Nu cred. Nu stiu. Nu inteleg. Nu pot. Nu am. Nu sunt. Nu mai sunt. Mor incet, dureros si nedemn. Cum spune Elena, ca si cand lipsa lui n-ar fi de ajuns¦
Categorii:
Confesiuni
Gelozie
de Alice Năstase Buciuta
Nu cred. Nu stiu. Nu inteleg. Nu pot. Nu am. Nu sunt. Nu mai sunt. Mor incet, dureros si nedemn. Cum spune Elena, ca si cand lipsa lui n-ar fi de ajuns¦
http://www.youtube.com/watch?v=eZFs33Eq0-M
ba crezi, ba stii, ba intelegi, ba poti, ba ai, ba nu mori.
nu stiu de ce mi-am amintit de o poezie pe care o recita caramitru pe un disc al loredanei, cand eram eu in liceu… citez din memorie (posibil inexact)
„toate femeile tinere sunt frumoase
toate femeile care au fost tinere au fost frumoase
femeile in general au o clipa cand trec prin gara frumusetii fara batranete
in rest…
halte, triaje, bariere, interstatiile amagirii
si-asa mai departe…”
asa e viata Alice…. hai mai departe, te roaga o lume, un univers, viata insasi.
mai sunt multe interstatii, dar cine poate garanta ca toate sunt ale amagirii? poate totusi nu…
Si sa continui si eu acel frumos moment pe care l-a inceput Ana….
Sper Alice, imi doresc din toata inimioara mea mica sa vina cat mai curand un barbat care sa-ti cante seara se seara …..
„buna seara iubito, te-astept ca si cand, numai dragostea noastra ar fi pe pamant, mai presus de mariri, de caderi, de cuvant…..”
Suntem aici, cu tine, Alice.
Citind, ascultand, mi-am amintit de finalul unui film : „Misterul vietii este acela care ma sustine acum si privesc catre Nord.Iar la sfarsitul fiecarei zile, conduc prin orasul Charleston, iar cand traversez podul care ma duce acasa…simt cum cuvintele urca în mine. Nu le pot opri,iar cand ajung în varful podului…aceste cuvinte îmi vin ca un suspin, le rostesc ca pe o rugaciune. Ca pe un regret… Ca pe o ruga..Rostesc…Lowenstein…Lowenstein…”
Leda, Paroles-paroles e cantecul meu de suflet si de taina! M-am gandit azi toata ziua la el, l-am cantat in gand si l-am plans in gand. Multumesc! Chiar m-am gandit mult la Dalida, mai ales de cand am vorbit despre ea aici. Dar si pe Elena o inteleg, o simt, o traiesc, in toate inflexiunile disperarii ei.
Catalina, inima ta e mare si nobila si curata, de-aceea urarile tale se vor implini! Iar tu, Ana, tu ai o viata implinita, un barbat care e cu tine de 15 ani, o familie model, ce iubire!!!! Tu n-ai grija banilor si a cardului, si te invidiez frumos pentru toate, pentru ca sotul tau te ocroteste si-ti da dreptul sa fii boema! Iti multumesc pentru incurajari- dar eu am nevoie mai degraba de o dezintoxicare de gelozie. O sa ma inscriu la Gelosii Anonimi. „Sunt Alice si sunt cumplit de geloasa. Cu sau fara motiv, gelozia imi ia mintile si-mi distruge viata”. Trebuie sa ma duc cat de curand… ori la doctor, ori la barbatul meu gelozit si sa-l rog, inca o data, sa ma ierte. Mai intai la doctor, nu?
Nu te opri oricat de sfisiata ti-e inima , nu te opri chirar daca esti bolnava de gelozie.
De fapt cred ca gelozia si dragostea merg mana in mana .Cand iubesti vrei sa fi mereu si mereu cu omul tau drag clipele lui sa fie ale tale si e normal sa fi geloasa pe orice si oricine din anturajul lui.
Mai intai deschide poarta catre tine. Si acolo o sa te gasesti pe tine intreaga: frumoasa, desteapta puternica, femeie, mama, iubita, posibila sotie..”Doamne, eu sunt asta? ” „Si atunci de sunt asa de nesigura? Atunci de ce imi este teama sa adorm fara sa las, in stare de veghe, o pupila deschisa? De ce imi este teama sa plec si ma gandesc ca la intoarcere el nu o sa mai fie acolo? De ce imi este teama sa-l dezleg pentru berea cu baietii, vremea pierduta la stadion sau aiurea, orele lungi de birou? Doamne, daca tu mi-ai dat mie atatea bogatii inseamna ca nu trebuie sa ma mai tem, inseamna ca pot sa ii dau drumul sa plece pentru ca sa poata mai apoi sa se intoarca la mine”. „Azi sunt puternica, nu ma mai tem! „
Ah,Alice,dar ce-ar fi sa faceti schimb de roluri?!Sa fie si el gelos,sa se framante,sa se perpeleasca,iar tu sa fii senina si frumoasa…de ce tu, de ce mereu trista si nefericita,Alice gata,ajunge,zambeste si bucura-te,draga de tine…
Acum am vazut indemnurile tale Ana , si am alergat intr-un suflet
Si ca sa continui in aceeasti nota :
ne-om razima capetele unul de altul
si surizind vom adormi sub inaltul.
Alice, fetita noastra cea trista, rog cerul sa ti dea inapoi dragostea.
Dar oare merita atita suferinta ? Noi cei de aici , cei care te iubim si te asteptam ,suntem
linga tine. Cere-ne orice si-ti vom da tributul iubirii noastre.
Te iubesc si ti doresc ca noaptea asta sa-ti aduca linistea .Si fericirea.Daca exista ,sper sa existe…
draga mea Alice In lumea de care am tot pomenit, toti trebuie sa mergem la doctor.
Cit despre gelozie , bunica mea spunea ca e boala incurabila .Depinde de noi cum o stapinim.
O sa fie bine . Ai sa vezi . Eu daca as fi in locul lui as dormi pe presul tau numai sa fii fericita
Astept vesti bune !
http://www.youtube.com/watch?v=_Fbx6pyYsX8&feature=related
Gelozie, gelozie…. E un cuvant a carei conotatie nu prea o cunosc decat din carti, filme, cantece,etc. Nu am simtit acest sentiment decat in unele vise de noapte. Si a fost groaznic. Din nou pot spune ca am fost norocoasa. Nu am avut prilejul sa-l cunosc, iubitul meu sot nu s-a manifestat vreodata in asa fel incat sa-mi dea motive sa fiu geloasa. Si sunt sigura ca as fi simtit acest lucru intr-o privire, intr-un cuvant, intr-un gest. Acum cateva seri l-am intrebat daca m-a inselat vreodata in cei 19 ani de cand ne cunoastem. Si mi-a raspuns foarte rapid si clar „NU, dar stii …eu nu m-am gandit niciodata ca tu ai putea sa ma inseli….” Ce poate fi mai frumos de-atat? Ce declaratie mai frumoasa as mai fi vrut? Si inca odata ii multumesc cerului pentru tot ce mi-a daruit. Si va doresc si voua, dragele mele si dragul nostru Muritor aceleasi persoane deosebite cu care sa va impartiti viata.
