Dor, flacara si eroi cazuti

De ce oriunde in tara asta e mai frumos decat in Bucuresti? De ce, de fiecare data cand evadam din orasul nostru ne rascoleste pofta de-a ramane, de tot, oriunde altundeva?

Am asistat la seara de deschidere a festivalului medieval de la Sibiu. I-am vazut defiland pe copiii dragi, David si Matei, imbracati in costume de cavaleri, si am aplaudat jocurile de flacara si lumina si muzica ametitoare, splendida, cu parfum de epoca glorioasa.

Stiu ca poate suna nepotrivit sau nepoliticos, dar am avut un moment de ras si de naucire cand am dat peste o placa comemorativa asezata pe pavajul din piata mare a Sibiului. Un dreptunghi metalic, ca o trapa, pe care scria “In memoria eroilor cazuti, in decembrie 89…”. Copiii mei au intrebat amandoi intr-un glas: unde au cazut? Aici, in groapa asta? Sunt acolo, sub trapa, oameni care au cazut?

P.S. Am pornit spre Budapesta cea splendida. Pun pariu ca, de indata ce vom ajunge, ma voi gandi cum sa fac sa ne mutam acolo…