O alta poza, o alta clipa

A venit in Bucuresti Nina Cassian. Am asteptat-o la aeroport eu si prietenul ei de-o viata, Dragos Cojocaru. ( Si nimeni altcineva…) Am dus-o la hotel in Fordul meu- pe care nici macar nu apucasem sa-l duc la spalatorie. M-am simtit stanjenita de primirea noastra modesta, dar Nina Cassian ne-a multumit de o mie de ori. Mi-a aratat ca, de dragul meu, stiind ca o voi intampina la aeroport, a imbracat rochia gri pe care i-am daruit-o la ultima noastra intalnire, anul trecut, eu si creatoarea Cristina Nichita, care o croise special pentru venirea dragei, minunatei, splendidei poete.

Cum te simti, Nina?, a intrebat-o Dragos dupa ce ne-am urcat in masina. Iar eu mi-am intors ochii spre ea, asteptandu-i raspunsul.

Si Nina ne-a recitat din Arghezi, cu glas grav, cu tigara intre degetele ei lungi si subtiri.

“Dragii mei, o sa ma joc odata
Cu voi, de-a ceva ciudat.
Nu stiu cand o sa fie asta, tata,
Dar, hotarat, o sa ne jucam odata,
Odata, poate, dupa scapatat.

E un joc viclean de batrani
Cu copii, ca voi, cu fetite ca tine,
Joc de slugi si joc de stapani,
Joc de pasari, de flori, de cani,
Si fiecare il joaca bine”.

Si eu am pornit motorul plangand.