si taina…
    Multumesc, Alice!

    rosanne 1 ianuarie 2009 14:39 Răspunde
    • La multi ani, in noul an! V-am scris aseara, dar am postat din greseala comentariul meu sub un alt post, sub De unde vine dragostea… Va spuneam ca plec spre 2009 cu gandul la voi, si, iata, m-am intors la voi cu inima plina de primavara de afara. Sa avem impreuna an luminat si plin de dragoste si de speranta.
      Va imbratisez, cu dragoste si cu recunostinta, pentru ca imi sunteti alaturi intotdeauna cand va chem si cand va cer ajutorul. Rugaciunile voastre ma ocrotesc, si-mi dau putere, si stiu, simt ca, de data aceasta, voi fi fericita. La multi ani!

      Alice Nastase 1 ianuarie 2009 15:25 Răspunde
  • Tuturor , LA MULTI ANI !

    Costi 1 ianuarie 2009 16:17 Răspunde
  • Si eu simt, draga mea Alice, simt ca vei fi fericita. Simt ca dragostea ta va ramane langa tine, in casa ta, in inima ta. Dar ai grija, te rog, draga mea. Ai grija de ea, ai grija ca e fragila, ajut-o! Reda-i increderea in oameni, in iubire, vindeca-l. „Ma voi vindeca? Am nevoie de timp si constanta spun unii…Am nevoie sa invat din nou primii pasi ai iubirii. Am nevoie de rabdare….”

    Catalina 1 ianuarie 2009 16:55 Răspunde
  • La multi ani, tuturor!

    La multi ani, Alice! Azi-dimineata, cand m-am trezit, te-am ascultat, erai invitata la o emisiune la B1TV. De cand am intrat in casuta ta, e prima oara cand te vad. Esti atat de a noastra, esti buna si calda…ai vorbit frumos, te-am privit si ascultat fascinata si mi-am zis in gand : „E prietena mea!”
    Sa fii fericita Alice, eu iti doresc tot ceea ce TU iti doresti !

    Cristina Socaciu 1 ianuarie 2009 17:11 Răspunde
  • La multi ani! suflete curate si pline de iubire …
    Va doresc sa traiti cele mai frumoase experiente ale vietii si sa depasiti cu curaj toate incercarile la care veti fisupuse si doar zimbete sa va rasara pe chip.

    diana_r 1 ianuarie 2009 17:58 Răspunde
  • La multi ani, dragilor mei dragi, la multi ani si sa aveti parte de tot ce-i mai frumos in lumea asta….
    Ma lupt cu o raceala urata si abia reusesc sa-mi tin madularele adunate si asta nu-i tot, caci puiul meu e la fel de bolnav …cam asa am pasit in noul an…insa in toata neputinta mea, am reusit noaptea trecuta, la cumpana dintre ani, sa-mi indeplinesc cele trei dorinte:
    sa-mi tin strans in brate si sa-mi sarut copilul minunea mea, si sotul drag
    sa mangai tastele telefonului,astfel incat sa reusesc sa transmit un mesaj sufletului meu pereche
    sa apuc sa sfarsesc la timp rugaciunea pentru toti dragii mei , cei fara de care nu as fi reusit sa fiu astazi ceea ce sunt.
    Costi , ai scris exceptional mai vreau sa ne impartasesti din experientele si trairile tale…
    Anemari, stii ca mi-e dor de tine sunt fericita ca ne-ai scris….sunt linistita la gandul ca Alice are langa ea oameni speciali (cum ar fi putut fi altfel?!)…
    „Lui Alice vreau sa ii cer iertare, public, pentru momentele mele de indoiala, de nesupunere, pentru intrebarile obraznice, pentru indrazneala de a judeca sau comenta deciziile ei. Acum, la sfarsit de an, vreau sa arunc toate acestea la gunoi si sa pornesc la drum nou spunand ca atunci cand crezi in cineva nu trebuie sa existe indoiala, judecata, intrebari nepermise, admonestari impertinente.”
    Este inaltator ,coplesitor…pentru un om (fie el ce-o fi: patron , manager,conducator de osti…orice) un om de care se leaga niste destine….de unii chiar „atarna” niste vieti…… sa primesaca un asemenea mesaj (unii ii spun in „tratatele de specialitate” feed-back) eu ii spun – respect,dragoste,multumire,recunoastere a valorilor, a credinelor ….
    Ieri am primit si eu ceva asemanator, insa rostit…. nu scris …si-am plans chiar daca etica profesioanala ordona altceva…..
    Si Catalina a primit o declaratie de acelasi fel ….Nina esti un om special….
    Cora, m-ai luminat cu postarea ta…inca mai bajbaiam….parca ramasase ceva ce nu reusisen sa inteleg…
    In privirea lui Alice n-am inteles ceva….si mi-a fost teama sa rostesc….in drumul de intoarcere spre casa….analizam cu rigoarea „fecioarei” din mine, analizam profund si nu gaseam raspuns la framantarile mele …intr-un tarziu sotul meu sparge tacerea si ma intreaba – ce-i cu mine ?!….taceam de kilometrii intregi…..i-am spus ca am avut un sentiment straniu…a fost o poveste mai lunga….el mai psiholog eu mai diletanta in ale psihologiei…
    Ana draga….o sa vin la tine….nu ca n-ai avea destui „nebuni” de tratat , dar nadajduiesc ca numai tu poti sa ma salvezi….fie si de mine….tu cea care simti ca mine….
    Camelia ti-am simtit lipsa …nu te-am uitat…esti alaturi de Ana si Muritorul cei care m-ati primit primii in casuta….nu pot uita…..
    si chiar daca trecerile unora pe aici sunt pasagere…ele marcheaza , puncteaza in noi….fiecare altfel….unii mai mult altii mai putin…..ceea ce este esential spun eu este sa fim NOI in tot ceea ce spunem si facem….chiar daca nu tot timpul reusim sa fim mandri de noi , dar sa avem intelepciunea de a ne accepta asa cum suntem ….
    plange rucsandra asa ca trebuie sa ma opresc….trebuia sa ma opreasca cineva….
    va imbratisez cu drag si dor

    monica 1 ianuarie 2009 19:04 Răspunde
  • La multi ani tuturor!
    Monicuto sa te faci bine si tu si puiutul cel mic! Si sa ne intalnim si noi ca oamenii,la calul ala al nostru! Va sarut pe toti cei de aici care imi luminati viata!
    Alice,lumina noastra,sa dea Dumnezeu sa-ti fie bine si sa simti bucurie si fericire in ceea ce primesti!

    Cora 1 ianuarie 2009 19:30 Răspunde
  • Camelia,bine ai revenit!nu te-am uitat nici o clipa.La multi ani!

    Cora 1 ianuarie 2009 19:36 Răspunde
  • LA MULTI ANI tuturor, Dumnezeu sa aiba grija de sufletele voastre, sa va aline si sa va ajute mai ales in momentele grele de ratacire si debusolari sufletesti. cheia linistii interioare, asa cum o asezase odata valin, se afla intre stele, si anume doar in mainile ingerilor si in grija lui Dumnezeu. nu uitati sa priviti in SUS, si sa va rugati.
    cu drag,
    a.

    ana 1 ianuarie 2009 20:01 Răspunde
  • La Multi Ani dragele mele prietene.
    am fost „plecata”, am fost ocupata cu vizite de familie, cu venirea mamei, cu primirea musafirilor si amenajarea meselor festive, cu deschiderea cadourilor si zambete – unele sincere si altele de complezenta. Am fost printre cei de aici, dar totusi am fost si cu voi. M-am gandit mult la voi in ziua intalnirii noastre. de aici, de la mii de km. Pentru o perioda va trebui sa ma multumesc cu lumea noastra de aici sperand ca, la urmatoarea intalnire sa va simt – caldura si sange. Imi pare atat de bine ca v-am descoperit, ca va am. Alice realizeaza minuni si o iubesc mult. Sper ca ma primiti din nou in „ospiciul” nostru.
    Va imbratisez mult mult mult mult

    raluca 1 ianuarie 2009 20:52 Răspunde
  • LA MULTI ANI !
    Intru prima data pe acest blog. Mi se pare de-a dreptul ciudat – citesc fiecare numar Tango (N.B. e singura revista pe care o cumpar si evident o si citesc); ma regasesc in gandurile si framantarile tale; nu rareori ti-am citit editorialele si le-am terminat cu lacrimi in coltul pleoapei… E ciudat ca pana azi nu am avut spune-i curiozitatea, spune-i inspiratia sa iti caut blogul.
    M-a rascolit intrebarea ta. Cel mai ciudat e ca nu imi amintesc ce visam la 16 ani. Sa fie oare atat de mult de atunci? Sa imi fi fost atat de rusine de visele mele incat am incercat sa le sterg, asa cum am facut cu alte amintiri din viata mea? Sau poate a trebuit sa ma reconstruiesc de cateva ori din propria cenusa iar in procesul asta am pierdut de fiecare data o parte din mine?
    Chiar nu stiu. Promit insa ca, daca imi voi aminti, am sa revin cu un raspuns. Mi-l datorez in primul rand mie.
    Un An Nou fericit tie si celorlalti de pe acest blog. Sper sa ma primiti intre voi.

    Simona 1 ianuarie 2009 22:13 Răspunde
  • Draga si frumoasa Ana, nu vom uita vreodata, cu ochii inlacrimati, de tristete sau de fericire, sa privim in sus spre El, sa iubim ca El. Nu vom uita.
    Monicuta noastra, sper din toata inima ca problemele voastre de sanatate sa se rezolve cat mai repede. Si stiu ce spui, simt si eu uneori o lacrima in coltul ochiului atunci cand primesc mesaje de acest gen. Mi se intampla uneori sa primesc, da. Dar, in lumea noastra, rar sa gasesc oameni care sa ma iubeasca sincer si curat pentru ceea CE sunt, nu pentru CINE sunt.

