fbpx
„Doamne, n-am genunchi să-ți mulțumesc! – Magda Isanos“

Vine Nina Cassian!

de

Sa ma iertati… Am desfacut din lanturi tristetile si am lasat amaraciunea sa ne invadeze pe toti, in zilele din urma. Dar dincolo de revoltele si disperarile mele, miracolele au continuat sa se implineasca, restabilind un echilibru venit de deasupra intelegerii noastre.

Au venit din tipar -si sunt atat de frumoase!- cele doua volume ale Ninei Cassian pe care le-am editat noi, Cartile Tango! „Confidente fictive” este un volum de proza, o colectie de povesti de dragoste asezate sub un titlu care sa le salveze de la intelegerea cruda. Fictive?  Cum spune insasi Nina Cassian: „Cat de fictive sunt ele? Desi scrise la persoana intai, m-am travestit intr-unul sau doi barbati, intr-o femeie batrana (cand inca nu eram), in sase participanti la o inmormantare, am combinat doua personalitati intr-una singura, am inventat intamplari si caractere etc. Ceea ce trebuie sa subliniez- ca o dovada, poate, a moderatei mele imaginatii- e ca toate cele de mai sus (mai ales esecuri) LE-AM TRAIT!”

Cat de tare m-am regasit in descrierea Ninei Cassian, in abordarea „fictiva” a esecurilor, in puterea sa de-a merge mai departe dupa exercitiul miraculos al exorcizarii tristetii prin scris, dupa sublimarea deznadejdii in literatura! „Zeitele” mele troneaza in topul literaturii de fictiune, durererile mele „fictive” s-au inlantuit, literar, intr-o carte care e insasi viata mea. Asa cum „Confidentele fictive” asaza, sub aceeasi coperta splendida, (realizata de colegul meu Ionut Banuta), povestile de dragoste, istoriile de tradare si sfasiere din iubire ale marii scriitoare. Confidentele Ninei Cassian va vor durea, va vor aminti de propria viata, va vor bantui cu intelesurile si cu neintelegerile lor! (Una dintre povestiri se numeste „Atat de grozava si adio”. Am plans si am ras citind-o. Stiti de cate ori mi s-a spus si mie- si voua, sunt sigura!- iubita mea, tu esti prea mult pentru mine, esti minunata, ma coplestesti, tu esti deasupra vietii mele de rand si-a pretentiilor mele absurde, pamantene, tu esti atat de grozava si adio…?! )

Despre intamplari ca aceasta si despre alte intamplari ciudate ale dragostei a scris Nina Cassian. Si a scris versuri splendide de dragoste in volumul „Spectacol in aer liber”. Dar, mai presus de foile de hartie nobila, pe care le vor saruta mainile noastre, ma bucura vestea pe care v-o impartasesc, cu mandrie, cu emotie, cu evlavie. Nina Cassian vine in Romania! Va fi alaturi de noi cand vom lansa cele doua volume, intr-un eveniment care va depasi cu mult granitele mondene trasate, de obicei, unor asemenea intalniri. Luni seara, pe 10 noiembrie 2008, Nina Cassian va sta de vorba cu cititorii sai, va raspunde la intrebari, va da glas propriilor amintiri si emotii. Iar noi ii vom canta „La multi ani”, pentru ca noiembrie este luna aniversarii domniei-sale.

Dar mai inainte, vineri, pe 7 noiembrie, la ora 13.00, o vom intampina la aeroport. O asteptam cu flori, o asteptam cu carti legate in coperte de dor. Cei care vor fi alaturi de noi vineri la pranz, cand avionul plecat din America ne-o restituie, pentru cateva zile, pe Nina Cassian, sunt cei care vor primi si dreptul de-a veni la intalnirea de luni seara, acolo unde nu e loc decat pentru prieteni, pentru cei care stiu sa pretuiasca iubirea, sa iubeasca cuvantul. Va astept. Imi doresc s-o cunoastem impreuna pe Nina Cassian si sa-i ascultam cuvintele, intr-o intalnire dincolo de care, credeti-ma, nimic nu va mai fi la fel ca inainte.

