Trei festivaluri si o taina

Au fost trei mari festivaluri in acelasi week-end bucurestean. Bucharest Music Film Festival, asezat chiar in miezul orasului, la Ateneu. Bestfest, situat in Pipera-Tunari, ca un camping imens al celor indragostiti de rockul marilor trupe din tara si din lume. Si Rock the City, in Piata Constitutiei, un periplu fabulos al trupelor care ne-au luminat anii tineri.

Am ales cu greu si cu parere de rau. Mi s-a parut nedrept sa fim obligati sa optam intre Skunk Anansie si Prodigy, intre Mike and the Mechanics si Mika, intre Pendulum si Whitesnake sau Judas Priest, cand, de fapt, sansa de a-i vedea pe unii sau pe ceilalti ne apare, cel putin noua, romanilor, ca una intr-o viata. Dar eu am ales cu inima si demersul meu a fost mai usor.  M-am minunat de ampla desfasurare de forte de la Bestfest si am fost recunoscatoare celor de la Coca Cola, care ne-au poftit la distractie. Dar, pana la urma, am simtit ca nu mi-as ierta niciodata daca i-as lasa pe Mike and the Mechanics sa cante fara sa-i aud, fara sa-i aplaud, fara sa le strig numele.

Intemeietorul trupei, Mike Rutherford, este unul dintre zeii de la Genesis. A cantat alaturi de Peter Gabriel al meu, alaturi de Phil Collins al nostru, a compus marile hituri care mi-au alinat setea de dragoste si de vis (Another Cup of Coffee, Beggar on a Beach of Gold, Living Years). Iar sambata seara, cand am facut o mie de acrobatii ca sa pot lasa copiii in siguranta si ca sa fac rost de bilete (multumesc Ursus, multumesc Diana Klusch!), Mike Rutherford a cantat pentru mine, numai pentru mine, Follow you, Follow me, hitul care mi-a schimbat viata.

Am povestit intr-unul dintre capitolele din Andiamo, ultima mea carte scrisa impreuna cu Simona Catrina, despre cantecul pe care l-am auzit in adolescenta, difuzat la o emisiune nobila si curajoasa, despre compozitia dupa care mi-am proiectat apoi rostul, iubirea.

S-a difuzat intr-o zi de joi a anului 1985, la emisiunea radiofonica realizata de Adrian Paunescu, o piesa care mi l-a daruit pe Peter Gabriel pentru totdeauna. Follow you, follow me. Peter fusese, pana cu un deceniu in urma, solist al trupei Genesis, iar eu aveam doar 15 ani. De vocea lui adanca si ametitoare, de mesajul lui scris anume pentru mine m-am indragostit fara sansa de scapare. Si l-am iubit mereu pe Peter, fara indoieli, fara ezitari, fara ticneli. Ca pe un sfant. Ca pe cel mai bun prieten din lume.

Stay with me,
My love, I hope you’ll always be
Right here by my side if ever I need you
Oh, my love,
In your arms
I feel so safe and so secure,
Everyday is such a perfect day to spend
Alone with you.

I will follow you, will you follow me
All the days and nights that we know will be
I will stay with you, will you stay with me
Just one single tear in each passing year… Barbatii vietii mele: Peter si Paul

Am aflat in week-endul celor trei festivaluri bucurestene, la aproape trei decenii de cand am auzit cantecul pentru prima oara, ca Follow you, Follow me este compozitia lui Mike Rutherford. Am aflat, probabil, cu tulburarea cu care Catul Bogdan a descoperit ca scrisorile lui Lorelei sunt ale lui Luli,- daca mi-e ingaduit sa fac o asemenea comparatie peste timp, peste arte, peste vieti…

Follow you, Follow me este asezat pe note si ritmuri miraculoase de catre Mike Rutherford impreuna cu Tony Banks si Phil Collins, iar versurile, din care eu am citat de atatea ori, atribuindu-le in sufletul meu lui Peter Gabriel, sunt scrise integral de Mike Rutherford. Mike cel ce a cantat intr-unul dintre festivalurile aceluiasi week-end care, din fericire, din pacate, a vrut sa lumineze Bucurestiul mai mult decat putea el duce. Am aflat cu recunostinta, cu emotie, cu lacrimi in ochi, cu iubire mare in suflet. Cu uimirea ca, iata, mi-a fost dat sa ascult live Mike and the Mechanics, prietenii mei dintotdeauna, si sa descopar chiar o taina a mea. O taina pentru care, probabil, nu fusesem pregatita pana acum.

Pe ce melodii ne indragostim?

Si daca vreodata am sa fiu pedepsita sa uit ca il iubesc, daca vreodata, atinsa de vreun ciob de oglinda otravita, imi va impietri inima, cu ultimele puteri am sa scot din cutiuta cu minuni melodiile noastre. Si ascultand din nou, impreuna, cantecele care ne-au facut sa ne prabusim unul in sufletul celuilalt, poate ca ne vom regasi iubirea dintai.

