„Avem o singură viață și, când nu iubim, o mie de morți.“

Scarile iubirii

de

In libraria din Iulius Mall, in Suceava, pe 14 mai, a curs o seara frumoasa si inalta, in care cuvintele s-au eliberat de catuse. Am vorbit cu doamnele adunate acolo despre truda de a fi femeie intr-o lume ca a noastra, intr-o tara ca a noastra – fara de noroc. Despre cat de ciudata e dragostea, si cat de rara, si cat de splendida. Despre cat de mult ne dor neintelesurile si despre cat de maret stim sa ne reincarcam cu speranta si sa ne luam viata si indragostirea de la capat, iar si iar.

Am vorbit despre incercarea, grea sau frumoasa, de-a te indragosti de un barbat insurat. Despre cat de mult iti schimba viata copiii, pe care ar trebui sa ii facem nu din obligatie, ci din maretia dorintei de-a-l vedea pe cel iubit multiplicat, recladit, nemurit. Si am vorbit despre mila, ca o componenta intreaga si demna a iubirii. Despre mila nobila, inteleasa ca grija fata de cel de langa tine, ca durere pentru fiecare durere a lui. Ca exercitiu repetat, inradacinat de… „imi pasa”. Primul pas catre  adevaratul „te iubesc”.

M-a cutremurat sa aflu care este drumul intre prima treapta si cea de pe urma a Scarii Virtutilor de la Sucevita. Cea dintai treapta a scarii catre Cer este frica de Dumnezeu. Iar cea de pe urma, cea care te aduce cel mai aproape de divinitate este dragostea de Dumnezeu. Intre ele, o mie de eternitati si caderi… Si am marturisit acolo, la Suceava, ca eu cred ca, la fel, pe scara cataratoare spre marea fericire a inimii, prima treapta este mila. Si abia cea mai inalta este dragostea. Intre ele, un ocean de asteptare. Un hatis de amagiri. Si un singur sens posibil de mers. Catre iubirea adevarata, aceea fara tagada si fara indoiala. Catre lumina.

Fotografii: Paul Buciuta – artista.ro

picture-8531 picture-759 picture-649

picture-655 picture-719 picture-805

picture-808 picture-810 picture-729

picture-6201

Categorii:
Confesiuni

Comentarii

  • Alice, lacrimez…cu genunchii pe primele trepte, privesc in zare catre varf. Sunteti foarte frumoase, Dalila mea moldoveanca , de pe curcubeu, te imbratisez ….va strang fotografiile in priviri!!!

    rosanne 18 mai 2009 10:11 PM Răspunde
    • Rosanne, simt gustul lacrimii tale. Am urcat treptele pana la ultima. Mai pot urma doar marea fericire sau ultima cadere.

      Alice Nastase 18 mai 2009 10:23 PM Răspunde
  • De cele mai multe ori m-am trezit la mijlocul scarii si m-am intros. Incepusem sa ametesc si am considerat ca e mai bine sa cobor. Asa sunt eu, precauta…dar constienta ca daca mi-e sa ametesc, ametesc si la nivelul solului. N-am fost suficient motivata, cu siguranta sa vreau sa urc. Sper, sa gasesc intr-o buna zi puterea, sa depasesc mijlocul scarii si sa ma indrept cu credinta catre ultima treapta.
    Te imbratisez, Alice. Te port in vise. Noapte buna.

    Ema 18 mai 2009 10:24 PM Răspunde
    • Cand va fi sa fie, n-ai sa te mai poti opri, Ema, sa vezi! Noapte buna, noapte buna tuturor, pe oricare treapta v-ati afla…

      Alice Nastase 18 mai 2009 10:27 PM Răspunde
  • mi eu am un trandafir daruit de pisica mea draga,a inflorit desi eu nu m-am gandit prea mult la el…dar si-a imprastiat petalele in toata fiinta mea si va mai trimit si voua din cand in cand petale..la nevoie…iar floarea mea roz e atat de frumoasa acum, atat de perfecta…atat de gingasa.
    rosanne zambetul tau e si pe buzele mele..cat ma bucur draga mea ca stam amandoua pe un curcubeu si zambim.
    sa stiti ca sunt obosita, dar fericita…seara dinaintea marilor plecari…de azi oficial sunt somera pentru o saptamana :))))
    va port in gandurile mele, pe drumurile mele…
    noapte buna zanele mele dragi,…sa va fie noapte senina! in noaptea mea miroase a salcam!
    noapte buna Alice!

    dalila tua 18 mai 2009 10:31 PM Răspunde
  • „Iubirile sunt trecatoare, dar sfarsiturile trebuie sa fie cinstite ca, intre oamenii care, dupa ce au facut o calatorie placuta impreuna, se despart elegant, se saluta cu cordialitate si amandoi cred ca ceea ce nu afost cu putinta pentru trecut, va fi cu putinta pentru viitor”

    teodora 18 mai 2009 10:32 PM Răspunde
  • cat de frumoase si expresive s draga Alice!
    e-o noapte alba pentru mine asta care curge…o noapte in care ma gandesc departe-la iubiri trecute!sper ca tu sa dormi si sa ma iei in visul tau.

    Ioana 18 mai 2009 11:52 PM Răspunde
  • Dragele mele, dragii mei, am pus pe hartie virtuala impresiile din ziua lansarii cartii noastre si vi le ofer cu drag si cu sinceritate, asa cum ne-a incurajat Alice sa avem indrazneala sa comunicam. Si ii multumesc din nou, iar si iar.

    M-am trezit în lumină portocalie. Aş vrea să am şi eu o cameră cu lumină portocalie şi să mă odihnesc de fiecare dată la fel de bine în ea. Lansarea. Azi e lansarea. E dimineaţa limpede de Florii. Cumpăr flori. Mergem mai departe, spre cafenea. Sorb Bucureştiul. Ştiu că e aşa şi pe dincolo, mai ales pe dincolo, fiecare are ceva de zis, ca despre rostul vieţii pe Pământ. Nu îmi pasă. Îl sorb, îl fur, îl ador. Am circumstanţe atenuante, e duminică dimineaţă, nu e aglomerat, lumea se mişcă în ritmuri mai blânde, mai bune cu noi toţi. Ajungem la cafenea. Cum mă simt pe străzile boeme din spatele Pieţii Romane? Mă simt incapabilă să îmi mărturisesc extazul, mi-e un pic ruşine de el, de extaz, mi-e un pic ruşine că nu sunt o idee mai nepăsătoare. Nu povestesc nimănui jindul după clădiri interbelice, nu povestesc nimănui despre sătucele noastre bibilite, superbe, americane, pustii. Mă prefac că nu mă impresionează nimic din ce văd (cred că mă prefac prost, sunt aproape sigură). Parcă mi-am îndesat sub cămaşă o niagară, aşa simt când încerc să am un dialog civilizat cu oamenii care se strâng în jur. Mă calmez cumva dar nu mă întrebaţi cum. Reuşesc.

    Pe măsuţele de la Cafepedia se aştern reviste de martie şi aprilie, le ating mereu când ceilalţi au treabă. Apar panourile mari pe care scrie Tango. Le ştiu denumirea dar nu mi-o amintesc acum. E un cuvânt scurt. Văd oamenii din redacţie. Îi urmăresc cum pun totul la punct, încăperile cafenelei devin ale noastre. Continuă să vină fetele, ne adunăm, povestim, condensăm viaţa în sâmburi dulci. Privirea îmi alunecă spre intrare. Tot ce pot spune despre întâlnirea cu Alice este că am ştiut că a sosit, am simţit-o, înainte de a o vedea. Este la intrare, are braţele pline de flori. Mă apropii, cred, un pic prea brusc, spun câteva cuvinte. Sosesc alte şi alte fete, mă retrag, sunt scoică şi închid în mine perla primei impresii. Alice ne spune cuvinte despre carte. Vorbim pe rând, aproape toate. Alice ia loc între noi. Are cartea în mâini şi pe suflet. Vorbeşte Anda, a vorbit Alina. Anda mi-e prietenă dar noi încă n-am schimbat nici un cuvânt. Corina. Aş vrea să-i vorbesc mai mult Corinei. Anca e la fel de plină de vitalitate ca şi mesajele ei. Doamne. Vreau să vorbesc cu toate fetele. Nu reuşesc. Anemari. Mă roagă să îi dau un autograf pentru cartea surorii ei. Mi se face o poză pentru revistă şi ascult indicaţiile, imaginându-mi cum o să povestesc mai apoi că mi s-a făcut o poză pentru revistă. Vorbim. Vorbim. Vorbim. Trăim. Trăim. Trăim. Timpule, hoţule, sucitule, ce cauţi înghesuind în ore scurte aşteptările mele de luni lungi? Tu, care te lăbărţezi fără ruşine când manevrez ecrane cu profituri şi pierderi străine, tu vii acum şi te strângi glumind răutăcios cu secundele. Lasă-mă. Ora amiazului curge într-o după-amiază blândă. Se face trei sau patru, nu mai ştiu. Ne despărţim cu părere de rău. Dar nu ne despărţim, ce prostie. Ne îndepărtăm un pic ca să ne pregătim de o nouă regăsire. Corina. N-am vorbit cu Corina. Trec pe la redacţie. Trebuie să prind un tren înapoi spre Deva. Azi la mine a fost Paştele. Azi la mine a fost Învierea. Nimic nu e întâmplător şi întotdeauna sunt unde trebuie să fiu. Piesele de puzzle planetar cad la locurile lor. De Înviere sunt unde trebuia să fiu. 12 aprilie 2009. Ziua în care am avut dezlegare la har.

    Îmi iau la revedere dar nu reuşesc să îmi iau la revedere de la toată lumea. Aş vrea să repar asta acum. Plec spre gară. O întâlnesc pe Anda. Apare din partea stângă, stă cu mine, povestim. Mă duce la tren, mă trimite acasă. Călătoresc până la Deva citind din cartea noastră, citind din toate Cărţile Tango. Ajung la patru dimineaţa şi dorm pentru toate fusele orare pe care le-am păcălit cu pricepere, cu dor.

    amalia 19 mai 2009 6:14 AM Răspunde
  • …” „Scara” ar putea deveni astfel simbolul existentei umane. Nu intamplator ea este conceputa de scriitorii bisericesti si in special de Ioan Scararul ca pe un simbol al aspiratiei catre desavarsire. Ea cuprinde in sine ideea de inaltare. Treptele ei sunt etapele pe care trebuie sa le parcurgem in acest drum spre inalt.

    Scara acesta, fiecare o purtam nevazuta in noi. Suntem constienti sau nu, ea exista acolo, in nevazutul sufletului nostru. Multi dintre noi o ignoram, ne lasam antrenati de viata terna, de aspectele materiale, uitand ca am venit pe lume cu un anumit scop. Dumnezeu a pus in noi o scanteie de Lumina. Ea va trebui sa devina intr-o zi o lumina adevarata,o lumina pura, „lumina din lumina” „…

    ..pe scari intortocheate si fara lumina,m-au purtat pasii uneori..alteori auzeam doar ecoul pasilor mei,pe scari reci,umede,alunecoase..m-am impiedicat..am cazut,de multe ori..

    …langa voi,m-am ridicat..de mana cu voi,am pasit mai departe..

    ..buna dimineata!

    danutza 19 mai 2009 7:40 AM Răspunde
    • Am dormit adanc, cu voi in vis, cu dragostea in suflet. Buna dimineata, cobor grabita si fac cafeaua, apoi ii imprastii aromele in toata lumea. Si sper ca Doamna Fericire e bautoare de cafea…

      Alice Nastase 19 mai 2009 7:44 AM Răspunde
  • Buna dimineata.Amalia, te imbratisez, si acolo erau niste scari, pe care trebuia sa urci cu grija, cu ochii plecati, tiptil, incercand sa faci cat mai putin zgomot, desi cred ca a estompat foarte bine bataile inimilor noastre in timpul urcusului minunat.Si, ma intorc cu gandul la scarile iubirii, la treapta cea mai de jos, mila fata de mine…iubirea fata de mine, ca apoi sa urmez treptele pare, urcand cate doua, asa cum faceam cand eram copil, in joaca de-a viata…Acum simt cum scarile noastre de lemn isi schimba forma, devenind instabile, uneori nu stiu daca imi mai doresc sa urc asa, in fuga, le consider neindicate, ca in timpul unui cutremur…Dar sunt sigura ca nu m-ar incanta stationarea pe o scara rulanta, ci as urca pe partea stanga, mereu din stanga, din inima…
    Buna dimineata , va multumesc.

    rosanne 19 mai 2009 7:46 AM Răspunde
  • …buna dimineata alice, buna dimineata tuturor
    …ma bucur mult ca ”m-ai vazut” si acum simt ca deja fac parte din aceasta familie mica-mare de zeite, care traiesc si simt ca mine…
    …teodora, imi place ce ai scris si eu sint unul dintre oamenii care crede ca ceea ce nu a fost cu putinta in trecut poate va fi in viitor…trebuie doar sa crezi pt ca nu sti cum te poarta cararile destinului..eu insami am patit-o…
    …draga alice, desi pot sa spun cu mana pe inima ca am cunoscut fiecare treapta din scara iubirii, si nu odata, am reusit cumva, nu stiu cum, ”sa cad si sa cad si sa cad” mereu pe prima treapta, incat azi am ajuns sa ma intreb prosteste cat mai sint in stare sa ma tot impiedic si de cine sa imi fie mila mai intai:de mine sau de el…
    …am trecut din pacate si prin incercarea grea si frumoasa cu barbatul insurat, care mi-a lasat nu gust amar, ci gust de pustiu,de sfarsit…cand durerea lui a fost durerea mea,mi-a pasat atat de mult de viata lui incat am ajuns sa fiu aruncata exact ca o haina veche pe care nu o mai porti in societate pt ca iti strica imaginea…iar el un biet muritor, cum singur se numea, mi-a lasat ca amintire prima treapta- mila- de el, de mine…
    …rosanne, mi-ai amintit de copilarie,cand urcam si eu in aceeasi joaca, treptele cate doua,la intrecere, sa vedem cine ajunge primul la ultima treapta,fara sa triseze, fara sa avem habar ca sariturile din doi in doi ne pot obosi si ca parcurgerea fiecarei trepte cu siguranta are un farmec aparte si o experienta pe care e pacat sa o ratezi…
    …cu toate astea, acum la 32 de ani, m-am grabit uneori a sari tot asa…de prea multa asteptare.am vrut sa ating ultima treapta a iubirii mele nu numai cu picioarele ,ci si cu buzele…ca sa simt ca sint si eu invingatoare pe scara vietii in doi…dar,ajung sa obosesc…ca si tine cred ca nu as vrea sa stationez pe o scara rulanta, dar ma intreb oare nu ar fi de preferat sa faci doar efortul de a pasi pe prima treapta si scara rulanta sa te duca la urmatorul etaj fara alt efort? nu stiu…ma intreb si eu…

    danuta 19 mai 2009 8:43 AM Răspunde
  • O aroma de cafea ce pluteste prin lume, facuta de o zana buna, m-a facut sa intru, pe furis, cat sa imi iau portia din mana ta, Alice, si cat sa va promit, ca de-oi intalni-o pe Doamna Fericire, de-oi putea s-o recunosc, o s-o rog sa ni se alature. Si-o s-o poftim, va rog frumos, la masa noastra. Pe veci..

    Buna dimineata, Zeite…

    Roberrta 19 mai 2009 9:48 AM Răspunde
  • Soso 19 mai 2009 9:53 AM Răspunde
  • Eu doar astept, cu rabdare, sa se faca si la Ploiesti o astfel de lansare-sezatoare despre care minunata noastra gazda sa ne spuna din timp : va rog!!!!
    Despre trepte eu nu cred ca toti oamenii au parte de ele!, eu asa cred , ca ele sunt o incercare destinata nu orisicui ( mie mi-au fost date alunecari pe linga drumul cel batatorit, nu am avut parte de trepte pina acum…..) Ferice de cei care le-au urcat cu vointa si frumusete pe ale lor
    Multumesc gazdei si tuturor zeitelor, o saptamana usoara va doresc!

    irina 19 mai 2009 11:32 AM Răspunde
  • Ce har ai, draga noastra Alice! Oriunde mergi, esti inconjurata de iubire si recunostinta! Toata lumea are nevoie de tine, de surasul tau, de cuvantul tau… Esti o persoana minunata, Alice! Iti voi multumi mereu pentru tot ceea ce esti, tot ceea ce faci, pentru toti si pentru fiecare in parte!
    Sa te tina Dumnezeu frumoasa si sanatoasa!
    Si pe voi, prietene dragi!

    Amore 19 mai 2009 11:37 AM Răspunde
  • …buna din nou..zeitelor
    …intr-un tribunal fara martori,intr-un proces de dragoste fara aparator al durerii si fara drept de apel, am fost condamnata sa inteleg trist si amar, ca in viata pt unii doar scopul conteaza..restul sint detalii…

    danuta 19 mai 2009 12:38 PM Răspunde
  • De pe scara fericirii va sarut si va imbratisez cu dor! Si imi doresc sa urcam, sa urcam…

    Simona Radoi 19 mai 2009 1:08 PM Răspunde
  • De fiecare data ma prabusesc de pe cea mai de sus treapta si de fiecare data imi ia bucati din suflet ca sa ma regasesc. Si imi promit ca nu mai indraznesc sa ridic capul, ca voi merge lin, ca stiu ca nu mai exista urcare pentru mine. Si de fiecare data ma adun chinuit si indraznesc timid sa fac cate un pas… si urc… si apoi urc mai cu avant, pentru ca el ma lasa… si ajung sus si inevitabil alunec…nu ma lasa sa imi traiesc dragostea frumos…sau poate ca nu stiu eu cum. Si, mai trist decat tot, este ca urc si cad mereu pentru acelasi barbat.

    simone 19 mai 2009 1:38 PM Răspunde
  • Danuta, te tin de mana si urcam impreuna, daca vrei, cu incredere, fara sa trisam, cum bine spui, fara sa ne amagim….Stiu ca bara de metal de care ne tinem uneori este rece, dar imi asez eu prima palma pentru tine, asa cum si altii au asezat-o pe-a lor… pentru mine.Te imbratisez.
    Va strang in gand.Va multumesc.

    rosanne 19 mai 2009 1:58 PM Răspunde
  • San Pablo dixit:
    De qué me sirven la Fe y la Esperanza si no tengo Caridad.

    Octavio dixit:
    Si, la misericordia es el primer paso camino de la plenitud. No hay plenitud sin misericordia. La misericordia hace transparentes a los seres humanos y en la medida que borra los rasgos diferenciales de sus egos, hace a todos iguales en la esencia de esos egos.
    No es de extrañar que el primer escalon de esa escalinata que es la plenitud sea la misericordia. ¿Cómo voy a ser capaz de amar si no tengo misericordia de mí o de los demás?
    Claro amiga Alice, sí, como siempre, „hasta mañana” y como siempre, „hasta siempre”.

    octavio 19 mai 2009 2:39 PM Răspunde
  • Ma intorc uneori cutremurata de necuprinsul fiintei mele si aleg sa-mi asez pasii intre ai vostri,singurii pasi ai gandurilor , in stare sa-i urmez..alerg catre o zare pe care poate n-o voi gasi nicicand dincolo de fereastra rece a fiintei,dar uneori visez ca zarile mi se deschid aici,cu voi,la capatul sufletelor voastre indisolubil legate de necuprinsul iubirii..

    Aceasta dragoste

    atat de violenta,

    atat de firava,

    atat de tandra,

    atat de disperata,

    aceasta dragoste

    frumoasa ca ziua

    si urata ca vremea

    cand vremea e urata,

    aceasta dragoste atat de adevarata

    atat de frumoasa,

    atat de fericita,

    scaldata-n bucurie

    si-atat de derizorie

    tremurand de spaima ca un copil in bezna

    si totusi sigura de ea

    ca omul calm in miez de noapte,

    aceasta dragoste ce sperie pe atatia

    si-i face sa vorbeasca

    si-i face sa blesteme

    aceasta dragoste pazita

    pentru ca noi o pazim,

    aceasta dragoste

    haituita, ranita, calcata

    -n picioare, ispravita,

    negata, uitata

    aceasta dragoste-ntreaga

    atat de vie inca

    si insorita

    este dragostea ta,

    este dragostea mea

    a celui care-a fost

    acest lucru pururea

    altul

    si mereu neschimbat

    la fel de-adevarata ca o planta

    si ca o pasare vibrand

    calda si vie ca vara..

    noi amandoi putem

    sa mergem si sa ne intoarcem

    putem sa uitam,

    pe urma s-adormim

    sa ne trezim, sa suferim,

    sa-mbatranim,
    sa adormim din nou

    sau sa visam la moarte,

    sa ne trezim suras si ras

    sa-ntinerim,

    dragostea noastra ramane

    indaratnica asemenea unui catar

    vie ca dorinta

    si cruda ca memoria,

    stupida ca regretul

    si tandra precum amintirea,

    rece ca marmora,

    frumoasa ca ziua,

    fragila ca un prunc,

    surazand ne priveste

    si ne vorbeste fara cuvant

    si o ascult tremurand

    si strig

    strig pentru tine!

    strig pentru mine!

    rugandu-ma de ea

    pentru tine pentru mine pentru

    toti cei ce se iubesc

    si care s-au iubit

    DA ii spun dragostei

    pentru tine pentru mine si pentru toti

    ceilalti

    pe care nu-i cunosc..

    ramai acolo

    nu te clinti

    nu pleca

    noi care suntem iubiti

    noi te-am uitat

    dar tu nu te uita

    noi nu te-aveam decat pe tine pe pamant,

    nu ne lasa sa inghetam

    mereu mai departe mereu

    oriunde-ai fi

    da-ne iar un semn de viata

    mult mai tarziu din marginea padurii

    din padurea memoriei

    tasneste deodata

    intinde-ne mana

    salveaza-ne!

    Jacques Prevert

    Lorelei 19 mai 2009 2:58 PM Răspunde
  • Draga Alice…eu am fugit de Suceava…eu am fugit de incultura, de kitch, de oameni….Poate acum, cand am sa ma duc acasa am sa incerc sa vad si altceva…poate am sa reusesc sa vad ce ai vazut si tu….

    irina 19 mai 2009 4:54 PM Răspunde
  • Buna seara, Zeite…

    Simone, Danutza, va tinem de maini, va incurajam sa urcati si de-o fi sa existe cadere, uneori, fi-vom acolo sa va prindem. Doar cat sa puteti continua urcarea…
    Simona Radoi, Rosanne, fie sa puteti urca pana pe treapta suprema de care ne scrie, atat de frumos, adorata noastra Alice.
    Alice, locul tau este neaparat pe treapta cea mai inalta….

    Recunosc ca eu am cunoscut, cred, doar prima treapta. Stiu ce este mila, ba chiar cred ca, la un moment dat, am confundat-o cu alte sentimente, de pe trepte superioare. Dar mereu am simtit mila ptr. celalalt, uitand de mine si acum cred ca am gresit…

    Roberrta 19 mai 2009 5:18 PM Răspunde
  • ..Rosanne…multumesc mult pt mana intinsa, pt palma pe care o simt sub a mea….iar imbratisarea mi-a incalzit inima si mi-a luminat chipul, pt ca m-am simtit luata in seama, ca nu vorbesc singura cum de altfel o fac tot mai des intre peretii casei mele…..as da ORICE,ORICE,ORICE….sa mai pot urca aceleasi trepte…cu cineva….dar……ma gandesc sa nu il supar pe Dzeu, si sa tin cont ca in lume sint oameni bolnavi care ar da orice sa poata urca orice fel de treapta chiar si singuri….si sa tin cont ca am pierdut deja oameni dragi pe care nu ii voi mai vedea decat ”dincolo”,si am gustat din alte dureri mai mari, incat singuratatea, desi amara si grea, nu e chiar cel mai rau lucru din lume….asa ca incerc azi sa ma bucur de azi.incerc sa ma regasesc,sa ma linistesc,sa rad cu mama si sa PROFIT de timpul care ne fura incet si pe rand, prefer sa raman umila dar linistita, impacata cu mine si sa ma iert pt tot ce am gresit cand am vrut sa urc nu o scara, ci toate scarile lumii si ale fericirii….am multe de spus…revin….cu drag,cu dor adanc si nespus……va pup

    danuta 19 mai 2009 6:21 PM Răspunde
  • Alice, cum stii tu sa faci mai putin dureroase „neintelesurile” noastre! Si e cu atat mai mare incantarea mea, caci pentru asta, trebuie sa intinzi ,,panzele albe, nesfarsite”, la drum… drum suitor,inalt.
    dalila, cum semeni tu cu Micul print..tu si trandafirul tau, el si trandafirul lui…si cum imprastie floarea ta , floarea lui, dragoste intr-o lume starpa si cum aduceti lumina intre toate ,,neintelesurile” .
    Irina, eu am fost nevoita sa parasesc Suceava si regret. Suceava m-a ,,adoptat”, m-a imbratisat cu toata lumina si linistea ei, m-a ,,crescut” mare si cand eram si eu pe la jumatatea „scarii”, am parasit locul in care mi-am inceput urcusul. Nu am mai putut urca mai mult aici, unde ma aflu acum. Am invatat pe multi si am invatat de la multi, acolo!
    Si multumesc locului acestuia!