„Printul mareelor”! Ce poveste trista si frumoasa… Dar stiti, acolo despartirile aveau un rost, o noima, un inteles nobil! Existau familii, copii- dragostea lor enorma si splendida ar fi ranit pe nedrept niste suflete nevinovate. Dar cand doi oameni liberi, frumosi, destepti, indragostiti profund unul de altul se lasa macinati de orgolii, e absurd, e absurd, e strigator la cer!
Se spune ca atunci cand doi oameni care se iubesc cu adevarat se despart, moare un inger.
Si eu ii spun, adesea, omului meu, „printul meu”. Si da, raspunsul cinstit este ca DA. Vreau sa fie el gelos, vreau sa se perpeleasca el, vreau sa vada cum e, ca sa inteleaga si sa ma apere pe mine de mine… Dar eu nu pot si nu vreau sa-l fac gelos, fiecare banuiala a lui ma reped s-o inlatur, fac curatenie, pun totul pe masa, deschid in fata lui sertarele, usile, mailurile, ca nu cumva sa-l otraveasca vreun gand de neincredere. Nu vreau sa-mi fie barbatul gelos, vreau sa se simta sigur, puternic, increzator in dragostea mea, sa stie ca nu-mi arunc ocheade pe furis in spatele lui si ca nu schimb bezele cu altii. As muri de rusine sa declar ca iubesc- asa cum iubesc eu, cu deznadejde, cu maretie, cu nebunie- si pe la spatele omului meu sa fac aluzii altora sau sa-mi trimit mesaje cu subinteles. As muri. De altfel, mor oricum, altfel, din alte neintelesuri… Si adorm mereu rostind numele lui de alint, numele pe care i-l spune mama lui, ca un suspin, ca pe o rugaciune.
Va iubesc si eu, va iubesc intr-un fel straniu, trist, inlacrimat, rusinat, speriat. Va iubesc. Noapte buna.
Da, Alice, asa e..Este extras din finalul filmului „Printul Mareelor”.
Uite, iti daruiesc si eu, alaturi de ceilalti de aici, melodia din film, secvente din film si..Barbra Streisand.
Si-ti stergem, noi toti, astfel, lacrimile.
http://www.youtube.com/watch?v=ZVlC3TRL1Tw
Muritor ai spus intr-in cuvint ceea ce am simtit cu totii.
Din fericire nici eu nu am cunoscut gelozia,sotul meu ma iubeste de 14 ani neconditionat,
in momente in care nici eu nu ma suport. De la el am invatat sa iert.
Alice adut-ti aminte de Scarlett O Hara: Si miine e o zi!Si eu te iubesc
Spesr sa ne intilnim si miine la ceas de seara in casa speranntei.
Va imbratisez cu drag dragele mele si pe tine dragul nostru muritor si-ti multumesc pentru echlibrul pe care il aduci in casuta noastra.
Noapte buna.
Am lasat vantul sa-mi biciuie fata si ploaia mi-a curs pe ochi,amestecandu-se cu lacrimi amare si rimel scump.N-am stiu si nici n-am vrut sa cred,acum m-am convis: si fericitii sufera!
Buna dimineata,lume!Nu ,Alice,nu lasa usa deschisa spre tristete si spre hada gelozie.Inchide repede,pune zavorul si sapte lacate ,aseazate in genunchi langa icoana si spune un Tatal nostru terapeutic si mantuitor.Si repeta de trei ori „si nu ne lasa pe noi in ispita”…Gelozia e o piaza rea…intai iti intra in casa odata cu iubirea,spune ca nu sta decat un pic,asa la o cafea,dar se cuibareste bine pe canapeaua iubirii si apoi nu mai vrea sa plece…Te napadeste si te macina incet pe dinauntru ca un vierme ticalos si rau…si-abia cand ti-a rontait sufletul pe de-a intregul si s-a umflat ca un balon,pleaca.Trebuie sa o alungi ,Alice,draga mea,Alice.Goneste-o fara mila…iubirea ta nu n-are nevoie de ea.Barbatul tau te iubeste,Alice.Nu poate fi altfel,decat asa.Cum sa nu iubeasca o femeie minunata ca tine!?
Va doresc tuturor inca o zi minunata,soare in suflet si liniste imprejurul vostru!Haideti cu totii in portul nostru drag,Alice are nevoie de noi toti ,aici!
Buna dimineata dragii mei…am lipsit mult de langa voi….am avut un week-end infernal….si mie mi-a adus mosul o casuta noua (ce pacat insa ca mosul am fost eu !!!), asa ca de trei zile nu fac decat sa impachetez dintr-o casuta si sa despachetez in cea noua…sa asez, sa aranjez…of, si nu se mai terminau…
A, alice a mea si am avut si surprize , nu cu hidroforul ci cu centrala cea noua, care n-a mai vrut sa merga, apoi s-a fisurat o teava, apoi s-a ars termostatul…deci am avut ceva peripetii …am reusit tarziu in noapte sa-mi incalzesc si trupul si sufletul vazandu-mi „gaza mea” („recuperata” de la „sistera” mea dupa trei zile) – dormind in camaruta ei cea noua si colorata si decorata cu printese si printi si animalute….e frumos …e atat de frumos….ar fi putut fi si mai frumos….
cora, draga parca si tu ai primit o casuta noua de mos…ai reusit sa te asezi in ea ?!
Azi am venit devreme in firma pe la 6,30 sa citesc tot ce-ati scris in toata perioada in care am lipsit ….m-am pus la curent cu tot,….acum insa trebuie sa ma apuc de treaba…am promis sa-ti dau materialul cu shania astazi si asa voi face…
Nina draga, La multi ani iti spun si eu – chiar daca mai tarziu…sa-ti dea Dumnezeu sanatate si sa te bucuri de tot ce-i mai bun si mai frumos langa cei dragi tie.
Va imbratisez pe toti cu drag si dor – sa aveti o saptamana frumoasa
ne auzim mai tarziu
Exact ca si tine,draga Monica tot Week-endul meu s-a impartit intre despachetari si aranjari…Ce coincidenta!!!Si eu te imbratisez,draga mea.
Am suferit de prea multe ori ca sa nu ma contaminez un pic de gelozie.De fapt vroiam sa impart cu omul drag toate clipele si toate secundele de aceea eram geloasa pe oamenii si lucrurile care-l priveau cand nu era langa mine.
N-am aratat-o pentru ca ma aratam lui vulnerabila…
Am pastrat in mine si apoi am invatat sa-i las libertate , sa nu-l sufoc si sa-i las clipe de tacere pentru ca stiam ca va fi al meu apoi .Mi-a demonstrat-o Si am fost iubita, amanta,sora pe care n-a avut-o niciodata , prietena, doctor de suflet…AM FOST….
Eram prima careia ii incredinta bucuria sau necazul si era prezent langa mine traind orice emotie pozitiva sau nu.
Afost omul care mi-a dat incredere in mine in clipe de indoiala si zimbetul pe buze cand tristetea ma coplesea .A fost….
A venit o zi cand a plecat fara sa lase drum de intors dar, e mai bine asa…
Si bine ca A fost pentru ca altfel n-as fi crezut ca poti iubi la orice varsta si ca exista suflete pereche.