Am ascultat Abba in seara in care ne-am imbratisat, in joaca, parca, pentru prima oara.

http://www.youtube.com/watch?v=Os_bSwg02J4

Ne-am tinut de mana, pentru prima data, ascultandu-l pe Sting.

http://www.youtube.com/watch?v=KX4jAplZb0Y

Si apoi, cand ne-am sarutat mai intai, n-am mai auzit muzica, desi stiu sigur ca discul mergea mai departe. Numai ca nu mi-am mai putut aminti niciodata ce cantec ni s-a asternut, atunci, drept fundal. Se oprisera clipele, sunetele, luminile.

Si au venit apoi primele noastre drumuri insotite de Norah Jones.

http://www.youtube.com/watch?v=nkcIoI7gDow

Si noptile noastre de patima si sfasiere, in care ne-a fost calauza Sarah Mc Lachlan. La muzica ei ma voi intoarce mereu, ca sa ma regasesc pe mine, cea care a aflat raspunsul pentru toata viata. Si pentru toata moartea.

http://www.youtube.com/watch?v=uy0yeEy9zzA&NR=1

I will be the answer
At the end of the line
I will be there for you
While you take the time
In the burning of uncertainty
I will be your solid ground
I will hold the balance
If you can’t look down

If it takes my whole life
I won’t break, I won’t bend
It will all be worth it
Worth it in the end
Cause I can only tell you what I know
That I need you in my life
When the stars have all gone out
You’ll still be burning so bright

Cast me gently
Into morning
For the night has been unkind
Take me to a
Place so holy
That I can wash this from my mind
The memory of choosing not to fight…

Iar ca dar de nunta, Peter Gabriel a scris pentru noi, doar pentru noi, o carte a dragostei. Luandu-ne, pentru totdeauna, dreptul de a uita.

http://www.youtube.com/watch?v=6nZGv8VTBVE

Pe ce melodii v-ati indragostit? Am vorbit si am ascultat cantecele despartirilor noastre, dar Simoniq ne-a rugat, inteleapta, senina, sa vorbim si despre cantecele iubirii.

Despre dragoste si Peter Gabriel

Am conversat cu Alexandra Ivan despre dragoste si despre cuvinte asezate in carti si in reviste. Am stat de vorba firesc, asa, ca intre fete, cum stie ea sa te invite la confesiune.

alice-nastase-internetul-e-a-opta-minune-a-lumii-6084708

Si pentru ca nu am reusit sa asez aici fotografiile noastre cu Peter Gabriel, va mai dau inca un link, catre o sumara marturisire facuta intr-un miez de noapte newyorkeza, in care imi era dor sa va impartasesc emotia mea fara margini.

peter_gabriel_si_noi-1249.html

WOMAD Festival. Peter Gabriel. Mona Lisa

AMINTIRI DESPRE UN MIRACOL

Am mai fost la un concert cu Peter Gabriel in 2003, la Munchen. Plecasem atunci de nebuna prin lume, facand eforturi financiare serioase, ca sa-l intalnesc pe artistul vietii mele. Am amintiri ravasitoare din inalnirea de odinioara. Insa concertul de ieri, darul primit de ziua mea, a fost de-o frumusete despre care mi-e greu sa scriu, sa povestesc, fara sa ma tem ca voi friza nebunia.

Lumea festivalului din Charlton Park e vrajita, parfumata, ciudata, splendida. De indata ce treci de portile WOMAD Festival, te simti teleportat intr-un univers paralel, in care toti oamenii sunt liberi si meniti sa fie fericiti. O nemarginire de corturi. Mii si mii de corturi gazduiesc familii cu copii, tineri indragostiti, dar si indragostiti ai varstelor tarzii. Impatimiti ai muzicii lumii, fiinte rebele care iubesc evadarile catre frumusete si armonie. Iubitori ai muzicii lui Peter Gabriel. De altfel, totul pare construit dupa chipul si asemanarea artei lui. Totul e special, altfel, uimitor la WOMAD Festival, o intamplare artistica inventata de el, crescuta, iubita, rafinata sub implicarea lui Peter Gabriel.

Am sa mai povestesc, pe indelete, despre lumea fascinanta din Charlton Park. Despre adunarea de minuni, de natii, de rase, de culturi. De scenele multe pe care canta artisti veniti din toate colturile rotunjite ale planetei. Despre oferta nesfarsita de mancaruri cu arome exotice, de corturile pentru masaje si relaxare, de hainele si bijuteriile etno, aduse din toata lumea, pentru toata lumea. Despre impresia splendida ca am ajuns in lumea celor o mie si una de nopti, a celor o mie si una de zile de fericire fara margini.