    Catalina 1 ianuarie 2009 22:31 Răspunde
  • La multi ani, iubitii mei, sa fiti sanatosi si iubiti.Dumnezeu sa fie cu noi in toate, sa ne apere, sa ne lumineze calea, mintile, sufletele.Alice, iubita mea, daca dragostea te-a ajuns din urma ,te rog, ai grija de ea, e atit de sensibila, ca o pasare cu aripile frinte care asteapta vindecarea ,sa ne poata flutura in suflete. N-o mai lasa sa plece.Esti un om puternic, sensibil,minunat.Am incredere ca fericirea te pindeste si de data asta va ramine in casa ta ,in inima ta.

    nina dumitru 1 ianuarie 2009 22:34 Răspunde
  • Si eu te-am admirat la emisiunea B1, Alice. De fapt, te urmaresc mereu, se face liniste in casa…se aude doar Cuvantul tau.Sunt cativa ani de cand te-am prins in inima mea si, jur, nici n-am cum sa te mai las afara…chiar daca, am descoperit poate prea tarziu „casuta”, cum ii spuneti voi.
    Sper ca intamplarile vietii sa nu ma transforme doar intr-o”pasagera” , sa va pot arata ca simt ca voi, sunt ca voi, raman ca voi.Lasati-ma…

    rosanne 1 ianuarie 2009 22:48 Răspunde
  • Sigur esti ca noi Rosanne, altfel nu ti-ar fi placut sa stai in jurul nostru, nu-i asa?

    Catalina 1 ianuarie 2009 23:13 Răspunde
  • rosanne,
    sper si eu ca „intamplarile vietii” sa nu te transforme si sa nu NE transforme pe nici unul dintre cei de aici, dintre cei adevarati in „pasageri” de context, de situatie, de criza….fie ea si de nervi….
    sper sa ramai a noastra….
    Ana….buna ana….inteleapta ana…..te ador….de aceea stiu ca o sa ma faci bine….
    Cora, o sa ne vedem exact „ca oamenii” promit….eu sper duminica daca si tu esti ok…dar mai vorbim…
    Catalina, ai spus exact ce n-am reusit eu sa mai adaug spre finalul mesajului meu, rucsandra chemandu-ma „imperativ” la ea….
    si eu imi doresc acelasi lucru, sa ma iubeasca pentru ceea ce sunt nu pentru cine sunt astazi…dupa aproape 10 ani de lucrat cu oamenii (de toate felurile, de mult prea multe feluri!!!) am invatat sa-i identific si pe unii si pe altii, asa ca stau bine randuiti acolo unde fiecare si-a ales locul, mai mult sau mai putin „privilegiat” , si in fuctie de care primesc sau numai au impresia ca primesc….
    Chiar daca o supar pe Leda, tot am sa spun ca mi-e dor de Iana, si-mi fac griji pentru ea….eu stiu ce inseamna un copil la 9 luni, si voi stiti la fel ca mine..de aceea ma tot intreb de unde sa incep s-o caut?????????m-au incercat noptile trecute niste „presentimente” urate, sper sa fii fost numai de la „antibiotice” !!!!….
    Valin, ma bucur ca ai revenit…fie si subit….eu te-am asteptat la intalnirea de duminica, vroiam sa vad cum arata lacrima ta ce mi-ai daruit-o intr-o seara….eram pregatita s-o primesc, si s-o asez acolo unde i-ar fi fost locul …..in sufletul meu….zadarnica asteptarea…
    va doresc o noapte linistita dragilor mei dragi
    P.S. iti multumesc minune pentru TOT ai grija de Nana si de Victor, te port in gandul meu in fiecare zi si-n fiecare seara, iar noaptea ….esti cu mine

    monica 2 ianuarie 2009 1:00 Răspunde
  • iubita mea Monica ,sunt convinsa ca oamenii te iubesc pentru ceea ce esti, ai lasat sa se vada asta aici, in casa noastra.Imi pare rau ca la intilnirea noastra pe care nu o voi uita vreodata, deja ma gindesc la urmatoarea, nu am schimbat adrese de mail sau numere de telefon.O sa gasim zilele urmatoare o solutie .M-am gindit si eu la Iana zilele astea, m-am uitat in urma si ea ar fi trebuit sa se intoarca in US, spunea ca ianuarie e o luna grea, sper sa ne dea un semn zilele astea .
    Va spun noapte buna iubitii mei , imi doresc pentru toti un an bun ,plin de impliniri. Dumnezeu sa ne ajute.Si sa ne rugam pentru Iana sa fie sanatoasa impreuna cu minunata ei familie, cu minunea ei de 9 luni.Vise frumoase, cu ingerii aproape.

    nina dumitru 2 ianuarie 2009 1:28 Răspunde
  • La multi ani,voua,locuitori ai Tarii Minunilor !!!!
    Era nevoie ca Alice,minunata Alice sa aiba propria ei tara,pe care,iata,o populeaza cu dansatori veritabili de „TANGO”.
    Nu are rost sa spun ca va admir pe toti,ca va simt aproape de sufletul meu si de gandul meu.Din pacate,nu pot tine pasul cu voi,desi tare mult mi-ar placea.Dar faptul ca ,uneori gandim la fel,rostim la fel,inseamna ca suntem cu totii locuitori ai acestui taram de basm ,in care Alice ne invita pe toti de fiecare data.
    Tie,Alice,iti doresc din tot sufletul sa-ti gasesti linistea si sufletul pereche,acela care,ca intr-un tango sa respirati impreuna,sa iubiti impreuna,sa faceti totul impreuna,sa muriti impreuna,asa cum iti doresti….
    Stiu,ma repet,sunt obosita,asa cum v-am spus,desi va iubesc si va „cunosc”pe fiecare dintre voi,nu pot sa va scriu asa cum as dori.Am o slujba care ma duce-n cele patru zari,sunt de la Ana la Caiafa mai tot timpul.Dar va regasesc atunci cand imi trag rasuflarea,si ma minunez cum reuseste Alice sa conduca acest dans minunat si cum ne implica pe toti in a-l descoperi de fiecare data.Ma regasesc si eu in tot ce spuneti voi,suntem,se pare generatia Monicai si a Olgutei de „La Medeleni”,am valsat si eu in „Invitatie la vals ” a lui Drumes,mi-am oprit respiratia cand am citit si recitit „Arta Conversatiei”,am suspinat si m-am intristat alaturi de Lorca,G.B,Marquez,etc,etc,etc,,,,,Oricum,sunt convinsa ca am citit cu totii aceleasi carti,aceleasi personaje am fost in adolescenta fiecare dintre noi.
    Am trait si eu in „Panza de paianjen”,iar aici va spun un secret.Un secret drag sufletului meu,pe care acum simt nevoia sa vi-l impartasesc.Am plans la propriu in bratele minunatei Cella Serghi,am cartea cu dedicatie si autograf chiar din mainile domniei sale.Un var al meu,ilustru (acum)medic ORL,a fost medicul autoarei ,cativa ani.Acesta,stiind cat de mult o iubesc,si cat de mult o admir,mi-a facut bucuria si surpriza,sa pot sa o cunosc.Pentru el,cel ce mi-a inlesnit intalnirea sufletului,toata admiratia mea si toata iertarea pentru nazbatiile copilariei cand ,mai mare de cat mine fiind,imi pricinuia numai necazuri,facandu-ma sa plang zilnic.
    Va scriu acum,nadajduind ca ma primiti si pe mine sa locuiesc,fie si „flotant”in tara minunata.Va scriu acum si pentru ca sufletul meu este intr-o mare rascruce,poate ma ajutati sa aflu pe ce drum as putea s-o apuc,ce ati face voi in locul meu,ma intereseaza mult parerile voastre,imi doresc mult sfaturile voastre,sunteti extrem de importanti pentru mine.Da,sunt eu,Anna,cea care,cu ceva timp in urma v-am trimis o poezioara,”Blestem”,multumesc Ana,tiza mea pentru salut si incurajari.
    Povestea mea,as spune-o acum tuturor,tocmai pentru ca nu stiu ce sa fac,cum sa fac ….
    Alice,draga mea,draga noastra,am cautat sa scriu la rubrica din Tango, „Cititoare – Scriitoare”,dar,din pacate,nu m-am regasit in temele de pana acum,sau,mea culpa daca am sarit-o din intamplare si neglijenta(nu mi-as ierta-o niciodata !!!!!)….
    Vorbesc despre reintalnirea Karmica,sortita,cu prima iubire…..Acea iubire pe care nu o poti uita ,acea iubire care te face sa-ti recladesti viata pe scheletul ei….
    Nu pot acum sa scriu,sa va povestesc,e ora 10,la ora 11 vine masina sa ma ia,trebuie,musai,sa ajung la o sedinta…..
    Dar azi,la o cafea de dupa amiaza,promit sa va impartasesc sufletul meu,dragostea mea,iar pe voi va rog ,va implor,SA MA AJUTATI…..
    Alice,am nevoie de tine,de tine Muritor(esti minunat ),de tine Cora,de tine Nina,de tine Ana,Valin,Corina,Catalina,Rossane,Raluca,Costi,iertati-ma,nu va stiu numele,mi-e greu acum sa caut,dar va iubesc pe toti,va astept pe toti sa-mi raspundeti,ok?????
    Va multumesc mult ca existati,ca va regasesc calzi ,deschisi,inimosi.
    Tuturor,inca odata,La multi ani,cu bucurii,cu impliniri,cu belsug,cu voie buna.
    Iar tie,Alice,un an de iubire….apoi inca unul,inca unul,si tot asa cat ne va fi dat sa traim….

    anna 2 ianuarie 2009 11:06 Răspunde
  • Bine v-am regasit si gasit in noul an. Bine-ai venit Anna! Ma bucur sa vad cit de multi suntem asa, posesori sau cautatori de sens, de Esente cum zicea Cora. Astept sa va citesc cu drag rindurile, povestile, viziunile.

    corina 2 ianuarie 2009 13:57 Răspunde
  • Buna sa va fie inima si viata dragii mei cei mai dragi!
    Anna,suntem langa tine si pentru tine aici oricand.Ai credinta si spera.Am mai spus-o ,dar cred din tot sufletul:exista minuni printre noi,inca mai exista.
    La noi,in orasul cu cal si Decebal a inceput sa ninga.Inca timid …dar ninge! Si simt cum se aseaza pacea alba a zapezii peste sarea inimii mele.Suntem in alt an ,in aceeasi viata in acelasi timp.Bucurati-va de asta!Mi-e dor de voi de toti,Ingerii lui Alice!Si vorba ta Nina…deja visez la o urmatoare intalnire!
    E ceas de bilant pentru toata lumea.Nu si pentru mine! Doar v-am spus ca urasc contabilitatea! Vreau inocenta unui inceput neanalizat si neprogramat ,neingradit de nimic nici macar de cuvinte!Si cred ca e minunata odihna a inimii mele:aceea in care nu vreau sa-mi doresc nimic…o vreme!