    Sper sa putem strabate ”oceanul de asteptare” si sa atingem fiinta iubita cu sufletul!

    mi 19 mai 2009 7:09 PM Răspunde
  • http://www.youtube.com/watch?v=8vnJ8GQeRpg

    ..e gata ceaiul…de mar cu scortisoara..va astept!

    danutza 19 mai 2009 8:08 PM Răspunde
  • Urcusul mi se pare din ce in ce mai greu. E tot mai multa teama in pasii mei atunci cand el imi zambeste, imi intinde mana si ma invita sa urc. Mi-e tot mai greu sa merg inainte cand stiu ca inevitabil urmeaza caderea, pricinuita tot de el.. Astept sa am puterea sa raman pe una din trepte, sa am increderea ca am ce merit si ca la un moment dat dragostea nu imi va mai face vant in jos.
    Roberrta, rosanne, va multumesc pentru mana intinsa in cadere.
    Dragele mele, sa fiti mereu in urcare, mereu o treapta mai sus, ca niste adevarate zeite!

    simone 19 mai 2009 8:43 PM Răspunde
  • „In dragoste treapta cea mai inalta o atingi in clipa celei mai mari incertitudini. Sa nu speri nimic si sa primesti totul”
    „Tot” , in dragoste, inseamna mai mult decat stii ca este, mai mult decat ai sperat.si, oricata experienta ai, intamplarea e posibila.Intamplareinsa, nu regula.
    (Ion Vlasiu-Cartea de toate zilele)

    teodora 19 mai 2009 8:48 PM Răspunde
    • Vin la ceai. Nu sper nimic. Si ofer totul.

      Alice Nastase 19 mai 2009 8:50 PM Răspunde
  • In vremea cand destinul mi se arata complet golit de inteles, cand ma plictisisem sa urc de una singura, toate treptele prieteniei, iubirii, vietii, mi-am spus ca vreau sa iau liftul, ca vreau sa ajung mai repede in inalt. Dar m-am pomenit blocata intre etaje. Sau deviata spre subsol. Sau apasand in van pe butoanele gripate ale cutiei de metal. Si, atunci cand am inteles ca minunatiile vietii sunt insasi treptele pe care mi-a fost dat sa pasesc, m-am intors plecata la ele. Si, mi-am spus ca indiferent daca drumul e uneori obositor, ca indiferent daca din albiile sufletului meu ies deseori vartejuri de lacrimi si dureri, el e minunat prin simplul fapt ca exista, ca exist odata cu el. Si asta ma face sa ma simt vie si uneori frumoasa si alteori desteapta. Si, de atunci, am urcat scari, unele ciobite, multe putrezite, altele de clestar. Si le-am urcat cu nadejde si credinta, cu iubire si dor, una cate una, niciodata cate doua.

    Rosanne, iti multumesc mult. Azi iti zambesc stelar, linistit.
    Simona Ioana, Pisica mea neagra, Cristina Bizu, mi-e tare dor de voi.
    Dalila, Ema, Roberrta, Sara, Anda, Soso, Simona Radoi, Corina, Amore, Cristina Socaciu, Carmen Sofianu draga, Anna, Amalia, Danutza, Simone, Monica, Mi, va imbratisez tare, cu dor si iubire si multmire.

    Alice, esti in sufletul meu mereu. Vin la ceaiul tau.

    alyce 19 mai 2009 8:56 PM Răspunde
  • In seara aceasta vreau sa-mi amintesc doar scarile urcate in zilele in care el ma tinea de mana…si ma tinea intr-un fel anume…
    Vin la ceai…
    Alice, ne-ai scris frumos azi, de fapt, ca de fiecare data…

    Noapte buna, fete cu suflete alese!

    Cristina Socaciu 19 mai 2009 9:04 PM Răspunde
  • E tare frumos ce spui alyce, si imi amintesc ca din alta viata ca de mult imi placea si mie drumul. Imi placea urcusul, imi placeau treptele. Simteam ca imi dau avant. Acum insa ma impiedic tot mai des.
    Imi doresc sa redescopar, ca tine, bucuria urcusului.

    simone 19 mai 2009 9:05 PM Răspunde
  • Va imbratisez, va soptesc noapte buna,imi alung starea de rasu’-plansu’….incredere cu teama, vointa si blocaj, numaratoare inversa, start sufletesc …
    Va strang in gand.

    rosanne 19 mai 2009 10:32 PM Răspunde
  • Buna dimineata va spun, abia trezita din vis, inainte de a va face cafeaua. Va imbratisez pe toate, din orele unui inceput de zi.

    Buna dimineata. Alice. Buna dimineata, tuturor. Buna dimineata.

    alyce 20 mai 2009 6:25 AM Răspunde
  • Vin la cafeaua ta Alyce dupa miros, am ochii inchisi inca, un drum prea lung si prea putine ore de somn. Dar vin cu drag si cu bratele intinse, intr-o imbratisare a regasirii.

    Buna dimineata. O zi minunata sa aveti.

    simona ioana 20 mai 2009 7:22 AM Răspunde
  • Buna dimineata zeite…
    …m-am trezit cu gandul la VOI si la EL…am facut dusul diminetii care nu reuseste niciodata,dar niciodata sa stearga umbrele mainilor LUI, apoi mi-am sunat mama care ma umple mereu de bucurie,de viata,numai cand ii aud vocea inteleg ce scurta e viata si ca sta in puterea si vointa noastra sa folosim fiecare ora pt cei dragi noua, apoi pun la maxim sa rasune in toata casa doua melodii de drag cu care acelasi EL mi-a ametit simturile( octavian lazar- frumoasa mea si chayanne- cuidarte el alma), apoi ma imbrac cu o rochita neagra simpla dar pe care am dat jumate din salar(dar ma consolez ca nu am copii si deci ma pot rasfata in voie) iar terapia prin shopping m-a ajutat uneori sa uit, imi pun cerceii mici cu briliante primiti de la mama si la gat neaparat initiala LUI, pantofii cu toc pe care am dat cealalta jumatate de salar(de parca mai conteaza cat ar fi costat),parfumul ….tot al LUI,dar in parul meu, geanta rosie pe care pot sa o port acum dupa ce 2 ani de zile am fost tot in doliu…..si ies pe usa….incui,sperand ca atunci cand ma intorc acasa voi gasi pe pres margarete, ca doar sint florile mele preferate si EL ar fi trebuit sa tina minte(iar eu ar trebui sa nu mai fiu naiva)…ma duc tinta la OMV pt ca imi place ceaiul de acolo(rusinos pt mine, dar nu sint in stare niciun ceai sa imi fac singura, pt ca nu am chef sa beau ceaiul dimineata la masa la care uneori eram doi), …apoi ajung la birou,dupa ce in masina aceleasi melodii mi-au incalzit urechile de parca mi-ar fi cantat EL, si apoi…VOI, catre care am inceput sa imi indrept fiecare gand,catre care imi astern sincer gandul si fapta..cu speranta ca ma cititi si ma intelegeti…si ma simt ”altfel” , mai bogata, mai puternica,pt ca existenta voastra imi da un sentiment de siguranta…de parca sint la o scoala la care nu au acces decat zeii si zeitele, si de aici voi iesi o adevarata femeie…
    …aici la mine la Petrosani e mohorat,cred ca sta sa ploua, dar eu va trimit razele de soare pe care le port in mine numai pt a reusi sa imi incalzesc singura trupul si mintea atunci cand mi-e frig si pustiu…
    ..va pup..

    danuta 20 mai 2009 8:04 AM Răspunde
    • Buna dimineata! La noi e soare, miroase a cafea facuta de alyce, iar cerul e adanc si splendid ca ochii rosannei. Va sarut, va urez zi cu noroc. Danuta, Simona Ioana, Cristina, Teodora, Roberrta, Simone, Irina, Dalila, Simona Radoi, Danuta, Danutza, Monica… buna dimineata!

      Alice Nastase 20 mai 2009 8:08 AM Răspunde
  • Alice, iti multumesc ca nu ma uiti…De cele mai multe ori, oamenii ma uita.Sau se prefac…Sau isi amintesc doar la siesta, ca de o bucatica de ciocolata la cafea….Iti zambesc cu toata iubirea care imi sta pe gene, gata sa cada , gata sa urce, sa se imprastie…Te tin in gand mereu.
    Va imbratisez, buna dimineata.

    rosanne 20 mai 2009 8:18 AM Răspunde
  • Tu esti exceptionala, iar oamenii pe care i-am cunoscut aici, de asemenea.Fiecare in felul lui…Primesc caldura din sufletele voastre si las cerul sa-mi inunde ochii … sa se vada pana departe ca sunt … „putin „fericita.

    rosanne 20 mai 2009 8:29 AM Răspunde
  • buna dimineata,

    mi-am inceput dimineata razand ..sa va povestesc ..nu-mi gaseam telefonul mobil si am sunat de pe cel fix,ca sa-l reperez..l-am lasat sunand si am plecat prin casa ,cu urechea ciulita,poate-poate…nimic..m-am intors ,am pus la ureche receptorul telefonului fix,ca sa aud daca mai suna..si ,surpiza!!!..aud un zgomot ciudat..parca un latrat?!..un marait?!ies in curte ,in graba si ce vad…catzelul meu venea victorios cu noua „jucarie”gasita prin iarba..telefonul meu..are urme de muscaturi de catzel,dar functioneaza!:)

    ..o zi plina de zambete,de soare ,de frumos!

    buna dimineata,alice!buna dimineata,roberrta,rosanne,alyce,simona ioana,irina,dalila,teodora,simone,monica,simona radoi,cristina…buna dimineata!

    danutza 20 mai 2009 8:37 AM Răspunde
  • Buna dimineata,
    Beau si eu putina cafea de la Alyce si ma gandesc la voi toate, nu doar la Rosanne, ca la niste mici farame de ciocolata fina, pe care putini stiu sa le deguste cu adevarat si sa se bucure de aroma lor distincta. Incerc sa ma agat de urarea de noroc a lui Alice, desi prea des in ultima vreme zilele au trecut una dupa alta, la fel, fara nici un semn. Ma intreb de cate zile mai e nevoie…

    Anda 20 mai 2009 9:16 AM Răspunde
  • …Buna ziua suflete alese..
    Azi nu mai am putere..dar maine am sa-mi construiesc o scara.O sa fie inalta, lunga, lata ca sa pot pasi confortabil, sa nu cad…Dis de dimineata am inceput sa construiesc scara, cate un pic in fiecare zi, cate o treapta, cate o treapta. Ma inaltam usor si cu fiecare treapta pe care rapus de efortul zilnic imi culcam trupul zdrobit cu fiecare treapta crestea in mine ambitia de a mai face una si inca una si inca una…
    In curand, zgomotele de zi cu zi au inceput sa se estompeze, sa se piarda, ajungand pana la mine doar cele mai ascutite strigate, cele mai triste plansete cele mai puternice rasete…pana s-au pierdut si ele in suieratul vantului, in ceata de sub mine.Zi de zi mai puneam o treapta, iar in noptile senine imi intindeam mainile spre cer prinzand in causul palmei Carul Mare.

    Anotimpurile sau schimbat, pe pielea inasprita de vant si soare s-au asternut tacuti primi fulgi topiti de lacrimile unei ploi de primavara….

    Si a trecut un timp in care mainile lovite de pietre au facut bataturi adanci, genunchi chinuiti de efort s-au intarit, oasele indoite de greutatea pietrei s-au ingrosat iar creierul obisnuit sa faca aceleasi lucruri zi de zi, s-a atrofiat…

    Eram doar un om ce trudea la o scara.

    Nu mai vedeam stelele de sus, nu mai auzeam rasetele de jos, nu mai simteam vantul nici ploaia, nici oboseala dar nici bucuria…

    Si in toate aceste nesimtiri, un gand ce palpaia asemeni unei flacari tremuratoare de lumanare nu-mi dadea pace. Un gand care s-a transformat intr-o mare intrebare:
    Cand am sa ajung sus, pentru ca intr-o zi am sa ajung…o sa fiu singura?

    Si m-am oprit.

    Am privit in noapte stelele reci de deasupra si le-am tinut in palme pentru ultima data.

    Dis de dimineata, am inceput sa cobor scarile construite. Una cate una, la inceput greu, cu picioare nesigure tatonand fiecare treapta apoi din ce in ce mai repede. Nu ma opream noaptea, coborand acum cate trei trepte deodata uimit de tipetele si de hohotele de ras ce se auzeau tot mai tare, de ploia de lumini calde, de rasetele de copil.

    Ultima treapta, ultima treapta, ultima treapta o vedeam in ochii mei marindu-se usor ca si cand as privi printr-o lupa gigantica…

    Ultima treapta.

    In urma mea, scara s-a prabusit cu un zgomot asurzitor, scara construita in zile nesfarsite de asezat piatra, in nopti agitate in care visul era mereu acelasi: piatra langa piatra pun.

    Ma intind pe tarana moale, care imi imbratiseaza trupul ca un iubit iscusit ce-si ascunde in zambet toate tainele barbatesti ce transforma copila in femeie…
    Ma imbratiseaza indelung si in tarana moale imi vindec toate ranile, imi clatesc creierul, imi inmoi pielea.

    Tolanit pe burta imi afund obrajii in pielea moale cu miros de ploaie a iubitului meu, inainte sa adorm pentru prima data in bratele lui cu ochii mijiti de somn si de dulcea desfatare a iubirii, un gand ce palpaie asemeni unei flacari tremuratoare de lumanare imi imbata simturile…

    Maine am sa sap o groapa.

    Adorm multumita si lopata langa lopata scormonind trupul de paman al iubitului visez.. visez…

    Sara 20 mai 2009 10:29 AM Răspunde
  • Alice…zeite…am devenit dependenta de lumea voastra…in care, din umbra, m-am cuibarit si eu de luni bune. Citesc si recitesc in fiecare zi tot ce se intampla aici si am impresia ca va cunosc, ca voi mi-ati putea intelege freamatul pe care cei din jurul meu nu-l pot pricepe pentru ca si voi il traiti, pentru ca si voi va luptati cu el. Nu v-am scris pana acum pentru ca mi-a fost frica ca nu ati mai gasi loc si pentru mine, pentru ca nu am stiut cum sa incep, pentru ca mi-a fost teama ca n-as avea nimic de spus…
    Tot ce conteaza insa e ca existati, ca pot sa ma retrag in lumea asta a voastra care in fiecare zi imi umple cu cate ceva viata, ca aici, simt caldura…
    Alice, ti-am trimis un mail in martie („primul meu tango”),era foarte important pentru mine, ai reusit oare sa-l citesti?
    Va multumesc ca existati…

    maya 20 mai 2009 12:53 PM Răspunde
  • O zi frumoasa sa aveti, dragele mele! Sa mai urcati azi o treapta, sa iubiti si sa fiti iubite, sa va bucurati de fiecare minut petrecut langa cineva drag!
    Va imbratisez cald!

    simone 20 mai 2009 12:56 PM Răspunde
  • Maya, bine ai venit, e cu adevarat o lume speciala, cu suflete speciale, asa cum sunt sigura ca e si al tau!

    simone 20 mai 2009 12:57 PM Răspunde
  • …afara ploua.ma opresc din lucru si ma duc la geam.incep sa numar picaturile…nu reusesc,normal.dar de atatea ori mi-as dori ca cineva sa se gandeasca la mine, sa ma caute, sa ma sarute,sa imi spuna povesti dulci la ureche,sa ma inveleasca in petale de flori,sa imi spuna ca sint unica si singura care ii da sens vietii,sa ma priveasca…..privitul ochi in ochi mi se pare intim si are puteri magice si eu il exersez in fiecare zi pt cand va fi sa fie,sa vie…sa se intample……desi uneori mi se strecoara in suflet teama si am ajuns sa cred ca in acest oras nu mai am loc,nu mai gasesc pe nimeni si nu ma mai cauta nimeni…
    …acest blog pt mine e o evadare ,un secret numai de mine stiut,unde pot sa spun liber ce gandesc,ce simt(desi asa si traiesc zilnic, liber, dar realizez ca si pt libertatea de a trai , gandi si simti am ajuns sa fiu invidiata,data la o parte, neinteleasa. si nu inteleg de ce.pur si simplu am intalnit oameni care se cramponeaza in fel si fel de principii si nu au mintea descatusata de a fi liberi, de a nu pierde vremea judecand pe altii,de a condamna fara sa sti detalii)….acest blog e o usurare a sufletului pt ca stiu ca cineva citeste ce am scris chiar daca nu vine un reply…iar Alice pt mine e…visul meu neimplinit….

    danuta 20 mai 2009 1:46 PM Răspunde
  • Buna ziua doamne, domnisoare, zeite! Urcati fiecare treapta. Urcati si nu va opriti nici cand sunteti la ultima. Nici cand sunteti in varf nu stati. Explorati, urcati, visati, adorati fara teama tot ce este frumos pe lumea aceasta, pt ca frumosul incolteste mereu in locuri si inimi frumoase!

    ilinca 20 mai 2009 2:30 PM Răspunde
  • Va sarut suflete frumoase!
    V.am citit precum albina soarbe nectarul din floare.
    Lorelai, multumesc pentru poezie. Teodora, pentru toti scriitori, din care culegi cu atata drag pentru noi. Alice, pentru „scara”…Si voi toate care urcati si cadeti in bratele iubirii sau in gol ranindu.va …dar nu renuntati la dragostea voastra, truditi, iertati, sperati, plangeti amar sau cu lacrimi de bucurie…
    Daca ar citi barbatii nostri iubiti ceea ce scriem, nu stiu daca nu s.ar indragosti pentru totdeauna de condeiul nostru, de sufletul nostru, de noi.
    Aseara am baut din ceaiul Danutzei( mere cu scortisoara, ce aroma!) si mi.am amintit de o vacanta superba petrecuta la Bordeaux, la sora mea. In fiecare seara, dupa vinul rosu, savuram o cana de ceai…Era un fel de a spune noapte buna!
    Felice, salut generozitatea in persoana! Anna, intelepciunea!Blanca, vocea de copil bun!Alyce, studentia avuta!Alice, speranta ta si a noastra! Rosanne, ochii tai albastri!Soso, privirea.ti ganditoare! Corina, „feliile de soare”!Pisica, puternica si fragila!Cristina Socaciu, cu poeziile alese! Teodora, cu scriitorii ei! Robertta, cu aroma de cafea si cuvintele frumoase! Simona Ioana, cu poetii ei!Danutza, cu aroma de mere si scortisoara!Maya nou sosita, bine ai venit! Sara, cu tolba cu povesti! Dalilla, invingatoarea noastra!…
    Am prins momentul si nu ma opresc…scriu…scriu…
    Cum a fost la intalnirea de 20 de ani?
    Alice, tu m.ai intrebat…
    A fost cu mult peste ceea ce speram. Iar noi toti schimbati in bine. Sufleteste, spriritual suntem altii, iar asta cred ca este cel mai important. Anii nu au trecut degeaba, chiar daca s.au adaugat kg in plus sau riduri sau 50% par alb.
    Nu am simtit niciodata aceea unitate si comunicare pe care am simtit.o sambata. S.au refacut legaturi si acum stim de unde sa ne luam unii pe altii.
    Cursul festiv a durat trei ore si a fost plin de emotie pentru cei 42 de profesori si 100 de studenti.
    Am fost generatia 89 si ultima cred care am primit repartitii. Asa ca fiecare am povestit ce am facut apoi.
    Petrecerea a fost in aer liber si asta parca a sporit farmecul intalnirii. Fotografii, muzica, dans, pahare ridicate, amintiri, noi amintiri.
    Este greu de spus in cuvinte cum a fost.
    „Bestial” este expresia copiilor mei si daca voi o acceptati va pot spune din tot sufletul:”A fost bestial!”
    Va doresc si voua cand va fi sa fie! A nu se rata in niciun caz.
    Va imbratisez cu emotie!

    Carmen Sofianu 20 mai 2009 2:33 PM Răspunde
  • Multumesc pentru primire, simone… din pacate, ca si tine, si eu urc si cad mereu pentru acelasi barbat.
    E prea tarziu sa spun ca mi-e dor. Sau poate prea devreme. E gresit sa il vreau. Si totusi o fac cu toata forta mea. Aud vocea lui vibrand in toate zgomotele lumii. Ii simt atingerea in fiecare adiere de vant. Cum am ajuns aici? Nici eu nu stiu. Nu eram pregatita sa il las sa plece la fel cum nu eram pregatita nici sa il las sa vina. As fi vrut un ultim sarut, o ultima imbratisare. As fi vrut o prima, ultima noapte. As fi vrut sa aud pentru ultima data soapte dulci, adevaruri amare, minciuni… As fi vrut sa nu stiu ce stiu ca inseamna de un an incoace sa iti adormi seara trupul langa un barbat si sa iti trezesti dimineata sufletul ratacind catre un altul, pe care, intr-un fel, ti l-ai dorit toata viata. Dar care, a venit cu zece ani intarziere si neinvitat…

    maya 20 mai 2009 3:38 PM Răspunde
  • Imi pot doar imagina cat e de dureros, draga maya, sa iti imparti viata cu cel neiubit cu adevarat. Cum iti sunt diminetile si serile si noptile lungi. Iti pot spune doar ce imi spun si mie mereu: puterea de a merge mai departe sta doar in tine, in mine, in noi si nu in cei pe care ii asteptam sa vina.

    simone 20 mai 2009 3:43 PM Răspunde
  • Buna ziua, Zeite dragi…

    Vin ca de obicei la intalnirea cu voi, strecaurandu-ma printre picaturile de ploaie petrosenene, sa va vad, sa va citesc..cu acelasi dor de voi, nestins de nimeni si nimic. Danuta, draga mea, sunt atat de aproape de tine, undeva, incat azi m-am surprins privind mai atent posetele femeilorde pe strada, sa caut una…rosie? Asa ca indraznesc sa te contrazic, de-mi dai voie, desigur: vezi ca este cineva aproape?
    Carmen Sofianu, multumesc de poveste, a fost chiar emotionat, poate ca si eu, cand vor fi 20 de ani, voi raspunde altfel la strigarea catalogului. La cea de 10…aveam sufletul cazut in genunchi, desi paream a fi pe tocuri foarte inalte, si eram…singura care a fost nevoita sa raspunda: sunt singura. Singura singura din grupa aceea…
    Sara, ce frumos ai scris, te imbratisez tare tare…
    Rosanne, nu cred ca tu esti un om ce poate fi uitat usor. Sau uitat vreodata, mai bine zis…
    Anda, Danutza, Simone, Ilinca…un gand frumos si catre voi tocmai pleaca, l-ati simtit?
    Alice…azi am avut cu mine inimioara. Si pe tine, asa cum va fi mereu…

    Roberrta 20 mai 2009 4:17 PM Răspunde
  • Maya, esti in prag, ne privesti…imi dai voie sa-ti intind si eu mana?

