Dragostea in vreme de criza

Mi se pare de-o viata ca lumea e impartita in oameni care vor bani si oameni care vor dragoste. Sigur, toti tanjim sa avem si una si alta, dar ne asezam vietile in slujba cate unui ideal primordial, si apoi suntem dispusi sa sacrificam celelalte scopuri in numele telului dintai.
Mi-am trait iubirile demne in ani de saracie lucie, in care planificam cu disperare banii pentru o luna intreaga “ si nu ne ajungeau niciodata. Dar a fost epoca in care adormeam fericita aproape mereu si dormeam, adanc, zambitor, neintors. Apoi, in anii in care am uitat de grijile portofelului, am inceput sa cunosc gustul neincrederii, al deziluziei, al deznadejdii. Imbracam rochii scumpe si-mi stergeam lacrimile cu batiste fine, inmuiate in cea mai frantuzita aroma. Ma suiam, disperata, in masina mea sidefata, si ma gandeam pe ce margine de prapastie s-o opresc ca sa meditez in tihna daca sa merg inainte sau sa pornesc, precum un rac trist ce ma aflu, spre vechile curse.
Primim mereu avertismente financiare, cum ca ar veni peste noi vremuri grele, in care vom fi nevoiti sa renuntam la bucuriile platite cu cardul. Jurnalele de stiri ne-avertizeaza ca vom trai saraci si vom descaleca din pufosenia apucaturilor de lux abia capatate. Si-n vreme ce altii se zgaltaie de ingrijorare, in timp ce insami eu scot, zambind, la mezat tot ce-am agonisit intr-o viata de truda si sudoare a fruntii, ma bucur naiv si traduc stirile pre limba mea si pe masura gandului meu insetat de iubire. Vin vremuri ale dragostei, doamnelor, domnilor! Vom umbla cu buzunarele goale si cu inimile doldora de fericire, imbracati in hainele vechi, dar instelati de iubirile noi, care ne vor tine o viata. E timp de criza, si e timp de dragoste. Goleasca-se conturile, umple-se inimile¦ E vremea sa spunem, cinic, faustian si absurd: criza, ramai, esti atat de frumoasa!