    Cora 2 ianuarie 2009 14:01 Răspunde
  • Alice,vrei sa ne trimiti o raza a splendorii ce esti? Avem si noi nevoie de tine,draga noastra! De o vorba care sa ne aduca sens zilei !Te imbratisez printre fulgi si…fluturi!
    Monicuto sper ca esti ,ca sunteti deja mai bine.Si eu o astept pe Iana si sunt ingrijorata.DAR va fi bine! Trebuie!

    Cora 2 ianuarie 2009 14:06 Răspunde
  • bine ai revenit Anna,
    ori de cate ori simti nevoia sa fii printre prieteni (fie si cu viza de flotant), stii ce sa tastezi…
    Aici vii ori de cate ori simti, si pleci tot la fel….nu trebuie sa o faci la modul declarativ ….raman doua luni si va scriu, plec doua luni si nu va mai scriu….aici lucrurile se fac cum le simti…important este sa nu ranesti pe nimeni nici chiar pe tine insuti….mai bine taci pur si simplu….sunt convinsa ca ai inteles trimiterea….

    Bine ai venit Simona,
    evident ca te primim printre noi…ce faci ?! ti-a iesit exercitiul de memorie?! stii tu cel de la 16 ani?!daca nu-i secret poti sa ne povestesti….

    Cora,
    imi lipsesc buna diminetile tale?!ce-i cu tine?!
    esti trista?! si eu….hai sa ne inecam tristetile intr-o cafea …pe canapeau mov ?! e bine?!Eu vin cu Decebal tu vii pe cal ?!

    Ana,
    mi-e tare dor de tine….

    Catalina si Nina,
    ce faceti ?! Sunteti bine?!
    Anemari, Alina, SImona Radoi,Simona Catrina,Cristinele noastre,Iuliile nostre,Costi, Valin,Raluca,Diana,Muritoare draga (ninge la Sibiu?!),Bianca,Rossane,Mihaela 2, LEDA mi-e dor sa ne mai impartasesti din tine…..Camelia draga, Corina micuta elevtianca (apropo peisajele imi plac…… natura, verdele ala arata incredibil…curatenia, ordinea, disciplina astea-mi plac in Elvetia )
    Tudor, Muritorule cum stati cu berile, cu vinurile ?!
    AAA,Sunteti la dezalcoolizare?! bine venim si noi cu doua perfuzii in traista…la ce salon ziceti ca sunteti ?!

    haideti ADUNAAAAAAAAAAAAREAAA !!!!!!

    monica 2 ianuarie 2009 14:29 Răspunde
  • Te sarut Monicuto.Da,poate sunt un pic trista,nu stiu de ce …pe mine sarbatorile ma debusoleaza un pic…dar stai linistita ca-mi revin!Incepe scoala,birou etc si …ne revenim!
    Am o cafea cu frisca in fata mea si vreau s-o beau cu voi.Cine vine?

    Cora 2 ianuarie 2009 14:47 Răspunde
  • Vin si eu aproape de voi…cu sufletul si cana de cafea…

    Cristina Socaciu 2 ianuarie 2009 14:57 Răspunde
  • Noi suntem aici, Monicuta draga. Dar zeita noastra nu-i. O simt suparata si poate dezamagita, nu stiu. Si daca-i asa, draga noastra Alice, biciuieste-ma, iarta-ma si iubeste-ma din nou. Eu te iubesc, noi toate de-aici te iubim.

    Catalina 2 ianuarie 2009 15:03 Răspunde
  • Dragii mei iubiti nespus,
    Va imbratisez, nu mai mult decit imi e permis. V-am sorcovit pe toti asa, usor, ca sa va fie bine; e atita putere in acest colind, e ca o rugaciune; m-am grabit sa fiu primul care asterne pentru voi si poate am reusit. La multi ani, voua si celor ce doar ne citesc si celor ce ne-au realizat acest „suport tehnic”, pomeniti de Alice. Bun gasit Anna, suntem aici. Ana………m-ai prins. Bun venit si bun gasit fiecaruia in parte.

    Valin 2 ianuarie 2009 15:03 Răspunde
  • O, draga Cora, as veni si eu la o cana de cafea cu voi. Dar as veni acolo la voi, la Deva. As lasa fara urma de regrete, intr-o clipa, nebunia si agitatia din Bucuresti.

    Catalina 2 ianuarie 2009 15:06 Răspunde
  • Alice e intotdeauna cu noi; v-am spus: De plecat…..nu pleaca
    Clipa………nu ii trece.

    Valin 2 ianuarie 2009 15:06 Răspunde
  • Da iubita mea Monica raspund prezent! Anna daca te putem ajuta , te asteptam, eu insumi am trecut prin clipe grele si aici mi-am vindecat sufletul. E minunat sa stii ca exista oameni care gindesc ca tine, suflete care vibreaza in aceeasi directie.Anul 2008 a fost un an bun si pentru ca v-am intilnit pe voi,minunatii locatari ai acestui loc. Privesc cu noastalgie in urma, cu optimism inainte pentru ca am cistigat prieteni adevarati.Va astept dragii mei , sa impartasim vise frumoase , optimiste acum la inceput de an ,pe care eu il simt ca va fi bun (chiar daca semnalele sunt pesimiste).
    O asteptam pe Alice, sa vina sa ne lumineze gindurile,ea insasi o minune venita din tara soarelui.

    nina dumitru 2 ianuarie 2009 15:06 Răspunde
  • Sunt aici. Va multumesc pentru ca sunteti si voi. Imi primesc lectia de la viata, incerc s-o inteleg si s-o accept zi de zi prin vorbele si sufletele voastre.
    Descopar oameni speciali aici (cum altfel pe blogul lui Alice??), doresc sa-i pot cunoaste intr-o zi, pe o canapea mov, la o cafea…sau macar sa-i privesc dintr-un colt si sa-mi soptesc ca asa vreau sa fiu cand ma voi face „mare”.

    rosanne 2 ianuarie 2009 15:16 Răspunde
  • Ai dreptate, Valin. Alice e cu noi tot timpul, e in sufletul nostru, in inima noastra. Uneori mi-e teama sa n-o sufocam cu dragostea noastra, cu chemarile noastre.

    Catalina 2 ianuarie 2009 15:23 Răspunde
  • Sunt cu voi, am fost prinsa intre drumuri, dar va urmaresc, pas cu pas, si va citesc rand cu rand. Si va iubesc cu toate bataile inimii mele. M-a tulburat referirea Annei la iubirea karmica, am tot incercat sa gasesc eu insami raspunsuri… Anna, mai scrie-ne despre asta, te rog! Catalina, draga mea draga, am avut clipe de profunda tristete, dar imi revin, in prima clipa a anului mi-a fost dat sa imi regasesc speranta. Iar voua, scumpii mei, Costi, Valin, Cora, Monica, Anemari, Ana, Rosanne, Corina,Raluca, Simona, si celorlalti, va multumesc, va imbratisez. (Azi e ziua lui Anemari, draga mea, ii spun si aici, din suflet, La multi ani!)

    Alice Nastase 2 ianuarie 2009 17:14 Răspunde
  • La multi ani draga noastra Anemari, sa fii sanatoasa si sa ai un plin de impliniri!

    nina dumitru 2 ianuarie 2009 17:34 Răspunde
  • Ce multa lume este aici! Va doresc tuturor sa aveti un an in care „blandete” sa fie cuvantul-cheie. Blandete in suflet si blandetea celorlalti catre voi. Citesc revista Tango (mai mult pe net, marturisesc) si gandesc de fiecare data ca e reconfortant sa vezi puterea feminina ascunsa sub o fragilitate aparenta. Doamnei Alice Nastase: ganduri bune mii si mii in acest an si felicitari pentru scriitura.
    Cu drag.

    to-morrow 2 ianuarie 2009 17:40 Răspunde
  • Pentru Alice, cea care mi-a facut zilele mai senine, noptile mai frumoase.Iti doresc ca speranta gasita intr-o zi de iarna , in prima zi a noului an sa te insolteasca tot anul si in anii ce vor veni. Te iubesc, si va iubesc dragii mei.
    http://www.youtube.com/watch?v=RsMsbG7_1Mg

    nina dumitru 2 ianuarie 2009 18:44 Răspunde
  • La multi ani Anemari .

    Valin 2 ianuarie 2009 19:53 Răspunde
  • Anemari ,La multi,multi si fericiti ani !

    Cora 2 ianuarie 2009 20:19 Răspunde
  • La multi ani , om minunat ce esti!
    Multa sanatate si fericire iti spun din tot sufletul meu…
    uite si Romeo te imbratiseaza (el a zis „o pup pe Ane” – eu cica am stilizat)