Zimbetul sa va incalzeasca sufletul acum la inceput de saptamana
E in regula, draga mea…am sa incetez cu incurajarile atunci… promit. ele nu sunt de ajutor decat atunci cand e nevoie de ele….
voi astepta cuminte cartile tale, in liniste.
da…draga Alice…am plans la melodia Elenei…apoi am plans pt mine care ma aflu la 3000 km de dragostea mea de peste 6 luni…si voi mai fii ceva vreme…te inteleg perfect…sunt ganduri care iti otravesc sufletul si te chinui singur si te doare si ai vrea sa mori si…
sunt alaturi de tine …
o zi buna tuturor
Subscriu celor scrise de Leda si Cora referitor la gelozie.
Nu, nu sunt de parere ca merge mana in mana cu iubirea, e mai rau – o sufoca si o DISTRUGE.
Incearca sa scapi de gelozie. Lupta cu tine, uit-o ! Spune o rugaciune si incheie cu „faca-se voia TA !”.
Daca te va insela, inseamna ca nu te merita – e simplu !!! (teoretic…)
Dar lasa-i barbatului gradele de libertate de care are nevoie, chiar daca trebuie sa fortezi cateodata destinul pentru a-l avea langa tine (si eu cred ca trebuie…nu toti/toate avem norocul sa ne pice iubirea ca o „para malaiata…”).
Dupa ce v-ati urcat impreuna in gondola iubirii, nu mai incerca sa-i controlezi gandurile. Iar tu, iubeste si lasa-te iubita, fara sa-ti fie teama de bezelele gondolierului, sau daca omul tau intoarce capul dupa cate-o masca venetiana de pe mal…
Si mai inchide sertarele sufletului tau, usile si mailurile tale si numai ale tale. Un barbat puternic nu este cel care se uita neaparat in ele. Trebuie sa-ti respecte intimitatea si personalitatea. Sa aiba incredere in tine, sa te iubeasca si sa te apere. Iar daca i se va parea vreun mesaj cu subanteles (sa presupunem ca se va cobora pana intr-acolo…), cu siguranta il veti lamuri impreuna.
Tu esti o personalitate puternica, deosebita, cunoscuta, din ce in ce mai apreciata si mai stralucitoare. Ce va face Alice, va fi gelos pe cartile tale ? Pe iubirile tale trecute si …viitoare ?? Un barbat gelos, nu, nici asta nu este o solutie. Iti confera o siguranta aparenta, o nesinguratate care poate fi platita prea scump mai tarziu.
Eu am fost geloasa pana m-am maritat a 2-a oara. Este un sentiment chinuitor, obsesiv, diavolesc, de patima patologica. Nu are nimic din flacara inimii rosii pe care o porti, Alice!De cand l-am cunoscut pe actualul meu sot, nu am mai avut acest sentiment. Este infinit mai bine fara. Sunt mai impacata cu mine insami, mai linistita. Desi uneori mi-a fost si inca imi mai este teama sa nu-l pierd. Dar asta este altceva, nu gelozie…
Nina, ti-am ramas datoare de aseara cu o imbratisare plina de caldura. Nu te cunosc, dar… te cunosc. Si te iubesc. Ana, crede-ma, invidia mea e pozitiva, ma bucur alaturi de tine pentru tot ce ai, si te admir pentru felul in care iti poti dori in continuare, ferm si gratios, si altceva, mai mult, mai bine. Esti exact genul de femeie care as fi vrut sa fiu, dar n-am fost niciodata. Ma bucur pentru fericirea ta, repet, te admir, si iti doresc sa fii mereu impacata si senina si pozitiva. Irina, ascult si eu in continuu melodia Elenei si nu contenesc nici sa plang, nici sa ma mir cum de-a scris cantecul asta pentru mine. Fiecare cuvant ma doare si, mai ales, fiecare inflexiune a vocii ei ma loveste cu nuantele sale absolut autentice. Femeia asta chiar a baut otrava, nu se preface.
Am avut o noapte alba, luminata, iluminata. Mi s-au aratat intelesurile pe care le ascundeam din lasitate. Astazi sunt mai puternica, desi, o vreme, am sa mai plang. Oamenii nu se autocerceteaza, nu-si cauta sensurile, pentru ca descoperirile astea dor cumplit. Eu am facut un exercitiu amarnic, abisal, salvator, si am inteles ce se-ntampla cu mine. Imi asum tot ceea ce sunt. Si ma regasesc mai presus de mizerii, de banuieli, de ascunzisuri. Eu sunt zeita, iar dragostea mea e senina, nobila, curata, perfecta. Asa va fi mereu.
Dragilor,
Imi cer scuze ca intrebarea mea nu are legatura cu subiectul, dar va rog sa ma ajutati cu un raspuns. Ce inseamna in fr „a la une” ? Am inceput sa uit, pentru ca nu am exersat franceza de atata timp. Ii sunt recunoscatoare celui/celei care ma va lumina.
O zi minunata va doresc!
P.S. Draga Alice, fericirea si iubirea sunt in noi…Nu ai nevoie de nimeni sa-ti confirme splendoarea sufletului tau. Iar cine nu o vede, cu atat mai rau pentru el…
Te imbratzisez cu drag,
Iulia
Alice,te-am cunoscut din clipa in care ti-am citit primul rand. Ti-am inteles vorba soptita, slova rascolita, iubirea inselata. Mi-am simtit sufletul vibrand la unison cu al tau… As fi foarte curioasa sa iti aflu data nasterii (printre altele,studiez astrologia si numerologia de vreo 12 ani), asa mi-as lamuri multe asemanari intre noi. Bineinteles, cu acordul tau… Silvana
Alice,bravo tie…Esti zeita noastra a tuturor!Si esti deasupra acestor lucruri …prea pamantesti.Materialul meu pentru Superstar e gata.Promite-mi te rog ca ai sa fi buna si ingaduitoare cu nestiinta mea,nu toti stim sa dresam cuvintele ca tine,draga mea!Spune-mi cum sa-ti trimit materialul.Pe email-ul redactiei,sau unde?
Alice esti nobila,orice-ai face!Ti-ai castigat acest privilegiu demult!Si daca plansul iti face bine,plangi cu toate lacrimile de care esti in stare! Te vor purifica!Te imbratisez cu drag!
Ce e cu linistea asta in casuta inimilor?Nimeni nu mai are nimic de spus?Fetelor mi-e dor de voi de toate! Si va astept la usa de nerabdare!
Ma auuudeee cinevaaa?
Poate macar Mos Craciun?
Da Cora, vad si eu ca-i destul de multa liniste in casuta….inteleg sa tac eu , caci cu greu imi gasesc cuvinte potrivite, dupa o saptamana de rapoarte, bugete, de sedinte inetrminabile unde mai toti bat campii….si-i bat rau !!!! , dupa un week-en atat de istovitor, dupa o zi de luni incarcata de nemultumiti si nemultumitori….ca asa-i la noi… (in tara asta de doi lei,ca are dreptate „simonici” catrina cand fuge mancand pamantul cand aude de romania) …. dar voi ceilalti ce faceti ?! Inteleg ….meditati inca la subiectul dat de alice a noastra la teza de astazi….
dragii mei, scrieti si marturisiti despre aceasta grea povara – gelozia. ..