  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
Categorii:
Confesiuni

Comentarii

  • Ma bucur pentru reusita vostra… chiar am citit in ultimul numar din revista ca vor aparea cartile Ninei Cassian. Alaturi de cartile scrise atat de duios de Cella Serghi, vorbele mestesugite ale Ninei Cassian ma ung pe suflet. Iar interviul de acum cateva numere cu dansa a fost citit pe nerasuflate. Si am mai fost citit inca o data ..si inca o data. Parca de fiecare data mai descopeream un inteles ascuns si plin de intelepciune.

    Din pacate timpul este impotriva dorintei mele de a fi prezenta vineri la aeroport. Insa o sa fiu cu sufletul langa voi si ma voi bucura pentru bucuria voastra.

    Anca 4 noiembrie 2008 11:16 Răspunde
  • Nina Cassian este in Romania pentru ca exista Tango. Ne vom inclina in fata domniei sale,ii vom sorbi cuvintele si ii vom savura cartile. Insa,dincolo de reflectoare, este meritul tau, Alice,pentru acest regal. Te imbratisam pentru lupta ta si pentru aceasta extraordinara lectie de eleganta.Esti..atat de grozava si..nu iti spunem adio, ci te iubim.

    Andreea 4 noiembrie 2008 17:25 Răspunde
  • Felicitari, felicitari, felicitari!!!
    Regret nespus ca nu sunt in tara, sa vin, sa ascult, sa ma bucur cu voi, de voi. Dar voi fi cu gandul acolo si imi voi trimite prietenii iubitori de carte, de arta, de frumos, sa va fie alaturi. E o mare realizare, felicitari, Alice!
    Raman cu nostalgia vremurilor in care faceam si eu lansari de carte, stangaci, dar din tot sufletul, la Diverta..O sa cumpar cartile, sa le asez pe „noptiera zeitelor” si sa imi alin, astfel, dorul de casa, de poezie, de literatura, de oameni dragi si de valoare.
    Va imbratisez cu gandul si sa faceti o lansare minunata, cu toata sensibilitatea si daruirea cu care ne-ati obisnuit.

    Andreea 5 noiembrie 2008 0:40 Răspunde
  • Am selectat cateva citate din poezia Ninei Cassian. Cele mai multe le-am ales cu gandul la Andreea dintai (si de pe urma in inima mea) si la cealalta Andreea si la Anca si la toti cei care stiu ce-nseamna sa simti ca se poate muri din iubire ranita. Intr-o zi otravita de greseli, poezia Ninei Cassian mi-e antidot de moarte.

    Te-am asteptat, pina-n zori,/ noaptea toata./ Vinul lincezi in urcior,/ fu piinea pe masa, uscata./ Si cind a fost zi-ntr-adevar/ – si-asa avea sa ramina – / mi-am scos cu o mina batrina/ floarea din par.

    Am visat azi-noapte sarutari,/ Cimpuri de garoafe zdrentuite./ Soarele cu zveltele-i cutite/ Injunghiase cele patru zari – / Singe picura pe sarutari.

    Pot sa dorm si sa visez pe gura ta,/ sa cint si sa mor pe gura ta,/ inca si inca;/ gura ta, rada adinca/ in care-nnoptez dupa drumul cel lung,/ in care ajung si nu ma mai satur sa-ajung…

    O, sint geloasa pe apa pe care-o bei/ si pe cuvintul pe care-l spui,/ pe rasuflarile tale albastre…/ Sint geloasa pe-aceste nedrepte/ pauze dintre gurile noastre!

    Nu pot sa cred ca dormi/ in timp ce singer/ si nici ca somnul ti-e vegheat de ingeri./ Nu pot sa cred ca dormi/ cind eu ma surp,/ atinsa de al lumii zimbet curb…

    Dansez – si miinile-mi cad la pamint/ ca doua ancore. Palida sint/ pentru ca nu ma iubesti.
    Fumez – si fumul, in panica orei,/ ma sugruma ca esarfa Isadorei/ pentru ca nu ma iubesti.