    monica 2 ianuarie 2009 20:42 Răspunde
  • …..Am revenit,va multumesc pentru cuvintele calde .Va multumesc ca ma primiti intre voi.
    ….Cu 4 ani in urma,intr-0 vacanta in Grecia,am trait o experienta unica,magica,pe cat de ciudata pe atat de reala….Intr-un satuc uitat de lume(nici nu-mi mai amintesc exact numele localitatii respective),la o manastire pe care o vizitam,am aflat ca circula pe acolo un obicei al locului….O calugarita mi-a explicat cum ,daca tin trei zile de post negru si particip la toate slujbele (utrenie,liturghie,vecernie,miezonoptica),voi afla in vis,in urmatoarea noapte pe cel cu care voi petrece intreaga ma viata,dragoste,destin…
    Eram atunci,implicata deja intr-o relatie „solida”,cu un om minunat,cerebral,invatat,cult,frumos,cald,care ma iubea si-mi dovedea zi de zi asta….Dar nu eram casatoriti(eu nu cred intr-o hartie care te tine langa un om,cred in relatia speciala dintre suflete,in prietenie,complicitate reciproca,iertare,bun simt,intelegere,dragoste…..sunt balanta,nascuta pe 28 sept)….Asa ca,mai in gluma mai in serios,am acceptat impreuna cu o prietena provocarea celor trei zile de post negru,convinsa fiind ca,ori e o gluma,ori vreo gaselnita turistica de a atrage vizitatori,ori,cine stie,chiar il voi visa pe cel cu care eram atunci….
    Zis si facut…cele trei zile au trecut mai greu decat mi-as fi inchipuit ,iar noaptea,ei bine toata noaptea,in vis m-am plimbat mana-n mana ,nu,nu ghiciti,nu cu iubitul cu care eram in vacanta,ci ….cu primul meu iubit,cel de acum aproape 22 de ani,omul pentru care,la vremea respectiva mi-as fi dat si viata si moartea numai sa ramanem impreuna….
    M-am trezit buimaca,nauca,am alergat catre calugarita ce ne provocase la acest experiment si i-am povestit tot….Iubitul meu,primul meu iubit,despre care vreme de 18 ani nu stiusem nimic,imi aparea in vis,dar,cu chipul trist,ravasit,cu tamplele carunte,impovarat….Asa l-am visat eu atunci….Mi s-a explicat ca nu e deloc o greseala,imi urmasem cu sfintenie canonul celor trei zile,si pentru ca nu „trisasem”,Dzeu,imi aratase in vis adevaratul meu destin….
    Sa va spun ca nu am mai avut vacanta???Sa va spun ca zile si nopti m-a urmarit visul???sa va spun ca nimeni dintre cei carora le-am povestit ce traisem au crezut ca deliram????
    …..Iubirea vietii mele,cel mai iubit dintre pamanteni(cu totii avem unul,nu???),omul langa care imi imaginam intreaga viata,si de care destinul,crud ,ma despartise,banal si simplu,cum numai in tinerete se intampla,pentru cine stie ce greseala minora,sau pentru vreo ambitie marunta,cine mai stie…..
    CRIS,dragul meu Cris,care-mi transforma visele in realitate,care -mi marcase intreaga existenta,era langa mine in vis,dupa atatia ani in care nici sa-l visez nu mi-am permis,pentru ca si visele dor,nu-i asa????
    Ani intregi nu am stiut nimic despre el…..despartirea noastra fusese definitiva….reconcilierea imposibila….
    Fiecare barbat intalnit dupa El,avea ceva al Lui,ceva ,ori chipul,ori zambetul,ori mainile,ori o litera pronuntata la fel,ori parul,……L-am cautat in chipuri straine,amagindu-ma de fiecare data ca l-am gasit,ca nu mai pot suferi,ca nu l-am pierdut definitiv….
    Am fost amandoi destul de ambitiosi sa recunoastem ca ne iubim mai presus de orice si sa incercam sa uitam,sa iertam,sa o luam de la capat…..Sau poate eram prea tineri….
    ……Dupa intoarcerea din vacanta,viata si-a urmat cursul firesc,gandindu-ma,din cand in cand la visul meu….Nu,nici vorba sa stiu ceva despre Cris,nu stiam nimic,nu aveam de unde sa aflu….Stiam ca il iubeam in taina,in suflet si ca imploram Destinul sa mi-l scoata cumva in cale sa-l vad,chiar si pentru o singura clipa….Luni intregi mai tarziu,il vad pe strada,trist si carunt,ca-n visul meu….Inima mi-a batut cu putere,respiratia mi s-a oprit,mainile mi-au transpirat de emotie….Eram insa destul de departe unul de celalalt pentru a ne putea face chiar si un semn….Ei bine,dragii mei,atunci,atunci am stiut ca visul meu se va trasnforma,cumva,candva,in realitate…Am simtit asta cu tot sufletul meu….
    Dar am continuat sa traiesc,sa respect omul de langa mine pentru dragostea ce mi-o poarta(sunt o femeie constanta,nu l-am inselat niciodata),sa muncesc,sa-mi fac un rost,o cariera,etc…..Dar am refuzat cu indarjire cererea in casatorie…….Nu era Cris…..
    ….Acum doi ani,in ianuarie,absolut intamplator,l-am intalnit pe Cris…..trist,extrem de trist,ravasit de un destin deloc potrivnic,trecut prin doua divorturi,cu sufletul zdrobit de oameni pe care el i-a iubit si care l-au inselat…..Am vorbit,ne-am regasit,inima mea a luat-o iar si iar la trap….etc…..
    Ne-am vazut,ne-am regasit,inimile noastre s-au recunoscut si ….atat…..
    Eu m-am despartit de omul minunat cu care eram,nu puteam sa-l insel,nu merita asta…..
    Dar nici cu Cris nu sunt…..Ii este frica de dragoste,desi stie ca l-am iubit toata viata,mai presus de orice,ii este frica sa-si deschida sufletul si sa primeasca toata dragostea mea,absolut neconditionata…..Nu-mi trebuie numele lui,banii lui,nu vreau nimic de la el.Vreau doar sa-i daruiesc toata dragostea mea,absoluta,intreaga,pe care an de an am strans-o in suflet numai si numai pentru el…..A IUBI ,INSEAMNA A DARUI….
    Nu,nu fuge de mine,nu va ganditi la asta…..
    Dar vine,pleaca,e atat de trist si atat de singur….iar eu,la doi pasi de el,atat cat sa intinda mana sa ma gaseasca….dornica sa-l mangai,sa-i alung tristetile si gandurile ce-i intuneca fruntea si sufletul…..E un Rac sensibil,dar ranit,atat de ranit,atat de resemnat de un destin care l-a dat cu capul de toti peretii ,incat nu-si poate reveni….
    Stiu ca-i este bine cu mine,ii ofer liniste,emotie,mangaiere si caldura,ii ofer tot sufletul meu…..Ce sa fac sa-si revina,ce sa fac sa inteleaga ca as alerga nebuna,ca Lorelei,prin padure cu serpi ca sa ajung pana la sufletul lui…..?????
    De la mine pana la El ,un munte……..de la El pana la mine un pas…….Stie ca-l iubesc,stiu ca ma respecta pentru asta…….dar,oare,cum sa-l fac sa inteleaga????ce sa fac,nu vreau sa-l supar,nu vreau sa-l presez in niciun fel,il astept cu sufletul si bratele deschise,atunci cand vrea el sa vina……si vine,dar este atat de trist……Eu am rabdare,nu stiu cum ,dar Dzeu imi da in fiecare zi rabdare…..
    Ce ma sfatuiti ????
    ……Povestea e un pic mai lunga,am scurtat cat am putut….El,in toti acesti ani,a incercat sa-si refaca viata de doua ori,dar a divortat de fiecare data,iar ultimul divort a fost tocmai pentru ca fosta lui sotie il insela,chiar si cu oameni cunoscuti lui(nu stiu amanunte….nu insist….)
    Alice,este Cris destinul meu ????Este reintalnirea cu el karmica ????Cum sa fac sa-i alung tristetea ???? Cum sa-i spun,cu ce cuvinte,cum sa-i dovedesc cat de mult il iubesc ????
    Astept sfaturile voastre…..
    Cineva spunea de o intalnire,pe o canapea mov,cu o cafea aburinda pe masa…..
    am aflat de intalnirea voastra,multumesc Alice,m-ai invitat si pe mine,m-am simtit un pic nedemna de prima intalnire,abia ce avusesem curajul sa va scriu……eu locuiesc la curte,in Bucuresti,cine stie,poate la primavara,cand ghioceii imi impodobesc (la propriu)gradinita,sa punem la cale o alta intalnire,la mine.Sunteti de pe acum invitatii mei…..Va iubesc,va multumesc,va astept…..
    ……Poezioara pe care v-am trimis-o cu ceva timp in urma,era scrisa pentru Cris,cu 22 de ani in urma,nestiind atunci ,ca avea sa devina un blestem real al iubirii,pentru fiecare dintre noi…..

    anna 2 ianuarie 2009 21:12 Răspunde
  • Draga Anna, ce trist, deci el e linga tine si totusi nu…Pare desprins din Noaptea de Sinziene, cunosti povestea lui Stefan si a Ilenei? sau Dragoste in timpul holerei? Destinul e ceva asa de citeodata imposibil de descifrat. Eu cred in ce spui tu, in intilniri si reintilniri karmice. Si eu traiesc o povestea asemanatoare, insa eu astept intr-un fel las o alta virsta, astept sa-mi creasca copilul…Poate nu fac bine, dar astept si eu viziuni si semne, ceva ce sa ma intareasca in credinta mea. O, curaj iti doresc si sa-ti lasi sufletul deschis, cu el vezi cel mai clar.

    corina 2 ianuarie 2009 21:36 Răspunde
  • La multi ani Anemari, draga, draga a lui Alice si a noastra!
    Anna, m-a ravasit povestea ta. E foarte clar ca intre voi exista o dragoste speciala, v-ati cautat ani si ani si v-ati gasit. E frumos, ati imbinat dragostea voastra de la 17-18 ani cu dragostea matura de acum. Eu iti doresc sa ai incredere in voi, in dragostea voastra si multa, multa rabdare sa-ti dea Dumnezeu. Si putere. Dovezile de iubire nu i le transmiti prin cuvinte, Anna. Gandeste-te ca el, spre deosebire de tine, a fost lovit de 2 ori, poate de 3. Nu stiu de ce v-ati despartit voi, n-ai dat prea multe amanunte. Poate el a suferit mult si dupa despartirea voastra de atunci, de demult. Draga mea Anna, e clar ca ceva s-a intamplat cu tine si in acea noapte. Dumnezeu ti l-a adus inapoi in memorie. Pana atunci te mai gandisei la el, il cautai in barbatii tai? Acceptand provocarea maicutei ai dovedit atunci ca nu barbatul de langa tine este barbatul vietii tale. Inca il mai cautai. Pe cine? Poate atunci nici tu nu stiai, dar Dumnezeu ti-a raspuns in vis.
    Multumim pentru invitatie! Daca tu vrei, vom fi acolo.

