Insula minunilor
Am vazut, deja, ieri, cel dintai apus. Aici, in Rhodos, soarele coboara pe mare, dincolo de tarmul insulei Tilos, si se ascunde vertiginos dupa stanci, lasand in urma un vartej de rozuri si cateva mii de suflete uluite, care au asistat la miracol. Mi-am amintit, privindu-l, de Micul Print si de tristetile lui pe care le alina mutandu-si scaunul de colo colo pe asteroid, ca sa vada soarele apunand de cateva zeci de ori intr-o singura zi. Si mi-am mai amintit, cu o tresarire de inima, de rostogolirea pietrelor din Golful Francez al Costinestiului, din anii tineretii mele petrecute pe malul marii, langa Simona si langa visele noastre gemene de atunci. Pentru ca si aici valurile muta, in strafund de mare, alte valuri de pietre rotunde, colorate, care clinchetesc a dragoste. Si a mare. Si a mare dragoste, desigur, ca pretutindeni unde sunt impreuna cu cei pe care ii ador: Ilona, Victor, Iza, Paul.
Sunt zambitoare. Sunt departe de griji. Sunt in siguranta. Mi-am inchis telefonul si mi-am deschis bratele pentru inot, pentru zbor, pentru imbratisari. Cred ca Rhodos e o insula in care te simti fericit de indata ce ai aterizat, sau chiar mai dinainte, pentru ca ii vezi pe geamul avionului profilul splendid si mandru, fundalul turcoaz al marilor nelinistite care o inconjoara. Si stii dinainte ca acolo iti vei regasi linistea. Asa mi s-a intamplat si mie. Am sa ma intorc mai buna, mai senina, mai plina de apusuri roz si de saruturi de aur. Iar daca va scriu despre splendoarea in care ma rasfat, o fac cu duiosie, cu drag, cu sfiala, cu rugamintea de a fi iertata pentru atata frumusete de care am parte doar eu, dar stiu ca o meritam cu totii, macar din cand in cand.
La inceputul lumii
E ca si cum as vedea marea prima oara. Pentru ca e prima data cand o privesc cu ochi in care e loc si pentru fericire, si pentru speranta, si pentru lumina, deopotriva. Suntem noi, la inceputul lumii, redescoperind, rand pe rand, toate frumusetile pamantului, pe langa care am trecut pana acum, parca fara sa le inteleg. Pentru ca nu am avut niciodata atata dragoste si atata rost.
Comentarii recente