Mi-am petrecut si copilaria si adolescenta (slava domnului ca nu si tineretea) langa un tata bolnav de gelozie, langa un om ce-si inventa scenarii si cand sorbea din farfuria cu mancare, era gelos si pe aerul ce-l respira sarmana mama.
L-am judecat mult timp, insa acum la varsta la care cred c-am capatat ceva intelpciune, mi-as fi dorit numai sa-i inteleg pornirea, de ce atata incrancenare, de ce atata inversunare, de ce atata otrava aruncata pe altarul celor mai de pret sentimente ?!?
Nu stiu, nu mi-am propus sa aprofundez subiectul, nici macar la nivel de capitol dintr-un tratat de psihologie , cu siguranta nu-i cunosc toate fatetele, dar mi-e de ajuns ce-am experimentat cu materialul didactic langa mine…
asa ca opinia mea in acest sens este aceea ca-i un sentiment ce vine dintr-o slabiciune, dintr-o nesiguranta, dintr-o frustrare, dintr-o frecventa nereceptionata niciodata, de partenerul predispus la asemenea apucaturi…nu are nici o legatura cu iubirea, cand iubesti cu-adevarat , cand sentimentele profunde isi gasesc receptorii potriviti , nu-i loc de gelozie…o poti mima doar la nivel ludic(daca pot spune astfel)…
cat despre tine minunea mea alice, nu pot nici in visele mele cele mai urate, (si crede-ma ca am destule !!!) – nu mi te pot imagina geloasa…..esti mult prea profunda , esti mult prea inteleapta, esti mult prea „psiholoaga” cat sa incerci asemenea porniri…..numeste-o alt fel, numeste-o cum vrei tu – dar nu gelozie.
tu esti puternica , tu esti frumoasa si desteapta. Nu, tu n-ai frustrari , ai doar prea multe asteptari de la toti cei dragi tie, de la partenerul tau de trup si de suflet si de gand , cum am si eu, cum avem noi toti cei de aici…
Alergam dupa perfectiune chiar daca suntem constienti ca nu o vom atinge niciodata, tintim sus foarte sus tocmai de aceea cred ca suntem cu totii speciali si sper sa ramanem asa…
Cora draga, ce-ai facut cu materialul ?! l-ai trimis ?! cum ?! asteptam sa-ti dea un semn tie alice si sa fac si eu intocmai ?!L-am terminat si eu in cele din urma, nu sunt foarte mandra de ce a iesit, dar sper sa n-o dezamagesc pe alice ….mi-a promis ca o sa ma iubeasca la fel…
Eu n-am disciplina si rigoarea unui scriitor, n-am pretentii literare…n-am scris niciodata in publicatii (apropo felicitari pt articolul din dilema)…asa ca din”competiti” asta sunt convinsa ca vei iesi castigatoare….si eu am castigat cava…stiu mult, mult mai multe lucruri despre Shania decat acum cateva zile…de pilda n-am stiut ca suntem nascute in aceeasi zi insa in ani diferiti…apoi o parte a povestii nu-mi era chiar straina, incercasem si eu candva sentimentul femeii tradate, mi-am gasit la ceas de grele incercari alte resorturi prin care sa renasc si-am reusit…..va reusi ei ea….
deci cora, pana in final cum trimiti materialul ?!?! hai zi-mi repede ca trebuie sa fug acasa la gaza mea….te astept
pe voi toti va sarut de nopate buna…eu nu mai pot intra pe net v-am spus doar ca voi sunteti taina mea si n-o impart cu nimeni….INCA
de aceea va sarut acum de noapte buna, dar ma gandesc la voi…simtiti asa-i !!!
Alice am trimis materialul pentru Superstar-Dalida pe mailul redactiei Tango.Te pup,nu fi prea exigenta cu mine,da?
Draga mea moni,ce sa zic,l-am scris ,n-a iesit nu stiu ce,dar…asta e.L-am trimis pe email-ul redactiei tango:redactia@revistatango.ro
CE-o fi cu fetele astea?
Deci, statutul de femeie desteapta, talentata, psiholoaga… Exclude apriorii posibilitatea de a fi, macar din cand in cand, doar o Femeie, umana, cu slabiciuni si indoieli
si eu cora la fel l-am trimis…ce-o fi cu alice ?! nu da nici un semn ?!
acum chiar trebuie sa fug…
va pup
daca cititi revista observati in casuta redactionala adresa ei de email alice@revistatango.ro
Buna dimineata tuturor! Sau nu?
Ce se intampla cu voi toti dragii mei,ati parasit casuta draga si eu nu stiu,sau …ce?
Leda draga,de ce esti rautacioasa?Tu nu stii ca atunci cand intam in casa asta de descaltam de toate rautatile si mizeriile lumii?
Alice,draga noastra..rasari ,te rog!Nu vezi ca fara tine casa e goala?
Buna dimineata, buna dimineata, buna dimineata!
Cora, ti-am raspuns pe mail! Dar sa nu credeti ca am vreun mare secret! E demn de spus cu voce tare faptul ca materialul Corei despre Dalida e superb, emotionant, aproape perfect!
Pe al Monicai nu l-am primit inca, dar Dalida e aici, cu toate temerile ei, cu iubirile sale ravasite, cu glasul ei grav, cu privirea ei trista, cu trupul ei superb… O istorie intreaga, asezata mestesugit in cuvinte de draga, talentata noastra Cora. Multumesc, Cora, si multumesc si voua, celor de acasa, din acasa mea sau din alte case, mai calduroase…
Mai,oameni buni sunt trista, singura si n-am cu cine schimba o vorba.Ca voi ati disparut…cu totii!Ati inchis usa si m-ati lasat afara sa plang pe la geamuri de singuratate si dor.Pai ,prieteni sunteti voi!?Am nevoie de o vorba buna,tanjesc dupa o mangaiere si nimeni n-are timp si chef de mine…
Zau,sunt tare trista azi,si simt asa o neputinta de-a iesi cumva din starea asta.Si ma simt parasita si abandonata …ca si cand as fi a nimanui,puiul cucului…Iar voi care imi mai puteati alina amarul,nu sunteti…
Multumesc,Alice…esti tu prea buna ca ma lauzi asa…mai am multe de invatat,dar sa stii ca promit sa o fac,si nu pot renunta la visul meu,pe care l-am ghicit cam …tarziu!
Si eu sunt aici. Am fost si ieri putin. V-am citit. Dar nu mi-e bine deloc. Nu ma simt bine . Nu dorm de 2 nopti. Si mi-e frica. Am nevoie sa vorbesc despre asta, dar e nepotrivit aici. Fetelor, nu sunt asa de puternica, asa cum m-ati considerat acum cateva zile. Acum sunt slabita, deprimata, dau dovada de slabiciune, sunt la pamant si asta ii indeparteaza pe oameni. Dar nu pot altfel. Am lacrimi in ochi, iar colegii ma ignora. Noi nu vorbim aici. Este o atmosfera foarte tensionata. Aseara m-am bagat in pat, fara sa pot face nimic; si mi-am ignorat fetita, ceea ce nu pot sa-mi iert. Venea la mine din cand in cand, ma mangaia, iar mie imi venea sa urlu ca ma simteam asa. Macar a controlat-o taica-su la lectii.