    Catalina 2 ianuarie 2009 22:05 Răspunde
  • draga Anna,

    am citit pe nerasuflate povestea despre iubirea ta karmica. este ciudat si cutremurator nu? ciudat cum o serie de intamplari ne duc pe un alt drum, ne fac sa ne reamintim de trairi pe care le-am purtat cu noi ani la rand dar ascunse in acel sertarel de care vorbeam si de a carui existenta aproape ca am uitat. nu stiu ce sa ti zic draga noastra. e greu sa dai sfaturi nu? tu i te-ai deschis atat de sincer, atat de frumos, ai facut totul ca, dupa atata amar de vreme sa va puteti tari povestea…dar el – cine stie poate…poate ranile lui inca nu sunt inchise, poate nu mai are curaj, incredere, poate poate poate. Poate te stie acolo, cum zici tu la o atingere de mana si … acolo prezenta pregatita pentru el. Esti o certitudine pentru el si cine stie…in cautarile lui pline de incertitudini are tocmai nevoie de asa ceva. Dar cat esti dispusa sa stai? Sa-l astepti? Sa-i intinzi mana si el sa vina sa plece si iar sa si aminteasca de prezenta ta statornica?
    Nu mai stiu ce sa zic, poate ca noi, femeile gandim ca atunci, cand vine iubirea (ne intrebam, nu-i asa, acum cateva zile in urma de unde vine iubirea) …trebuie sa o strigam tare, sa o simtim cum trece prin noi; lasam atunci la o parte toate incertitudinile si…traim in speranta ca va fi pentru totdeauna ..poate noi suntem niste curajoase si ei nu.
    Mai demult am scris ca dupa ani de zile o dragoste m-a sunat si si-a cerut scuze ca nu si-a asumat iubirea. Dupa ce am vorbit cu fetele noastre de aici, dupa ce am reflectat mult mult mult sunt de parere ca, dupa atata timp- 18 ani in cazul vostru, acum ca v-ati regasit nu ar mai trebui sa existe incertitudini, sau umbre ele trecutului – esecurile celorlalte casatorii. Ar trebui si el sa- si strige sus si tare, ar trebui sa-si asume iubirea asta. mai ales ca sunteti amandoi liberi. de ce atata nesiguranta din partea lui. Eu nu cred ca umbrele trecutului sunt atat de mari si ca e atat de indecis. Si nu vreau ca tu, draga noastra sa te transfori pentru el in cineva la care vine doar sa si „linga ranile”. Ar fi trebuit sa si dea seama cat de mult il iubesti – prin simplul fapt ca esti acolo mereu cand el are nevoie. Si nu ar trebui sa o ia ca pe ceva firesc. Dragostea trebuie spusa, prin cele mai simple cuvinte: uite asa „Te iubesc, te iubesc, hai dupa atata timp, lasa trecutul impreuna – ce a fost a fost, noi vom fi altcumva, crede in mine”. Dragostea e sau nu e.

    La multi Ani pt Anemari

    raluca 2 ianuarie 2009 22:16 Răspunde
  • Astept de doua zile sa-mi sune telefonul. Am deschis calculatorul si messengerul cu speranta ca voi gasi un mesaj care-mi va face anul mai frumos, mai senin. Am trecut in noul an singura dar cu speranta ca se va gandi la mine. Nu a facut-o, nu o face, nu se va intampla.
    Te am pe tine Alice, prietena inteleapta, si pe voi toti de aici. Si ma multumesc cu asta.

    Cristina Bizu 2 ianuarie 2009 22:24 Răspunde
  • Alice, draga mea draga Alice, cata iubire strangi tu in jurul tau!!!! Esti o minune.

    Catalina 2 ianuarie 2009 22:26 Răspunde
  • As vrea si eu sa visez, sa sper la o poveste de dragoste, chiar si cu sfarsit dureros, dar sunt atat de treaza, realitatea imi este atat de clara incat nici vise frumoase nu mai am.

    Cristina Bizu 2 ianuarie 2009 22:29 Răspunde
  • Cristina, trista noastra Cristina, noi suntem aici. Suntem cu tine, draga noastra. Lasa telefonul, lasa messengerul si priveste inainte. Viata e frumoasa si nu trebuie sa ti-o irosesti asteptand.

    Catalina 2 ianuarie 2009 22:29 Răspunde
  • Draga Cristina,
    da cum spune catalina- noi suntem aici. Daca vrei, te sunam noi. Si ti va suna telefonul si ne vom bucura impreuna de noi. Nu mai astepta. Suna tu. (de ce nu?). Sau iesi, cunoaste oameni, zambeste, distreaza-te. Si ti va suna si telefonul. Poate nu cel asteptat de 2 zile, ci altul care va suna mereu.

    raluca 2 ianuarie 2009 22:40 Răspunde
  • Cristina,

    Sunt cu tine si eu si iti inteleg amaraciunea. Toate prietenele noastre de aici te inteleg. Cred ca fiecare, la un moment-dat, am asteptat sa sune telefonul, sa fie el…
    Timpul ajuta, durerile nu dispar niciodata, dar invatam sa traim cu ele.

    Anna,

    Povestea ta am citit-o retinandu-mi lacrimile, e atat de greu sa dai un sfat, imi permit sa scriu un citat :
    ” Vino, să pot regăsi drumul spre mine.” Octavian Paler

    Cristina Socaciu 2 ianuarie 2009 22:47 Răspunde
  • Pentru clipe, nopti, luni de incertitudine, de neregasire de sine si asteptare unei iubiri perfecte va recomand din toata inima „Exista si iubiri fericite?” de Guy Corneau.Exista si un audiobook, se poate ascula si-n masina sau in bucatarie.Pe mine ma linisteste, ma face sa nu ma simt singura, neinteleasa, dificila in relatiile cu ceilalti.E ca si cum sunt si psihologul si pacientul .Cu mine pentru mine.

    Cristina, cauta in tine…E foarte greu, stiu, crede-ma!De acord cu fetele, te sunam noi.Sau ..cum facem?

    rosanne 2 ianuarie 2009 23:00 Răspunde
  • Cristina Socaciu, n-am uitat prima mana..Te salut calduros.

    rosanne 2 ianuarie 2009 23:02 Răspunde
  • Anna, oamenii pe care-i atragem (si noi stim ca iubirea lui Dumnezeu este atractorul tuturor intalnirilor vietii, fie ca ne place, sau nu ne place un om, o situatie sau un lucru) in experienta noastra nu apar din senin. Mersul vietii lor nu este un fel in care Dumnezeu arunca zaruri si, dupa cum pica zarul, pica si omul in experienta. Cel ce vine la noi vine intotdeauna cu un mesaj. Unul vine cu un mesaj important despre iubire si daruire, despre frumusete si blandete. Altul vine cu o invitatie la intelepciune, la curaj si la incredere.Prin altul,Dumnezeu ne atrage atentia asupra unor calitati pe care le putem dezvolta. Daca atragem in viata noastra un om pe care il uram, prin el Dumnezeu ne invita sa ne cunoastem ura interioara si s-o corectam.

    Cred ca orice fiinta apare in existenta la timpul si in locul potrivit, atras fiind de nevoile esentiale ale mediului in care el apare. Cu alte cuvinte, nu ne nastem din intamplare cand ne nastem, nu ne intalnim intamplator cu cine ne intalnim si nici una dintre experientele vietii, fie si aceea de a citi aceste randuri chiar chiar acum, nu poate fi din intamplare…

    Costi 2 ianuarie 2009 23:02 Răspunde
  • Multumesc, Rosanne! Am acuta nevoie de fiecare gest de dragoste… caut si

    Cristina Socaciu 2 ianuarie 2009 23:04 Răspunde
  • caut si eu in mine…citind! Si citesc sa pot sa nu ma mai gandesc…dar nu prea pot…

    Cristina Socaciu 2 ianuarie 2009 23:05 Răspunde
  • Multumesc dragele mele prietene intelepte.
    Nu l-am asteptat doar pe EL(”iubitul”) ci si pe ELE(”prietenele”) pe EI(”prietenii”) dar probabil ca nu aveau nevoie de nimic in acele momente. M-am incapatanat si mi-am zis: nu voi suna pe nimeni anul acesta sa vedem cine se va gandi la mine! Deocamdata doar voi. Multumesc din suflet.

    Cristina Bizu 2 ianuarie 2009 23:05 Răspunde
  • citesc comentariile trecute- despre cartile ce ne-au marcat copilaria, tineretea…ce ne-au marcat. poate sunt mai „in intarziere” cu comentariile- dar ma iertati.
    mmmm- sunt atatea carti- multe multe care m au impresionat pana la durere in piept.
    Imi amintesc acum de una- speciala pt mine. Este cartea lui Camille Laurens- in romaneste tradusa cu Carnet de bal-franceza, titlul original era Dans ce bras la. Am citit – o si in romana si in franceza. A citit o cineva? Daca da, ce parere are? I am citit niste comentarii pe site-urile romanesti si par cam rautacioase- sau poate nu i s a inteles esenta.

    „Cine eÅŸti tu? Nu ÅŸtiu. Nu te cunosc.

    Mai ales nu-mi răspunde. Este inutil. Nu putem coresponda. Între noi nu există corespondenţă posibilă. Tu eşti departe, eşti celălalt, eşti bărbatul. Am acceptat această distanţă care pluteşte între noi ca traiectoria unei scrisori care călătoreşte. Eu nu scriu ca să-mi raspunzi, şi totuşi îţi scriu. Nu fi mirat: am renunţat să te prind, dar nu şi la gestul de a te prinde. Scrisul este acest gest: scriu către tine. E ca şi mâna pe care o fluturi după ce trenul a plecat: un gest inutil, dar nu şi van.

    Altădată, fără îndoială, aşteptam un răspuns. Să-mi explici, să-mi spui. Îi întrebam pe bărbaţii cărţilor, poeţi, personaje, îmi închipuiam că într-o zi viaţa va curge pe sub puntea braţelor noastre. Şi apoi am citit acea poveste prin care lumea e menită scrisului: cea a unui copil care vrea ca mama lui să-l sărute înainte de culcare şi care nu primeşte în schimbul biletului său de dragoste decât aceste cuvinte ale singurătăţii: nu există răspuns.
    Mi-a fost astfel oferit sensul, eliberându-mă totodată de atâta absenţă, de atâta aşteptare. Nu scriu ca să-mi răspunzi, nu: scriu pentru că nu există răspun. Niciodată nu voi fi în braţele tale – şi nici tu într-ale mele- niciodată nu vom fi îmbrăţişaţi
    ………
    Iubirea nu este o relaţie socială. Asta nu se spune, sunt lucruri care nu se spun. Iubirea nu poate fi tradusă decât prin tăcere sau strigăt, în solitudinea corpurilor, ea nu a cunoscut niciodată vreo lege. Părintele iubirii trebuie izgonit.