    Griu de ianuarie, dragostea mea/ – iarba scurta… Nu voi avea/ de la tine, nici boabe, nici piine in dar/ Se anunta viscole mari.

    Iubesc candoarea somnului tau lung/ si timbrul suspinat, stirnit de vise/ pe care, cu saruturi, le alung,/ intiparind pe buzele-ti inchise/ o floare cu petale stravezii/ – care dispare cind se face zi.

    Un singur gind alung, si-l ocolesc/ ca un agnostic, ca un slab de inger./ Ma-mpotrivesc naiv si nefiresc,/ de-a presupune (singer! singer! singer!)/ ca ai muri… curind, sau mai tirziu./ Nu stiu. Nu vreau. Nu stiu. Nu vreau sa stiu.

    Iata ca-ti pun parafa de sfirsit/ chiar tie, mare iubire, mare iubire…/ Taraful a plecat, paharele s-au golit,/ si-am ramas in patul nuptial, fara mire.

    Se vede ca nu mi-a fost dat/ decit schimbul inelelor, ploaia, oftatul…/ Se vede ca nu mi-a fost dat sa cad in pacat/ linga trupul tau, mult sarutatul.

    Vulturul dragostei care ne purta peste-abis/ cerea carne mereu. Dar Fat-Frumos/ nu si-a taiat coapsa pina la os – / si-am cazut amindoi pe pamintul deschis./ Asa e legenda, amintita destul./ Vulturul tipa si-acum, nesatul!

    Mi-e dat sa ma smulg din privelisti/ cu sufletul nepregatit,/ cum dat mi-e sa plec din iubire/ cind inca mai am de iubit…

    Timpul e iute. Mai am cite un dar/ de pret – si caut destinatari sub stele./ S-ar putea sa-i caut in zadar;/ si-am sa ma-ngrop, ca faraonii, cu bogatiile mele.

    Cazind, ca-ntr-un vis cu securi, iata luna/ si riul taindu-ma-n doua. Repet:/ Cindva am fost una, cindva am fost una! Partea cu capul mi-o iau si mi-o legan incet.

    Alice Nastase 5 noiembrie 2008 22:36 Răspunde
  • In nopti cand soarta iubirii mele era „in deliberari”,cand (deghizate in fiinte binevoitoare) prejudecatile,ispitele sau capcanele isi croiau drum in viata mea si a omului meu,tot Nina Cassian era cea care ma salva de indoieli sau de orgoliile mele. Si tie, iubita mea Alice,iti datorez ,din nou, aceste emotii.Si ma inclin in fata ta,purtandu-te in suflet,definitiv.

    „Capcanele,ispitele,prejudecatile/ se sfatuiesc: cum sa facem?/ Pe unde ne facem intrarea/ la serbarile dragostei?/Va trebui sa ne strecuram deghizate,/cum intra ciuma-n cetate,/va trebui sa purtam masti suave,/sa zambim/cu surasul de aur al vinului,/sa murmuram nedeslusit/cantecul matasos al pierzaniei.
    Avem de invins o unitate:cuplul./Sa cautam clipa/cand fiecare se uita in alta parte,/cand isi desprind mainile ca sa se pieptene/si sa se imbrace,/clipa cand se adancesc in singuratatea somnului:/ atunci e clipa noastra,surorilor…”

    Andreea 6 noiembrie 2008 18:27 Răspunde
  • Felicitari!! Eu abia astazi 13 nov. am aflat ca poeta Nina Cassian este in tara si ca nu mai pot participa la lansarea cartilor domniei sale. Sunt o admiratoare si o cititoare a scrierilor acestei fermecatoare femei. De la gradinita, si sunt ani de atunci, cand recitam cu mult aplomb „In tara lui Mura-n gura” ca apoi descoperind-o in „Memoria ca zestre” am devenit o devoratoare a literaturii ei care m-a cucerit prin sinceritatea brutala si sfletul pe tava pus spre a invata sa iubim. Ii doresc sanatate multa, putere de a mai scrie si o mai asteptam cu alte lansari. Iar pentru Alice Nastase cuvintele mele sunt putine pentru a spune ceea ce simt cu fiecare aparitie a numarului revistei TANGO, bucurie, extaz, durere. Succes in toate si multa inspiratie.