Imi tremura picioarele, mainile, sufletul… Sunt ca un iepure fricos, paralizat de frica, doar ca eu nu pot fugi de mine insami. Mai rau e ca nu stiu de ce ma simt asa. Nu sunt motive, nu a intervenit nicio schimbare radicala … Doar ca dincauza crizei ma muta de la o firma la alta in cadrul aceleiasi companii. Dar asta stiam mai de mult.
Iertati-ma…
imi tremurau…
Era bine „imi tremura” ca e la prezent. Nu ma pot concentra..
Camelia, e o perioada grea si rea pentru toti. Eu te tin de mana. Vreau sa simti mana mea. Si mie mi-e frica, dar impreuna suntem mai puternice, oricum, si ne avem una pe alta. Ma crezi? Ma simti? Si mie mi-e greu, imi tremura mainile de doua zile intruna, si inteleg perfect ce-mi spui, mi se intampla si mie sa paralizez, sa nu pot vorbi nici cu copiii, sa impietresc. Dar trebuie sa ne revenim. O sa fie bine, eu stiu, ma rog si simt pavaza Domnului. Te rog sa tii post si sa te rogi, si sa ai incredere in mine si in noi. Te iubesc si te apar cu inima mea.
Felicitari pentru articol, Cora. Ma bucur ca ti-a iesit. Uite eu iti intind o mana, de mangaiere, de alinare, de nesinguratate, asa cum pot si eu, acum…
Ce pot sa fac,decat sa scriu.Terapeutic si salvator.Nimeni si nimic nu ma salveaza de mine insami decat scrisul.Si imi intorc sufletul pe toate partile,il privesc din unghiuri indecente si pozitii incomode,doar, doar nu-mi scapa ceva…Si azi oricat as privi de adanc,orice minune as vrea sa deslusesc e doar ceata si fum.Si da,sunt trista
Mai deznadajduit ca o vioara chinuita mi-e sufletul
mai deznadajduit…
Ulcior spart,candva ambrozie…
Copac dezradacinat in furtuna sunt
Si nu mi-e rusine sa-mi plang durerea in versuri.
Debusolata,mirata de mine ca nu ma mai stiu parca…si nu suport sa nu ma stiu pe de-a intregul.Nu ma simt iubita destul ,desi iubesc acelasi om de multi,poate prea multi?,ani.Si stiti ce e ciudat…nu am ce sa-i reprosez,si nici nu vreau sa se schimbe ,pentru ca eu asa il iubesc,asa il vreau…Cine sa mai inteleaga ceva,si cum?Femei nebune,suntem…stiu.Si vrem doar ce nu putem avea…
Iti multumesc Alice. Am tinut tot postul pana ieri – cand am mancat niste branza de vaci din cauza stomacului, ca iau multe medicamente… Doar ca nu ma rog destul, stiu asta…
Daca ti se intampla si tie inseamna ca trebuie sa ne revenim neaparat, cat mai repede. (Si probabil se intampla si altora.) Mi-e asa greu sa ma intorc la treaba, parca sunt data cu incetinitorul, dar trebuie… Am incredere, trebuie sa am.
Ce bine ca nu sunt singura. Si nici Cora nu e.
Draga mea Camelia,tu minune de suflet ce esti,probabil ceva in galaxie ne da pe toate peste cap…vezi..dar nu esti singura,ne impreunam singuratatile si ,cine stie ,poate punem de un intreg…draga mea,hai sa ne adunam cumva lacrimile la gramada poate se rusineaya unele de altele fug
si fug,vroiam sa scriu,evident
Nu stiti un loc unde sa te poti ascunde de sufletul tau,sa nu-l mai simti ,sa nu te mai doara?
Va sarut dragii mei , da, este o zi trista si perntru mine , si eu ma ascund de colagii mei care oricum nu ar intelege ,scriu de la calculatorul Catalinei ,ferit de priviri care rid in micimea lor.Catalina mea e trista ,eu sunt trista
Aceleasi incertitudini ne macina si pe noi dragele mele.
Camelia ,esti modellul meu de curaj,sint alturi de tine si de Cora si da Alice trebuie sa ne rugam sa trecem peste aceste vremuri cu mintea intreaga ,sa ne tinem de mina ,sa facem teama sa se risipeasca in negura uitarii.Ma bucur ca dalida e atit de frumoasa vazuta din
virful penelului Corei.
Ma simt deja mai bine ,va trimit gindul meu si dragostea mea.Dumnezeu sa ne lumineze mintea si sa ne aiba in paza pe toti
Va sarut pe toti si va astept aici unde sufletul respira de bunatate .
Nu stiu ce e cu noi toate azi…atata tristete.Eu cred ca mie mi se trage de la Dalida…doamne ce viata a avut femeia asta.As vrea sa fiu singura si sa pot plange in voie,dar nu pot fiindca mamele puilor trebuie sa fie puternice mereu!
Ana draga mea vino tu cu entuziasmul tau in casuta noastra.Te rog nu ne parasi.Sau tu Muritor ,ce e cu voi?
Dumnezeule Cora, m-ai privit cumva intr-o oglinda ??!Parca ai fi scris despre mine (in postarea ta de la ora 11 fix a.m – ce paradox !!!!) ….
Eu nu vreau sa vorbesc , asa cum am mai spus-o, despre temerile mele, ce dureaza de-o vreme…am o perioada extrem de dificila, cea mai dificila din ultimii 10 ani…sunt confuza …oricum nu vreau sa vorbesc despre asta, am intels ca sunt lucruri mult mai rele pe pamatul asta…si oricat de rau ma doare sufletul, si oricat de grea imi este povara trebuie sa merg inainte…..
O sa-mi bandajez ranile inimii ori de cate ori ajung in mijlocul vostru, si o sa-mi fie bine si o sa renasc candva…stiu asta …chiar daca va fi intr-o alta lume….
camelia, nina cred ca ceva in univers nu functioneaza bine, cineva acolo se joaca la „butoane”…de suntem cu totii atat de apasati de griji, nevoi, insingurari….
Alice, ti-am scris si pe mailul tau din redactie astazi, ti-am forward-at mailul trimis aseara…habar n-am de ce nu a ajuns….
acum trebuie sa fug la munca
va imbratisez pe toti cu drag
Asa e draga mea Monica, avem nevoie sa ne tinem de mina impreuna sa trecem peste
perioada asta apasatoare .Ma iertati pentru greseli , ma scund de colegi ,care oricim nu ar intelege si ar face un motiv de batjocura .E si mai trist pentru ca nici Catalina nu e linga mine, Antonia cea mica si draga e bolnava si are nevoie mai mult ca oricind de imbratisari
si multa dragoste.
Sunt trista,speriata,si totul in jurul meu e strain.Poate la ceas de seara departe de aceasta lume va voi regasi .
