„Avem o singură viață și, când nu iubim, o mie de morți.“

Să râdem de fricile noastre!

de

Pe lista lungă a descoperirilor despre mine însămi și despre propria-mi devenire făcute prin intermediul lecturii cărților despre Harry Potter stă și revelația că frica poate fi învinsă prin râs. La ora de tehnici de apărare contra magiei negre, elevii de la Hogwarts au exersat în lecția cu boggartul – o entitate care ia forma celei mai mari frici a celui care îi stă în față – cum să își ridiculizeze groaza și, astfel, s-o anihileze. Cel care se teme de profesorul Snape îl vede pe acesta ieșind fioros din dulap și apoi, sub o fluturare de baghetă și o incantație care așază totul sub semnul grotescului (Ridiculus!), Snape apare îmbrăcat în hainele bunicii, cu pălăria ei caraghioasă pe cap, fustă cu brizbizuri și poșetă roșie pe braț. Cel înspăimântat de păianjeni vede cum arahnida uriașă din fața lui începe să alunece neputincioasă încolo și-ncoace fiindcă sub picioarele-i negre și păroase i-au crescut role. Vârcolacul amenințat de apariția lunii pline ia luna de pe cer și o transformă într-un balon care fâsâie neputincios…

E o lecție de apărare contra magiei negre așa cum este și o lecție de vindecare pentru oricare dintre noi. O lecție prețioasă, care ne  face să ne gândim, mai întâi, care este cea mai mare frică a noastră și apoi cum o putem transforma într-un motiv de râs.

În cursurile lor, toți învățătorii spirituali sau liderii dezvoltării personale te învață să faci, înainte de toate, acțiunea de care te temi cel mai mult. În taberele și retreat-urile neconvenționale ale zilelor noastre cursanții fac bungee-jumping, sar în ape adânci chiar dacă nu știu să înoate ori merg pe cărbuni încinși, iar sfatul de a-ți începe ziua cu ce ai mai greu de făcut revine iar și iar, după principiul așezat în cuvinte pline de miez  – și de haz – de Mark Twain: Dacă trebuie să mănânci o broască, atunci fă asta primul lucru dimineața. Iar dacă trebuie să mănânci două broaște, atunci e cel mai bine s-o mănânci prima pe cea mai mare dintre ele.

După ce ai făcut ce era mai greu, ce părea imposibil, ce te înspăimânta cel mai tare, drumul se așterne mai departe curat și curajos, luminat de mândria și de bucuria de a fi făcut ceea ce nu credeai că vei îndrăzni vreodată.

Fericirea noastră se naște din acțiune. Fricile ni se dizolvă în hohotul eliberator de râs. Viața se înalță splendid ca o scară spre cer cu treptele împletite din acțiunile noastre pe care nu credeam că vom avea curajul să le facem și, totusi, le-am dus la bun sfârșit. Nu cunosc pe nimeni care să regrete că s-a temut și nu s-a lăsat oprit de teamă. Până la urmă, știm cu toții că asta e definiția curajului: să-ți fie frică și, totuși, să acționezi.

Să ridicăm bagheta în fața fricilor, să spunem, ca vrăjitorii din cărțile cu Harry Potter, Ridiculus!, și să credem în propriile puteri. E o lecție de apărare contra magiei negre și contra căderilor în întunericul din noi.

Comentarii

  • Bună,Alice! Și eu sunt o fana a universului Harry Potter,descoperit la aproape 40 de ani.De-abia aștept vineri de vineri întâlnirea cu rândurile tale legate de acest univers magic. Recunosc, aștept sa recitesc cartile impreuna cu băiețelul meu Luca (are doar 1 an acum), așa cum ai facut-o tu cu Iza…

    Andreea 25 februarie 2019 10:04 AM Răspunde
  • Bună, Alice! Si eu sunt o fana a universului Harry Potter, descoperit la aproape 40 de ani. Marturisesc ca de-abia aștept randurile tale, vineri de vineri,și ca îmi doresc sa recitesc cărțile împreună cu băiețelul meu Luca,(are doar 1 an acum), așa cum ai făcut tu cu Iza ta… Mulțumesc!

    Andreea 25 februarie 2019 10:09 AM Răspunde
    • Andreea, sunt foarte bucuroasa ca mi-ai scris si iti multumesc! Sa stii ca tocmai ma gandeam ca se pare ca nu e prea potrivit subiectul pentru cititoarele mele si ca, incet-incet, ar trebui sa renunt, pentru ca nu prea am primit feed-back- dar acum mi-am regasit curajul sa merg mai departe. Noi, eu si Iza, citim intruna, am luat cartile de la capat, e chiar un univers magic in care ne regasim si caruia ii descoperim noi si noi detalii la fiecare lectura, dupa care luam personajele cu noi in viata, vorbim despre ei ca despre niste prieteni. Ti-as fi recunoscatoare sa imi mai scrii despre asta din cand in cand, dupa articolele de vineri. Te imbratisez!

      Alice Năstase Buciuta 25 februarie 2019 11:07 AM Răspunde
  • Sa nu renunți… Suntem foarte mulți care așteptăm articolele tale de vineri (și nu numai)… Știu ca stau în umbra, asemenea mie, și te așteaptă…

    Andreea 27 februarie 2019 8:35 PM Răspunde
  • Cand ai scris primul articol despre Harry Potter mi s-a parut o magie! Tocmai terminasem de citit seria si parca descriai ce se intamplase la noi acasa. Cumparasem primul volum in ideea ca il va citi Cezara, fetita mea de 8 ani si jumatate, eu nu aveam de gand sa ma inham la citit si cartea asta, desi ii citesc ore in sir, aproape in fiecae seara. Citea cu greutate, nu avansa pe cat voia, asa ca intr-o seara de inceput de octombrie m-am apucat sa-i citesc si eu…a doua zi am comandat toate volumele si nu m-am mai oprit pana la jumatatea lui decembrie. M-a si ne-a fascinat, pe mine m-a marcat de cata profunzime, cata psihologie si cata descriere a lumii in care traim am regasit in ea! Si cred ca o voi reciti in curand! Deci,nu te opri din scris despre minunea asta de carte!

    DianaC 22 martie 2019 7:49 PM Răspunde
    • DianaC, sunt tare bucuroasa ca impartasim aceeasi fascinatie, stii, marturisesc ca uneori sunt invidioasa pe cate o carte si spun „as fi ucis sa fi scris eu cartea asta”. Dar seria asta e mai presus de orice invidie, mi-a starnit admiratie si iubire pura. Multumesc pentru incurajare, faptul ca tu, ca Andreea veniti si-mi spuneti sa mai scriu e ca o fantana cu apa vie pentru visele si sperantele mele. Multumesc! O sa mai scriu! Harry Potter Friday!

      Alice Năstase Buciuta 22 martie 2019 9:46 PM Răspunde

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title