    Magda din Romania 13 noiembrie 2008 14:08 Răspunde
  • Frumos ! ca toate frumoasele gesturi de recunostere a unei mari creatoare de frumos !
    Nu v-am citit decat volumul scris impreuna cu Aurora Liiceanu. Dar a fost de ajuns

    sa simt dorul. Felicitari!

    ovidiu 28 ianuarie 2009 19:10 Răspunde
    • Multumesc mult, Ovidiu! Te imbratisez. Inteleg ca ai vazut emisiunea, nu?

      Alice Nastase 28 ianuarie 2009 20:59 Răspunde
  • Nu stiu la ce emisiune te referi, am vazut-o pe Nina Cassian la emisiunea Marinei de la TVR Cultural.
    Urmaresc cu predilectie TVR-ul Cultural, altceva nu ma intereseaza (ba da includ aici aici si ARTE, locuiesc si prin Franta , la sotia mea).
    O citesc pe Nina Cassian din copilarie, incepand cu poeziile „naive” pentru copii si terminand cu poeziile „de inima” pentru noi, copiii mari.
    Am descoperit blogul tau datorita vizitei Ninei Cassian.
    Pana la proxima intalnire virtuala, iti doresc numai bine!

    ovidiu 28 ianuarie 2009 22:56 Răspunde
    • Da, la emisiunea Marinei ma refeream, anuntasem si pe blog reluarea ei astazi, la ora 17. Dorm cu volumul de versuri pentru noi, copiii mari, cum spui tu, langa mine, pe noptiera. Si mi-e dor mereu de Ninigra si Aligru, langa care am crescut. Eu eram Aligru, sora mea, Nana, era Ninigra… Noapte buna, Ovidiu.

      Alice Nastase 28 ianuarie 2009 23:02 Răspunde
  • In ” tara lui mura-n gura ” peisajul Ninei e atat de prezent :
    ” …iarba e subtire ca tipatul
    marea cu sclipatul
    sub plaja in camara adanca
    Cronos feciorii-si mananca… ”
    Cred ca doar Nichita Stanescu mai reuseste ” sa prinda si sa joace ” betia necuvintelor atat de ametitor.
    Urarea ta mi-a uratit noaptea pentru ca am citit-o abia dimineata.
    Dar vor veni si alte nopti…

    Ovidiu 29 ianuarie 2009 13:47 Răspunde
    • Si iti spun Buna dimineata abia la pranz… Dar vor veni si alte dimineti! Te imbratisez, dintre drumuri, dintre ganduri, dintre randuri. Si promit sa revin.

      Alice Nastase 29 ianuarie 2009 14:35 Răspunde
  • Avem sansa conversatiei care patrunde transeele sufletului aproximativ in timp real.
    Doi oameni din galaxii diferite, care se lovesc cu bucati de inima, uniti intru patima paginii scrise pentru ceilalti… sunt un consumator care se inclina in fata creatorului de minuni.
    Noapte buna,Alice!

    Ovidiu 29 ianuarie 2009 21:41 Răspunde
    • Atat de trista sunt in seara asta, ca nu stiu sa-ti raspund pe masura frumusetii gandului tau. Si n-am curaj sa iti spun iar Noapte buna, pentru ca e tarziu, si nu vreau sa-ti amarasc, inca o data, visul. Iti spun Buna dimineata, ca sa te bucuri de cuvantul meu in zori, cand poate ma voi regasi si eu dintre deznadejdi. Nina Cassian imi spunea mereu, uimindu-se in fata tristetii mele: mai ai atata viata inainte, mai ai atata de trait si de iubit, gandeste-te ca n-ai nici jumatate din varsta mea si ca toti anii care vor urma iti vor aduce miracole si splendori! Ea a fost fericita. Mi-a spus asta, si toti cei din jurul ei mi-au spus acelasi lucru. Din toata tristetea superba a scrisului ei s-a ridicat fericirea sa de femeie. Ce uimitor… Si ce dar incredibil am primit intalnind-o, cautand-o. Am sa-ti povestesc. Buna dimineata.