Va astept
Nina, ce a patit micuta Antonia ?! putem sa o ajutam in vreun fel pe catalina, pe antonia ?!
si puiul meu avea febra dimineata, insa o dau pe caninii cei rai ce dau sa iasa si care-o necajesc destul de tare , sper sa nu fie altceva…
Cat despre greseli nu cred ca se mai supara cineva daca nu nimerim cratima – din viteza , ca mai pierdem cate un”i” – pe drum, ca mai mancam cate o litera – de foame ….poate numai alice , dar in marea ei bunatate cred ca intelege fondul si nu forma expunerii noastre, cu toate ca uneori forma este cea care intregeste fondul….
SI mie mi-e dor de ana, de muritor, de catalina si de leda – chiar daca mi-a replicat rautacios ca nu-i stiu adresa de mail a lui alice..nu am memoria numerelor de telef, cat pe-a adreselor de mail nici atat..eu scriam de la serviciu,iar colectia mea de tangouri, sta la loc de cinste in biblioteca mea de acasa (nu ca simteam nevoia sa ma scuz, leda – vroiam numai sa te lamuresc asupra scaparii mele….)
cora, esti mai bine ?! esti acasa ?! inca despachetezi?! sunt nerabdatoare sa-ti citesc materialul despre Dalida, te-am declarat inca de aseara castigatoare,stiam ca ai pus in cuvinte toata simtirea ta, toata trairea ta, stiam ca-i creionat frumos figura minunatei Dalida…astept sa-l regasesc in paginile revistei.
eu n-am chef de munca, nu-mi ies socotelile astazi….imi tot dau cu virgula !!!
hai , ziceti ceva !!!
ei da!!!! monica, chef de munca……un capitol cu greutate la o ora 14:30!!!! stai sa vezi mai spre sfarsitul saptamanii. daramite mai spre sfarsitul lunii. stiti, pauzele de cafea sau ceai, care cum, s-au transformat in pauze de citit blogurile pe pagina revistei. e o schimbare……si mi-e bine 🙂
Dragele mele, va iubesc mult, dar va rog nu ma judecati gresit. Am o perioada mai grea – Antonia mea mica si draga a facut scarlatina, groaznic, groaznic, groaznic……
….. in cateva zile voi incepe sa rezolv si niste probleme juridice care ma macina de ceva vreme.
Dar ma voi gandi la voi tot timpul si voi trage cu ochiul, atat cat voi putea, la toate minunatiile de aici.
Rautati nu am. Am taceri fara vina. Am punctari , prea seci poate, informari rigide de metronom, voce baritonala (in scris), pasul apasat (numai eu stiu ce ma apasa). Mai ceva timp uitat prin sertare si puterea sa ma uit in zare dupa ceva raspunsuri banale. Nu am talent, uneori nici blandete, nu am capaciatea de a plange in vers sau in fraza, nu stiu sa impart durerea in grup dar stiu sa ascult. VA ASCULT.
Cora, Catalina, Monica… voi toate..
daca asta este o consolare… cam asa e atmosfera si la mine si cam peste tot… lumea e data cu susul in jos (sau invers). Eu nici macar nu mai stiu daca motivele temerilor mele sint adevarate sau fabricate de mine din cauza atmosferei de la serviciu. Trebuie sa rezistam … Urasc felul in care am ajus sa traiesc… dependeanta de bani, de serviciu … in loc sa ma bucur de puiul meu, de familia mea… ma duc acasa incruntata, ma framint noaptea in somn ca o bezmetica… Asta nu sint eu, ca sa fie clar!!! Eu puteam sa traiesc cu mai putin (si aveam mult mai mult) si puteam sa ma bucur efectiv de fiecare clipa!!!
Urasc toate sedintele astea nesuferite unde se repeta intr-una strategii rasuflate de marketing si de cum sa ne ajutam clientii (adica ce sa facem sa nu-i pierdem si sa facem profit… profit la infinit…).
Fetelor sa fim tari si sa nu-i lasam sa ne fure viata!!!
Citind cele scrise de voi, dragele mele, imi vine in minte o perioada cand nu aveam puterea sa ma impac cu soarta iar sufletul meu ars, zdrobit imi dadea dureri trupesti. Imi amintesc doar ca repetam intr-una, ca intr-un ritual: „sunt rezistenta, sunt desteapta,va fi bine, Doamne, iti multumesc pentru tot, chiar daca acum mi-ai dat suferinta”.
Nu e deloc usor sa duci cu tine o povara, nu e deloc simplu sa pari tare in fata celorlalti, mai ales in fata copilului. Camelia, vei vedea mai incolo, nu foarte repede ca toate aceste incercari vor aduce ceva bun cu ele. Acum cand privesc inapoi stiu ca toata suferinta mi-a dezvaluit noi fetze ale vietii, ale familiei, ale dragostei. Si nu regret nimic.
Suntem FEMEI, suntem splendide, suntem frumoase, nu datorita liniilor si formelor ci pentru ca frumusetea femeii poate veni si din alte insusiri.
Va las cateva randuri semn ca si barbatii pot iubi, dar in felul lor.
Octavian Paler, rac ca si mine (el nascut pe 2 iulie, eu pe 3 iulie, offf ce zodie complicata dar atat de frumoasa!!!), indragit vad ca si de ana, scria:
„Cred că dragostea ne ridică în propriii noÅŸtri ochi. Åži cât de mult ai vrea să fii aÅŸa cum te vede celălalt! Ai dori, ÅŸi chiar încerci, să micÅŸorezi distanÅ£a dintre ceea ce ÅŸtii că eÅŸti în realitate ÅŸi ceea ce intuieÅŸti că vede în tine cel pe care-l iubeÅŸti”
Stia ca fiecare are dreptul la dezamagire. Credea ca pamantul e singurul loc in care se putea crea paradisul. Si nu e adevarat?
Catalina,
imi pare rau pentru fetita ta!! sanatate multa! si sa se recupereze cit mai repede!
ca bine zici iana draga…..si la voi se „sparg” unii in strategii de marketing?! e greu sa-i tolerezi…. e cumplit sa-i si asculti, cat de impartasit idei furate din tratate scrise mestesugit prin tari straine…nu mai zic….in ce lume traim !!!
Tocmai ti-am citit postarile de pe pagina simonei, nu am lucrat nimic astazi, nu-mi iese nimic, stau pe blog si citesc tot , citesc printre randuri ….vreau sa m-ambat cu vorbe,vreau sa m-ametesc cu metafore vreau sa ma pierd in hiperbolele minunatei alice….vreau hrana pentru sufletul meu…va vreau pe toti aici…aprope….
Oare o sa veniti ?!
Leda, nu m-am suparat pe tine….macar aici imi rezerv aceasta bucurie de a nu ma supara pe nimeni, pe nimic, si crede-ma nu ma poti supara tu cam cat pot duce eu….am antrenament ….
Catalina, iti inteleg supararea , despre scarlatina nu prea stiu nimic, dar ma documentez…
va imbratisez pe amandoua si ma rog sa treceti repede de beleau asta….