    (Camille Laurent, Carnet de bal)

    raluca 2 ianuarie 2009 23:07 Răspunde
  • „Nu spui nimic.

    Ai putea spune: şi căsătoria e socială.
    E adevărat, m-am căsătorit cu el. Am vrut să răscumpăr pe dată impudoarea formidabilă a primei întâlniri, greÅŸeala primitivă, să aduc în corpul social sălbăticia îmbrăţişărilor inculte, să îmbrac într-un da pocăit nuditatea asentimentului pur? (…)

    (Camille Laurens, Carnet de bal)

    raluca 2 ianuarie 2009 23:12 Răspunde
  • Va multumesc frumos pentru urari. Am impachetat un tort (blat la pachet, crema la pachet) si mi-am pus doua lumanari, doua cifre de fapt, „29” , pe el. 🙂
    Nu conteaza ce scrie in buletin. M-am pozat cu tortul si cu bradul meu si gata. Am asteptat, in zadar, sa imi bata cineva la usa (cica de ziua ta vin nechemati, fratii, finii, nasii…) dar nu a batut nimeni, erau toti la schi sau aiurea.
    Bine ca a trecut si ziua asta!

    Anemari 2 ianuarie 2009 23:13 Răspunde
  • „Dar ÅŸi poate că m-am gândit că nu trebuia să las să dispară pe mare acest gen de bărbat – genul meu: cel care te ia în braÅ£e aÅŸa cum marinarul îmbrăţiÅŸează zarea”

    raluca 2 ianuarie 2009 23:14 Răspunde
  • Anna, sunt la randul meu impresionata…
    Tu ai facut pasul catre el. Stie ca il iubesti. Ar fi timpul sa faca el pasul catre tine (teoretic). Eu sper si iti doresc sa fii iubita de omul visat. Dar unii barbati, dupa niste esecuri traite, nu mai au initiativa in dragoste. Si atunci este posibil sa astepti prea mult. Tu esti singura care stii. Sau trebuie sa afli.

    Camelia 2 ianuarie 2009 23:14 Răspunde
  • Cat de frumos spus, Raluca! Ultimul citat m-a atins rau de tot. N-am citit-o, dar cu singuranta o voi cauta si o voi citi. Multumesc! Multumesc ca existati, dragele mele!

    Catalina 2 ianuarie 2009 23:17 Răspunde
  • Annemari, venim noi. Intr-un suflet venim si-ti terminam bunatatea de tort intr-o clipa. Si ciocnim o cupa de sampanie si dansam si visam pana maine dimineata.
    Multi ani traiascaaaaa
    Multi ani traiascaaaa
    La muuuulti aaaani
    Cine sa traiascaaaaa
    Cine sa traiascaaaaa
    La muuulti aaaani
    Anemari sa traiascaaaaa
    Anemari sa traiascaaaaaa
    LAAAAA MUUUUULTI AAAAANI!

    Catalina 2 ianuarie 2009 23:24 Răspunde
  • Ce frumos, Raluca!!! Ce profund, ce adanc, ce real si ireal!
    Annemari, la multi ani din tot sufletul! Sa fii in toate zilele tale de nastere inconjurata de prieteni adevarati, asa cum e azi.

    rosanne 2 ianuarie 2009 23:37 Răspunde
  • Anna m-a ravasit povestea ta, pot doar atit sa- ti spun sa te rogi pentru el .Povestea cu maicutele e adevarata, eu insumi am trait o astfel de poveste in alt context, e adevarat.Cred ca acum 23 de ani in noaptea de boboteaza l-am visat pe sotul meu pe care nu-l vazusem in viata mea.Eram indragostita de un alt baiat ,baiatul din visul meu nu avea nici o legatura cu realitatea din momentul acela.Dupa vreo doi ani l-am cunoscut pe sotul meu .Ne-am certat , ulterior am inteles ca el e alesul, prea tirziu, pt ca el nu voia sa ma mai vada.Apoi cam un an si ceva,am mers la biserica Sf Anton in fiecare marti si vineri, si cind nu mai aveam nici o speranta ma trezesc cu un telefon. Intimplator? N-as zice.Tot ce primesti in urma rugaciunilor dureaza toata viata.Roaga-te pentru amindoi , sa va lumineze calea , sa -l vindeci de neputinte.Si crede-ma , nimic nu e intimplator ,toate , bune si rele, ne sunt trimise pentru a ne face mai puternici.Roaga-te si nu renunta . Cit despre ghiocei imi plac , imi aduc aminte de adolescenta.Voi fi acolo daca si tu vrei

    nina dumitru 2 ianuarie 2009 23:39 Răspunde
  • Anemari , suntem aici, acum venim,suntem aici cu tine. Ai atitia prieteni , aici in casuta .
    Sa curga vinul!Ridicati paharele sa o sarbatorim pe prietena noastra!

    nina dumitru 2 ianuarie 2009 23:43 Răspunde
  • „Iubirea nu e o relatie, e o stare. Ea exista DEJA in noi, ea preexista oricarei relatii si ne putem hrani din ea neincetat.Suferinta relatiei provoaca o regasire de sine ce permite , pana la urma, legatura dintre doua fiinte suverane care celebreaza impreuna bucuria de a exista.”

    rosanne 2 ianuarie 2009 23:45 Răspunde
  • La multi ani, Anemari!

    Cristina Socaciu 2 ianuarie 2009 23:45 Răspunde
  • Pentru Anemari :

    De-as putea,din cerul noptii
    Iute, as fura o stea
    Sa-ti pun cununa pe frunte,
    Astazi,chiar de ziua ta

    Dar nu pot s-ajung la stele
    Si nici cerul sa-l cuprind,
    Lacrimez de neputinta
    Si-ti spun LA MULTI ANI!, zambind…

    Costi 2 ianuarie 2009 23:52 Răspunde
  • Am intrat intr-o incapere. Atmosfera e calda, oamenii povestesc, evident de cunosc, sunt prieteni. Nu cunosc pe nimeni, stau in usa stinghera, ezitand. Sa intru ? Sa plec? Ascult franturi de conversatie, imi plac vorbele lor. Si iata ca cineva vine spre mine, imi zambeste si ma invita inauntru.
    Multumesc Alice, multumesc Monica. As vrea sa va cunosc, pe voi si pe fiecare dintre cei din familia aceasta atat de speciala. Simt ca avem multe in comun, stiu ca am ce invata de la voi, cred ca ma puteti ajuta.
    Anna, ti-am citit cutremuratoarea poveste. Poate ar trebui sa te duci cu Chris in acelasi loc. Poate rugaciunile de acolo ii vor destrama neincrederea, teama… poate se va deschide si va intelege ca tot ceea ce s-a intamplat pana acum a fost pretul regasirii voastre.
    La multi ani pentru Annemarie.
    Cristina Bizu, stiu cumplit de bine ce inseamna singuratatea mai ales in vremea sarbatorilor… ma deprima perioada asta… stiu ca cineva se gandeste la mine dar nu poate fi alaturi de mine decat cu gandul… nu acum, poate la anul… De ce e lumea asta atat de complicata?
    Va imbratisez pe toti. Un gand bun.
    PS: Am vazut ca mai exista o Simona. Asa ca voi fi Simona Ioana.

    Simona Ioana 3 ianuarie 2009 0:00 Răspunde
  • Vin si eu printre ghiocei…De fapt, astept cu nerabdare aerul inmiresmat al primaverii care sa ma imbratiseze…”precum marinarul zarea”.

    rosanne 3 ianuarie 2009 0:01 Răspunde
  • Pentru Anemari cu dragoste,
    http://www.youtube.com/watch?v=gs_jypDKVS8

    Catalina 3 ianuarie 2009 0:09 Răspunde
  • Bine ai venit Simona Ioana !

    Cristina Socaciu 3 ianuarie 2009 0:15 Răspunde
  • Bine ne-am gasit, Simona Ioana!

    rosanne 3 ianuarie 2009 0:16 Răspunde
  • Cristina S, vezi???

    rosanne 3 ianuarie 2009 0:16 Răspunde
  • Da, Rosanne !

    Cristina Socaciu 3 ianuarie 2009 0:23 Răspunde
  • Nimic intamplator, cum se spunea mai sus. Mi-e ciuda ca nu-mi gasesc intotdeauna startul pentru scriituri mai stilizate, mai intelepte. Citindu-va pe voi,raman in starea euforica a celui din umbra, sperand ca ,intr-o zi, imi voi putea alege esenta trairii pentru a v-o impartasi cu drag.
    Va multumesc!

    rosanne 3 ianuarie 2009 0:31 Răspunde
  • Subscriu celor scrise de tine,Rosanne…ma multumesc ades sa raman un cititor fidel! Mereu am simtit mai mult decat am putut exprima…

    Cristina Socaciu 3 ianuarie 2009 0:39 Răspunde
  • dragele mele,

    voi incerca sa adorm. voi citi putin apoi voi aluneca in vis:). sotul meu ma asteapta deja „sa alunecam impreuna” in vis:) ….se uita nerabdator peste umarul meu in timp ce va scriu (desi inca nu intelege prea bine romana- mai are o cale lunga de invatat:) )

    a fost o seara minunata cu voi,
    pe maine.

    raluca

    raluca 3 ianuarie 2009 0:39 Răspunde
  • Somn lin , raluca!Aluneca frumos…

    rosanne 3 ianuarie 2009 0:44 Răspunde
  • Catalina, esti the best , acum dansez cu Alex , urindu-i La multi ani lui Anemari, o data cu Cristi Enache.La multi aniiiiii Anemari!
    Simona Ioana ,bine ai venit, aici e o fereastra catre rai,ne rugam impreuna ,ne ridicam impreuna.Raluca , somn usor,draga noastra , uneori gesturile sunt de ajuns .
    Noapte buna dragii mei. Dumnezeu sa ne ajute,sa ne lumineze sufletele, drumurile.

    nina dumitru 3 ianuarie 2009 0:55 Răspunde
  • Lunec si eu…Vise traite!

    rosanne 3 ianuarie 2009 1:17 Răspunde
  • Bun gasit, tuturor!Cum sunteti azi? Unde-i cafeaua , cora?Eu deja pe canapea.Imi place asa…mov, violet.Va salut cu drag.

