Alice Nastase

De-a lungul si de-a curmezisul ultimilor ani in care o foarte mare parte din munca noastra la revista s-a desfasurat cu ajutorul vedetelor, am reusit sa ma dumiresc ce vor – din ce in ce mai mult si din ce in ce mai des –  multe doamne  si cativa dintre domnii care apar in fotografii si in interviuri.

Vor sa participe la sedinte foto care sa dureze cat mai putin cu putinta, dar de pe urma carora  sa arate in imaginile publicate mai frumosi decat in toate realitatile. In acest scop, vedetele pretind sa le pozam in ziua si la ora aleasa de ele, repede si bine, iar apoi sa participe si ele la selectia fotografiilor, ca sa poata decide singure care sunt acelea in care sunt multumite de cum au iesit. Daca nu ne aratam dispusi sa actionam conform dorintelor lor, ne atrag atentia ca doresc sa lucreze numai cu celebrul fotograf Cutare, care le-a intrat deja in gratii prin faptul ca el retuseaza pozele inainte de-a la trimite oricui  spre publicare sau vizionare. (Chiar daca le retuseaza prost si orice ochi cat de cat iscusit vede ca sunt racaite sub ochi sau prin partile mai dezavantajate de trecerea anilor).

Dupa ce fotografiile au fost selectate – si, de obicei, le aleg pe acelea in care arata exact la fel cum au aratat in toate pozele publicate vreodata, cu buzele intredeschise, cu privirea goala, cu mana sub barbie sau cu picioarele incolacite ca sa para mai subtiri- vin apoi pretentiile de retus. “As vrea sa retusezi aici, si aici, si aici”, arata cu degetutul nervos catre barbie, pleoape, cearcane, sani, urechi, dinti, celulite si alte detalii care n-au iesit in poza chiar asa cum si-ar fi dorit sa fie in realitate. In final, apar cerintele de finete: aici ai netezit prea mult, aici ai taiat prea putin, mai umfla putin in partea asta, albeste nitel aici…

Nici cu partea de interviu nu e tocmai usor cu tot mai multe dintre personalitati. “Daca faceti poze in timp ce vorbim, va rog sa ma pozati doar din unghiul acesta”, imi spune cate o actrita care, altfel, defileaza pe scene din toate pozitiile. “Dupa ce redactati interviul, as vrea sa-mi aratati forma finala, ca sa pot sa mai adaug sau sa scot cate ceva”, imi cer unii, convinsi ca au dreptate ca, desi au acceptat sa acorde un interviu, sa vrea apoi sa il retuseze ca si cum si l-ar fi facut singuri.

Sigur ca am intalnit si femei superbe si foarte celebre care nu au emis niciodata asemenea pretentii. Si oameni siguri pe ei care, o data ce au declarat ceva, nu-si mai iau cuvantul inapoi. Exista si cei care pricep ca e in primul rand dorinta mea ca materialul publicat sa iasa superb, sa fie special, unic, sa le puna in valoare calitatile si sa-i arate lumii in ceea ce au ei deosebit si valoros. Dar procentul celor care vor sa apara in reviste intr-un fel artificial si masluit, al acelora care, inainte de a incepe sedinta foto, precizeaza care sunt retusurile obligatorii, si, inainte de a da orice declaratie, cer dreptul de-a o retrage ulterior creste ingrijorator si, pe mine, una, ma intristeaza foarte tare. Si, ca sa fiu cinstita, imi limiteaza tot mai drastic posibilitatile de selectie a celor cu a caror aparitie sa ma pot mandri din tot sufletul.