Dar totul s-a asezat sub semnul aparitiei lui Peter Gabriel. A urcat pe scena la 21.30, fara intarziere, asa cum era anuntat. O mare de oameni il astepta frematand. Si inima mea batea, bum-bum-bum, ca-n cantecele lui…

Peter Gabriel si-a inceput concertul cu doua piese noi, probabil de pe viitorul lui album. A cantat acompaniat de viori, instelat de lumini, iar eu am avut senzatia nebuneasca, naiva, curajoasa, ca a cantat numai si numai pentru mine. Pentru ca a cantat mai intai despre copilul meu nenascut, si apoi despre cartea de dragoste care-mi pluteste in gand si in suflet. Si apoi, rand pe rand, a cantat despre cautarile mele- si ale lui- de pana acum, si despre intoarcerea la adevaruri, si despre lumile rasturnate downside up, upside down…

I-a stat alaturi pe scena fiica lui Melanie, cea de-a doua lui nascuta. Peter are patru copii. Doua fete mari, de peste 30 de ani, dintr-o prima casatorie, si doi baietei, unul de opt ani, si celalalt de un an, facuti cu sotia lui de acum. Dintre toti, Melanie este cea care isi insoteste tatal in turnee, creatie si destin muzical, de aproape zece ani. Catre Melanie a intins mana cantand “Come on, come talk to me”. Catre mine a intins mana, cantand cuvintele pe care le-am transcris si eu, plangand, in cartea mea cu zeite, amintiri de dinainte de timp, ale noptilor mele de sfasiere: “Darkness creeps in like a thief and offers no relief. Why are you shaking like a leaf?… Come on, come talk to me”. A cantat pentru mine. A stat intors cu chipul catre inima mea, cu privirea oferita generos aparatului de fotografiat al iubitului meu. S-a intors la bis pentru ca eu l-am strigat, cu glas ars de emotie. Si mi-a zambit, pentru ca m-a vazut plangand, si a stiut ca plang de recunostinta, si de fericire, si de preaplin de frumos. Iar daca doar mi s-a parut ca a fost asa, cu atat mai bine. Inseamna ca Peter Gabriel poate fi al fiecaruia dintre noi asa cum se intampla in arta o data la o mie de ani. Ca tot asa cum Mona Lisa zambeste fiecaruia dintre cei care o privesc sau au privit-o vreodata, marii artisti stiu, pot sa se daruiasca fiecaruia dintre cei care le intalnesc creatia, cu generozitate impartita la miliarde, dar niciodata risipita, niciodata irosita, niciodata pierduta.

http://www.youtube.com/watch?v=4J1gWMLbV70

Foto: Paul Buciuta/artista/artista.ro

Cuvintele dupa care am tanjit

Exista cuvinte pe care, atunci cand le auzi sau le citesti, te coplesesc cu senzatia ca ai fi vrut tu sa poti sa dai glas trairii miraculoase, in care te recunosti pe de-a-ntregul. Gasim in vorbele superbe ale altora semne ale propriilor iubiri sau deznadejdi. Descoperim, cu uimire fericita, ca si altii au simtit ca noi, si au gasit inaintea noastra puterea de a canta, de a scrie, de a recita, ceea ce si pe noi ne-a coplesit prin prea multa frumusete, prin maretie.

Am ascultat astazi, cum ascult mereu in drumurile mele, cantecele razvratite, adanci, ametitoare, splendide, ale lui Peter Gabriel. Si am descoperit intr-una dintre piesele lui un vers pe care l-am simtit pana-n adancul sufletului: “In your eyes, I see the doorway to a thousand churches”.  Vad in ochii tai intrarea in toate bisericile lumii, si acolo il gasesc pe Dumnezeu, am soptit catre dragostea mea, putand de-acum sa dau glas unei simtiri ravasitoare, pentru care nu gasisem cuvinte… Am rasfoit apoi, intr-un exercitiu ametitor, cele mai frumoase amintiri despre lucruri citite sau auzite, care mi-au sagetat inima de-a lungul timpului.

“A venit toamna. Acopera-mi inima cu ceva. Cu umbra unui copac, sau mai bine cu umbra ta”- Nichita Stanescu

“Ce frumoasa esti in prag de vara, Cand mirosi a mere ce se coc, Cerul in fiinta ta coboara, Trupul meu din trupul tau ia foc.”- Adrian Paunescu

“Si trupul tau, care mi-e astazi cel mai dorit dintre limanuri, Va fi un biet ulcior din care vor bea drumetii pe la hanuri” – Ommar Khayyam

“De ce taci, cand fermecata sufletu-mi spre tine-ntorn? Mai suna-vei, dulce corn, pentru mine, vreodata?”- Mihai Eminescu

“Cad in genunchi si-ti multumesc, iubire, pentru inaltul pact ce ne uneste, Timbrat de-a fericirii stea subtire, -Si-ti multumesc si pentru desnadejde”  – Nina Cassian

“Focul vanat e gonit de vant, zarile-au uitat sa ma mai doara. De iubire-ntaia oara cant, la scandal renunt intaia oara” – Serghei Esenin

Si periplul printre cuvinte care ne-au schimbat viata, printre miracole pe care am tanjit sa le spunem chiar noi, ar putea continua… Si va rog, daca doriti, sa-l duceti mai departe.