    rosanne 3 ianuarie 2009 13:23 Răspunde
  • Va pup si eu.
    Va multumesc mult de tot pentru ca ati primit povestea mea cu sufletul deschis.Analizez tot ce-mi spuneti si….ma rog….ma rog pentru mine,sa am rabdare,ma rog pentru el,sa-si limpezeasca sufletul…..
    Cristina Bizu,tie in special iti pot spune sa nu astepti sa sune telefonul…..traieste-ti viata !!!! e mult prea scurta si mult prea frumoas ca sa astepti sa sune tel….
    Daca e sortit sa se intample,se intampla cu siguranta….
    Daca e sortit sa va regasiti azi,sau maine,sau peste 20 de ani,asa va fi…..
    Din fata destinului nu ai cum sa te furisezi….Poti s-o faci pentru momente extrem de scurte,dar te va gasi cu siguranta si va fi numai si numai cum vrea Maria Sa,Destinul…..
    Eu nu l-am asteptat pe Cris din povestea mea…..Am trait,cu el in gand,in suflet,in minte,toata viata ,e adevarat…..dar,dragele mele,draga mea Cristina B,eu am trait…..
    Am acceptat dragostea oamenilor care chiar m-au iubit,le-am oferit respect,intelegere,mangaiere,uneori mi s-a parut ca le ofer si dragoste….
    Am avut cateva relatii foarte frumoase,cu barbati minunati si frumosi la trup si suflet….
    E-adevarat,nu am fost pe deplin implinita ….
    Dar,AM TRAIT,AM VISAT,AM SPERAT……am trait zile si nopti mununate ,vacante superbe,am calatorit,am citit,m-am format ca om si ca femeie….
    Nu lasa viata sa treaca pe langa tine…..
    Da,iubirea mea pentru Cris nu se va sfarsi niciodata…..
    Sufletul meu,pe de-antregul,a fost numai si numai al lui…..este poate motivul pentru care nu m-am casatorit….stiind ca doar el,numai el,poate fi alesul…..
    Avem acum o sansa,magica,minunata data de Dzeu…..Eu am ales sa-l astept pentru moment sa-si limpezeasca sufletul….sa am rabdare cu el ,sa-i explic incet incet,sau,de ce nu??? – asa cum bine spunea o prietena mai devreme – s-o strig in gura mare,sa-l iau de umeri si sa-l scutur,sa-i spun,hei,tu,gata,am alergat destul cautandu-ne,suntem aici,amandoi,eu te iubesc…..
    Pentru asta am nevoie de voi,si va multumesc….
    Ma ajutati foarte mult.
    Va astept cu drag,printre ghiocei.
    Astept si parerea prietenilor barbati…..stiu ca sunt mai multi pe-aici,nu-mi spune nimeni cum vede el lucrurile ?

    anna 3 ianuarie 2009 13:49 Răspunde
  • Trebuie sa intelegem ceva foarte important, ca marile iubiri poarta in ele un fel de fisura, de interdictie, de suferinta.Cred ca este vorba despre intelegerea spirituala a ceea ce inseamna „a fi impreuna” sau „a nu fi impreuna”.
    Cei care sunt fortati de legea vietii sa nu fie impreuna,iubindu-se totusi, sunt condusi de mana sortii sa cunoasca iubirea in afara oricarei conditii.

    Nu „a fi impreuna” fizic, corporal este important, ci „a fi impreuna” prin sentimentul de iubire pe care-l avem in suflet.El trebuie sa ramana intreg si frumusetea lui sa se rasfranga maiestuos asupra vietii noastre de zi cu zi, asupra tuturor experientelor de viata.

    Iubirea este un maestru al omului, al sufletului, caci ea ne conduce catre intelegerea faptului ca acei ce se iubesc nu sunt separati, ci raman impreuna, oricat ar fi despartiti in realitatea exterioara.

    Costi 3 ianuarie 2009 14:12 Răspunde
  • Bine v-am gasit! E liniste in casuta azi…
    Alice, tu ce mai faci? Esti bine?

    Cristina Socaciu 3 ianuarie 2009 15:22 Răspunde
    • Buna, dragii mei, Cristina, Costi… E liniste si pace, mai ales ca noi ne-am mutat alaturi, intr-o incapere mai plina de speranta, in care vorbim despre marile iubiri. Hai!

      Alice Nastase 3 ianuarie 2009 15:32 Răspunde
  • Nu am rabdare sa citesc commenturile in intregime dar daca as face-o totusi cred ca mult mai multe intrebari m-ar asalta…Sincer aceleasi ganduri le impartasesc cu multi altii…Si la fel ca ei stau noaptea si imi storc creierii cu intrebari…unele mai grele, altele mai amuzante, altele de-a dreptul idioate…si la toate incerc sa raspund…Cu mana pe inima(ok pe tastatura) va zic ca nici nu am puterea sa gasesc un raspuns fie el si o minciuna…nu pot pentru ca fiecare raspuns gasit de mine…da nastere altei intrebari mai intrigante decat cea anterioara. Si pe langa multitudinea de intrebari fara raspunsuri sau cu raspunsuri convenabile mintea mea mai e asaltata in NOPTILE ALBE de o groaza de regii cu privire la rezolvarea problemelor mele de zi cu zi astfel incat ajung uneori sa deschid ochii la un moment dat si sa constat ca dimineata imi scalda camera si ca e timpul sa ma ridic din pat si sa incep o noua zi cu totul si cu totul diferita si mai gri decat cea pe care mi-o imaginasem in timpul noptii cu aceleasi probleme dar cu alt curs de rezolvare decat cel inchipuit de mine. Si uite asa ziua imi traiesc problemele si intrebarile intr-un spatiu real si gri iar noaptea la culcare totul se transforma intr-un alb frumos si orice problema si intrebare are o rezolvare frumoasa si convenabila. Sunt sigur ca mai sunt multi ca mine care isi incropesc lumile lor paralele pe timp de noapte si dimineata cad in deznadejde cand se trezesc in aceeiasi mizerie si in aceeiasi rutina ca cea de ieri, de alaltaieri si de fiecare zi. Si asa continuam in fiecare noapte sa ne mintim pe noi si sa ne consolam macar cu lumea noastra mica si perfecta in care orice problema se rezolva cu usurinta si cat mai convenabil. Acum nu stiu sigur cati din cei care vor citi si acest reply vor intelege macar o boaba din ce am incercat eu sa spun aici. Nu zic asta insinuand ca cititorii acestui blog ar fi inculti! Doamne fereste! O zic pentru ca de multe ori nici macar eu nu inteleg ce vreau sa zic si ce astern pe hartie.
    Oricum sa ne auzim cu bine si sa speram intr-o zi dupa o NOAPTE ALBA cel putin la fel de alba ca si visele si gandurile noastre.
    UN TANAR.

    Seby 3 ianuarie 2009 19:22 Răspunde
    • Seby, sa ne reauzim, mai degraba, dupa o zi alba, luminata, senina… Vino si dincolo, la celalalt comentariu, despre Anul marilor iubiri. Unde, avem, desigur, tot intrebari fara raspuns. Dar frumusetea jocului sta adesea in a cauta intrebari indraznete.

      Alice Nastase 3 ianuarie 2009 22:35 Răspunde
  • Buna dimineata.. Stiu ca cel mai bine ne mintim pe noi insine, suntem antrenati la asta de mici copii. Dar cata incredere putem avea in ce simtim si cata in ce ne spun cei din jur si faptele lor?! Mi-ar prinde bine un sfat acum la inceput de an. Sufletul meu e convins de dragostea lui si ca e sortit sa ramana impreuna cu el.. El spune ca nu. Credeti ca iubind doar eu ma mint crud sau e ceva adevar in presimtirile inexplicabile? Cu bine, cu drag..

    Monica Radulescu 5 ianuarie 2009 11:11 Răspunde
  • Monica, eu cred ca te minti… Imi pare rau…
    De cand lumea, in dragoste, ca si in prietenie, este nevoie de doi…
    In fata evidentelor si visele si presimtirile palesc.
    Alege adevarul la inceput de an.

    Camelia Vasiliu 5 ianuarie 2009 13:25 Răspunde
  • monica, incerc sa-mi imaginez un barbat care privindu-ma in ochi imi spune: „nu te iubesc, ti se pare, intelege femeie, NU!” cum sa te minti ca e bine, ca poate il conving? si de ce ai face-o??? nu pricep, draga mea.
    ai idee cat de scurta e viata??? fugi, revino-ti, e un cosmar sa nu fii iubita de omul cu care alegi sa traiesti. tot ce cladesti se va surpa intr-o secunda, cand iti va fi lumea mai draga.
    sau ramai, si construiti impreuna castele de nisip… investeste sperante ca sa innebunesti pe urma de dor si de asteptare, de singuratate si de minciuna.
    „el spune ca nu” – gandeste-te la umilinta la care te inhami… suporti??? poti?
    eu personal nu cred ca cineva care iubeste gaseste un sens in a spune persoanei iubite ca NU simte nimic, nu cred si cu asta basta.

    ana 5 ianuarie 2009 14:28 Răspunde
  • Multumesc.. Stiu ca e nevoie de doi, stiu si ca exista momente in care am si fost doi. Nu stiu daca vor mai fi si mi-e teama.
    Ana draga, lasa exercitiul de imaginatie, iti zic eu ca e cumplit. E dincolo de umilinta, de sens si de toate. Nu incerc sa-l conving, nu astept sa se schimbe, dar intr-adevar innebunesc de dor si drag. El gaseste un motiv in a ma indeparta, iar eu oscilez intre a-l crede ca nu ma iubeste ori ca nu stie sau vrea sa o faca. Poate doar nu intelege de ce atata graba 🙂
    Mi-ati spus ce mi-au spus si prietenele mele, pe vremea cand nu mi-era rusine sa deschid subiectul. Am ales de fiecare data sa cred in simtirile mele si am trait frumos, nu regret nimic. Insa acum m-am pierdut si nu mai stiu incotro s-o iau.
    Va multumesc ca v-ati facut timp de mine..