    Roberrta 20 mai 2009 4:18 PM Răspunde
  • Carmen Sofianu, vineri am fost si eu la intalnirea de 20 de ani a prietenului meu. Si am vazut emotia, usoara stanjeneala de la inceput, iar apoi bucuria fara margini si petrecerea ca in anii studentiei… si m-am simtit extraordinar intre acei oameni! Mi te imaginez printre acei oameni frumosi, cu bucurie si emotie in suflet!
    Roberrta, un gand cald catre tine, printre stropii tai!

    simone 20 mai 2009 4:23 PM Răspunde
  • draga maya, si eu sint nou venita pe blog…si ma tot invart si nu stiu cum sa incep sa spun o poveste care are ceva asemanare cu a ta….nu gasesc cuvinte pe tastatura lap-ului sau inca doare si mi-e teama sa scormonesc mai mult durerea povestind…nici eu nu stiu…..vorba versului ” mi-e mila si sa imi amintesc”…..vor trece intr-o zi toate…ca si cand nu ar fi fost…sper.

    iti mai amintesti ce-a fost?
    spune-mi acum cu soapte amare
    dulceata privirilor tale
    adanc infipte in mine atunci.

    si pagini albastre ca cerul de vara
    eu scriu acum cu gandul la tine…
    si campul de flori s-a aprins doar cu mine.

    spune-mi!
    iti mai amintesti ce a fost?
    intr-o noapte apusa,de trupuri strapunsa,
    de maini care cer dreptul sa sper.

    iti mai amintesti?
    cum radeam nebuni cu ochii la stele
    si buzele tale cereau mangaiere?
    ma uitam pe mine in bratele tale
    si iti cantam nebuna ,cu dor si in tacere.

    danuta 20 mai 2009 4:39 PM Răspunde
  • Roberrta…..atat de aproape…e o minune….multumesc, m am plimbat prin ploaie cu poseta rosie si masina rosie si ochii rosii de plans……

    danuta 20 mai 2009 4:45 PM Răspunde
  • danuta, zici tu ca vor trece?

    maya 20 mai 2009 4:46 PM Răspunde
  • …ma plimb pe strazi odata cu ploaia,si numar in gand tot mai trist, tot mai neputincios.m-as dezbraca de dor sa simt cum stropii imi spala trupul….TU nu mai simti? TU nu mai numeri? TU nu mai porti acelasi nume? ..agapi..

    danuta 20 mai 2009 4:55 PM Răspunde
  • draga maya, eu stiu si am invatat ca totu i trecator…si pe mine ma doare,mult mult prea mult, am strans regrete si greseli, parca am trait din inertie,am iubit,am ars pana la cenu sa,am strans resentimente si ochii mei sint mereu tristi desi imi place sa rad si sa glumesc toata ziua, sint in continua asteptare,mi-e dat sa iubesc pe cine nu imi va fi alaturi never, cu toate astea am o vorba pe care imi place mereu sa o spun si anume ca- sint oameni dragi care mor si noi trebuie sa invatam sa traim cu lipsa lor pt ca nu se mai intorc niciodata,asa ca ce poate fi mai greu de atat?ca se despart unii pt ca nu le e scris sa fie impreuna? vor trece toate, cu timpul, cu rabdare,raman amintiri dulci pana la urma,emotii dragi cand ii zarim doar umbra trecand pe celalalt trotuar cu copiii (inca unul, cand tu stiai ca are doar unul si ca nu mai vrea altii) si sotia undeva in spate stearsa(ca asa a ales el saracul)………
    …..bine, eu, incurajez si iti dau aripi si tarie sa crezi ca trec toate….pt ca mie nu mi-a dat nimeni, eu singura am invatat dupa ce am cazut de mii de ori ca de fapt….trec….
    ….e adevarat ca raman urme si umbre, dar sta in puterea fiecaruia sa le accepte,asta inseamna ca ne acceptam pe noi……
    ..de ex, daca in timpul vietii se intampla ca unii isi pierd o mana, un picior, ei cum traiesc cu trupul neintreg? cum traim noi cu sufletul neintreg…..dar, cei care sint cu adevarat puternici vor invata sa traiasca fara o mana,maini,picior, etc, etc, si vor fi mereu admirati si crede -ma si invidiati ca au puterea psihica sa treaca peste defect si asta ii face mai puternici………iar cei cu sufletul neintreg sint mai luminosi,mai buni,mai atenti,mai sensibili,mai puternici…ca au curajul sa traiasca asa……
    …revin maya, si o sa povestim cat vrei tu…….am si eu multe de plans…..eu sint aici….zeita printre zeite ……….

    danuta 20 mai 2009 6:01 PM Răspunde
  • RosteÅŸte-mă – Elena Armenescu

    Înveşmântată ca o vestala
    Învăluită în speranţă
    Sunt tot acolo, unde m-ai lasat
    AÅŸtept ca o statuie
    Să-ţi văd pasul încolţit lângă trepte

    Fulgerele vremii, ninsorile mele dragi
    Te aduc nălucă sub aceeaşi copaci
    Aerul se tulbură, clipa lovită
    Aduce zvon de îmbraÅ£iÅŸare. AÅŸ zbura…
    -strigă-mă! Ţi-am spus; şi a răsărit
    curcubeul lângă suflarea amiezii
    Tăcerea devenise o dungă subţire
    printre armonii jefuite de cântec

    Când eşti departe
    Rosteşte-mă încet, tandru
    cu numele meu întreg de zidire
    Cheamă-mă să te aud!
    şi ai să vezi cum o petală
    Îţi va mângâia umărul.
    Deasupra
    Sufletul meu ca un vis plutitor te atinge
    Când amurgul ţi-aleargă rătăcirile
    Ducându-te lângă privighetori

    Departe, în jurul pământului, între nelinişti
    Rosteşte-mă cu inima uneori!

    Buna seara, dragi fete! Va imbratisez cu inima! Alice, Rossane, Felice ,Carmen Sofianu, Alyce, Anna, Corina, Simona Ioana,Amore, Ema, Ela, Roberrta si pe voi toate…
    Bun venit, zeite noi!

    Cristina Socaciu 20 mai 2009 6:51 PM Răspunde
    • Doamne, domnisoare, zeite… Povestile noastre seamana intre ele si ne apropie si mai mult. Ce bine te inteleg, Maya, ce aproape va simt pe toate cu framantarile voastre- asemeni alor mele. Multumesc, Carmen, ca mi-ai povestit. Nu peste multi ani – 2-3- voi merge si eu la intalnirea de 20 de ani. Dar pana atunci mai am lucruri esentiale de trait pana la capat- marea iubire intalnita cand nu o asteptam, un miracol la care nu as fi indraznit sa gandesc, o familie ciudata si splendida- voi, prietenele mele, prietenii mei de pe blog… Si planurile, si cartile, si copiii, si visele, si fericirile. Pe toate le vreau, cu lacomie.
      Rosanne, cine indrazneste, cine poate sa te uite pe tine?! Esti cu mine mereu, adorm seara de seara de mana cu tine.
      Vin la ceai, vin la lumina voastra dintr-o seara superba de mai. Maine e sarbatoare inalta, imi pregatesc sufletul pentru ea. Va imbratisez, va iau cu mine in visele mele pe care mi le rog sa vina cu blandete, cu mila, cu alint. Cu odihna. Somn usor…

      Alice Nastase 20 mai 2009 8:54 PM Răspunde
  • Imi urlam categoric saptamanile trecute ca nu mai vreau sa am zile petrecute de dimineata pana seara in facultatea mea. Ca vreau sa treaca toate examenele si licenta si tot ce ma leaga de aceste ore nemiloase si obositoare. Ca imi doresc sa mi se termine cerneala in stilou, sa nu mai fiu nevoita sa scriu cronici de pe o noapte pe dimineata.
    Azi am pasit pentru ultima data la cel din urma curs. Si am pasit cu bucuria ca se va sfarsi, si am iesit cu regretul ca s-a terminat. Aveam sufletul in lacrimi. Se nascuse in mine o nostalgie si un dor ce ma sfarseau. Simteam ca am pierdut ceva, ca o parte din mine murise odata cu ultimile urari de succes in viata, ale profesorului. Cu ultima mea cronica predata si atat de dezordonat scrisa.
    Cerul se intunecase si el. Si a trecut peste mine o ploaie de inceput de vara si trei ani de facultate. Si a lasat in urma un curcubeu trist si nostalgic, amintiri pentru o viata, prieteni pentru doua, zambete planse, intamplari minunate. O fericire trista. Mi-e dor deja. Un dor pe care stiu ca il va linisti anii care vor urma, examenele care ma asteapta, licenta care va trece si ea. Care va aseza tulburator punctul unei etape superbe din viata mea. Unui drum ce mi-a dat aripi, ce m-a facut sa ma simt atat de vie, deosebita. Care m-a purtat pe cele mai splendide culmi ale teatralitatii. Care m-a invatat ca toate mastile pica odata cu coborarea cortinei. Ca nimic nu dureaza la nesfarsit. Ca vine momentul in care aplauzele inceteaza, indreptandu-se spre belcul rosu din capatul salii, becul rosu pe care scrie “iesire”. Ca prezentul e cel care conteaza cu adevarat, indiferent de replicile perfecte sau usor stalcite, pe care le spui, pe care le auzi.
    In seara asta sunt melancolica. Am sufletul fragil, am ochii umezi. Am in palma stanga dragostea adanc desenata. Am in inima mea inchisa prietenia voastra. Am zambete delicat conturate. Am, inca, teatrul meu iubit. In seara asta am tot. Nu mai cer nimic.

    Va imbratisez tare. Buna seara Alice. Buna seara, Cristina Socaciu, Rosanne, Anda, Carmen Sofianu, Dalila, Simona Ioana, Pisica, Sara, Maya, Roberrta, Simone, Danutza, Danuta…Buna seara tuturor.

    alyce 20 mai 2009 8:59 PM Răspunde
  • va saruta pisica un strop arsa de soare, un strop adunata in vorbe italiene-siciliene…
    MI-A FOST DOR de voi si v-am soptit in gand despre toate frumusetile vazute.
    revin dupa ce va citesc… doar un strop cat sa amagesc dorul si-apoi sa plec iar in orasul lui Mozart.

    pisica 20 mai 2009 8:59 PM Răspunde
  • Buna seara tuturor! Vin cu mare drag in casa voastra de unde frumusetea sufleteasca razbate inainte de a fi deschisa usa. Si parca va cunosc dintotdeauna…
    Va multumesc ca existati!

    teodora 20 mai 2009 9:20 PM Răspunde
  • Pisica mea, bine ai revenit acasa. Ce dor mi-a fost de tine. Sa stii ca bratarile mele au sunat mereu.Pentru tine. (chiar azi imi spunea o colega sa nu mai imi misc mainile. sau sa mi le tai. sau sa fac orice, numai sa le fac sa taca.) Asa-i ca le-ai auzit?

    alyce 20 mai 2009 9:26 PM Răspunde
  • Ma uit pe mine insami uneori, cine mai sunt, cine am devenit…ce face piciorul meu pe scara?!, urca asa pe calcaie…imi uit principiile , spunandu-mi ca sunt copilaroase, imi uit dorintele, de atata neimplinire, imi uit gesturile de fericire…Mi-e frica sa nu mi le mai recunosc, pedalez in gol, incercand sa exersez un mers pe bicicleta, despre care se spune ca nu se uita niciodata….Imi asez in fata oglinda sufletului si-mi raspund …ca o iubita vitrega…”eu sunt’, „eu vreau”, „eu pot”…Alunec printre ganduri , ma strig ca sa verific ecoul care nu ma uita decat pentru cateva secunde…Mai sunt, mai vreau, mai pot?! Nu-mi pot aminti” da-ul”…
    Va imbratisez mereu.

    rosanne 20 mai 2009 9:26 PM Răspunde
  • Deja mi-e mai bine. Aici nu sunt singura.
    Alice, datorita tie am avut curaj sa-mi spun povestea, pentru ca stiu ca si tu ai iubit si ai pierdut, pentru ca si tu ai renuntat la ceva ce nu putea sa-ti apartina, pentru ca aici, in lumea voastra nu e un subiect tabu, nu e o rusine.
    Exista iubiri ce sunt menite sa ramana neimplinite. Iubiri in urma carora nu iti ramane un gust amar, iubiri ce-ti reintregesc bucati din suflet. Iubiri carora le tai aripile, oricat de tare ar durea, tocmai ca sa ramana in eternitate. Iubiri la care candva, abia indrazneai sa visezi.
    Asa e si iubirea mea, a noastra. Si faptul ca prezentul e insuportabil nu ma sperie… Pentru ca am incredere in urmatoarea treapta…
    Pisica, mie una mi-ai lipsit, cu luni in urma ai intrat in sufletul meu…
    In loc de noapte buna…
    http://www.youtube.com/watch?v=bp48sQ52-kM&feature=related

    maya 20 mai 2009 9:31 PM Răspunde
  • ” Scrisoare
    Iti strang uneori pasii in priviri
    Si rasul in joc de petale
    Iti darui zambind si-ti fur amintiri
    Ascunse in soapte domoale.

    Sunt zambet si lacrimi pe-acelasi obraz,
    Sunt ras si durere si vise,
    Sunt pusa pe sotii si plang de haz
    Si-s trista ca genele-nchise!

    Sunt basmul frumos dorit de-un copil,
    Sarutul furat la intamplare,
    Sunt versul stangaci din nopti de april
    Sunt prima si ultima floare…

    Sunt mainile tale duioase si moi,
    Sunt soapta ce n-o poti rosti,
    Sunt visul purtat in gand de-amandoi,
    Sunt miezul de noapte si zorii de zi!”

    teodora 20 mai 2009 9:45 PM Răspunde
  • vin pe fuga sa va imbratisez, sa va spun ca mi-e dor de voi…
    Mi cand sufletul meu crede ca nu mai poate indura ma rugam la dumnezeu sa nu-mi ia puterea de a iubi, din dragoste mi se trage putere, curajul, frumusetea…eu fara dragoste nu as fi nimic…
    as putea stapani toata lumea , dar daca in schimb mi-as pierde sufletul…ce folos?
    mi-au dat lacrimile cand am intrat pe blog, de dor, de dragul vostru..
    pisica mea draga te intalnesc in fiecare zi…ma urmatesti ca o veste buna…mi-a fost dor de tine!
    noapte buna zanele mele dragi…alyce, rosanne, pisica,cristina socaciu, mi, roberrta, carmen sofianu, amore, raluca, atena ( unde esti atena?),cristina bizu,monica, simona radoi,ilinca…vise colorate va trimit si miros de salcam din noaptea mea linistita…Noapte buna Alice, zeita mea draga!

    dalila_tua 20 mai 2009 9:52 PM Răspunde
  • lisa mic… sigur ca le-am simtit… ba chiar am fost la un pas sa-mi cumpar ceva sa-mi zornaie numai ca sa ma auzi.
    soso bineinteles ca eu eram prin toate pisicile din calea ta.
    ema… e reciproc!!!
    rosanne te tin strans de mana.
    dalila am zambet pentru tine, pentru intalnirea ta cu Alice.
    Alice urc cu tine treptele, ca orbi ce aduc lumina pentru cei ce nu stiu sa vada. neconditionat, asa cum mi-e legamantul…
    si va spun ceva: in fiecare seara, la plimbare, treceam pe langa un magazin care se numea tango… deci au si sicilienii ceva drag mie… treceam pe langa el (nici nu stiu ce se vinde acolo) si va sopteam in gand, tuturor ghemele mele de bine. (pentru posteritate s-a efectuat si o poza in acest sens… o pisica cu ganduri)
    bun venit celor noi.
    bun gasit celor ce oricum sunteti in inima mea.

    pisica 20 mai 2009 10:01 PM Răspunde
  • Bine ai venit, pisica buna, sa stii ca ti s-a simtit lipsa tare pe aici! Astept povesti, povesti de dinanite de vise, cand o sa fii tu gata sa ni le spui.
    Alyce, e un inceput nou! Iti simt melancolia si as vrea sa te tin de mana in pasii pe care ii vei face mai incolo in viata. Va fi frumos, simt asta…
    Va imbratisez pe toate, ma duc spre somn, cu voi in gand si cu usoare emotii, pentru ca maine, maine voi intalni o zeita adevarata!
    Somn lin, suflete frumoase!

    simone 20 mai 2009 10:27 PM Răspunde
  • simone bine te-am gasit.
    voi reveni cu povesti indelungi si dragi… dar cred ca dupa ce ma intorc din austria/germania

    soso am uitat sa-ti spun: la colectia de verde am adaugat o perechede pantofi si o bluza… ca sa ma vezi mai bine!

    pisica 20 mai 2009 10:44 PM Răspunde
  • ”Fata morgana, tu esti asemeni destinului meu, daca putem vorbi de un destin, caut adevarata dragoste, cred ca am gasit-o, alerg catre ea cu bratele deschise, ma plec ei, ma darui ei, sufletul mi-e sincer, curat, dar cand cred ca ma invaluie fericirea, imaginea aceea de vis n-o mai vad, dispare, ma uit cu tristete, intr-adevar nu e, dar nu dupa mult o intrezaresc din nou ca pe-o minune, ochii-mi sclipesc de bucurie, pornesc intr-acolo, cred c-o am, e a mea, constat insa aceeasi inselatoare iluzie, n-o mai aflu, alerg, dar cat sa alerg s-o ajung din nou?
    Se va contopi, oare, vreodata cu insasi fiinta mea?”(Ion Grecea_Fata morgana)

    teodora 20 mai 2009 10:47 PM Răspunde
  • Va spun si buna seara si noapte buna.
    Pisica, bine ai revenit. Mi-a fost dor de tine.
    Alyce te imbratisez, azi, in ultima ta zi de studentie.
    Dalila, ma bucur pentru intalnirea ta cu Alice.
    Rosanne, mana mea intinsa catre tine…
    Carmen ai dreptate, intalnirile astea nu trebuie ratate. Au un farmec al lor, o bucurie speciala. Ma bucur ca a ta a fost “bestiala”.
    Danutza zambesc si acum cand ma gandesc la telefonul tau.
    Sara, Amallia, Anda, Sara, Cristina, Roberrta, Simone, Ilinca, Irina, Teodora gandurile mele bune pentru voi.
    Maya- bine ai venit ! Esti acasa.

    Alice, se pare ca pe scara mea, pe care ma catar cu greu de pe o treapa pe alta si pe care ma pravalesc intr-o zi cat urcarea dintr-un an, ei bine, pe scara asta intr-o zi mi-a fost dat sa ajung in lumea ta. Alaturi de zeitele care o vietuiesc si o insufletesc. Era, ca o predestinare, o zi de 1 ianuarie… se spune ca anul ca fi asa cum il incepi. L-am inceput cu tine si ma bucur in fiecare zi de prezenta voastra. Iti multumesc, iarasi si iarasi.

    Va imbratisez, va citesc, adorm tinandu-va de mana.

    simona ioana 20 mai 2009 10:54 PM Răspunde
  • Dintre gramezi de dosare incarcate de cifre si analize minutioase, dintre „mormane” de conturi ratacite in softuri pretentioase , va spun, de pe acum, cu drag cu dor
    La multi ani tuturor sarbatoritelor si sarbatoritilor nostrii dragi dintotdeauna, dar mai ales de maine, in zi sfanta de mai. Sanatate si zile frumoase cu voi, cu ai vostrii , cu noi….
    Ziua de Constantin si Elena ramane o sarbatoare aleasa in sufletul meu, este ziua care-mi aminteste in fiecare an de copilarie, de casa bunicilor mei, de bucate alese, de mese festive cu multi invitati, de joc de copii, de cantec….de bine….Este ziua bunicului meu Constantin, zi pe care bunica o cinstea cu drag in fiecare an, zi de maine in care bunicul ramas singur, isi striga deznadejdea si neputinta de a accepta socotelile sortii…
    La multi ani bunic drag….
    La multi ani Dalilla caci daca nu gresesc esti o Elena, La multi ani Dallielle tot Elena draga (mai scrie-ne!) …Apropo, m-a surprins la un moment dat coincidenta numelor voastre, si numele cu care ati semnat aici pe blog..La multi ani Costi !
    Iar tu, draga Constanta – ramai jumatatea mea de suflet geaman, iar pentru ca ma iubesti si stiu c-o sa ma ierti, iti spun ca-mi place mai mult Iulia, si cel mai mult mi-e drag sa-ti spun asa cum o fac dintotdeauna printre ganduri, printre randuri, printre vise, printre noi….La multi ani !
    La multi ani , dragilor nostrii , si zi cu soare , cu fericire, cu flori, cu DRAGOSTE !

    monica 20 mai 2009 10:59 PM Răspunde
  • se zice ca numele sfant este un dat de la Dumnezeu menit sa-i ocroteasca si sa-i lumineze pe cei buni. pentru costi si dalila un gand special la ceas de sarbatoare: pe scara vietii pe care v-o doresc mereu ascendenta, luminoasa si plina de oameni buni, fiecare pas sa va duca mai aproape de impliniri, fiecare floare sa se desfaca in bucurie pentru sufletele voastre.
    La multi ani!
    si urari de La multi ani! tuturor celor ce au onomastica… astazi.
    monica iti multumeste o pisica ametita ca mi-ai reamintit de sarbatoare. eu, abia intoarsa din drumuri, parca si uitasem in ce zi sunt… doar ce bagaje trebuie sa fac…

    pisica 20 mai 2009 11:13 PM Răspunde
  • simonaioana, sora mea, pe scara aceasta urcam impreuna… cu piciorul, cu talpa, cu palma si genunchiul, cu zambet sau lacrima. important este ca nu ne oprim pe o treapta amara ci urcam mereu, mai sus…
    iti multumesc ca esti tu, doar tu, sora mea cea aurie.

    pisica 20 mai 2009 11:15 PM Răspunde
  • Tuturor celor care au ziua onomastica,
    La multi ani!
    Sa iubiti si sa fiti iubiti!

    teodora 20 mai 2009 11:29 PM Răspunde
  • Pisica mea neagra, chiar daca nu am auzit vreun zornait de la tine, asa cum mi se intampla sa mai aud uneori in noapte bratara Simonei Ioana, sa stii ca te-am purtat in inima, in cuvinte. Simona mea, iti simt imbratisarea delicata si iti zambesc cu emotia cu care te-am intalnit intaia oara. Cat de frumoasa mi-ai parut! Rosanne, tu scrii frumos si trist deopotriva. Iti rostesc eu “da-ul” pe care nu ti-l poti aminti. Monica, printre gramezi de dosare si mormane de conturi ratacite, iti trimit o imbratisare. Simone, pasesc in vis, in viata, cu tine de mana. In seara asta si pentru totdeauna. Dalila, parte din sufletul meu, La multi ani!
    Somn usor, Alice draga-draga. Somn usor tuturor.

    alyce 20 mai 2009 11:53 PM Răspunde
  • alyce, pisica, monica multumesc din suflet pentru urarile voastre, pentru gandurile voastre bune…
    mai am o postare care e la moderat…sa stiti ca desi nu reusesc sa va scriu prea mult zilele astea sunteti in sufletul meu si in gandurile mele…
    La multi ani dalielle si costi!

    dalila_tua 20 mai 2009 11:59 PM Răspunde
  • La Multi Ani Alice! La Multi ani puiului tau drag! Sa fii sanatoasa , sa te bucuri de ingerii tai !
    Iti doresc tot binele din lume si fericirea care stiu sigur , e pe drum . Iti multumesc ca existi .
    Sa dea Dumnezeu sa urci ultima treapta a scarii , iar iubirea gasita acolo sa ramina cu tine !
    La Multi Ani Alice ! La Multi Ani celor sarbatoriti! Va doresc numai bine!
    Pentru tine Alice. Melodia asta mi-a rams in suflet, ca o durere, dar o iubesc mult.
    http://www.youtube.com/watch?v=vxnl83HD3R0

    nina dumitru 21 mai 2009 12:03 AM Răspunde
  • m-am adapat din cuvintele voastre cu sete, cu dor, cu drag…
    noapte buna zanele mele, jumatatile mele…
    noapte buna.
    cateva dintre aceste nopti vi le voi veghea eu de aici, de acasa… ca sa imi iertati tacerea ce va veni, tacerile lui iunie cand va voi lipsi de mine, tacerile impuse de cuvintele care nu se spun, sau nu se lasa rostite.
    noapte buna… va spun cu zambet, pentru ca ne vom regasi la cafea…
    e bine. e bine acasa, printre ghemele mele… printre suflete dragi.
    e frumos in lume, dar e bine aici…

    pisica 21 mai 2009 12:22 AM Răspunde
  • Buna dimineata zeite dragi!Buna dimineata Alice! Am adormit aseara tarziu, cu gandul la voi si cu sufletul in mii de zari si m-am trezit parca prea devreme…
    La multi ani celor pentru care azi e zi importanta!
    Sa va insoteasca azi zambetul si linistea…
    Va multumesc ca mi-ati facut si mie loc in tara minunilor. Va multumesc.

    maya 21 mai 2009 5:50 AM Răspunde
    • Buna dimineata si la multi ani, tuturor sarbatoritilor mei dragi- copiilor mei, si voua, Elene frumoase, si lui Costi cel intelept si bun. Multumesc, Nina, iti multumesc din suflet! Maya, buna dimineata… Pisica! Fug sa duc copiii la scoala, apoi ma intorc la petrecere cu cafea si dezmat de frisca.