Monica,
eu nu sint buna la politica, eu nu sint buna la scris… in US politica e o practica in companii.. problema e ca sint mereu aceleasi fraze de genul: noi sintem cei mai tari, impreuna o sa rezistam. Sa rezistam la ce? E o firma de contabiltate: taxe, audit, evaluari. etc… sa ne ajutam clientii e o froma de a spune: sa le oferim mai multe serivcii, mai multa consultanta si le luam mai multi bani, ca tot e criza si n-ar strica sa iesim din criza mai bine decit am intrat… Nu ma deranjeaza ideea de afaceri, de bani, de facut bani… dar, macar cu noi, angajatii nu face ocoluri pina la arcul de triumf… spuene-ne clar ce si cum si nu ne aburi degeaba ca nu sintem prosti.
Camelia,putem sa vorbim despre orice nr doare si ne bucura,asa ne-a invatat Alice si toti cei de aici.Sa stiti,eu contez pe voi,stiu ca nu suntem singuri,vibram,ne chemam,suferim si ne bucuram in ritm de tango!Ah,ce frumos!Va vreau!
Ha! HA! Iana, si eu am avut ieri o sedinta de-asta cu :sa rezistam si sa luam, daca putem, produsele/clientii/finantele celor ce nu au rezistat sau au abdicat. In SUA sau aiurea „politica” e aceeasi.
Muritor,mi-e dor de tine!
Sintem globali Leda draga mea…
e normal sa fie peste tot la fel… lumea ajunge sa fie prea mica, iar planeta neincapatoare…
Criza are ceva bun in ea… reduce poluarea, planeta avea nevoie de criza asta, noi, in inconstienta noastra si in fuga noastra de a avea o casa mai mare, o masina in plus, multe haine si posete din alea cu „litere” cum zicea una dintre voi pe aici… noi sufocam planeta si nici prin cap nu ne trece ca o facem in detrimentul nostru si mai ales al copiilor nostri. Lasa sa mai stea fabricile un pic inchise si noi sa mai lasam masinile prin garaj si sa mai luam si metroul, trenul, autobozul… Sa mai purtam si anul acesta posetele cumparate anul trecut ca parca ar mai merge un an , nu o sa murim…
Sa vedem in sfirsit ca valoarea pe care o puneam pe casa noastra si pe masina noastra e doar relativa, ca uite vine o criza si casa ta scade la jumatate sin valoarea pe care stiai tu si masina ca ta se dau acum 2 la pret la una… 🙂
ce lume nebuna… si noi o sustinem fara sa ne dam seama!
Il iubesc ,declar deshis, pe DAN PURIC.
de ce pe Dan Puric si nu pe .. Brad Pitt (am dat un nume la intimplare, da? ) 🙂
Draga Camelia si Nina sunt alaturi de voi si vreau dintoata inima mea sa treceti de zilele astea urate … Nu va pot dori decat sa aveti putere…
Ii urez sanatate multa fetitei tale Catalina intr-adevar Scarlatina nu e boala usoara si sa ai rabadare …
Iana…de-as avea o masina… Ma inghesui zilnic in metrou si reusesc sa incap doar in al 3-lea tren. Inghet in tramvaiul neincalzit, imputit de mirosuri, tinandu-am cu disperare de poseta mea de gospodina (nu de alta, dar nu as vrea sa umblu IAR dupa buletin pe la politie). Daca m-ar afecta pe mine doar criza asta, lumea ar fi intr-un echilbru perfect. Dar asa, stai linistita ca pe cei cu masini somptuoase nu sunt deranjati deloc.
Fetelor, doar ce am citit (azi nu prea am de lucru… se pregateste lumea de petrecerea de Craciun si noi cam shomam) .. asadar am citit : Catalin Botezatu 42 de ani? asa tinerel e? eu traiam cu impresia ca e mult mai aproape de 50… sincer si arata ca ar fi aproape de 50 de ani.
Am lipsit toata ziua de la scris, sunt si eu cu fetita la doctor pentru radiografii, dar va gasesc stranse pe toate aici, acasa, si ma induiosez, si ma imbarbatez de toata feminitatea voastra splendida. Sa mergem impreuna in port, sa plangem de dor, sa cantam ca sirenele, sa rugam cerul, sa imploram marea sa ne aduca repede vapoarele in port, si barbatii, teferi si senini, acasa.
Catalina, sanatate multa Antoniei ! Tocmai acum, de sarbatori. Sa fii puternica, pentru ea. Ce greu ne e cand sunt piticotii bolnavi. Imi pare tare rau.
Multumesc dragelor ca ati fost (si) alaturi de mine. Mi-e ceva mai bine…
Chiar si Leda, a carei duritate m-a izbit, pur si simplu, este cu noi si ne asculta. Cea „fara rautati si cu taceri fara vina”, care nu stie sa imparta durerea in grup. Nici eu nu am stiut, pana acum cateva zile…
Iulia, ai suferit si tu si ai invatat multe din asta, ai devenit mai inteleapta. Ma bucur pentru tine si iti multumesc pentru cuvintele de alinare. Se spune ca Dumnezeu ii incearca pe cei pe care vrea sa si-i apropie. Doar ca eu…; stii, sper sa nu-l dezamagesc pe Dumnezeu.
Eu urasc suferinta fizica. Si mi-e frica de ea. Si ma revolt…Nu pot s-o accept pur si simplu, decat ca pe o plata pentru ceva ce-am gresit, ca pe o pedeapsa. Si este o pedeapsa, pana la urma…
Stiu ca Lui ii datorez tot ceea ce este mai bun in viata mea. Dar mai am de invatat …si sa iubesc, si sa sper, si sa ma rog…
Dragele mele,va regasesc parca un pic mai tonice,sau doar mi se pare?
Monica te pup,stii vad ca noi cam trecem prin aceleasi faze simultan,ciudat ,nu?
Catalina imi pare rau de copila ta,ce urata boala,puii mei nu au avut ,dar stiu ca e destul de rau.Lasa ca trece si va fi bine.Ce-o fi cu Ana…nici un semn.
Alice si tie numai bine,ce e cu Nana ta draga?Aveti grija de voi!
Camelia esti mai binesau mi se pare ?ma rog pentru tine!
Camelia,
Nu cred ca exista cineva care sa nu urasca suferinta fizica si sa ne fie frica de ea ..Unii o spun altii Nu
Suntem tari in fata celor pe care-i iubim dar stringem din dinti cand nimeni nu ne vede…
Oricum vreau ca pe chipul tau sa rasara zimbetul si sa ai putere sa poti indura…
asa este Monica draga mea, e foarte greu cind te ascunzi, tu stii cel mai bine , emotia te sugruma, teama ca taina ta poate fi descoperrita iti da fiori.Crede-ma daca sti ca pe unii
i-ar ajuta macar un pic as spune lumii intregi ce fericita sunt cind ma scutur de toate rautatile si vin aici in casa acesta minunata. Dar nu ajuta,si atunci incerc sa arunc pe furis o privire.
Camelia si eu cred ca esti mai bine acum ;si de Ana mi-e dor ,si de inteleleptul muritor.
Va simt un pic mai impacate dragele mele.Si eu ma voi ruga pentru Nana si Antonia sa
se faca bine si pentru noi toti sa depasim aceasta perioada grea.
Dumnezeu ne va ajuta ,sunt convinsa.