    Monica Radulescu 5 ianuarie 2009 14:49 Răspunde
  • La Multi Ani!

    se spune ca daca vrei sa-L faci pe Dumnezeu sa rida spune-i planurile tale pe urmatorii 5 ani!
    Am planuit, am asteptat, am programat totul ca sa fiu acolo sa ma intilnesc cu voi. Motivul pentru care n-am venit este unul stupid, unul pentru care nu am cuvinte sa comentez… masina mea, inchiriata, a ramas blocata la Baraganu… putin inainte de intrarea pe A2… fix la ora 10.30 dimineata… am petrecut ziua pe telefoane intr-o incercare disperata de a gasi o solutie… am plins si am strigat ca o disperata.. adica fac tot drumul acela cu avionul, drumul pina la Braila sa-mi las copilul la bunici si imi pune piedica o cutie de viteze automata care s-a blocat dupa ce am oprit sa-mi cumpar apa!!

    Am cumparat cartile, am cumparat revista… off Alice, ma omori!!! dulce si frumos… ma scurg cind citesc ce scrii.

    Va iubesc pe toti.

    Iana 5 ianuarie 2009 16:04 Răspunde
  • Intru deseori pe blogul Alicei…Cand am nevoie de liniste, de balsam pentru suflet… Cuvintele ei te alina, iti arata ca nu esti singura „neinteleasa”…Cum spunea cineva, si eu am totul…si totusi, paradoxal, simt ca am din ce in ce mai putin…cu cat am mai mult…sufletul freamata, suspina dupa fluturi. Fluturi interzisi… Constiinta „nu si nu”:(…ca nu se poate…ca nu se face… Ne coordonam viata dupa „trebuie”,”nu se cuvine”… Si blazarea, resemnareane atrag perfid in matca lor, iar rutina ne sapa in inima, pana cand ea,sarmana inima, nu mai stie, nu mai poate sa simta nimic… La fel ca voi si eu traiesc minunea suprema de a fi mama; la orice scancet sau tristete din priviri alerg disperata sa le tratez sufletul sau trupul puilor mei; traiesc prin ei…si inca ma mai mir cum de am putut sa aduc pe lume copii perfecti-pe care orice mama si i-ar dori…si mor de fericire ca am privilegiul de a-i creste, de a-i mangaia si imbratisa zi de zi…pana vor pleca spre cuiburile lor. Nu contenesc sa ii multumesc bunului Dumnezeu pentru darurile sale alese. Si totusi-mi-e dor.Nu pot nega…mi-e un dor nebun sa alerg dupa un vis,dupa un zambet, dupa „ceva”… El, cel de demult, e tot aici, langa mine- asa a fost mereu… trup si suflet.Dar demonii cei rai nu ma lasa sa savurez aceasta tihna. Cum sa ma opun?Cat sa ma opun? Stiu ca m-ati inteles, printre cuvinte, dragele mele… Voi cum faceti sa pastrati visul cel vechi? Va imbratisez si va doresc tot binele din lume! Stiu ca sunteti speciale, pentru ca o iubiti si voi pe Alice.Si acesta este „pasaportul” catre sensibilitate si inteligenta!Doamne, cata iubire ai „inmagazinat”, Alice, scumpa Alice!N-ar ajunge zece vieti sa o poti imparti…

    Amore 5 ianuarie 2009 21:55 Răspunde
    • Amore, vino sa vorbim despre marile iubiri, acum, in pragul noptii de boboteaza. Am inteles atat de bine ce spui, asa, printre randuri, ti-am simtit durerea intreaga. Noi scriem „in camera de alaturi”, la Anul marilor iubiri, vino si tu cu suspinul tau, te astept!

      Alice Nastase 5 ianuarie 2009 23:20 Răspunde
  • Alice,esti „buna de pus la rana”…O stii de mult…Sute de femei ti-au spus-o!Barbatii, in goana dupa efemer si o noapte de vis, cred ca au uitat sa-ti scaneze sufletul… Parca te vad, seara dupa ce iti adormi pruncii si ii admiri zambind, din usa, te asezi frumos in coltisorul tau si cauti sa „oblojesti” alte inimi-care vin la tine ca la preot… cu neimpliniri, angoase, tristeti …
    Nu, nu este durere ceea ce simt… E doar o mica „revolta”, ca nu am stiut sa pastrez tanara si zglobie iubirea cu care am pornit in viata, pentru totdeauna. O voiam mereu frematand, mereu deschisa la „giumbuslucuri”, cu plimbari sub clar de luna… Nu am curaj sa alerg spre „altceva”, nu stiu sa mint si sa traiesc lucruri interzise… desi, da, uneori mi-as dori..Dar mai stiu ca as regreta, ca m-as simti ca o tradatoare, ca apoi orice lucru rau care ar urma il voi percepe ca pe o pedeapsa… Stiu, oamenii gresesc…Alergam dupa „a avea” si mi putin dupa „a simti”, „a darui”, ceea ce ne face traiul un pic mai trist…existam, parca, dar nu traim. Si mai stiu ca atata vreme cat suntem sanatosi,noi si cei dragi, totul este perfect. Dar, cum spuneam, „demonii” nu ne lasa…Vrem chiar totul, uitand sa apreciem ceea ce avem…
    Despre mari iubiri, ce pot spune? Am avut-o pe prima, de tare demult, iar acum inca o mai am pe ultima…si nu stiu ce sa fac cu ea….Sa o „lustruiesc” frumos, sa o schimb? Probabil doar peste ani voi sti raspunsul…Pana atunci, ma scald in iubirea pentru minunile mele, care inca tine locul altor iubiri…imaginare sau reale…si incerc sa invat sa primesc dragostea pe care o simt la fiecare pas…Stiu ca vom visa impreuna, in „camera de alaturi”, cine ne poate opri?

    Amore 6 ianuarie 2009 9:48 Răspunde
  • Ce „camera de alaturi” dragutza! Si asa de calda…

    Carla 6 ianuarie 2009 11:58 Răspunde
  • amore,am crezut ca esti barbat…ce palpitatii mi-ai provocat!
    oricum,e bine de stiut ca alice nume de poveste e a mea si intra curand intr-o vacanta in care va trebui sa va oblojiti ranile singure(i) sau intre voi.succese!

    tudor 6 ianuarie 2009 16:47 Răspunde
  • am 16 ani..si visez la viata pentru care lupt,uneori parca fara nici o motivatie.in unele momente ma simt agatata de-un pendul..intre secunda ce abia a trecut si secunda de acum,intre ieri si azi..ma las purtata de ganduri,de intrebari..de bunavoie ma las rascolita de incertitudini,de indoieli..mi-am consumat alternativele,mi-am risipit motivatiile si am ramas cu teancul meu de carti pe care bucuroasa il vad crescand..pe zi ce trece..si urc cu privirea pana cand fara ezitare,ma opresc la cotorul pe care zaresc un nume …Alice Nastase..
    „Prea femeie ca sa nu stiu sa plang, prea barbat ca sa primesc ajutor.”

    larisa 9 ianuarie 2009 20:58 Răspunde
  • Ce cald si bine e aici la voi, ce departe si rece e lumea de afara..Unde ati fost pana acum , rasarituri calde ale iernilor ce uita uneori sa mai plece din suflet?

    Blanche 21 ianuarie 2009 6:27 Răspunde
  • Multumesc lui Dumnezeu ca mi-a implinit toate visele de la 16 ani … pentru o vreme… si mult mai mult … Cu cativa ani in urma , am avut intr-o seara un moment de panica – it’s just too good to be true si se va termina sau sparge la un moment dat … Mi-l amintesc perfect pentru ca a fost singurul moment in care am simtit asa….
    Iar perfectiunea de atunci s-a destramat , toate bucatelele vietii mele perfecte au cazut unele dupa altele ca piesele de domino intr-un vartej de divort si moarte si …criza financiara …
    La 30 de ani nu mai visez ce visam la 16 ani …visez ceva mai mult … Diferenta e ca , daca la 16 ani eram convinsa ca visele mele se vor implini, acum nu mai stiu ….
    Altfel , si noptile mele sunt la fel de albe si de pline de ganduri … Visele mele de la 16 ani si-au gasit linistea sub o lespede de mormant. Iar eu ma simt ca un mort viu : mi-e teama de moarte ca oricarui om viu si imi doresc cu disperare Viata, ca orice om mort. Astept primavara ….

    Camelia 5 februarie 2009 23:48 Răspunde
  • Buna Alice.
    In toata nebunia pe care se pare ca o traiesti iti transmit un mesaj din care vei afla, odata in plus poate, ce il face pe un barbat sa se simta deosebit. Atunci cand stie, simte, fara sa se intrebe vreodata, are certitudinea, ca femeia cu care este il iubeste. Cum ? Indiferent unde si cu cine se duce ea, aici sau in tarile calde, nici macar nu stie, nu vede alt barbat, este cu gandul si fiinta, mintea si simturile doar la EL. Atunci este ceva suprem, pentru amandoi, cred. Sa stii ca nu conteaza nimeni si nimic pentru niciunul, in afara de fiecare.
    Cam asa reiese din sfarsitul unei carti scrise de tine si am ramas profund surprins ca ajunsesei sa simti acest lucru. Din pacate, pentru tine in primul rand, ti-a trecut repede, austriacul schior a fost mai important. Reiese din acelasi sfarsit de carte ca ai simtit ca este iubirea deosebita, cea asteaptata atata amar de vreme. Cred ca nu a fost asa. Asta pentru ca tot ce spuneai ca simti pentru cel lasat acasa de fapt nici nu era real, era ceva ce vroiai tu, iti doreai tu sa fie. Dar nu era. Iar.
    Daca ai avut parte de o iubire adevarata, bilaterala, asa cum pare ca a fost cea cu Mugurel, nu te astepta la alta, nu va mai fi. Iar daca iti va apare alta atunci sa iti pui intrebari fata de cea mentionata, inseamna ca nu a fost atat de „iubire”.
    Ai un scris foarte simpatic si ce este important este ca se simte ca vine din tine, fara greutate. Esti norocoasa ca ai reusit sa ajungi sa faci in viata ceea ce iti place !
    Si ca ai doi copii pe care sa-i divinizezi ! Ei te vor iubi asa cum vrei si nu gasesti !
    Zi buna si succes la ce faci !
    Daniel

    daniel 12 februarie 2009 15:35 Răspunde

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title