Toamna la Iasi

Am fost la Iasi, pentru ca Beatrice Rancea, directoarea Operei, a pus la cale un eveniment menit sa ii bucure pe cei care iubesc arta si respecta istoria culturala a acestei tari. Opera Nationala din Iasi a implinit 55 de ani de la infiintare, iar aniversarea merita sarbatorita cu fast.

In 3 noiembrie 1956, Opera ieseana isi deschidea portile cu un spectacol minunat, Tosca de Puccini, deschizand totodata o istorie bogata in evenimente memorabile. Acum, la 55 de ani de la inaugurarea marelui lacas de cultura iesean, o alta Tosca a izbucnit pe scena, intr-o formula splendida, realizata de regizorul bulgar Ognian Draganoff.

Week-end-ul trecut, Iasiul mirosea a crizanteme si a dragoste mare. Si rasuna de muzica ingereasca. La Iasi, am intalnit-o pe Tosca prezentului si am lacrimat de emotie. Si de bucurie, gandindu-ne ca mai exista, inca, refugii de splendoare pe lume. Iar intre drumurile noastre de drag, de dor si de trebuinta, ne-am ingaduit sa petrecem cateva ore in gradina botanica, printre teii si laritele cu frunze ingalbenite de toamna, imbatandu-ne cu parfumul tandru, viu, al crizantemelor.

Iata cateva marturii. Fara arome, dar pline de culoare.

Prima ninsoare

Are ceva magic, in fiecare an. Prima ninsoare rascoleste dorurile, cheama iubirile, obliga sufletele sa isi aminteasca de razvratire. Iar eu o traiesc, de asta data, departe de casa, in orasul celor mai multe, celor mai frumoase biserici, al celor mai neasemuite poezii.

La Iasi ninge disperat si tandru ca-n cantecele de odinioara. Umblam in nestire pe strazi albite de nea, impingand cu dragoste caruciorul in care comoara vietii noastre doarme sub perdele inzapezite. Vizitam tipografii binecuvantate cu miros de cerneala proaspata si ne minunam de amabilitatea oamenilor, de mancarurile cu gust de iubire, de dragostea noastra luata iar si iar de la capat.

A venit iarna la Iasi, a venit, alba, o data cu noi si cu iubirea noastra stralucitoare. Ne amintim impreuna de ninsorile din ultimele doua ierni, ca si cum lumea, viata, zapada ar fi inceput abia o data cu dragostea noastra.

La ce va ganditi cand ninge pentru prima data in iarna? Eu imi amintesc mereu de versurile Constantei Buzea… ”In fiecare an astept/ sa ninga, sa te pot vedea./ Daca privesti, daca asculti/ daca mai intelegi ceva”…

Drumuri de dragoste

Am ajuns acasa, purtand in suflet parfum de drum indragostit si de intalniri cu prieteni dragi, pe care i-am putut imbratisa, in sfarsit. Drumurile noastre lungi, cu sute si sute de kilometri strabatuti intr-o singura zi, mi-au fost, paradoxal, prilej de mare bucurie. Noi, vazand aceleasi peisaje splendide cu ochi la fel de flamanzi de lumina in doi. Puiul nostru de inger dormind linistit pe bancheta din spate. Zapezi razvratite peste buza primaverii. Dragoste. Prietenie adevarata, profunda, izbucnita de dincolo de conventii.

Dupa Suceava si Iasi, au urmat Clujul, apoi Timisoara si Craiova… Fiecare oras cu cate o poveste superba, compusa din cuvinte si priviri de neuitat.

Zile de miere

Am ajuns la Suceava cu un an in urma, printr-o intamplare pusa la cale de Narcisa Ciurlica. Erau lunile mele de inceput de dragoste, in care fiecare drum mi se daruia cu un milion de sensuri si de rosturi asezate de-a lungul sau, mai ceva ca o insiruire de plopi. Si dupa un drum presarat cu emotii si revelatii adanci, dupa o intalnire profunda si fermecatoare cu cititorii adunati la Carturesti, am petrecut o seara de care mi-am adus aminte mereu. Am cunoscut-o atunci si pe talentata jurnalista Daniela Beale, colega si prietena Narcisei, si pe colegele lor, Mihaela si Carmen, si, in seara aceea de mai a anului trecut, am intemeiat o prietenie asa cum se intampla rar, dar dupa care tanjim intotdeauna. Si am aflat cu bucurie ca tot la Suceava e profesoara de renume Gabriela Stefancu- fosta Bizubac-, prietena mea din anii facultatii, fata zambitoare si dulce care a impartit cu mine anii saraci si splendizi cand locuiam in caminul facultatii si visam mari iubiri care intarziau sa apara.

Si pentru ca incepea turneul de promovare a Cartii Dragostei. Avon, si pentru ca ne era foarte dor de fetele de la Suceava, primul drum pe care l-am facut dupa ce ne-am casatorit  – grabit si convins -  saptamana trecuta, a fost catre cetatea de scaun a lui Stefan. La intrebarea “unde plecati in luna de miere?” am raspuns tuturor “la Suceava”, si ne-am simtit nonconformisti si fericiti.

Traim zile si nopti de miere pe drumurile Moldovei, langa prietenii cu suflet nobil care ne-au asteptat cu bratele deschise si cu inima luminoasa. Traim revelatii noi ale unei mari iubiri, intalnind oameni noi, frumosi la chip si la gand. Gasim adapost si caldura in lumea roz numita Avon, si ne minunam de infrunzirile bonsaiului din noi si din cartea avand-o pe Izuta pe coperta. Si de la Suceava si Iasi plecam prin soare si fulgi de zapada spre lumea de poveste in care s-a nascut si a crescut iubitul meu si apoi, mai departe, spre Cluj, Timisoara, Craiova, spre alte intalniri cu emotii, spre alte si alte imbratisari…

P.S. Dintre fetele de pe blog, la Iasi au venit Dalila, Sara si Alexandra B. (care mi-a trimis cateva poze pe care le-am adaugat aici). Din pacate nu am facut poze cu Dalila, iar Sara apare doar in poza de grup. A fost acolo si Chouchou, care este, intr-adevar, asa cum a descris-o Sara, foarte eleganta, fina, blonda, timida… Seamana cu noi.