Alice iti multumesc a cita oara ca ne-ai adunat intr-un loc subilm unde raul nu ne poate atinge.Stii ca te iubesc si simt ca ti-e mai bine
O iubesc si pe draga mea Catalina si lacrimi imi curg pt sufletul ei incercat .Dar vom trece
si peste asta.
Va imbratisez
Multumesc muuuuuult pentru ca sunteti alaturi de mine, dragele mele!!!!!! Va iubesc sincer si neconditionat prietenele mele de suflet.
Dar ce se intampla cu tine draga mea Ana, imi lipsesc imbratisarile tale tare mult. Si tu mi-ai lipsit, inteleptul nostru Muritor, salvatorul meu . Sunt sigura ca stii foarte bine de ce-ti spun asa. Si in acest moment cred ca Ana are nevoie de colacul tau de salvare.
P.S. Sunt fericita, Antonia a inghitit cateva linguri de supita. Si va pupa pe toate si pe toti.
Iana draga,asa,pur si simplu,ma crezi?Cum ar fi :de ce Iana si nu Dana?!Simti diferenta?
Catalina,te pup!Sunt langa voi!
Alice,sunteti bine?E minunata Ilona,o frumoasa ,o papusa,niste ochi superbi…
Alice „tese” dar nu panze de paianjen ci articole, iar in vremea aceasta „Ulise” al ei este pe mare. Din lacrimi innodate in barba, surasuri nascute din amintiri frumoase, batai de pleaope si sclipiri de geniu va aparea revista si luna aceasta. Noi veghem cuminti, in tacere, si asteptam minunea.
Leda, m-ai facut sa rad si sa plang!!! Asa e, tes articole precum Penelopa, fiindca Ulise al meu e plecat pe mare, l-am alungat cu geloziile mele. Tes nemarginiri de articole de matase. Pun pe andrele si ochiurile unei carti noi. Tes si plang. Plang si tes… Am sufletul ghem. Dar referirea ta m-a obligat sa-mi amintesc de poezia lui Sorescu, „Ulise”, si sa pricep, inca o data, cu intelesurile asezate in versuri, de ce mi-a plecat Ulise pe mare. Si sa-mi imaginez cam ce-o fi gandind el acum, ezitand, ostenit, in fata drumului de intoarcere. Am ras. Am plans. M-am rugat. Iar am plans. Am zambit. M-am rugat. „Doamne, adu-mi barbatul acasa, aduna-l de pe mari, imblanzeste-ti valurile, imblanzeste-i inima…”
Ulise
Când mă gândesc ce mă aşteaptă şi acasă,
Porcii aceia de peţitori,
Beţi chiori, slinoşi pe armurile din cuier
Jucând toată ziua table
Până li se înmoaie şi muşchii şi zarurile,
de-a valma,
Că numai de însurătoare nu mai sunt buni
Chiar de-ar cere în căsătorie o babă
Mai ceva decât Penelopa
(O fi îmbătrânit, într-adevăr şi ea?)
Şi femeia aceea, plângăreaţă, pe de altă parte,
Care ţese-n neştire, de nervi,
De zgripţuroaică ce este, să încurce ea toate
firele de pe lume!
Parcă văd că mă ia de la poartă-n primire:
– Unde-ai putut să fii până acum?
– Am făcut războiul Troii, nu fii scorpie…
– Bine, bine, dar Agamemnon al Clitemnestrei
Cum de-a scăpat mai devreme, că a şi putrezit
până acuma,
N-aţi avut toţi acelaşi război?
– Am rătăcit zece ani pe mare, întrucât Neptun…
– Fără Neptun, te rog, spune clar
Cu cine?
Şi chiar până acum?
Chiar până acum?
Ce mare-a fost aia?
Of, să-mi fac o căsuţă
Aici pe valuri,
Să-mi ridic un cort în colţişorul ăsta
Mai ferit
ÃŽntre Scyla ÅŸi Caribda.
Intre Scylla si Charybda, grea cumpana si mare primejdie, aparent fara iesire, dar Ulisse poate sa-si fie siesi egal si sa reuseasca. Biata Scylaa, prefacuta de vrajitoarea Circe in monstru marin, inghitea acum nave si corabieri. Charybda, fiica a lui Poseidon si a Gaei, salbaticie fara seaman, ii inghite pe toti cutezatorii ce indraznesc sa ajunga in preajma ei.
Omul tau, barbatul tau, trebuie sa se intoarca acasa!
Buna dimineata! Iar nu sunteti acasa la noi fetelor? Alice,te imbratisez de cu dimineata ca sa fiu prima.Draga mea,stii ,ma gandeam si eu si teseam in mintea mea o mica povestioara.Si o sa ti-o spun.
E iarna 2035.Eu sunt o batranica frumoasa(!) si stau si tricotez pe balansoarul meu,langa soba.Langa mine patru nepotei sunt numai ochi si urechi.Si eu le povestesc…si le povestesc.Si atunci nepoata mea cea mare intreaba:
-Bunico,mai spune-ne odata povestea aceea despre Alice in Casa viselor !Nu-i asa,bunico,ca este Alice Nastase ,scriitoarea despre care am invatat la ora de Limba Romana?Chiar ai cunoscut-o ,chiar ai vorbit cu ea?
Si eu atunci povestesc despre tine,cum ai reusit tu sa aduni in casa ta a viselor o mana de oameni care au devenit prieteni si au trait asa fericiti pana la adanci batraneti…
Camelia,Nina,Catalina,Ana,Muritor,Monicuto,prieteni dragi haideti cu totii acasa ,mi-e asa de dor de voi!!!
iti doresc sarbatori traite in liniste, liniste cu tine insati…
o melodie care o sa-ti placa mai jos… sunt la fel catine
http://www.youtube.com/watch?v=9UxnHhWnZEA
Multumesc frumos Alice.Multumesc pt ca m-ai invitat in mijlocul prietenilor tai buni si vechi. Nu cred ca e cazul sa ma prezinti.pot s-o fac si singur…BUNA ZIUA dragi prieteni buni si vechi ai Alicei,numele meu este Cristi si sunt dependent de Alice de pe vremea cand a invatat sa scrie prima litera,va rog sa ma ajutati,iar eu nu va voi ramane dator prea multa vreme,Va multumesc frumos.Alice draga nu cred ca a fost prea greu,am avut emotii…Inca mai am.Cred ca daca nu as avea emotii,as rata clipele in care voi femeile redecorati tandretea,gratia,delicatetea…Chiar crezi ca mi-as permite asta in fiecare zi?
Cristi, pari ireal cu delicatetea si frumuseta ta? De unde ai venit? Noi, intre timp, ne-am mutat in alta parte, ai vazut cum functioneaza lucrurile aici? Ne adunam toti pe postarea cea mai recenta, apoi ne mutam pe alta. De unde vii, asa neindemanatic? Fetele mele dragi de aici, si Muritorul, cel mai intelept dintre noi, iti vor explica. Ramai cu noi. Repet, pari ireal, ma sperii, ma induiosezi, dragul meu, cu adevarat…
Bine ai venit, Cristi. Bine ai venit printre gandurile noastre.
De obicei nu dau comment-uri pe bloguri dar postul tau m-a fortat sa o fac. Felicitari pentru site!