      Alice Nastase 21 mai 2009 6:09 AM Răspunde
  • Buna dimineata! Va citesc zilnic ,aproape,si de fiecare data gasesc cuvinte randuri care parca sunt scrise de mine.Dar stiu ca nu le am scris eu ,dar mi se potrivesc atat de bine…
    Tot ce citesc aici copiez,imi cer scuze,dar le daruiesc si altor femei placerea ,regasirea,dorul de a fi , de a exista ca femei ,ca iubite,ca oameni.Am suferit si eu de neexistenta…Acum ma bucur ca exist,ca simt,ca traiesc ,ca iubesc:muzica,oamenii,viata,soapta ,cuvintele de dragoste si dor-adevarate sau nu-si de aceea impart cu alte femei frumosul din voi ,linistea voastra,regasirea data de ,,tango,,.Intr-o zi poate imi voi spune si eu povestea.Zile frumoase Zeite ale sufletului!

    maia 21 mai 2009 6:30 AM Răspunde
  • La multi ani! celor ce si sarbatoresc azi ziua numelui!

    maia 21 mai 2009 6:31 AM Răspunde
  • La multi ani copilasilor tai, Alice!
    La multi ani tuturor celor sarbatoriti azi! Sa aveti viata frumoasa…
    Si spun aici La multi ani unei persoane dragi mie… el stie…
    Buna dimineata, dragi zeite! Sa avem o zi frumoasa… Va imbratisez!

    Cristina Socaciu 21 mai 2009 6:33 AM Răspunde
  • La multi ani! astazi in zi sfanta tuturor celor ce se numesc Constantin si Elena.
    Pisica, draga mea, zilnic am trecut pe langa casa ta si am privit cerul salutandu-te.
    Micuta mea Alyce, mi-e tare dor de voi,dar va impartasesc in gand bucuriile mele.
    Alice, traiesc zilele frumoase,pline de intelepciune si har si ma minunez si stiu de unde am aceasta forta. De la tine, ingerul meu, din scrierile tale.

    Va daruiesc aceasta melodie cu care am pasit pe prima treapta si cu care ma pregatesc sa mai urc una, treapta sperantei in iubire desavarsita.
    http://www.youtube.com/watch?v=vi_58GaKk40&feature=related

    Cristina Bizu 21 mai 2009 7:02 AM Răspunde
  • buna dimineata….am adormit tarziu,m-am trezit devreme,cu sentiment de neputinta si de dor. mi-am amintit azi noapte melodia malinei olinescu- mi-e dor de tine, si in dimineata asta am ascultat-o pe repeat……ce nebun e dorul asta cand si-a pus in cap sa iti stea pe cap.parca ma stinge,parca imi vine sa urlu….alice stiu ca tu stii…maya ai adormit si tu tarziu ca si mine….roberrta tu unde esti in petrosaniul asta mohorat?te mai gandesti la mine?macar tu…ca altcineva stiu ca nu o face..

    danuta 21 mai 2009 7:09 AM Răspunde
  • Buna dimineata frumoasa, cu soare, cu srabatoare…LA MULTI ANI!!
    Dalila, meriti bataia promisa, mi-ai spus ca imi dai noul numar de telefon….Chiar acum, de ziua ta, vorbesc cu o casuta vocala…Uite , te zic pe blog….(glumesc) Te imbratisez tare, tare…Sa ai mereu iubitul aproape, ca acum…
    Costi, sa fii fericit, implinit, sa simti gustul piersicii si sa o poti privi toata viata…
    Pisica, ti-am ‘vazut” lipsa, ti-am asteptat gandurile.Te tin si eu de mana.
    Simona Ioana, Roberrta, Carmen Sofianu, Monica, Alyce(multumesc), Sara, anna, Felice, Danuta…va tin in gand si-n suflet, pe toti, pe toti, va imbratisez.
    Cristina Socaciu, de mana ta, de sufletul tau….
    Alice, vin la dezmatul tau…de frisca, speranta, culoare, emotie….Ma tin de inima ta.

    rosanne 21 mai 2009 7:47 AM Răspunde
  • ” Ma visez ades mergand
    desculta, alergand
    fara sa-mi pese
    de ploaie, de noroaie
    prin iarba cruda si moale
    ce-mi saruta gleznele
    sovaitoare.
    N-am o tinta
    nu ma-ntampina nimeni
    sau poate da?!
    Acolo, undeva
    zaresc un copac falnic
    drept si ramuros
    dar singuratic.
    Alerg spre el
    ii imbratisez trunchiul
    ce-mi sprijina trupul
    ii mangai scoarta
    cu palmele si-obrazul
    simtind-o aspra,
    dar transmitandu-mi
    din seva lui putere
    din ramuri racoare
    din radacini odihna
    binefacatoare,
    inima-mi bate nebuna
    cat zece la un loc
    raspunzandu-i alta
    de undeva din trunchi
    o inima mare si buna…
    Sunt indragostita
    de copacul insingurat
    pe care-l tin imbratisat
    si-l sarut
    cu aburul rasuflarii
    simtindu-ma
    si minunat
    si vinovata de pacat…”
    (V.Stefan, Intalnirea din vis)

    rosanne 21 mai 2009 8:07 AM Răspunde
  • Buna dimineata, Zeite dragi…

    Elene dragi,Constantini cuminti, astazi sunteti voi in inima cuvintelor noastre: LA MULTI ANI FRUMOSI DALILA, COSTI, PUIUTI DRAGI AI LUI ALICE!
    Pisica draga, tandra si calda, bine-ai revenit. Ne-a fost dor, dar te-am asteptat, precum promisesem la plecare, cuminti si neschimbati.
    Monica, Teodora, Maya, Alyce…o zi minunata, in care si cifrele acelea seci sa va zambeasca, da?
    Danuta, sunt aproape. Desigur ca ma gandesc. Ba mai mult, am o inima pe piept. Am remarcat, zilele trecute, ca are niste crapaturi fine, abia vizibile. Am zambit, nimic nu-i intamplator…asa am cumparat-o…
    Alice, iti zambesc cald…
    Buna dimineata, buna ziua, buna viata…tuturor!

    Roberrta 21 mai 2009 8:34 AM Răspunde
  • La Multi Ani Constanta draga a inimii mele – mama a ingerului nascut intr-o zi binecuvantata pentru mine, pentru noi doua! Sa-ti dea Dumnezeu sanatate, fericire, si multa, multa iubire!
    La multi ani si ingerului drag Constantin – Victor! Sa va bucurati de el si el de voi.
    Alaturi de mine te imbratiseaza cu dragoste si admiratie colega mea Cristina.
    La multi ani Costi!
    LA MULTI ANI tuturor Elenelor, Ilenelor si Constantinilor!

    Catalina 21 mai 2009 9:05 AM Răspunde
  • buna dimineata va spun si eu cu zambet de cafea.
    si inca o data La multi ani pentru cei carora numele sfant le este scut si sarbatoare astazi.
    si la multi ani si celor care astazi isi sarbatoresc pe cei dragi…
    sa va fie zambetele in bujori, bujorii in privire, privirile luminoase, sa aveti bine.

    pisica 21 mai 2009 9:08 AM Răspunde
  • Cat de bine miroase dimineata voastra…a cafea, a speranta, a iubire, a sarbatoare. La multi ani spun si eu tuturor sarbatoritilor. La multi ani, ingerasilor tai, Alice draga. Simone, sunt de mana cu tine. Pisica iubita, buna dimineata. Rosanne, Cristina Socaciu, Roberrta, va imbrtatisez tare. Danuta, Maya, Maia, Catalina, o zi frumoasa sa aveti.
    O zi frumoasa tuturor!

    alyce 21 mai 2009 9:44 AM Răspunde
  • maya 21 mai 2009 9:45 AM Răspunde
  • MEREU

    Te văd şi acum plecând tot mai departe în întunericul nopţii, din faţa casei mele…
    Şi ştiu, te voi vedea mereu…
    Simt şi acum sărutul tău fierbinte ce a topit gheaţa buzelor mele, acel prim, acel ultim sărut…
    Şi ştiu, îl voi simţi mereu…
    Aud şi acum cuvintele tale împletind cu adierea vântului şi mireasma rozelor şoapte tandre în care mă pierdeam…aud ecoul primului te iubesc…
    Şi ştiu, îl voi auzi mereu…
    Mă lupt cu tot ce e acum şi nu înţeleg de ce nu mai e ce a fost…
    Şi ştiu, mă voi lupta mereu…
    Inima mea te vede, te simte, te aude şi luptă.
    Şi ştiu, o va face mereu…

    maya 21 mai 2009 10:00 AM Răspunde
  • rosanne draga mea cu ochi albastri nu am inca un numar de telefon…daca vrei sa ma bati cauta alt motiv :)))))
    LA multi ani Alice puilor tai dragi!

    dalila_tua 21 mai 2009 10:13 AM Răspunde
  • Alice , eu iti multumesc, sa ai o zi frumoasa , sa te bucuri de soare , sa fii iubita! La multi ani Costy!
    La multi ani oamenilor dragi voua care astazi isi sarbatoresc ziua numelui .Tot binele din lume sa se reverese asupra voastra!

    nina dumitru 21 mai 2009 10:17 AM Răspunde
  • la multi ani dalila!
    la multi ani Alice pentru minunile tale frumoase!

    pisica 21 mai 2009 10:28 AM Răspunde
  • Dalila, ai vazut ca tot te-am gasit….vorba aceea…toate drumurile duc ..in Italia.N-am decat motive sa te caut…pentru o imbratisare calda si zambete aurii ca tine.
    Zi frumoasa tuturor!

    rosanne 21 mai 2009 11:14 AM Răspunde
  • Roberrta,am fugit azi din birou(ma sufoc acolo),sa las soarele sa mi se joace in par…purtam poseta rosie ca poate poate ma vezi…..apoi am facut ceva nebunesc…m am dus acasa , mi-am luat bicicleta, si asa imbracata office si pe tocuri ,am plecat aiurea prin oras cu esarfa fluturand,cu mintea hai hui,cu bucurie de copil…..sper sa nu ma fi vazut nimeni din cine conteaza de la servici….dar sti ce? mi se rupe,nu imi pasa…..a fost bestiala experienta…se uita oamenii de pe strada ciudat, dar rad eu de ingustimea mintii lor si nu ii las pe ei sa rada de spiritul meu liber de zeita..va imbratisez pe TOATE desi nu va cunosc pe niciuna …incep sa va cunosc insa dupa trairile voastre…

    danuta 21 mai 2009 11:20 AM Răspunde
  • nina dumitru 21 mai 2009 1:00 PM Răspunde
  • Cristina Bizu a mea, fericirea ta se simte pana la mine. Ma bucur mult ca ti-e bine, cat ti-e liniste, ca ti-e dragoste. Meriti asta. Si iti doresc, ca de data asta, sa fie pentru totdeauna.
    Nina Dumitru, e divin cantecul tau.
    Va imbratisez, dintr-o dupa-amiaza melancolica.

    alyce 21 mai 2009 1:53 PM Răspunde
  • La multi ani tuturor in aceasta sfanta zi! Sa va traiasca copiii,sotii,sotiile! Fericirea sa va inunde chipul,iar zambetul sa fie mereu pe buzele voastre!Scarile pe care urcati in gasirea dragostei,a linistii sufletesti,a binelui sa aiba o balustrada de care sa va tineti cu toata forta sa nu mai alunecati. Priviti in sus,acolo trebuie sa ajungem spre implinire,spre intreg.La multi ani!
    Ploiesteanca mea draga,sa-ti traiasca copiii,sa te bucuri de ei si fie ca dragostea nesperata pe care a-i gasit-o sa fie un semn ca soarele a rasarit in casa ta,in inima ta,in viata ta! Te imbratisez!

    florentinamurgoci 21 mai 2009 2:18 PM Răspunde
  • „O forma dispare si alta apare, o stare sufleteasca se topeste in alta, un sunet trece in altul si nicaieri nimic nu ramane fix. Poate numai lumina stelelor si instinctul din toate fapturile vii care spun…mergi mai departe…”

    maya 21 mai 2009 3:18 PM Răspunde
  • La multi ani Dalila ! La multi ani Costi ! La multi ani pentru toti cei care va sarbatoriti azi ziua de nume !

    La multi ani Alice pentru minunile tale !

    Va imbratisez pe fuga, am o zi aiurea, cu un control inceput azi si care se va termina maine, sa vedem cum… Danuta te invidiez pentru plimbarea ta de azi.
    Pisica, mi-e dor sa povestesc cu tine asa, pe indelete.
    Cristina Bizu ma bucur sincer pentru tine. Te simt in mare forma.
    Alyce azi bratara mea a facut senzatie, mi-am zornait-o toata ziua, imi da curaj sa trec peste ziua asta grea.
    Va salut pe toate, cu drag.

    simona ioana 21 mai 2009 3:54 PM Răspunde
  • La multi ani celor care-si sarbatoresc azi onomastica!
    La multi ani Alice!La multi ani puiului tau drag!
    La multi ani Dalila! La multi ani Costi!
    Pisica draga bine ai revenit,chiar daca temporar…
    Simona Ioana tinem pumnii…,sa-ti treaca cu bine ziua…
    Rosanne,Cristina Bizu,Alyce,….si pe voi toate,toate va imbratisez cu drag.

    Ina B 21 mai 2009 4:28 PM Răspunde
  • ÃŽmi purtam paÅŸii pe pietrele aleii, de atâţia ani acolo, ale unei casei vechi, dintr-un cartier la fel de vechi. Holul îngust, aproape ascuns, îmi dădea fiorul aducerii prea aproape, a unei intimităţi sacre. Scările mă ridicau într-un semicerc al arhitecturii timpului trecut, oprindu-se în faÅ£a unor uÅŸi masive. UÅŸa din stânga mea, deschisă larg, m-a ajutat să pătrund, parcă, într-o altă lume.
    Doar un petec de cer, strecurat prin fereastra deschisă, mă lega de prezentul meu. În rest, atinse de vocea lui, toate câte mă înconjurau, mă înălţau mai mult decât aş fi atins vreodată. Şi-mi era bine aşa! Şi nu ştiu de ce, pentru prima dată, nu mi-a fost teamă. Simţeam o liniştea cum mă doboară uşor şi plăcut.
    Rafturilor ticsite de cărţi vechi, cele mai multe religioase, cu greu le-am făcut faţă ispitei de a le răsfoi. De o parte şi de alta a camerei, mobila păstra sub autentic, mărturii şi răspunsuri. Şi am profitat de tăcere şi aşteptare, învârtindu-mi privirea la toate câte mă-nconjurau. Apoi, m-am întrebat, cui au aparţinut toate păpuşile cuminţi, cu ochii mari, cu hăinuţele roase de timpuri, cu părul colorat şi zbârlit peste zâmbete inocente, care străjuiau deasupra mobilei ticsite de cărţi. Ale cui, foste fetiţe, s-au înveselit legănându-le. Şi ce mesaj ascundeau sub vremurile lor. Şi încă mă mai gândesc la asta!
    Dar ele, neclintite, m-au ajutat să-mi ridic ochii. Åži ochii mei s-au prăbuÅŸit de căldură ÅŸi lumină. De jur împrejur, bine ancorate pe pereÅ£ii înalÅ£i, zeci de tablouri ÅŸi icoane, cu istorii pierdute, ascunse sau neÅŸtiute, m-au copleÅŸit. SimÅ£eam, ca pe o plăcere, furnicăturile rătăcirii printre culorile pânzelor, într-o căutare nesfârÅŸită. …Åži vocea lui…! Åži rând pe rând, cuvânt după cuvânt, într-o traducere aproape nepământeană, am ascultat, am atins, am trăit.
    Sunt stări despre care nu am crezut că pot. Sunt cuvinte despre care nu am crezut că ştiu. Sunt mâini despre care nu aş putea să uit.
    Am privit icoanele!
    Încă le mai simt!
    Am învăţat să-mi deschid palmele în rugăciune, şi sufletul.
    Am cunoscut, …altfel…, un om.
    Despre toate astea nu aş putea uita vreodată.
    Pe toate astea le voi păstra adânc în sufletul meu, nu ca pe o taină, ci ca pe o valoare.
    Am părăsit biroul lui pe aceeaşi scară, în semicerc, pe aceeaşi alee, de piatră veche. Am luat cu mine toate necunoscutele despre care îmi doresc să le aflu cândva. Am luat cu mine toate emoţiile şi plăcerile consumate într-un dialog demult căutat.
    În camera mea sunt doar cu mine şi cu el în gândul meu. Simt că trebuie să scriu câteva cuvinte care îmi vor aduce aminte.
    Sunt, de acum, …altfel…
    Mai aproape de Dumnezeu…
    …………………………………………………………………………………………………..
    A fost o experienţă minunată, care m-a marcat ÅŸi despre care am simÅ£it să vă povestesc. Există un om care m-a ajutat să privesc altfel o icoană, să rostesc altfel o rugăciune… Nu, astea nu sunt lucruri obiÅŸnuite ÅŸi, se poate, să nu Å£i se întâmple niciodată! Dar dacă, cel puÅ£in odată, atingi fiorul nu ai cum să-l mai uiÅ£i.
    M-am întors alături de voi, cele care m-aÅ£i ajutat să fiu ceea ce sunt acum… Le mulÅ£umesc celor care m-au strigat ÅŸi celor care s-au gândit la mine. ÃŽi mulÅ£umesc doamnei Anna!
    Îi mulţumesc, la nesfârşit, lui Alice, pe care o aduc, de fiecare dată, în rugăciunile mele.
    Mă întorc alături de voi…, mi-e dor să iubesc, aÅŸa cum ÅŸtiu că pot.

    atena 21 mai 2009 5:19 PM Răspunde
  • La mulÅ£i ani, tuturor sărbătoriÅ£ilor.
    Pentru cei ce sunt sau pentru cei ce au.

    atena 21 mai 2009 5:21 PM Răspunde
  • Inapoi – Lucia Firefly Popescu

    Când eram copil n-am visat să mă fac
    ceva anume când mă fac mare
    şi nu m-am făcut.

    Te trag şi acum de mână înapoi
    să te joci cu mine.
    Te trag de mână să mă iei în braţe
    pentru că nimeni nu mă lua atunci şi
    mai aÅŸtept
    să mă fac cât o deschidere de braţe
    de mare,
    să mă fac noapte să îţi visez visele.
    Când mă fac mare cât ea aÅŸ vrea…
    să mă fac atât de
    marea neagră să îţi cuprind răsăritul
    cu dimineţi cu tot, şi-apoi
    să pot să fiu în stare
    să te las să pleci…

    Buna seara, prietene! Si eu mereu de mana ta Rossane…
    Alice, te imbratisez!
    Fete dragi, nu va numesc de teama de a nu uita pe cineva…va indragesc pe toate, va simt sufletele alese…

    Cristina Socaciu 21 mai 2009 5:29 PM Răspunde
  • La mulÅ£i ani! special ÅŸi delicat pentru Alice ÅŸi pentru cei ce-i are cu nume sfinte.
    ………………………………………………………………………………..
    ALICE, Iertare!!!
    Am încercat să trimit un mail, cândva, pe adresa alice.tangoblog.ro.
    Aş vrea să ştiu dacă l-ai primit.
    MULÅ¢UMESC!

    atena 21 mai 2009 5:29 PM Răspunde
  • Multi ani fericiti tuturor sarbatoritilor zilei si celor dragi lor! Cu inima si sufletul alaturi de voi, ca intotdeauna!

    Simona Radoi 21 mai 2009 7:06 PM Răspunde
  • seara buna dragele mele.
    revin cu povesti despre o sicilie insorita sau batuta de vanturi, despre o lume frumoasa.
    Alice candva mi-ai spus (si te priveam in ochi atunic si imparteam aceeasi barca a cristinei bizu) ca visul tau este sa calatoresti de mana cu omul drag prin lume, sa imparti cu el o camera simpla, o bucata de paine si toate frumusetile.
    atunci am tacut. acum iti spun ca asa sunt vacantele mele. de mana cu danul meu. impartind cativa euro si multe zambete.
    cum este in sicilia???
    am vazut etna inzapezita, desi afara erau 35 de grade. am vazut vulcanul fumegand printre nori si apoi l-am privit fascinata din autocarul ce ma indeparta de catania, inspre agrigento.
    am locuit in sciacca. un orasel mic, specific siciliei, cu case noi si vechi, din secolele XIII- XV, cu impresionantele basilice in care am ascultat messa intr-o seara si m-am gandit la minunea ca suntem un tango nesfarsit de suflete frumoase. m-am plimbat pe stradutele mici, aproape fara trotuare, am admirat ceramica pentru care este renumit orasul, am cules coral rosu de pe malul mediteranei. am atuns mediterana asa cum atingi apa sfintita si am rugat-o sa ne aduca tuturor ape linistite ca ea. am descoperit din prima seara magazinul ce poarta numele nostru si in fata caruia v-am soptit ca mi-e dor de fiecare suflet de aici. v-am rostit numele fiecareia in basilica san calogero.
    am zambit soarelui de la caltabelota, un orasel tulburator, sapat in munte, de pe piscul caruia se vede mediterana. am ascultat fanfara ce canta in fiecare duminica si la fiecare poarta, din duminica de paste si pana la rusalii, strangand astfel bani pentru marea festa ce urmeaza. ardelencele mele vor intelege: fanfara canta ca pe la noi, cand cheama la nunta. 🙂
    am descoperit agrigento cu emotie si m-am plimbat prin vale dei templi cu emotie. da, celebrele temple grecesti din secolul VI a.c. pietre in soare batuta de vant pe care le-am atins cu emotie, cu bucurie.
    am mancat in fiecare zi inghetata. soiuri despre care nici nu stiam ca exista.
    am mancat mandria siciliana de desert: canoloncini con ricota.
    am mancat pesti despre care nici n-as stii sa va spun cum se numesc.
    am imbratisat pe toata lumea careia i-am fost prezentati si am zambit unchiului giuseppe care ne-a facut o demonstratie de invartita ardeleneasca.
    in fiecare zi m-am jucat cu motanelul fufi.
    am zambit fiecarei flori, fiecarui copac, chiar si soparlelor mici si translucide.
    si din ochii mei mirati, din sufletul meu de pisica neagra m-am rugat sa va fie bine. sa va fie zambet.
    am decolat din sicilia cu ochii pe etna inzapezita. un cerc de nor alb inchidea varful piscului magic, ca un inel al lui saturn.
    am filmat din avion apusul de soare.
    o poveste devine amintire.
    de maine incep alte bagaje.

    pisica 21 mai 2009 7:12 PM Răspunde
  • simonaioana oare de ce stiu? pentru ca si mie mi-e dor?
    ne vedem duminica. am decis cu danu sa trecem granita dupa ce te vedem pe tine… o ora, un pic, cat poti.
    iertare stefana si lisa mic… nu cred ca vom reusi sa includem si clujul in opriri… sau poate bem o cafea in iulius mall?

    pisica 21 mai 2009 7:15 PM Răspunde
  • Alice, imi alatur si eu urarile de bine absolut copiilor tai, visurilor tale !

    mi 21 mai 2009 8:25 PM Răspunde
  • Amor, glorie si sanatate tuturor ce poarta numele si nobletea Sfintilor Imparatai Constantin si Elena!

    mi 21 mai 2009 8:30 PM Răspunde
  • Va multumesc pentru frumoasele cuvinte, pentru urari, pentru gandurile voastre.Fiecare dintre voi a sadit in inima o floare.Le voi uda pe toate cu recunostinta mea, le voi pastra pretutindeni cu mine si voi incerca si eu sa va trimit in fiecare zi ganduri inmiresmate….