      Alice Nastase 30 ianuarie 2009 0:20 Răspunde
  • Buna dimineata.Cea cu care ma insotesc vindeca dureri fizice.M-a salvat si pe mine de singuratate cand am vazut-o prima oara.Ne desparte marea care ma duce aiurea dar tot ea ma si intoarce inapoi la tarm.
    Poate face si miracole, cand ciresele vor fi parguite vom fi trei pe lume, sunt fericit si-mi strig fericirea peste tot, de aceea distantele sunt la o aruncatura de cuvant.
    Sunt sigur ca vei mai fi atinsa de bagheta magica a iubirii , magicianul alearga dupa noi tot timpul.Tu faci parte dintre cei alesi.Bucura-te.

    Ovidiu 30 ianuarie 2009 7:07 Răspunde
    • Tu ai tot ce imi doresc si eu, si te invidiez, si ma bucur pentru tine, si pentru speranta pe care mi-o dai. Nu vrei sa-mi spui si tu povestea asta frumoasa pe care o porti cu tine pe mari si pe tarmuri? Mi-ar fi drag s-o cuprind in carte, si as aseza-o cu grija, iti promit, printre povestile cu noroc. Si tu i-ai putea darui cartea noastra iubitei tale, sa aiba ce sa citeasca in zilele in care va veni pe lume baietelul vostru, sau fetita… Sa te gandesti, te rog!
      Spuneam si eu, pana nu demult, ca dragostea mea e la o aruncatura de cuvant. Dar mi-au ramas cuvintele in aer, si-apoi au mai plutit o vreme, dar, pana la urma, au cazut pe pamant si s-au spart. E bine sa fie, intre distante, drumuri miloase, care sa ne duca unii la altii atunci cand ni se face dor. Pentru mine n-au fost, si am rostit, o vreme, cu glasul cinic al Ninei: „Exista-ndragostiti fericiti care raman impreuna, si-al caror sarut proaspat suna… Auziti… auziti…”
      Exista. Eu stiu ca exista. Si ma bucur, deocamdata de fericirea ta, a lor. Buna dimineata.

      Alice Nastase 30 ianuarie 2009 7:58 Răspunde
  • Alice, eu sunt inginer, mai exact ofiter de marina comerciala, limbajul meu e umbrit de raceala concretului.Vocabularul meu sufera pentru ca simt mult dar vorbesc putin si mai ales, la bordul navei comunic in engleza.
    Nu sunt un mestesugar al vorbelor si de aceea te rog sa nu-mi judeci aspru povestea pe care ti-o voi trimite in format electronic, daca imi dai o adresa de email.
    Posibilitatea ca ce am trait eu sa fie cuprins intr -o carte ma incanta.
    Iti multumesc ca mi-o dai si nu-mi ramane decat sa o merit.

    Ovidiu 30 ianuarie 2009 17:47 Răspunde
    • Poate ca tocmai exercitiul de a exprima condensat atatea simtiri da scrisului tau atata farmec. Adresa mea este alice@revistatango.ro Sunt nerabdatoare si incantata ca accepti, si sunt dornica sa citesc despre drumuri care duc la fericire, si sa mai sper, si sa mai cred. Sa-mi iau putere din cuvintele tale. Iti multumesc mult, Ovidiu.

      Alice Nastase 30 ianuarie 2009 18:53 Răspunde
  • Am facut o incercare, un exercitiu cum spui tu.Noapte buna.

    Ovidiu 30 ianuarie 2009 22:58 Răspunde
    • Iarasi iti spun Buna dimineata in miez de noapte. Am citit, cu drag, cu emotie, si-ti multumesc ca ai scris pentru mine povestea asta frumoasa si cu final fericit. O sa-ti raspund pe mail mai multe.

      Alice Nastase 31 ianuarie 2009 0:15 Răspunde
  • Pingback: Intre “a venit” si “a plecat” | Alice Nastase Buciuta

Dă-i un răspuns lui Andreea Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title