    Costi 21 mai 2009 9:33 PM Răspunde
  • draga costi daca fiecare dintre noi a adus un gand, un zambet, o urare pentru tine si tot nu este decat putin fata de tot frumosul pe care ni-l aduci tu de fiecare data.
    la multi ani inca o data. tot binele din lume sa te insoteasca.

    pisica 21 mai 2009 9:47 PM Răspunde
  • Zane bune, azi nu prea v-ati aratat, mi-ati lipsit…
    Sper ca v-a fost bine. Noapte buna! Noapte buna Alice! Fie ca toti ingerii sa va vegheze…

    maya 21 mai 2009 9:48 PM Răspunde
  • Sora mea siciliana, ma bucur tare mult. Vorbim maine si punem tara la cale.

    Ina- Corina multam de incurajari. Sper sa treaca si ziua de maine cu bine si sa aduca niste perspective mai senine. Astept sa ne intalnim la o cafea. Cu Alyce cu tot, evident.

    Corina, draga noastra, sper ca ai zile insorite pe meleaguri hunedorene.

    Costi meriti toate urarile din lume, pentru bucuria si intelepciunea pe care ne-o aduci de fiecare data.

    Va imbratisez pe toate, impreuna si in parte.

    simona ioana 21 mai 2009 10:01 PM Răspunde
  • La multi ani, celor sarbatoriti azi !

    Valin 21 mai 2009 10:15 PM Răspunde
  • Pisica, nu-mi merge skype, vorbim maine la telefon. Mi-ai ridicat tensiunea… abia astept !

    simona ioana 21 mai 2009 10:16 PM Răspunde
    • Astazi revista intra in tipar. E ultima zi, cea mai grea, cea mai frumoasa, de dupa noptile si zilele aglomerate de pana acum. E ziua in care predau editorialul, in care asezam titlurile pe coperta. Ziua cea mai lunga, ziua cea mai draga.
      Buna dimineata, va imbratisez cu dragoste, si va sarut drumurile, sa va fie line, sa va aduca la mine.

      Alice Nastase 22 mai 2009 8:10 AM Răspunde
  • Buna dimineata, zeite!

    maya 22 mai 2009 8:03 AM Răspunde
  • Buna dimineata va spun si eu, grabita sa va fac cafeaua. Simona mea, va trece cu bine controlul. Sa vezi! Iti tin puminii.

    Buna dimineata Alice. Buna dimineata, Maya…dragilor. Buna dimineata.

    alyce 22 mai 2009 8:15 AM Răspunde
  • Buna dimineata….ma alatur si eu cu ceaiul meu de la omv…luat in fuga,cu melodiile mele de dor si drag…..ascultati carmen trandafir ft compact-cand ma gandesc la tine sau chayanne-un dia es un siglo sin ti sau madalina manole-tu n-ai avut curaj

    danuta 22 mai 2009 8:37 AM Răspunde
  • Buna dimineata!
    Sunt alaturi de voi.
    Imi era tare dor.
    Sa aveti o zi frumoasa.

    atena 22 mai 2009 8:56 AM Răspunde
  • Buna dimineata,
    Dalila, iarta-mi intarzierea in a-ti spune la multi ani! Adauga si o inghetata la cafeaua cu care iti sunt datoare.
    Zilele astea doar v-am citit. Am avut zile agitate, cu multe drumuri, dar, multumesc lui Dumnezeu, cu succes. In sfarsit, mi-am gasit jobul dorit: ma-ntorc in publicitate, in agentie, la prima mea iubire. Asa ca diseara, pun eu sampania la rece.
    Atena, nu stiu daca ai ajuns la Caldarusani, dar sa stii ca se intampla minuni. Cu adevarat.
    Pisica, vacanta placuta in continuare. Am citit cu drag povestea ta si pentru cateva momente, am fost si eu in Sicilia cu tine. Macar cu gandul.
    Alyce, cum stam cu lucrarea?
    Ema, te-ai linistit?
    Carmen, chiar ca frumusele tare doamnele. 🙂
    Va imbratisez. Week-end placut.

    Felice 22 mai 2009 9:30 AM Răspunde
    • Atena, adresa mea este alice@revistatango.ro. Va imbratisez, dintre printuri, dintre randuri, dintre ganduri de dor.

      Alice Nastase 22 mai 2009 10:01 AM Răspunde
  • Va sarut suflete!
    Un „La multi ani!” intarziat pentru sarbatoritii de ieri.
    Un salut special pentru sicilianca noastra draga( am calatorit cu povestea ta)! Esti bineeee!!!Se vede dupa zambet. Te imbratisez!
    Felice, ma bucur pentru tine. Bafta pe toate planurile!
    Blanca, de ce taci?
    O zi frumoasa sa avem! Cu spor pentru toata lumea!
    Am baut cafeaua cu voi. Deseara bem sampania.

    Carmen Sofianu 22 mai 2009 12:05 PM Răspunde
  • …Buna ziua suflete alese…”la multi ani” la fel de intarziat ca al Felicei si Carmen, va urez si eu tie Alice pentru copii tai, Dalilei si lui Costi.
    ..O imbratisez pe Rosanne a mea draga, si ii raspund cu „da-uri” de care are nevoie..si o simt aproape pentru ca stiu ca ma poate intelege „minunat si vinovata de pacat”..
    …Multumesc Roberrta, si eu te imbratisez la fel de tare..
    ..Pisica draga cat de adevarat graiesti tu..: ” e frumos in lume dar e bine aici”..
    ..Maya imi deschid bratele si catre tine..
    ..Atena multumesc pentru ca ai impartasit, mi-ai facut brusc dor de povesti pe care numai „el” stie sa le spuna…pe care nu le-am auzit niciodata doar le-am citit..
    ..Alyce cum iti mai este sufletul?..
    …ALICE..putere pentru aceasta zi „frumoasa, grea”….
    ..Va imbratisez: Amalia, Ioana, Irina, Soso, Carmen Sofianu, Felice, Amore, Simona Ioana, Ina B, Cristina Bizu, Teodora, Mi, Corina, Valin, Costi, Ema, Dalila, Simona Radoi, Simone, Lorelei ( asta e numele tau, sau e dar pseudonim?), Irina, Anda, Monica…iertare daca am uitat pe cineva..va citesc mereu, va port in gand…

    Sara 22 mai 2009 12:53 PM Răspunde
  • va imbratisez dintre bagaje. cele abia desfacute si care trebuiesc facute din nou.
    va citesc, sunt aici.
    Alice parca am simtit ca ni se coace revista. prea ma uitam dupa ea prin lume de cand m-am intors. abia astept, abia astept.

    pisica 22 mai 2009 3:06 PM Răspunde
  • Draga Alice…sunt o statornica cititoare a revistei Tango(„revista” pare putin spus pentru „hrana pentru spirit” pe care o reprezinta „creatiile” tale si a intregii redactii)…Cuvintele tale sunt poezie,adevarata „formula magica” care ne indeamna sa redescoperim echilibrul „alchimic” intre putere suflteasca si gingasie…Acum,schimband registrul…imi cer scuze daca „pragmatismul” meu nu „cadreaza” cu contextul,insa am parte de o problema foarte neplacuta pentru mine, o „avida” „consumatoare” de Tango…am semnalat aceasta „disfunctionalitate” la rubrica Contact,dar nu am primit niciun raspuns…de aceea imi permit sa ma adresez „tie”,Alice (datorita respectului pe care il nutresc,vroiam sa folosesc formula politicoasa „dumneavostra”).Aceasta problema consta in faptul ca nu am gasit numarul de mai nicaieri in orasul meu Baia Mare…desi am cautat „innebunita”(o sa intru in „sevraj” :)) )…te rog mult,Alice,ca tu ca „mama” a acestei minunate „creatii” care este Tango-ul nostru „cel de toate zilele” sa ma instiintezi,daca se poate,despre cauza si rezolvarea acestei situatii…Doresc sa imi fac abonament oricum..insa,pana una-alta doresc sa aflu cum si cand pot „achitiona” numarul curect(luna mai).Cu credinta ca mesajul meu nu va fi „in zadar”,fara raspuns…si,de asemenea,cu stima si consideratie…Alice,te imbratisez,suflet cald! (mail-ul meu cred ca o sa apara oricum..dar pentru a ma „asigura” il mai „trec” si aici :)…roxana_crishan@yahoo.com)

    Roxana Crisan 22 mai 2009 3:34 PM Răspunde
  • *achizitiona,imi cer scuze

    Roxana Crisan 22 mai 2009 3:36 PM Răspunde
  • *curent..of,graba chiar ca strica treaba 🙂

    Roxana Crisan 22 mai 2009 3:39 PM Răspunde
  • Va imbratisez cu multa lumina si caldura, cu dor implinit, cu inimi aproape…cu zambet in ochi, strans bine intre gene , ca sa nu dispara prea curand….
    Sara, te imbratisez si-ti multumesc…
    Beau sampanie cu voi diseara…simt gustul si in suflet.
    Cristina, esti cu mine de mana.
    Alice……………………………….

    rosanne 22 mai 2009 4:48 PM Răspunde
  • Vă salut din nou.
    Fugară!
    Vă îmbrăţişez!
    Pe diseară.
    Alice, eÅŸti minunată în fotografii. Zâmbetul tău emană bucurie adevărată ÅŸi căldură. Mi-e tare dor…, ÅŸi, cât aÅŸ vrea, pentru data viitoare, să fiu mai vorbăreaţă.
    “Fotografia cu scara ÅŸi umbrele o am la loc de cinste…, minunat!”

    atena 22 mai 2009 4:59 PM Răspunde
  • Buna, dragelor! Din motive tehnice am lipsit o perioada si am observat ca vantul schimbarii a lucrat pentru Rosanne si i-a adus bucurie ( ceea ce ti-am si dorit, draga Rosanne in postarea mea din 5 mai , pe care am scris-o , e adevarat stangaci , dar inspirata de durerea pe care simteam ca o traiesti ). Bucurie si realizari si in cazul Dalilei si Felicei, va felicit !
    Multa bucurie si efervescenta traieste si draga mea Carmen -clopotel de clestar- prin intalnirile ei minunate ! Esti norocoasa cu asa colegi si cu faptul ca ati reusit sa va intalniti si sa petreceti frumos in aer liber.
    De Pisica ce sa mai spun, e o fericita cu minunatele ei peripetii pe meleaguri straine.
    Dar vantul schimbarii , a adus si tristete si sunt alaturi de voi si va asigur ca vantul va schimba directia si pentru voi , spre bucurie.
    Draga de Alice munceste de zor la nasterea noii reviste si eu sunt trista ca nu am gasit-o cu nici un chip pe cea din luna mai si ma gandesc s-o imprumut de la Carmen, poate ea afost mai norocoasa si a gasit-o.

    Blanca237 22 mai 2009 6:44 PM Răspunde
  • Buna seara, Zeite dragi…

    Iata-ma si pe mine, dupa o zi crunta crunta cruta….vin la voi sa ma alint cu cuvinte, sa ma imbratisati cum numai voi stiti si sa-mi cer voie sa tac, sa tac, sa tac. Subscriu la absenta revistei, Alice, cred ca deja vanzatorii de presa de pe aici se incrunta cand ma apropii de ei, dar e de negasit. Poate cineva sa ne invete varianta abonamentului? Va implor, de stiti cum…
    Ma imbat de bucuria ta, Felice, si de schimbarile ce vin frumoase si meritate si la tine la la Rosanne, si la fericita Pisica, plimbareata noastra, si la Dalila, careia i se intoarce, cum ii doream deja,tot binele pe care il face si l-a facut…

    Alice, asteptam ambrozia noua cu rabdare, s-o sorbim impreuna, pe toata, ca niste zeite adevarate..

    Va imbratisez mult, mult

    Roberrta 22 mai 2009 7:39 PM Răspunde
  • …vad ca unele dintre voi au si zambet in ochi…. si chiar si un dor implinit..la rosanne…ce bine..sper sa si dureze. o vesnicie macar, daca nu mai multe….
    ….vreau si eu sa apuc sa scriu ca mi s-au implinit dorurile si ca ochii imi rad si de altceva nu numai din principiul de a rade ca sa nu umbli cu ochii plansi (ca tristi oricum se vad ca sint)cel putin asa imi spun oamenii…..
    …preaplinul pe care il astept ar trebui sa fie pe masura preagolului din mine,iar cel care va veni sa vina precum primavara cu miros de liliac si ploi fugare, cat mai repede si sa stea cat mai mult…sa ma adore apoi cum ador eu vara calda cu miros de fan cosit si flori de camp, cu margarete in par si nopti lungi sub stele…sa ma culeaga ca pe o recolta de toamna intarziata,cu drag,cu bucurie, cu truda si sudoare,cu multumire catre dzeu ca i-am adus linistea si bunastarea …sa ma asculte cum asculti iarna lemnele in soba trosnind, zapada din care m-am nascut scartiind sub talpi si colindele din ajunul bradului….
    …si de abia atunci voi pune capul pe perna fara sa privesc mai departe de partea dreapta goala a patului meu, de abia atunci voi sti ca nu mai sint a nimanui si ca seara , pot striga si in soapta numele lui ca EL e acolo numai pt a ma auzi….
    …noapte buna zeite…alice…

    danuta 22 mai 2009 7:49 PM Răspunde
  • Draga Roberta si la tine m-am gandit cand am spus ca simt adierea tristetii ! Iti trimit o imbratisare si toata admiratia mea pentru tot ce ai scris si iti doresc sa nu mai fi singura mai devreme chiar de strigarea catalogului.

    Blanca237 22 mai 2009 7:53 PM Răspunde
  • SPer sa va gasesc linistite si vesele, in coltul vostru drag pe care vi l-ati creat acasa…Asa sunt si eu, cu gandul la voi, dornica sa aflu ce mai este nou in vietile voastre, dornica sa va citesc poeziile, sa va ascult cantecele…sa va ating virtual mainile, bucati din suflet…
    Alice, ce bucurie ca va aparea in curand revista… Multumesc, iar si iar pentru tot!
    Pisica, bine ai (re)venit!Multumesc (si eu:) pentru poza cu tine dansand tango:)
    Rosanne, ma bucur si eu alaturi de celelalte prietene pentru tine, ma bucur mult de tot, meritai cu prisosinta tot ce se intampla minunat in viata ta! A fost o pauza in care te-ai imprietenit mai bine, mai profund cu tine!
    Costi, „La multi ani!” cu sanatate si impliniri, desi cu intarziere!
    Pentru voi , toate celelalte prietene dragi, numai bine si un weekend minunat va doresc!

    Amore 22 mai 2009 8:09 PM Răspunde
  • danuta am eu o vorba pe care am mai spus-o: iubirea, binele, lumina, zambetul vin cand vor ele. nu trebuie sa le cauti, nu trebuie sa le astepti. cum i-am spus si dalilei, adeste-ti un trandafir in suflet si o sa vezi ca intr-o zi, Cel dorit, Cel asteptat se va apleca sa-l miroasa, sa-l ude cu suflet curat.
    iubirea este un dar pe care il faci nu pe care il primesti, sa nu uiti.
    roberrta draga mea, te alint eu, te tin in brate eu si iti trimit ghemele mele bune, sa te aline, sa te aline, sa te aline…
    ema mi-e dor de tine.
    soso mi-e dor de tine.
    stefana mi-e dor de tine.
    rosanne ma bucur ca simt albastrul ochilor tai in lumina.
    simonaioana numai maine nu-i poimaine… si ne vedem si ne vorbim cu vorbe rostite.
    blanca, amore, felice, sara, lisa mic, carmen sofianu, atena, tuturor… un zambet mare din sufletul meu.

    pisica 22 mai 2009 8:30 PM Răspunde
  • Buna seara zeite va spun si eu, sunt aici si va citesc…incerc sa imi adun si eu gandurile despre scara mea si treptele ei despre care eu n-am povestit…sunt obosita dupa o zi plina si imi cer iertare…
    Pisica mea draga, iti zambesc de dupa ecran pentru ca asa ma faci sa simt, nu pentru ca trebuie…e unul dintre putinele lucruri pe care le fac pentru ca asa simt, si e minunat, iti multumesc!
    Atena, bine ai revenit si pe taste, ca stiu deja ca ne-ai fost alaturi…
    Danuta, scrierile tale ma cutremura, ma fac sa ma privesc mai bine, ma trezesc…iti sunt alaturi, ma rog cu tine…
    Alice, cea mai iubita intre zeite, iti spun buna seara, iti multumesc neincetat, fara sa doara sufletul sau gura, ca ai grija de locul acesta magic in care toate se intampla, toate ne invata, pe toate le primim si pe toate le daruim!

    Soso 22 mai 2009 8:45 PM Răspunde
  • soso eu sunt cea care iti multumeste pentru zambet.
    candva, stiu, ne vom privi si vom zambi impreuna.

    pisica 22 mai 2009 8:51 PM Răspunde
  • MulÅ£umesc tuturor!
    Vă simt!
    Vă iubesc!
    Noapte bună!

    atena 22 mai 2009 9:20 PM Răspunde
  • Gandurile si zambetele mele sunt despartite de tacere. Inconjurtata de un nor batran, din care au curs candva ploi reci si calde, au coborat ninsori si fulgere, a tunat cu zgomot puternic sau uneori in soapta, ma ascund in noapte, de stare de abandon care ma pandeste de cateva zile. Invatasem candva sa zambesc cu sufletul, sa tin in palme dragostea, sa port in mine iubirea. Dar, parca, la un moment data, am fost condamnata la o moarte lenta, ce mi-a alungat toata speranta. Si am calcat desculta pe orele unor anotimpuri fragile, unor drumuri lipsite de lumina, unei bucati sterpe de viata. Si am cazut in gropi ca in niste morminte, si am simtit de nenumarate ori cum inima mi-e acoperita de pamant, cum se sufoca, cum nu mai stie sa bata. Ajunsesem sa cunosc toate cotloanele singuratatii, a dorului, a disperarii. Invatasem sa plang splendit. Si au trecut zile, si saptamani, si luni, si ani, si atunci cand ma prabusisem in nimicul meu, dragostea m-a prins in bratelei ei. Dar azi, mi-e sufletul trist. Si, ca si cum cerul a devenit reflexia lui tulburatoare, in noaptea mea a inceput sa ploua.

    Felice, ce ma bucur pentru tine. Cat despre lucrarea mea, scriu cu mare drag la ea. Si parca nu mai conteaza noptile nedormite. Ma pasioneaza cu adevarat subiectul pe care mi l-am ales. Sincer, mi-e draga draga lucrarea de licenta.
    Pisica draga, se pare ca nu ne e dat sa ne intalnim. Cat de rau imi pare. Amanam cafeaua din Mall pentru altadata, caci duminica sunt plecata la un festival de teatru (fac parte dintre organizatori). Se pare ca nici eu si nici tu nu prea stam bine la capitolul “timp”. Te imbratisez tare. Drum linistit. Vacanta frumoasa.
    Sara (cat de tare sunt legata eu de acest nume. Pe cantareata mea de suflet o cheama Sarah), multumesc de intrebare. Sufletul meu e…fragil azi.
    Simona mea, a trecut cu bine controlu, asa-i?
    Corina, mi-e dor de tine. Tare dor.
    Soso draga, Carmen Sofianu,Roberrta, Anda, Atena, Dalila mea, Ralu, Amore, Monica, Cristina Bizu, Anna, Ina B, Cristina Socaciu, Rosanne, Simona Radoi, va strang la inima mea.
    Alice, frumoasa mea, iti sarut printrurile, randurile, gandurile de dor. Munaca, revista. Te imbratisez cu sufletul mereu.

    alyce 22 mai 2009 9:38 PM Răspunde
  • „Intre ele o mie de eternitati si de caderi „…adica toata viata noastra, intre mii de sperante si milioane de dezamagiri, intre mii de dorinte si milioane de neimpliniri.. astazi fiica mea a implinit 24 de ani si la „doar” 45 de ani simt ca imbatranesc si timpul nu-mi mai apartine, ca scara are trepte tot mai inalte si urc din ce in ce mai greu si ma intreb din ce in ce mai des ce voi gasi cand o sa ajung sus. Inainte nu ma interesa doream doar sa ajung cat mai repede sus, acum zabovesc pe fiecare treapta, tragand de timp si oprindu-ma sa-mi trag respiratia si intrebandu-ma daca mai vreau sa ajung sus… ce voi gasi sus… daca nu e ce am sperat si ce mi-am dorit.. mai are vre-un rost sa ajung sus..ce sper ca voi gasi ? Fiecare treapta are rostul ei insa si noi, muritorii, dar mai ales noi femeile, parcurgem treapta cu treapta cu toata fiinta noastra, legandu-ne de fiecare treapta cu emotii si sentimente si cu fiecare treapta urcata sperand sa gasim ce cautam : dragostea…si urcam una cate una, mai incet sau mai greu dar cu aceeasi incredere ca o data tot vom gasi ce cautam. Nu conteaza ca-i prima sau ultima treapta cea care ne da ce ne dorim important este sa nu abandonam urcarea, fiindca sigur acolo pe scara, o treapta ne va da ceea ce cautam : dragostea

    Adina 22 mai 2009 9:49 PM Răspunde
  • Buna seara tarziu!Am lipsit ceva vreme.Am plecat in calatoria mea cu corabia cu panze zdrentuite.Am reusit sa peticesc cu ceva culori vii si acum ma intorc sa sorb lumina noua pentru un nou drum.Mi-ati lipsit!
    Toate cuvintele si starile mele le-ati expus voi aici,ma regasesc in fiecare cate putin.Cuvintele mele au devenit sarace.Sau poate sunt doar obosita de pe drum….
    Noapte buna!Va iau cu mine in gand !

    narta 22 mai 2009 10:08 PM Răspunde
  • lisa mic se pare nu ca ne lipseste timpul ci ca ne este potrivnic. suna mai pozitiv? asa sper.
    oricum stiu ca si tu stii, ma gandesc la tine mult, cu drag, cu emotie pentru lucrarea ta, pentru exemenele tale, pentru reusitele de care ne vom bucura impreuna.
    in sufletul tau frumos scarile abia acum incep sa se desfasoare ca persanele vechi, tesute de maini magice si iti doresc draga mea ca pe fiecare treapta sa ai intinsa o mana cu prietenie, o mana pe care suna bratarile tale frumoase, daruite cu sufletul. cu sufletul tau frumos.

    la multi ani adina pentru fiica ta. pe scara noastra, fara de varste, fiecare isi duce singur pasii, important este cate maini se intind la nevoie, cate zambete insotesc genunchiul care se ridica din praf, cate suflete calde mai spun fara vorbe: imi pasa.
    iar aici, in casuta noastra, casuta lui Alice de fapt (dar pe care ne-o insusim ca pe un liman de lumina pe care zeita noastra ni l-a daruit) sunt suflete carora le pasa.
    tuturor va port un gand… si va chem pe de-antregul si pe fiecare: Alice, lisa mic, simonaioana, rosanne, cristina bizu, cristina socaciu, carmen sofianu, ema, soso, anna lui cris, dalila, ela, ella, mi, danuta, narta, maria, felice, adina, sara, raluca, corina, stefana, valin, costi, anda, amore, roberrta, blanca, atena, monica, oana, simona radoi, maya, lorelei, d-na murgoci, danutza, alinag, amalia, simone, teodora, ioana, maria…. si de-am uitat pe cineva imi cer iertare.

    noapte buna tuturor. asa cum v-am promis eu va veghez visele, va privesc in somn, ca sa-mi fie dorul de voi mai lin…

    pisica 22 mai 2009 10:10 PM Răspunde
  • Adina, La multi ani, tie si fiicei tale!
    Pisica iubita, te port mereu in inima mea. Ne vom revedea curand, sa vezi! Narta, noapte buna cu vise linistite.
    Noapte buna tuturor. Va iau cu mine in vis.

    alyce 22 mai 2009 10:21 PM Răspunde
  • Multumesc din suflet ca nu m-ati uitat.
    Trec prin niste clipe mai grele…ceva ce trebuia sa fie o intalnire mult-asteptata, o ocazie de a lua ceva de la capat, poate altfel, nu a facut decat sa imi demonstreze, din pacate in cel mai crud mod cu putinta, ca in viata nu trebuie sa credem, sa asteptam, sa ne dorim fericirea adusa de altcineva. Pentru ca oamenii ne dezamagesc ingrozitor, chiar daca uneori nici nu-si dau seama de asta. Imi repet iar si iar ca trebuie sa invat ceva…ca lucrurile trebuie sa vina de la sine, daca e menit sa vina…daca nu…singuratatea stiu deja cum e…
    Noapte buna, va veghez visele!

    Anda 22 mai 2009 10:26 PM Răspunde
  • Mi-e greu, sunt trista, dar aici, in casa voastra, in familia voastra mi-e bine si, de fiecare data, imi dati puterea de a merge mai departe. Va port in suflet. Noapte buna tuturor.

    teodora 22 mai 2009 10:37 PM Răspunde
  • ..Alyce trebuie sa-ti spun ca „Sara” nu e numele meu real..desi tare as fi vrut..La fel ca si tie, si mie imi aminteste de cineva pe care admir mult, cineva care s-a instalat in suflet si a ramas definitv si irevocabil acolo..Te invidiez pentru ca lucrezi cu placere la lucrarea ta de licenta ( si eu am anul asta licenta, insa nu vreau decat sa treca, pentru ca nu e ceea ce imi doream..)…in seara asta parca mi-ai dat un „sut”, poate, poate ma trezesc si eu si invat sa am curaj…Sa-ti mai spun si despre tremurul din mine cand ai pomenit de teatru??..da-mi voie sa te admir, atat cat stiu eu..
    …Rosanne..sa-ti tina!!!
    ..Sa aveti o seara lina..

    Sara 22 mai 2009 10:50 PM Răspunde
  • Pentru voi ce suferiti din iubire

    te-ai dus… dar sufletul meu stie:
    nu-i despartire pentru noi.
    stiu, umbra mea o sa se-ataie
    pe orice drum vom fi noi doi.
    eu casa-ti sunt, iti sunt si cale,
    duci chipul meu pe unde treci.
    patrund in gandurile tale
    si alta n-are loc in veci.
    orice privire de femeie
    ar intalni privirea ta,
    tot ochii mei or sa-ti scanteie
    si-n fata pururi iti vor sta.
    oricate voci sa te-mpresoare, tot vocea mea vei auzi,
    voi fi in crengi dezmierdatoare
    si-n ochii noptilor tarzii.
    candva, acasa, intr-o seara,
    ai sa te-ntorci, sa-ti amintesti;
    voi fi si fumul de tigara
    si raza stelei din feresti.
    de-as fi la orice departare,
    te-ajung si inima-ti ating.
    la geamul tau sunt numai boare,
    si-vifor, geamul ti-l imping.
    in clipa ta patrund, si-n casa,
    si-vijelie-voisufla,
    voi rascoli hartii pe masa
    si poate -ntreaga viata ta.
    SI ASTFEL N-AI SA POTI UITA.

    Silvia Kaputitikian, Te-ai dus

    Blanca237 22 mai 2009 10:54 PM Răspunde
  • „Cu totii privim muntii,dar cati de pe piscuri ?!”
    …..nu stiu pe ce treapta ma aflu acum….
    Urc,inca urc pe scarile iubirii…..Si,da,da,eu,eu stiu cel mai bine ca iubirea vine numai atunci cand vrea ea,nicidecum atunci cand o cauti,sau cand speri,sau cand o ceri….
    Vine atunci cand nu mai astepti,atunci cand daruiesti fara sa astepti nimic in schimb….atunci cand rabdarea trece spre o alta rabdare,si o alta rabdare….si tot asa…..Eu cred ca as putea trece nu marile,ci toate oaceanele lumii cu rabdarea mea…..
    ….Scarile iubirii….
    La 20 de ani,mi-am pierdut pe scara iubirii mele,pantoful de clestar….
    Si tot atunci,Cris l-a gasit…..dar,din pacate,ani intregi ne-au trebuit ,mie sa-mi caut pantoful fermecat,iar lui sa-l tot probeze pe alte femei ….
    …Urc si urc,si urc….
    Uneori,viata si zambetul,si sufletul,m-au ajutat sa sar globie cate doua trepte deodata….Doamne ce fericita eram….
    Uneori,treptele se ingustau in fata mea ,si – mi-era atat de greu sa urc….dar,pe varfuri,schimonosindu-ma de durere,urcam,urcam,urcam….
    Uneori,am fost ajutata sa urc…Oameni minunati mi-au intins mainile lor,si bratele lor m-au sustinut si m-au ridicat atunci cand treptele devenisera prea inalte pt mine….
    Oameni minunati langa care am ramas,pe aceeasi treapta,pana cand alta scara mi s-a ivit la orizont,facandu-mi semn sa urc,sa urc,sa urc….
    Am urcat pe trepte tocite,pe trepte subrede ,pe trepte stricate de ploi,de vanturi,de furtuni,pe trepte ce se clatinau sub pasii mei atenti …
    Am urcat si aceste trepte,cu frisoane si cu respiratia taiata de frica esecului…
    Am intalnit,pe treptele mele,oameni buni,ce m-au ajutat sa urc,atunci cand treptele erau prea abrupte su prea inalte,sau prea inguste ca sa ma pot descurca si singura….
    Am intalnit si oameni care m-au calcat pe picioare,care m-au imbrancit,care ar fi dat orice sa ma vada la pamant,cazuta de pe treapta pe care ,cu greu ajunsesem…
    M-am tinut strans de balustrada,sa nu ma prabusesc….si n-am facut-o….in ciuda celor ce tare m-ar fi vrut trantita la pamant….
    ….Am avut cu mine,in urcusurile mele,rugaciunea,lumina,pe Dzeu….
    Si,asa cum se spune,Dzeu ii iubeste pe cei care lupta,pe cei care nu se lasa invinsi asa,cu una cu doua…
    Am ajuns ,la un moment dat sus,atat de sus,incat nu stiam ce este dincolo de ultima treapta pe care paseam….
    …Si ,o alta scara,mai inalta,mai abrupta,mi s-a deschis in fata….
    M-am oprit de multe ori,pe anumite trepte….M-am oprit sa admir tot ce am in jur,tot ce pot atinge,tot ce pot tine langa mine….
    M-am oprit de multe ori ,pt a intinde si eu o mana de ajutor celor care nu gasesc treapta,celor carora li se pare mult prea inalta…
    M-am oprit cu drag,desi stiam ca asta -mi va intarzia propriul urcus….
    M-am oprit din urcat cand am gasit un om minunat,sau un alt om minunat care sa ma iubeasca,care sa ma respecte,care sa ma faca fericita…
    Am stiut atunci ca,desi nu au pantoful meu de clestar,pot avea respectul meu pt senimentele curate dovedite….
    Am urcat mai apoi,tinandu-ma cu mainile amandoua de maini calde,de brate puternice,de suflete si inimi frumoase…..As fi vrut sa nu mai existe alte trepte,sa ma opresc atunci,odata cu timpul,odata cu spatiul,sa fim doar noi doi si iubirea….
    Dar scara nu era inca terminata…..si am pornit din nou,din nou,urcusul….
    …Oare unde ma aflu acum ????
    Cate trepte mai are scara iubirii mele ???
    Nu stiu,si,cu siguranta,nu voi sti asta niciodata….
    Ceea ce stiu sigur,este ca Dzeu,cu fiecare treapta pe care o urc,imi da putere si rabdare….
    Ceea ce stiu sigur este ca ma pot opri din drumul meu pt a intinde bratele celor ce le este greu sa urce…..fara sa-mi pese ca timpul meu isi opreste orele…..
    Ceea ce stiu sigur este ca ma pot opri oricand pe treapta de pe care vad cum rasare si apune soarele,alaturi de un prieten drag caruia-i pot aduce zambetul pe buze cu un mic si insignifiant gest ….
    …..Ma gandesc deseori ,ca nu as mai fi putut urca daca nu erati voi….
    Daca nu mi-ati fi intins mainile,si inimile,si sufletele,si vorbele,si poeziile,si cantecele,si incurajarile,si povestile,si lacrimile,si zambetele,si amintirile,si rugaciunile ….pe care le-am transformat in trepte pe care,iata,urc,urc,urc…..
    ….Nu ,nu avem voie sa abandonam….Iubirea ne asteapta cuminte,asa cum o visam,asa cum o meritam,asa cum o dorim….important este sa nu abandonam drumul pana la ea….pentru ca,da,da,Iubirea exista si ne cuprinde cu bratele-i puternice,pt restul vietii,atunci cand …poate nici nu mai speram sa o atingem…..
    ….Si ce daca mai este o scara ???? O vom urca cu credinta ca vom ajunge sus,sus,sus….
    Si ce daca treptele sunt prea inalte ??? Cu siguranta cineva ne va intinde o mana sa ne ridice…..
    Si ce daca ne impiedicam de trepte prea tocite ??? Vom gasi forta necesara sa pasim pe portiuni necalcate…
    Si ce daca furtuni,sau ploi,sau oameni rau intentionati incearca sa ne doboare ???
    Sa nu uitam ca Dzeu este cu noi,si,daca nu vom mai reusi sa urcam,sigur,absolut sigur,ne va lua in brate,ajutandu-ne sa pasim pe alte si alte trepte, in continuare…..
    …..Stiu sigur ca mai am de urcat….
    Pantoful meu de clestar este inca la Cris,iar pana la el….o singura treapta….pe care,cu rabdare,cu intelepciune,cu bunatate,cu dragoste,o voi urca,oricat de inalta ar fi….
    Va iubesc,va admir,va multumesc….
    Fete cunoscute,fete noi,pe toate deopotriva,va citesc,va respect,va iubesc frumos !!!!
    Felice,draga mea,minunile le traiesc numai cei care-si deschid sufletul sa le primeasca .
    Stiam,si ti-am spus mereu,ca numele tau este numele fericirii.Ca sufletul tau trebuie sa fie luminos asa,ca o minune ….
    Rosanne,ne tinem strans de inimi,asa cum spui tu,si urcam,urcam….nu putem abandona ….Eu,cu drag iti sunt alaturi…
    Cristina Socaciu,esti asa de frumoasa ! Deschide-ti sufletul si Dzeu iti va trimite iubirea adevarata !
    Cristina Bizu,la fel de frumoasa,ma bucur mult pt iubirea pe care o traiesti ! ma rog pt tine !
    Dalila mea,cosanzeana noastra,iubirea ta este un bibelou de portelan….ca si sufleul tau….
    Camelia -pisica ,vacantele cele mai frumoase ,sunt intr-adevar cu omul care te iubeste,impartind un covrig si umbland hai-hui de mana….
    Dan-ul tau,are toata admiratia mea ! si sper,toata dragostea ta .O merita din plin .
    Fete noi,fete dragi,ma bucur ca sunteti aici,ca va am alaturi,sprijin la greu si partenere de sampanie ,de petreceri si bucurii ! Fiti binevenite !
    Simona Ioana,sigur,sigur,cumva,candva,ne vom vedea la o cafea….
    Ela,noua mea colega ,draga mea colega,sa stii ca nu scapi…..cafeaua la Paris va trebui s-o dai….vrei – nu vrei ! Promisiunea facuta este datorie curata ! asa se spune,nu???
    Dar,ca sa te linistesc,vom merge numai noi doua….Nici pe Rosanne,nici pe Cris nu-i luam….
    Adica,cum???? La placinte inainte,dar,la razboi….au dat bir cu fugitii ….asta-i frumos ???
    Ella,oare piciorul tau ce face ? Ma gandesc cu drag la tine…..
    Corina,velvetiana mea draga,sper sa ne vedem in august,in taramul tau de vis….
    Atena,da,da,mergi la Caldarusani,…..vei trai minuni…..mergi cu suflet curat si vei vedea !
    Costi,Valin,va admir cu drag.
    Alyce,frumusica mea de la Cluj,stii ca te iubesc,stii ca te admir pentru profunzimea vorbelor si gandurilor tale….Sigur meriti sa fii iubita cu adevarat,si sper si ma rog ca Dzeu sa-ti scoata in cale un Fat Frumos care sa te merite.
    Simona Radoi,mi-e tare dor de tine,ce mai faci tu ?
    Fetelor,dragelor,noapte buna….
    Pe treapta mea,a poposit dragostea,inainte de a pleca pe drumuri lungi,in interes de serviciu….alerg in bratele ei…..si -mi voi lua puterea sa pot urca mai departe ….
    Alice,multumesc mult…..Fara tine,fara Tara Minunilor Tale….am fi cu mult mai sarace….
    Plecaciuni.

    anna 22 mai 2009 11:16 PM Răspunde
  • buna dimineta zeite….ma pregatesc acum sa plec l adrum….dar revin, pt soso,pt pisica….pt toate, cu ale mele trairi…….stiu ca azi noapte a plouat tare, o fi fost furtuna,dar acum a rasarit soarele….si eu ies la el cu toate sperantele aprinse…..asa e si in viata.furtuni , soare….ma gandesc la voi toate ca la o parte din mine. clar,deja sint dependenda de blog.aici cineva asculta,intelege,intoarce o vorba buna inapoi…aici ma simt ZEITA si cand ma intalnesc cu ”lumea” , deja sint mai puternica…..
    ….roberrta, fa posibila o intalnire intre noi doua, e pacat sa pierdem ocazia dak sintem atat de aproape…poate o plimbare cu bicicleta….cu poseta rosie….cu masina rosie…dar fara ochi rosii….hai pa

    danuta 23 mai 2009 7:03 AM Răspunde
  • Buna dimineata, dragi fete!
    Fac eu cafeaua azi si va astept cu drag!
    Ma bucur pt. tine Felice! Sa fie intr-un ceas bun! Rossane, ma tin de mana ta si ma bucur ca te stiu mai bine! Vacanta frumoasa, Pisica! Mi-e dor si mie de Corina! Anna, iti multumesc! Ma bucur pt. voi cele care iubiti…
    Alyce, Roberrta, Carmen Sofianu, Atena, Blanca, Simona Ioana, Ina, Adina, Sara, Soso si pe voi toate va imbratisez!
    Alice esti in gandul meu mereu…sa-ti fie bine!

    Cristina Socaciu 23 mai 2009 7:16 AM Răspunde
    • Vin la tine la cafea, Cristina Socaciu! Buna dimineata, draga mea draga, ce buna e cafeaua ta, si ce bine mi-ar fi intr-o dimineata adevarata sa vorbim, sa vorbim… M-am trezit fericita – poate din inconstienta:)- , poate pentru ca am adormit cu indemnul Andei in gand, sa nu ne agatam fericirile de altcineva. Nu stiu daca se poate, eu as vrea, eu incerc de o viata si, in cate o dimineata ca asta, in care ma trezesc singura, dar in care mi-e casa plina de urme dragi, ma prefac ca pot fi fericita fara sa depind de nimeni. Dar… Stiu ce greu e sa fii dezamagita. Si stiu ce lesne se pot naste miracole daca intalnesti un om potrivit tie, care sa iti fie liman fericit, pentru care sa poti fi lumea dorita. O sa il gasesti, Anda, dar trebuie, mai intai, sa atingi fundul intunecat al prapastiei si abia apoi sa te inalti. Am facut drumul asta.
      Va imbratisez zu zambetul meu larg, va cuprind in inima mea, va port recunostinta. Rugaciunile voastre mi-au adus lumina, si dragostea pe care o cautam, va simt prietenia ca pe un scut, ca pe o aureola, si as vrea sa va multumesc, iar si iar.
      Pisica, drum bun, saruta-le pe fete si din partea mea, te rog. Te mangai, te tin in brate. Danuta, Anna, Rosanne, Soso, Carmen, Simone, Simona Radoi, Atena, Blanca, Lisa, Roberrta, Sara, Simona Ioana, Dalila, Danutza, Maya, Ilinca, Ina, Amore, Raluca, Corina, Felice, Nina, Catalina, Cristina Bizu, Monica, Alina… nu va pot spune toate numele, dar va port povestile in inima mea. Cele mai frumoase povesti, cele mai frumoase iubiri.

      Alice Nastase 23 mai 2009 8:27 AM Răspunde
      • http://transilvaniaexpres.ro/index.php?mod=articol&id_articol=121000
        Colega mea din Brasov, Corina Monea de la Transilvania Expres, a scris un articol despre mine, pentru care m-a rugat sa ii povestesc doar lucruri care nu au legatura cu profesia mea. I-am spus, deci, despre stradaniile mele de gospodina, despre relatia mea speciala cu copiii, despre iubitul meu cel mai iubit.

        Alice Nastase 23 mai 2009 8:35 AM
  • Buna dimineta, la cafea buna oferita cu drag de Cristina!
    Draga Alice , am citit articolul si ma bucur pentru viata implinita pe care ( o meriti) o traiesti alaturi de copiii-comori si de omul tau drag . Ai mare dreptate ca e bine sa intalnim omul iubit la momentul potrivit , ca sa ne putem recunoaste.

    Blanca237 23 mai 2009 9:03 AM Răspunde
  • buna dimineata la cafeaua cristinei.
    vin si eu!
    anna… draga mea, te-am citit cu dor, cu drag. iubesc postarile tale.
    anda iti dau dreptate… mereu am spus-o.. nu astept nimic, nu sper nimic, nu visez nimic… daruiesc si zambesc. nu imi leg zambetul, nu il conditionez de nimeni. si mi-e bine, atat cat se poate.
    Alice o sa ma vad cu simonaioana si desigur ca va fi si o imbratisare de la tine, asa cum vor fi ganduri spre tine de la noi doua, cele nascute in aceeasi zi. lisa mic te imbratisez si stiu ca ne vom revedea. impreuna cu stefana.
    danunta aici esti acasa, tu stii nu-i asa? eu iti intind mana, asa cum o fac pentru toti in parte si in intreg.

    pisica 23 mai 2009 9:43 AM Răspunde
  • Buna dimineata,dragele mele dragi.Hmmm,ce buna e cafeaua.Multumim,Cristina…
    Anda,ce multa dreptate ai,mintea mea intelege perfect,doar ca sufletul se incapataneaza sa-mi joace feste…
    Pisica mea,iti doresc calatorie placuta!eu locuiesc la un minut de Iulius Mall,deci in cazul in care va opriti,da-mi de stire…
    Va doresc un weekend frumos si va imbratisez cu drag.

    Ina B 23 mai 2009 10:51 AM Răspunde
  • Un gand bun si o imbratisare pentru tine, draga Carmen . Saptamana viitoare sigur ne vom vedea . simt ca mi-e dor de tine , astept sa te vad ” pe viu”.
    Dragelor, va doresc si eu weekend minunat, va port in gand.

    Blanca237 23 mai 2009 11:31 AM Răspunde
  • „http://www.youtube.com/watch?v=eKCiCNWa-NY&feature=related”

    Barry White – You’re My First, My Last, My Everything

    My first, my last, my everything,
    And the answer to all my dreams.
    You’re my sun, my moon, my guiding star.
    My kind of wonderful, that’s what you are.

    I know there’s only, only one like you
    There’s no way they could have made two.
    You’re, you’re all I’m living for
    Your love I’ll keep for evermore.
    You’re the first, my last, my everything.

    In you I’ve found so many things,
    A love so new, only you could bring.
    Can’t you see if you,
    You’ll make me feel this way,
    You’re like a first morning dew on a brand new day.

    I see so many ways that I can love you,
    ‘Till the day I die….
    You’re my reality, yet I’m lost in a dream.
    You’re my first, my last, my everything.

    I know there’s only one, only one like you
    There’s no way they could have made two.
    Girl, you’re my reality.
    But I’m lost in a dream,
    You’re the first, you’re the last, my everything.

    Ascult foarte des aceasta melodie, cant si eu si reusesc sa zambesc… Vreti sa incercam sa zambim impreuna ascultand-o?

    Cristina Socaciu 23 mai 2009 11:41 AM Răspunde
  • Buna dimineata cu intarziere, suflete dragi!
    Am baut din cafeaua Cristinei amestecata cu atata dor…De omul iubit, de noi…
    Alice, astept numarul din iunie si ma bucur pentru inca o treapta urcata.
    Blanca, te astept cu revista din luna mai. Ti.o ofer cu drag.
    Aseara am citit din „Cele mai frumoase iubiri”. Am avut liniste si timp sa va iau pe fiecare in parte.
    Stiam de la Felice( ea mi.a daruit cartea si inca o data mii de multumiri)de nume si v.am cautat.
    Am citit putin deoarece fiecare poveste o asociez cu un suflet ales pe care il salut zilnic.
    Anna lui Cris, Rosanne, Pisica, Alina foarte frumos!…
    Va imbratisez zeite si va doresc zile senine!

    Carmen Sofianu 23 mai 2009 12:03 PM Răspunde
  • Alice, intr-o zi adevarata, vom sta la o cafea adevarata si vom vorbi…si atunci voi sti ca am intalnit un OM adevarat… Iti multumesc pt. tot ce invat de la tine! Si nu e deloc putin…

    Cristina Socaciu 23 mai 2009 12:20 PM Răspunde
  • Va salut dragi prieteni, sunt din nou acasa, cu voi, un sarut prietenesc pentru fiecare in parte. S-au scris lucruri frumoase aici, le voi citi cind oboseala calatoriei o sa treaca curind…Am cunoscut-o si pe Monica la Deva, bucurie mare- incet, incet cuvintele si scarile de aici se inalta si prind radacini, devin realitati calde.
    Pe curind, Alice si lumea noastra draga!

    corina ingman 23 mai 2009 12:24 PM Răspunde
  • Va imbratisez mereu. Mi-e si frica si sa va multumesc, mi-e si frica sa spun, sa traiesc…mi-e frica sa nu se dezlege vraja prea devreme.As vrea sa strang intre gene clipele albe ce-mi intra in viata , una cate una, sa alunece in suflet, sa se uneasca in vesnicie….Mi-e frica sa gandesc cu plus infinit, mi-e frica sa respir….Inspir ce primesc.Si mi se imprastie pana in varful ochilor si pana la marginea piciorului.Mi-e frica sa nu iubesc iar pentru amandoi…Eu iubesc cu puterea a zeci de inimi , el trebuie sa aiba macar una…Simt ca am deschis o usa si am pasit in aer, in gol, nu urc, nu cobor, plutesc…imi aud prima inima cum incepe sa bata treptat, urmaresc cardiograma inceputului meu , inca mi-e frica de „normalitate”.
    Mi-e dor implinit si de voi pentru ca va simt atat de aproape de….viata mea.

    rosanne 23 mai 2009 12:48 PM Răspunde
  • va citesc cu dor deja de voi.
    va privesc dintre bagajele pregatite din nou. nu stiu daca voi gasi un alt magazin tango pe marginea salzach-ului si nu caut, eu stiu ca va port in suflet oriunde as fi. iar voi imi trimiteti semnele potrivite sa nu ma ratacesc, sa ajung mereu aici, acasa.
    carmen sofianu am zambit citind cautarile tale in cartea noastra. ca si tine, noi toate ne-am cautat si ne-am regasit in paginile ei. ca si tine, noi toate am spus ca am trait aproape la fel aceeasi poveste. si este frumoasa fiecare poveste pentru ca este viata. si viata este mereu frumoasa.
    rosanne te imbratisez mult, mult, mult… pentru fiecare cuvant daruit, pentru fiecare tresarire de suflet.
    corina sa stii ca am descoperit o bucatica de velvetie in casa mea… trimisa de tine de florii. o privesc si iti zambesc. mi-e dor de tine.
    cristina socaciu iti multumesc pentru barry white… si tu, ca si toate zeitele noastre surori imi esti… my everything!
    stefana nu promit nimic… daca te sun ne vom vedea. imi doresc dar sunt multe opriri pana la destinatia finala si am amanat plecarea cu o zi deja, iar la intoarcere ne asteapta sicilienii.
    Alice… nu stiu cum sa-mi iau ramas bun. nu de la tine. te imbratisez cu dorul adunat in palme, cu recunostinta pentru tot ce am primit, tot ce mi-ai dat si mi-a fost dat aici.

    pisica 23 mai 2009 1:38 PM Răspunde
  • va salut si eu intotdeauna si cu mult drag si intotdeauna cu mult dor.

    amalia 23 mai 2009 3:07 PM Răspunde
  • Despachetez pe muzica trimisa de tine, draga Pisica si ma gindesc la voi, sperind ca va petreceti restul acesta de zi caniculara aici in Elvetia, in mod placut la voi, sper.
    Ca de fiecare data, ma intorc cu multe impresii de pe drum, Romania mea din suflet nu mai e asa in realitate, asta stiam oricum…E un noroc sa poti sa ai din toate, Elvetia, Romania, farime de ginduri optimiste de la prieteni si alte geografii de suflet. Mi-e tot mai clar ca destinul meu personal si nu un loc anume e tinta calatoriei mele interioare. M-am confruntat cu parti mai putin frumoase, ca de pilda relatia mea nu asa de armonioasa cu mama, care e o fiinta asa de puternica, asa de altfel decit mine…Imi amintesc cum imi spunea ea cind eram mai mica, ca sunt a ei, dar nu chiar a ei…Ma gindeam la voi, la starea de spirit pe care o traiesc de multe ori aici, de deschidere si vointa de a fi mai bun, de a fi sincer…De a intelege pina la urma. E lung lung drumul…
    Va string la piept Alice, Rosanne, Alyce, Anna, Ella, Ema,Pisica, Dalila, Cristina Socaciu, Cristina Bizu, Simona Ioana, Simone si Simona Radoi, Amalia, Monica, Roberrta, Carmen, Soso,Atena, Anda, Mi, Sara, Felice, Ilinca, Narta, Danutza, Teodora, Blanca, Costin, Valin, D-na Murgoci, Maya,- toti dragi ai mei, scrisi, cunoscuti pe viu sau pe cititul din suflet!
    Casa mea din Govajdie arata jalnic dupa inca o toamna, iarna in care a stat inchisa, singura…Dar gradina si imprejurimile sunt de paradis, mi-am imaginat practic cum o sa ne intilnim noi toti acolo. In curind o sa va intreb mai detaliat cind puteti voi veni, ziua mea e in 13 august, dar ma gindeam sa tin petrecerea in weekendul dinainte…

    corina ingman 23 mai 2009 5:19 PM Răspunde
  • Blanca237 23 mai 2009 7:42 PM Răspunde
  • va imbratisez de seara.
    corina ce fire ciudate si atat de dragi ne leaga si ne dezleaga: tu despachetezi, eu impachetez si ascultam amandoua Laura Pausini.
    de fapt de existenta acestor fire ma mir mereu, repetabil, traiesc de fiecare data aceeasi imensa uimire si recunostinta: cand ma gandesc la una dintre zeite, cand imi rostesc cu cuvinte dorul de ea, primesc gandul ei.
    asa mi s-a intamplat astazi cu tine corina, si in fiecare zi cu alt suflet deosebit si drag de aici.
    si vin sa iti spun Alice si voua tuturor: iubesc ceea ce sunteti. ceea ce sunteti inseamna mult pentru mine.
    va multumesc.

    pisica 23 mai 2009 8:24 PM Răspunde
  • „Sa zbori deasupra soarelui…sa cauti lumina ascunsa in sufletele noastre si sa astepti cu sufletul vibrand rasaritul acestuia privind departarile…sa cauti sperand o noua chemare spre orizonturi si sa asculti freamatul nestiut al sperantei…acesta e gandul ce ne calauzeste pasii tacuti spre mereu inainte…acesta e gandul ce ne lumineaza asteptarile…”

    teodora 23 mai 2009 9:02 PM Răspunde
  • Pisica iubita, drum bun va doresc. Sa va intoarceti cu bine acasa. Sara mea draga, bafta multa la licenta. Si eu astept sa treaca, desi stiu ca imi va fi dor de tot ce a insemnat teatrul pentru mine in acesti ani. Deja imi este. Anna lui Cris, cat de frumos imi vorbesti tu mie. Si eu te iubesc, sincer. Corina, mi-a fost dor de tine. Simona mea, si de tine imi este dor. Mereu mi-e dor.

    Va imbratisez pe toate, tare de tot, dintre paginile mele de teatru. Noaptea asta va fi din nou una alba, dar minunata.
    Buna seara, Alice draga-draga. Buna seara tuturor.

    alyce 23 mai 2009 9:03 PM Răspunde
  • Multumesc, draga Blanca- adevarat, iarba verde de acasa…deja mi-e dor si abia am venit!
    Pisica, pleci iar- drum bun si frumoase amintiri sa stringi- am citit cu drag impresiile tale, poftind la gustul inghetatilor!
    Noapte de mai frumoasa va doresc, va port in vise de drumet pe scara mea proprie, pe care ma ajutati sa o fac stabila. Dragele mele de departe!

    corina ingman 23 mai 2009 9:03 PM Răspunde
  • Buna seara, Corina, Pisica, Teodora ( sper ca nu mai esti trista), Alyce ( spor la invatat), Alina, si tuturor prietenelor de aici !

    Blanca237 23 mai 2009 9:10 PM Răspunde
    • Buna seara, va imbratisez peste bagajele voastre, peste tristetile noastre. Mi-a placut mult cum ai scris, Corina, „destinul meu personal, si nu un loc anume e tinta calatoriei mele”! La concluzia asta am ajuns si eu. Vorbeam de curand cu o prietena draga, draga, despre Shania Twain si puterea ei de-a se lasa de muzica, de-a se dedica iubirii ei, familiei ei, singuratatii ei, si-i spuneam ca as renunta oricand la orice vanitati artistice daca fericirea mea ar cere un asemenea sacrificiu. Dar nu a fost, nu este cazul, inca, si nici nu imi pot permite luxul Shaniei de-a renunta la ceea ce stie ea sa faca, eu sunt un om simplu, muncesc ca sa-mi platesc ratele si sa-mi tin copiii in scoli, si muncesc, adesea, ca sa nu mor, ca sa pot sa sper, ca sa pot sa ma inalt peste conditia mea de femeie chinuita, sa ma salvez de la nimicnicie. Dar telul calatoriei mele este, stiu deja, implinirea destinului meu, fericirea celor pe care ii iubesc, familia mea, copiii mei, cei nascuti si cei ce vor mai veni, cu ajutorul Domnului.
      E sambata seara, desfac sampania si va invit sa ciocnim, pentru toate fericirile ce vor sa vina!

      Alice Nastase 23 mai 2009 9:54 PM Răspunde
  • Buna seara tuturor. Am avut o saptamana nebuna, cu de toate in ea. Si inca nu e gata, a ramas duminica… iar duminica vine Pisica si Danut in vizita. Va fi mai mult in trecere de data asta dar tot e o mare bucurie ! Si in imbratisarea noastra veti fi si voi acolo.

    Corina bine ai revenit. Mi-a fost dor de tine, de fapt cred ca pot spune fara teama sa gresesc: Ne-a fost for de tine.

    Anna iti multumesc. Scarile astea le-am urcat si eu. Uneori sarind dintr-una intr-alta, alteori ramanand ghemuita pe cate una, fara curajul de a merge mai departe. Am primit maini intinse atunci cand am avut nevoie, am intins mana cand am putut… Iti multumesc si pentru gandurile bune si astept ziua in care sa ne privim in ochi. Ma emotioneaza mereu si mereu randurile tale, felul in care gasesti ceva de spus pentru fiecare, ma incarca optimismul si tonusul tau.

    Rosanne imi doresc pentru tine o “treapta” de scara cu senin si liniste, cu plutire si optimism. Si cu o inima care sa pulseze langa a ta, intr-un ritm cu a ta.

    Alyce ma uit la Chicago si ma gandesc la tine, la tema ta de licenta cu musical-uri. Apropo, pot sa o citesc si eu? Mi-ar place mult.

    Carmen, iti daruiesc un buchet de bujori; erau bobocei dimineata, i-am vazut efectiv cum se deschid, ii privesc si le zambesc.

    Alice nu am apucat sa iti spun cat de speciale sunt fotografiile. Lumini si umbre, ca si vietile noastre. Ma bucur mult ca esti intr-o perioada de lumina, imi doresc ca nimic sa nu o mai umbreasca. Ma regasesc in tine, iarasi si iarasi, a cata oara… ai dreptate cand spui in interviu “nu ne-am intalnit decat acum, cand eram cu adevarat pregatiti pentru revelatia unei iubiri senine, fara capcane, fara isterii, fara pande, fara venin”. Rugaciunile mele sunt aceleasi, pentru dragostea mea si pentru dragostea ta.

    Va salut si va imbratisez cu drag pe toate.

    simona ioana 23 mai 2009 9:50 PM Răspunde
  • Buna seara, apar si eu, la clinchet lin de pahare si la salvarea de la nimicnicie, cum superb ne-ai scris, Alice. Am lipsit azi, m-am adancit, ca si cum m-as apara de tot, ca si cum as evada, intr-o carte a lui Dan Puric si nu mai stiu nici ce zi e, nici cat este ceasul. Dar te-am reintalnit, Alice si in cartea lui, ” Cine suntem” , asa ca am aprins calculatorul si acum spun: buna seara, va astept ca si cand…
    Danuta draga, adresa mea de mail este „mary_mgm03@yahoo.com”, desigur ca vreau sa te intalnesc, suntem atat de aproape…
    Corina, bun venit acasa, ne era dor! Pisica, SimonaIoana, sa nu ne uitati cand va vedeti, sa ne pomeniti pe toate si noi vom simti asta! Blanca, multumesc mult, respectul este reciproc, te asigur de asta. Alyce, Teodora, Rosanne, ganduri bune si catre voi…

    Ma primiti, asa-i?

    Roberrta 23 mai 2009 10:16 PM Răspunde
  • Alice raspund cu drag invitatiei tale. Ciocnesc alaturi de tine, de toate zeitele de aici o cupa de sampanie pentru fericire. Cea de acum, cele care vor veni.

    simona ioana 23 mai 2009 10:23 PM Răspunde
  • Alice vin si eu, vin si eu…. vad ca sora mea deja v-a spus despre imbratisarea de maine.
    desigur ca veti fi acolo cu noi toate, in zambet, in povesti, in imbratisare: fiecare in parte si in intreg.
    l-am regasit astazi pe Marques- Dragoste in vremea holerei si citesc si vorbesc cu voi. ma abtin cu greu sa nu termin cartea in noaptea aceasta si numai gandul calatoriei ma opreste.
    corina te rog frumos, luni dimineata cand zambesti de la fereastra ta sa privesti „peste gard” in austria. voi fi la salzburg cautand sunetul muzicii si acordurile lui Mozart. voi fi aproape de tine. pentru ca apoi sa ma intorc cu povesti despre alte amintiri adunate in sertarul de suflet.
    roberrta asa cum am spus te luam si pe tine in imbratisare.
    si-ti mai trimit un zambet Alice: si eu o admir pe Shania Twain, dar te iubesc pe tine.

    pisica 23 mai 2009 10:33 PM Răspunde
  • Ciocnesc si eu in noapte, cu tine Alice si cu Simona Ioana si cu toate fetele dragi. Pentru clipa in care v-am cunoscut. Pentru dragostea pe care o traiti. Pentru fericirea pe care o meitati.
    Simona mea, cu emotie iti dau lucrarea mea sa o citesti. Mi-e asa de draga.

    Va imbratisez pe toate. Va iau cu mine in vis, cand va fi sa adorm.

    alyce 23 mai 2009 10:35 PM Răspunde
  • http://www.youtube.com/watch?v=mVX5Dz7NV1c

    noapte buna dragele mele, jumatatile mele.
    sa ne regasim cu bine.
    va port in suflet, va port in gand.

    pisica 23 mai 2009 11:14 PM Răspunde
  • Buna dimineata, prietene dragi !Va trezesc bland in aburi de cafea aromata !

    Blanca237 24 mai 2009 7:54 AM Răspunde
  • Sunt ca o piatra
    Zacand pe fundul marii
    Si incercand sa-si asculteecoul caderii.
    Imensitatea de apa,
    Potopul de apa
    Mai poate face si altceva
    Decat sa se dea la fund?

    Mi-e ciuda ingrozitoare pe mine
    Cand ma surprind asteptand
    Cate-un ecou.

    Marin Sorescu, Sunt ca o piatra ( Si eu !)

    Blanca237 24 mai 2009 8:11 AM Răspunde
  • Buna dimineata- ce faceti voi oare in aceasta duminica? Beau cafeaua cu voi in gind, cu mare drag. Aici sunt alte ritmuri ale vietii decit in Romania, ma readaptez iar, minunindu-ma cite tipuri de flori pot inflori deodata, cita splendoare e in natura…
    Va doresc o zi superba, mi-a fost si mie tare dor de voi!

    corina ingman 24 mai 2009 9:03 AM Răspunde
  • pasii orasului meu ma dor, ferestrele din cladiri vechi imi poarta tremurul interior, ochii il cauta pe el, cel de demult, in miile de barbati ai orasului.
    poate am urcat scarile mele personale prea repede – de aceea m am impiedicat de multe ori dar am hotarat sa merg mai departe gandindu-ma ca acesta este destinul meu. iremediabil, de neocolit. si simt ca eu doar aici pot sa fiu reala, sa fiu intreaga. si simt ca nu pot altcumva si nu vad o solutie salvatoare de intoarcere.
    dragele mele sunt aici, sunt acasa.

    raluca 24 mai 2009 10:41 AM Răspunde
  • Ne tinem de maini…

    Proconsul – Calatorul

    „http://www.youtube.com/watch?v=NerGuAfjDow”

    Unde mergi, ma intreaba gandul
    Si de ce nu mai astept
    Poate sa-i raspunda vantul
    Ce cutreiera pamantul
    Unde am sa ma indrept…
    Peste pasii mei se-asterne
    Praful unei mari iubiri
    Juramintele eterne rostite prea devreme
    Sunt doar amintiri…

    Am sa rog pe cer
    Sa m-ajute el
    Sa ma vindece de tine…
    Amintirea ta
    Si speranta mea
    Toate plang inchise in mine…

    Las in urma mea pe strada
    Banca unde ne-am iubit
    N-a fost nimeni sa ne vada
    Cine ar fi putut sa creada
    Un indragostit…
    Astazi inteleg ce-nseamna
    Sa traiesti neimplinit
    Numai gandul ma indeamna
    In apus tarziu de toamna
    Catre infinït…

    Cristina Socaciu 24 mai 2009 10:59 AM Răspunde
  • O dimineata tarzie, in care parca linistea e intrerupta de pasii sovaielnici ai Calatorului tau, Cristina draga, de dorul imens din pieptul tau, Raluca draga, de inflorirea florilor tale, Corina draga si de caderea pietrei spre adancuri, Blanca draga, va spun si eu…buna dimineata, Zeite.
    Sa va fie o zi …careia sa nu-i dam doar o nota de trecere la amurg, ci sa ne aduca bucurie, sa ne aduca lumina si liniste-n gand si-n suflet.

    Va imbratisez.

    Roberrta 24 mai 2009 11:53 AM Răspunde
  • Si tu, tu cum esti astazi draga Roberrta ?pe noi ne-ai inteles asa de bine…
    Draga Carmen iti trimit o imbratisare , din gradina mea cu trandafiri ce au „innebunit” de atatea petale catifelate , si cu cantece de pasari care sunt vesele ( macar ele!) .
    Ma gandesc la voi toate .

    Blanca237 24 mai 2009 1:09 PM Răspunde
  • Va imbratisez si eu, ma bucur sa va „vad” acasa…Corina, raluca, va strang in suflet, Pisica, calatorii frumoase ….,Simona Ioana, multumesc, Roberrta, ma gasesc in tine, Blanca, ne unesc trandafirii…, Cristina, mereu de mana ta, Alice…minunea mea, minunea ta…imi strang gandul bun in inima ca sa se implineasca.

    rosanne 24 mai 2009 2:32 PM Răspunde
  • Dragele mele,
    Miercuri seara mi-am luat pauza. Mi-am pus doua schimburi in rucsac, m-am urcat in tren si am plecat la mama. Simteam ca ma sufoc de oras, de agitatie, de alergatura catre nicaieri. In ziua sarbatorii Sfintilor Constantin si Elena, m-am dus la biserica din sat, am stat linistita intr-un colt, cu ochii tinta catre altar, cautand sa-l vad pe tata, asa cum il vedeam in copilarie. Au trecut cinci ani de cand nu mai e cu noi si tot il caut acolo unde a fost el, sincer si bun, cum nu putea sa fie dupa ce termina slujba. Acolo imi trece de dor, de suparare si gasesc putere. Acolo m-am simtit din nou copil, mi-am lasat obrajii sarutati de batranele din sat, care se minunau ca am mai venit pe acasa…V-am purtat in gandurile mele. Am petrecut o zi minunata povestind cu mama, cu vecinii. Spre seara am aflat ca prietena mea din copilarie, colega mea de pregatit prajituri din lut, ornate cu spuma de ras a lui tata, a nascut un baietel voinic. Alt motiv de bucurie fara margini. De miercuri seara pana azi am fost fericita, rasfatata si linistita. Au trecut repede zilele frumoase. De maine ma introc la agitatie. De maine…masca si la lupta…Va imbratisez

    Ema 24 mai 2009 6:04 PM Răspunde
  • Draga mea Blanca, multumescu-ti de intrebare…ma simt cam absenta din propria viata, cumva. Am o senzatie ca si cum mi-as fi luat bilet la loja si-mi privesc spectacolul propriei vieti, derulata fara sa intervin. Dar macar am dreptul la primul rand si vad bine…
    Rosanne, si eu ma recunosc in ceea ce scrii tu, si te vad, cu ochi la fel de deschisi..si la fel de intimidanti ptr. ei, cand normal ar fi sa fie invers, nu?
    Ema draga, mi-ai amintit si mie de cel ce lipseste de mult mai multi ani, tatal meu, la care chiar ma gandeam azi noapte. Imi pun mereu intrebarea daca viata mea ar fi fost altfel, de ramanea, si sunt convinsa ca da, ca n-ar fi permis sa mi se intample rau vreodata, niciodata…

    Va imbratisez, am primit azi..Codul nebunelor maniere – Simona Catrina si am ganduri mari la…citit.
    Va ador…

    Roberrta 24 mai 2009 6:30 PM Răspunde
  • Va imbratisez intro seara calda si linistita de duminica, cu miros de prajitura cu capsuni si planuri de vacanta! Si mi-e dor de toate voi, fete nestemate! Te pup mult Anna, multumesc ca te-ai gandit la mine.
    Va doresc o saptamana reusita!

    Simona Radoi 24 mai 2009 7:09 PM Răspunde
  • Sper ca ati avut o zi buna, salutari cu drag Rosanne, Ema- va tin chipurile vii in suflet, ma gindesc cu drag la voi, astept vesti bune din lumea voastra. De la toate sa vina vesti bune, avem atita nevoie…Duminica a cazut plostita si peste mine, cu adevaruri interioare si stari care nu-s chiar frumoase. As vrea sa traiesc simplu, as vrea sa am un partener care sa ma inteleaga, sa comunicam, as vrea atitea care nu sunt deocamdata si cine stie daca vor fi vreodata posibile. Ma multumesc deseori cu tot ce am, si am desigur destul, stiu ca altora le merge foarte rau- dar in starea asta nu pot trai permanent.
    Ma bucur enorm cind citesc de bine si speranta, Simona-ioana- te string in brate. Si pe voi toate, Blanca, Roberrta, Raluca, toate dragele de aici. Sa avem o saptamina usoara si buna!

    corina ingman 24 mai 2009 7:23 PM Răspunde
  • E minunat sa crezi ca te-ai indragostit, sa crezi ca s-a indragostit si el..macar sa poti crede…a devenit atat de rara curatenia acestui sentiment incat te uiti cu lupa bijutierului, sa-l slefuiesti sau sa-l ingropi in adancul noroaielor, sa fie doar al tau…E minunat sa-ti bata inima… in camera mea antifonata, n-o aud decat eu….si poate si el….Ii spuneam mai demult cuiva despre experienta mea in iubire…cu cat arati mai mult, cu atat se indeparteaza de tine, de iubirea ta…pentru mine e verificata.Dar, nu, nu pot altfel, imi iau riscurile de urechi, imi strivesc gandurile , imi anulez carceii din muschiul cardiac si….ma indragostesc.Andante, andante…

    rosanne 24 mai 2009 7:53 PM Răspunde
  • ‘Unde te duci? Sint in pietre,
    in surele lor poliedre.

    Unde te uiti? Sint in frunze,
    in lumi fosnitoare, ascunse.

    Unde ma cauti? Sint in vinul,
    sangele verii, seninul.

    Sint in cocori si-n tarana,
    tie oricand la indemana”

    (Nina Cassian, Prezenta)

    rosanne 24 mai 2009 8:02 PM Răspunde
  • Bună seara, dragele mele!
    De sus, din vârf de munte, din vârf pudrat de zăpadă, mă întorc la voi.
    Din liniştea Mănăstirii Sâmbăta de sus, din clarul credinţei şi al limpezimii, vă aduc liniştea.
    Te-am citit cu drag, Anna. ÃŽmi era dor de cuvintele tale.
    Te îmbrăţişez, Alice!
    Vă port în sufletul meu, pe toate!

    atena 24 mai 2009 8:41 PM Răspunde
  • Seara buna.

    Azi Pisica a trecut pe la mine. O vizita „meteorica”, mi-as fi dorit-o mai lunga, mai tihnita. Dar ii multumesc si ei si lui Dan, au facut un ocol special ca sa bea o cafea la mine, ceea ce nu e putin. Mi-a fost drag sa o vad, sa o stang in brate, sa o ascult. In imbratisarea noastra ati fost si voi, toate impreuna si in parte ( continuu sa te citez Rosanne). Promisiunea e ca vor reveni odata, cu calm, cu vreme pentru o intalnire in Cluj cu Alyce si Ina B, cu timp pentru toate povestile noastre… Iti multumesc sora mea, si tie si lui Dan, sa va bucurati de saptamana asta de vacanta.

    Ema ce frumos ne-ai transmis toata tihna din zilele astea. Ma bucur pentru regasirea ta.

    Atena si tie iti simt linistea, o experienta inaltatoare.

    Rosanne- te simt, te simt, te simt- andante, andante …

    Simona Radoi- adulmec prajitura si imi privesc dieta, e prima dieta adevarata din viata mea, strang din dinti si merg inainte, sper pana la capat.

    Roberrta stiu cum savurezi fiecare pagina, cum te navaleste rasul. Simona Catrina e extrem de tonica.

    Corina citesc postarea, m-am intrebat si eu de atatea ori de ce nu pot avea tot ceea ce vreau? Oare vreau prea mult? Gandul ma intristeaza si atunci privesc in jurul meu. Acolo unde credeam ca e dragoste si intelegere am descoperit ca e doar un teatru jucat in public. Acolo unde credeam ca e prietenie am descoperit interese si barfa. Atatea masti, atatea tristeti. Constatarea nu ma consoleaza dar ma face totusi sa ma bucur de ceea ce mi se intampla frumos si adevarat.

    Blanca, Anna, Raluca, Danuta, Ina B, Alyce, Cristina Socaciu, Cristina Bizu, Dalila … fete dragi, toate, toate- mereu alaturi de voi.

    simona ioana 24 mai 2009 9:17 PM Răspunde
  • Alice ai fost si tu azi in casa mea. Te-a adus Pisica de mana ei, in zambetul din privirea ei. Tot binele lumii pentru tine. Astept revista asa cum imi astept iubitul, cu drag si dor.

    simona ioana 24 mai 2009 9:20 PM Răspunde
  • Simona Ioana, sper ca ai imbratisat-o si din partea noastra pe Pisica…
    Cred ca nu eu am spus asta, ci Corina, dar daca ea nu recunoaste…atunci a mea sa ramana…(glumesc si va imbratisez tare pe toti)
    Mi-e dor de serile noastre, de noptile noastre…

    rosanne 24 mai 2009 9:22 PM Răspunde
    • Vin tarziu, vin tiptil… Va gasesc aici, fapturi ciudate, frumoase, fara asemanare, cautandu-ne dragostea, linistea, intelesul, rostul. Am ascultat azi impreuna cu copiii mei cantecele Cleopatrei Stratan de pe ultimul album – mi le-a daruit Alina- si m-am cutremurat de frumusetea lor, aproape ca nu sunt cantece pentru copii, ci pentru indragostite ca noi.
      „Daca vei veni ca in alte seri
      usa e deschisa de alaltaieri,
      geamul e deschis, sufletu-i deschis,
      ce sa-ti mai deschid? Nu mai stiu ce…
      Daca tu nu vii, spune ca nu vii
      si o fi ce-o fi…
      Da’ daca tu nu poti,
      spune ca nu poti,
      eu te rog frumos,
      nu ma mai chinui…

      Deseori pe drum
      oameni ma opresc
      intrebandu-ma de te mai iubesc,
      Ei, si ce daca le raspund ca da?
      Schimba asta oare vreo ceva?!!!

      Stii cand te rugam,
      la portita-n drum,
      sa-mi aduci cand vii daruri, iar acum
      nu mai vreau nimic, uita sa le iei,
      daca vrei, ti-aduc eu ce vrei…”
      http://www.youtube.com/watch?v=UbjdLTIlBx4

      Alice Nastase 24 mai 2009 9:48 PM Răspunde
  • Am imbratisat-o si pentru voi, si cu bratele voastre. Cred ca a iesit ceva de genul „imbratisare- caracatita”.

    simona ioana 24 mai 2009 9:40 PM Răspunde
  • Buna seara, zeite dragi! V-am citit cu drag si va imbratisez.
    Corina, bine-ai venit, Pisica- drum bun! Rosanne, plutesti frumos, dansand valsul (sau tango-ul:) iubirii, iti vin si eu alaturi, sa zburam impreuna! Sa-ti fie iubirea implinita, presarata cu emotii si trairi intense, sa-ti fie impartasita zi de zi, clipa de clipa- o meriti cu prisosinta!
    Va urez o saptamana frumoasa, tuturor! Fie sa avem numai impliniri si bucurii, pe care sa le impartasim aici!

    Amore 24 mai 2009 9:50 PM Răspunde
  • Am si eu o intrebare: Cand e nascuta Alice? Ce zodie este?

    Sa aveti o noapte senina!

    Diana 24 mai 2009 10:52 PM Răspunde
  • Ma strecor incet in somnul voastru si cu brate trudite va imbratisez in vis. E inca intuneric afara. E o noapte superba, cu stele ce clipocesc incet dincolo de geam, ca si cum ar muri si ar reinvia iar si iar. E liniste. O liniste frumoasa pe care o ascul, pe care o inteleg. Va spun Buna dimineata inainte de a adormi, inainte de va face cafeaua, pe care am sa incerc sa o pastrez calda pana va veti trezi.

    Buna dimineata, Alice. Buna dimineata, dragelor!

    alyce 25 mai 2009 3:18 AM Răspunde
  • Buna dimineata. Va imbii cu aroma de cafea, sa va trezeasca lin si dulce, sa zambiti de luni dimineata – trebuie sa ne mearga bine in saptamana asta.

    Va imbratisez, va port in suflet.

    simona ioana 25 mai 2009 7:05 AM Răspunde
  • …v-am citit de pe geam,in nopti tarzii si nu am putut sa vorbesc..a cata oara?..m-am ascuns iarasi in cochilia mea,asteptand..

    …nu am putut sa ma bucur alaturi de voi,la ceas de sarbatoare ..as fi vrut sa cantam impreuna „la multi ani”sa va umplu bratele de flori..zambetul mi-a inghetat pe buze..

    …cu flori am ingenunchiat la mormantul mamei,elena sufletului meu,si mi-am cerut iertare pentru toate florile pe care nu i le-am daruit..pentru toate gandurile frumoase pe care nu i le-am impartasit…am ridicat apoi ochii spre cer..si preintre norii gri am gasit un colt de senin,ca ochii ei..vreau sa cred ,ca de-acolo de sus,mama ma priveste..

    SCOICA

    de Marin Sorescu

    M-am ascuns intr-o scoica,pe fundul marii,
    Dar am uitat in care.

    Zilnic ma cobor in adanc
    Si strecor marea printre degete,
    Sa dau de mine.

    Uneori ma gandesc
    Ca m-a mancat un peste urias
    Si eu il caut acum pretutindeni
    Sa-i ajut sa ma inghita tot.

    Fundul marii ma atrage si ma inspaimanta
    Cu milioanele de scoici
    Asemanatoare.

    Oameni buni,eu sunt intr-una din ele,
    Dar nu stiu in care.
    De cate ori nu m-am dus drept catre una,
    Spunand:”Acesta sant eu”.
    Cand deschideam scoica
    Era goala. ”

    ..buna dimineata,suflete dragi!

    danutza 25 mai 2009 7:22 AM Răspunde
  • Buna dimineata! Vin cu voi la cafeaua Simonei, va zambesc cat de frumos pot eu si imi doresc pentru noi toate zile senine, zile cu suflete linistite…
    Danutza, te tin de mana! Mama ta sigur te priveste si are grija de tine…
    Alice, Felice, Rossane, Alyce, Corina, Anna, Amore, Atena, Carmen, Roberrta, Sara, Soso, Pisica, Blanca si pe voi toate, va imbratisez!

    Cristina Socaciu 25 mai 2009 8:38 AM Răspunde
  • buna dimineata zeite, ma alatur cu ceaiul de la omv…chiar daca nu va scriu zilnic, de citit tot va citesc,numai ca uneori sint mult prea trista si ”incarcata” incat sincer nu stiu cum sa incep pt ca gandurile imi sint de-a valma…
    roberrta ce frumos scrii tu si ce bine inteleg eu…ti-am scris pe mail doua vorbe,te-am ”curtat” ca sa accepti intalnirea…
    soso, multumesc pt ca esti alaturi de mine,ca te rogi , ca scrierile mele iti plac in felul acela cutremurator,cand citim ce traim noi,dar scris de altii,de te miri de unde atata asemanare….cred ca e exemplu concret ca de fapt,oamenii nu sint cu mult diferiti in tariri, diferiti sint in felul de a si le exprima sau arata,depinde de capacitatea fiecaruia…noi aici….de fapt scriem fiecare cu cuvinte diferite ganduri si sentimente aproape identice….ziceam si eu si ma voi repeta mereu, ca m-am regasit in scrierile lui alice a noastra cu totul, intreaga ,cu minte si simtire, am trait cumva,la fel…am iubit cu teama si speranta amestecate,de fiecare data,am trait deplin si intens ca sa nu am ocazia sa regret ca as fi putut sa o fac si n-am facut-o… cineva anume( si multi altii,de altfel), se uita la mine mirat cum traiesc intr-un spirit liber si intens,cata pofta de viata am chiar si cand e necazul deasupra mea,cum imi tin zambetul pe buze chiar si cu ochii tristi…
    pisica,dintre bagajale tale, mi-ai trimis un gand pe care eu l-am primit fara tagada….multumesc…si stiu….ca iubirea vine neasteptata,nechemata.dar am o problema mare…nu reusesc nici in ruptul capului sa nu o mai astept.sint in plina asteptare de cand ma stiu….ma sting de dorul dorului de a gasi ceea ce caut . „” viata mea, in ciuda aparentei libertati, este un sir lung de ceasuri in asteptarea unei iubiri cu acelasi final fericit ca in filme”’….de fiecare data cand am gasit”ceva”, mi-am zis: gata , de data asta am gasit ce cautam,si apoi m-am prins repede ca nu era adevarul pe care il astept…..uneori reusesc sa vad partea plina a paharului,pt care unii imi spun ca as fi o fericita….adica,sa ma explic, am 32 de ani, am deja casa mea,masina mea,asternuturi alese cu grija si asortate(vorba lui alice), scoli destule cat sa am ceva diplome in sertar, independenta maxima fata de tot,toate si toti, cativa prieteni buni pe care am reusit cu mare greu sa ii fac,sa ii tin , sa ii am pt o viata si sa imi vina nechemati la greu asa cum alerg eu catre ei(si sa ai prieteni adevarati in ziua de azi e un noroc imens,o binecuvintare divina precum sanatatea), am si niste amaruri adunate si stivuite cu multe cearcane si multi pereti loviti cu capul meu,dar care nu ma lasa sa uit ca dulcele izbavitor e mai dulce dupa ce veninul mi-a otravit sangele…nu am copii, dar am reusit sa fiu iubita de ai altora plecati prin tari straine, si pe care eu i-am botezat,apoi i-am protejat cum am stiut mai bine fara sa iau lectii de nicaieri,ci asa cum am simtit ca au ei nevoie de mine( mergem in parc,la circ,la prajitura,le cumpar haine si jucarii,cantam in masina,nu lipsesc de la niciun eveniment important pt ei…… simt ca ma iubesc atat de mult, de parca i-as fi facut eu. am fost odata la circ, si cel mic,danut ( denisa 9 ani si danut 6 ani), in timp ce se uita la o foca pe scena, se intoarce catre mine, ma pupa pe buze, si imi spune „‘nasica, tu esti mai frumoasa decat foca aia si eu te iubesc asa””…..)) )….., nu imi lipseste decat un EL….si cei din jurul meu si-ar da relatiile mincinoase pe care le duc si viata dubla, numai pe un sfert din viata pe care cred ei ca o duc eu,fara obligatii,fara inchistari de niciun grad…..am ajuns si eu sa imi spun mereu, decat ca ei, mai bine ca mine, singura dar libera, fara sa ma bag in pat langa un barbat cu gandul categoric la altul care si el sta in patul alteia cu gandul la alta, ca un lant de slabiciuni…..asa ca poate paharul meu plin e mai de preferat decat partea goala in care numai eu vad ca se oglindeste trupul meu gol,neatins,nedorit…nu stiu, ziceti voi cum e mai bine.eu macar incerc sa gandesc pozitiv,sa nu mai imi fac din lipsa LUI o rana de parca as fi handicapata(desi am si momente de alea).nu stiu…nu stiu…cum e mai bine?
    …nici nu pot forta lucruri pe care poate nu mi-e scris sa le traiesc inca, daca nu eram realizata profesional poate eram personal, dzeu cred ca stie cand sa ti le dea….poate sint prea tanara ca sa le am pe toate , si m-as deda la lene, la ideea ca mi se cuvin si ca atare nu mai trebuie sa lupt,sa trudesc, sa plang….asa ca dzeu poate mi le da intr-un ritm numai de el stiut si ales pt mine, si ca randul meu pe treptele lui ”noi” nu a venit inca…..
    …….revin…..

    danuta 25 mai 2009 8:42 AM Răspunde
  • danutza….imi pare rau pt lipsa mamei tale….inteleg prea bine durerea(asta e viata pana la urma) ….si despre asta am sa va spun maine….

    danuta 25 mai 2009 8:45 AM Răspunde
  • ..va simt aproape..mereu v-am simtit!

    ..cristina socaciu ,de mana cu tine..danuta,multumesc!

    danutza 25 mai 2009 9:59 AM Răspunde
  • Buna dimineata si stringeri de mina si de la mine draga danutza, danuta, cristina, simona-ioana, alyce, toate zinele bune- sa aveti o zi dulce si blinda! Un citat din Marlon Brando, dintr-o revista de femei – ,, Numai cine merge pe drumul propriu nu poate fi depasit,,- asta incercam toate, nu-i asa?

    corina ingman 25 mai 2009 10:05 AM Răspunde
  • Buna dimineata zeite dragi…
    E o dimineata ciudata, in care m-am trezit iar prea devreme, dupa o noapte de nelinisti, de nesomn. As fi vrut sa incep altfel saptamana, cu mai multa incredere, cu mai multa determinare. La fel cum as vrea sa fi inceput altfel prezentarea mea. Voi m-ati primit oricum in lumea voastra si chiar daca mai e drum lung pana sa va ajung la suflete, nu ma las…
    Am 23 de ani, doar atatia. Numai ca-mi simt sufletul atat de batran si de obosit incat uneori mi-e teama pentru el asa cum imi e teama ca bunicii mei dragi o sa-si piarda intr-o zi gandurile si amintirile in zari ce nu le apartin.
    De cativa ani il iubesc pe omul ce-n fiecare seara imi saruta buzele si ma tine strans langa inima lui iar dimineata, in zori, in liniste, imi saruta picioarele. Ar face orice pentru mine si ma iubeste mai mult decat as fi putut spera vreodata. Si-l iubesc. Si mi-e drag. Insa nu mai sunt indragostita de el. Imi face sufletul sa zambeasca, dar nu sa tresara, imi aduce in ochi lumina, dar nu-i face sa sclipeasca, imi spune cuvinte de vis, dar sunetul lor nu ma mai face sa vibrez. Ma vrea a lui pentru totdeauna si a fost dureros de greu sa-i spun ca-i prea devreme, sa stiu ca-i prea tarziu, sa simt ca poate nu va fi niciodata…
    Ce stiti deja e ca freamatul mi-l trezeste o dragoste ce a trebuit sa se sfarseasca pentru a nu prinde radacini. O dragoste traita cu inconstienta, cu adrenalina la cote uriase, cu sentimente iesite din cotidian, o dragoste ce mi-a reintregit parti din suflet, mi-a recapatat increderea in dorinte. Iar el… el e tot ce nu e barbatul de langa mine si mai trist, e tot ce barbatul si stiu, barbatii de langa mine, nu vor fi…
    Povestile de dragoste simt ca pentru mine se incheie aici. Poate unele dintre voi, zeite cu mai multa experienta, o sa-mi spuneti ca e prea devreme sa gandesc asa, si mai ales sa simt, insa ma cunosc prea bine, si mai mult, imi cunosc sufletul. Si mai mult de atat poate nici nu am nevoie. Poate nici nu merit. Am doua variante: sa simt ca a fost un blestem sa aflu ca dragostea in care ma aflam si-n care inca sunt poate fi intrecuta de o dragoste ce nu stiam ca poate exista, ce nu-mi mai apartine dar spre care imi voi intoarce mereu sufletul,
    sau sa o iau ca pe o binecuvantare, sa simt ca ma aflu printre putinii care chiar au intalnit Acea Dragoste, printre putinii ce s-au iubit ca Zeii si nu ca muritorii… Cert e ca niciodata nu voi mai fi la fel ca inainte sa o cunosc…
    Va imbratisez pe toate si va multumesc…
    Simone,pentru ca tu ai fost prima care mi-a deschis poarta lumii voastre
    Roberrta, pentru ca ti-ai intins mana spre mine
    Danuta, pentru toate incurajarile
    Alyce, pentru ca ma pomenesti mereu si pentru ca uneori ma pierd in sufletul tau crezand ca e al meu
    Danutza, Ema, cand am citit ce ati scris despre parintii vostri plecati prea devreme, prea departe, prea de tot dintre voi mi s-au umplut ochii de lacrimi si sufletul de un dor mistuitor, nepamantean de cea mai importanta parte a sufletului meu, pe care am pierdut-o in urma cu 7 ani, intr-o tulburatoare zi de 7, de Tata…
    Carmen Sofianu, Simona Ioana, Pisica draga, Corina Ingman, Rosanne, Atena, Anna, Sara, Dalia, Soso, Teodora, Monica
    si voua, tuturor, zanelor de aici pe care, daca le-am omis, imi cer scuze
    Alice, pentru toate vietile si lumile ce le-ai schimbat, pentru toate visele la care le-ai dat viata, pentru toate zambetele pe care le-ai trimis in lume, pentru ce esti, pentru ca esti…

    maya 25 mai 2009 11:31 AM Răspunde
  • Danuta,
    Si eu am tot 32 de ani si, practic, o iau de la capat si am primit o sansa cand credeam ca nu mi se poate intampla nimic bun si ca totul in jurul meu se prabuseste si nu am de ce sa ma agat. Daca ne-am fi intalnit acum 1 an de zile, as fi fost in situatia ta: avem un job minunat, o casa frumoasa, si un om iubit si credeam ca am ajuns sus, in capul scarii si nu mi se mai poate intampla nimic. Am pierdut tot, dar am aut norocul sa gasesc niste oameni minunati care m-au ridicat si m-au sprijinit treapta-treapta si m-au invatat din nou sa urc. Am un job nou, o alta casa, si, sper, in curand, pe el alaturi de mine. Si, asa cum spunea, draga mea Anna, trebuie sa-ti deschizi sufletul ca sa lasi minunile sa vina la tine. Ai sa vezi ca ti se intampla lucruri incredibile si ca totul iti iese asa cum nu mai sperai si nu mai credeai. Acum vreo 2 luni de zile ma gandeam la bilete de adio, acum, mi-am regasit zambetul, speranta, credinta si ma bucur de fiecare zi, de lucrurile bune care mi se intampla, de grija si de iubirea pe care o primesc de la Cel de Sus. Pentru ca schimbarea mea s-a petrecut in urma intalnirii cu un om deosebit care nu m-a certat pentru momentele de indoiala, de disperare, ci m-a invatat sa-mi deschid sufletul si sa las lucrurile sa se intample, fara sa cer nimic.
    Eu sunt sigura ca ai locul tau si ti se pregatesc lucruri minunate, dar poate trebuie sa mai astepti putin. Si asta iti spune cineva care nu stie sa aiba rabdare si uraste sa astepte, dar care se straduieste zi de zi sa invete aceasta lectie. E tare greu, dar cateodata e necesar.
    Va imbratisez cu drag si dor.

    Felice 25 mai 2009 12:36 PM Răspunde
  • …Sunt trista azi…Incerc (desi simt ca mi-am epuizat toate varintele ajutatoare)..sa gasesc ceva..orice..care sa ajute..Ma doare durere unei prietene care neaga tot, care refuza sa admita ca are nevoie de ajutor..ca nu e singura…Ma simt neputincioasa…si nu inteleg de ce..doar sunt prietena ei ar trebui sa stiu ce sa fac, cum sa fac..doar eu o cunosc cel mai bine..?!..
    Va imbratisez cu putere…aceasi putere de care am nevoie de la voi…

    Sara 25 mai 2009 12:50 PM Răspunde
  • Sara, sunt dureri peste care trebuie sa trecem singuri pentru ca numai asa ne putem vindeca.
    Sunt momente in care nu avem nevoie de nimeni sa ne spuna: va fi bine, nu mai plange, nu merita, esti puternica, etc.
    Esential este ca prietena ta sa stie ca te are alaturi, ca e suficient sa bata din pleoape si esti langa ea…si sunt sigura ca stie asta deja despre tine…

    maya 25 mai 2009 1:19 PM Răspunde
  • Cand l-am pierdut pe Tata am pierdut orice contact cu realitatea o perioada buna de timp. Lumea se ingramadea in jurul meu, primeam mesaje ca o sa fie bine pana la urma, invitatii in oras cu fetele, telefoane de incurajare, ma agasau si inebuneau cu toata forfota ce o faceau. Am pierdut multe „prietene” atunci, mi-am stricat relatii de tot felul tocmai pentru ca lumea nu intelegea un singur lucru: pierdusem tot ce aveam mai scump pe lume si tot ce voiam era sa-l plang, sa-l jelesc in singuratatea mea, sa accept ca e gata, ca am ramas fara el. Au fost putini cei care mi-au spus sa plang, sa ma rog, sa strig, sa-i dau timp, timpului… Si doar asa, in singuratatea aia zdrobitoare a mea, neinteleasa de mai toti de langa mine, dupa ce mi-am plans toate lacrimile si mi-am urlat toate furiile am reusit sa merg mai departe, sa iubesc iar oamenii, soarele si viata, sa vad in rasarit o punte catre viitor…

    maya 25 mai 2009 1:40 PM Răspunde
  • maya……………………………………….eu nu am cuvinte, pt ca ma regasesc in fiecare aceste puncte puncte……….si am sa va spun maine de ce….
    felice……mi ai scris numai si numai mie……multumesc …am trecut si prin ce treci tu si doar asa am invatat ca nimic nu dureaza, pt ca la mine nu a durat…..la mine nimic nu dureaza, de parca ar fi un blestem,sa tot pierd, sa nu pot pastra nimic….

    danuta 25 mai 2009 1:47 PM Răspunde
  • Danuta, cand am citit ultima parte ce ai scris-o „sa tot pierd, sa nu pot pastra nimic….” mi-am amintit de ceva ce am scris cu multi ani in urma, pe care, oricat de ciudat mi-ar fi sa-l mai citeasca cineva o sa-l postez aici. Eu nu o sa iti spun ca va fi bine, ca sunt lucruri, oameni si sentimente ce dureaza, ce raman, ce se-ntorc, m-as contrazice cu ce i-am scris mai sus Sarei. Spun doar ca viata ne e o continua schimbare. Si ca trebuie sa ne incapatanam sa luptam pentru noi, pentru altii, pentru un maine mai bun… Vine o vreme pentru toti, pentru toate… Acum imi pun fruntea in pamant si tac…si-mi astept vremea…

    TOT CE AM IUBIT

    În ziua în care Tata a plecat moartea mi-a înghiţit sufletul, zâmbetul, viaţa.Nu mai trăiam. Nu eram nici moartă, nici vie. Băteam la uşi închise, cerşeam răspunsuri mute. Mă dărâma liniştea asurzitoare dintre polii opuşi în care ne aflam. Voiam să părăsesc lumea asta în care nu-mi mai găseam locul şi să merg la el, să-i mai simt măcar o dată răsuflarea…
    Mi-e dor de Tata. Un dor nebun. Mă gândesc uneori că tot ce am azi e mulţumită lui. El m-a facut mai bună, mai iubitoare, m-a făcut să preţuiesc oamenii şi să le arăt asta, să disting frumosul de urât, lumina de întuneric, să nu las ura să-mi întunece privirea, să nu-mi vând sufletul… Mă doare depărtarea de el mai tare decât orice durere fizică şi mi-aş da viaţa să fie iar aici…să-l mai ating doar o dată… Viaţa mea a devenit o aşteptare a sfârşitului…a întâlnirii cu el…
    Mi-e dor să zbor…
    Mi-e dor…mi-e dor de trecut…cândva mă rugam să îl las în urmă, azi îl vreau înapoi. Atunci aveam atâtea, visam atâtea…
    E iar toamnă, iar septembrie…nesfârşita lună a sufletului meu…e tot gol şi tot pustiu. Încă aud larma asurzitoare a cuielor ce închideau pe veci sicriul lui…şi o dată cu asta şi zâmbetul meu…
    În frenezia gândurilor încă se zbate să iasă speranţa paradisului trecut… vântul singurătăţii încă bate în inima-mi zdrenţuită…şi zâmbetul mi-e încă îngheţat de-o lacrimă ce nu mai are putere să cadă…pentru ce să mai lupt… tot ce am iubit, am pierdut … tot ce iubesc eu… pleacă…

    maya 25 mai 2009 2:12 PM Răspunde
  • stiu atat de bine…….traiesc exact ce ai scris maya….atat de tanara si atat de matura….

    danuta 25 mai 2009 2:22 PM Răspunde
  • ..maya,am plans..iar..de dor ..de neputinta…de atata gol ramas in urma lor..tata,fratele meu..mama..

    danutza 25 mai 2009 2:22 PM Răspunde
  • Plangi Danutza, lacrimile spala… Si apoi zambeste. Ridica-te si porneste sa cuceresti lumea. Ridica-te si fa tot ce ei nu au apucat sa faca, inchina-le ode pe care ei n-au apucat sa le cante, iubeste cum poate ei nu au apucat sa iubeasca, porneste spre locuri in care ei n-au apucat sa ajunga, priveste cerul si vezi in el ce ei nu au apucat sa vada…
    Du la capat cu fruntea sus tot ce ti-e dat pentru ca trebuie sa-i faci mandri de tine. Si sa nu crezi niciodata ca esti singura! Pentru ca nu esti. Ii ai pe oamenii palpabili din viata ta, ne ai pe noi, si o sa ai mereu, neconditionat, cu trei ingeri pazitori mai mult…

    maya 25 mai 2009 2:35 PM Răspunde
  • ma inclin in fata voastra…imi inghit lacrima din spatele biroului…

    Soso 25 mai 2009 2:41 PM Răspunde
  • si eu plang la birou fara sa stie nimeni de ce……si doare ca si cand ar fi fost azi…,mi se face rau numai cand citesc, numai cand ma gandesc, darmite sa mai si scriu sau sa vorbesc….

    danuta 25 mai 2009 3:03 PM Răspunde
  • oricum cuvintele sint de prisos…numai cine a trecut prin pierderi stie adevaratul pret, numai cine a trecut prin foc s a ars cu rani care nu se mai vindeca NICIODATA, ceilalti privitori carora nu le a venit randul la ardere pot doar sa mormaie incet ca inteleg, dar credeti ma , nici cand esti in plina flacara,tot nu intelegi….

    danuta 25 mai 2009 3:07 PM Răspunde
  • „Somnul celor plecati nu poate conteni nesomnul celor ramasi.”

    maya 25 mai 2009 3:14 PM Răspunde
  • Ma inclin si eu la durerea voastra, incercind sa pricep totusi ca nimic nu poate consola pierderi sufletesti asa de mari. In curind vin Rusaliile, e asa cum se zice in popor, ca mortii dragi se intorc pina atunci in locurile unde au trait si au fost fericiti, la noi in suflet, in vise. Va imbratisez cu compasiune, cu prietenie si speranta ca daca s-a inchis un geam, curind se va deschide o noua usa…

    corina ingman 25 mai 2009 3:22 PM Răspunde

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title