fbpx
„Doamne, n-am genunchi să-ți mulțumesc! – Magda Isanos“

Modele de viață

de

Poate că dacă mi-aş fi ales ca modele oameni reali, aş fi avut un drum mai simplu prin viaţă. Aş fi putut să-mi găsesc liniştea şi dragostea cu mai multă uşurinţă, aş fi ridicat din umeri mai des decât reuşesc să o fac şi nu aş fi pus la inimă fiecare amănunt, fiecare întâmplare, fiecare incident, fiecare eroare. Am crescut, însă, alegându-mi modele din cărţi, îndrăgostindu-mă de personaje atât de splendide, de spectaculoase, încât mi-a fost din ce în ce mai greu să accept defectele oamenilor adevăraţi.

De câteva decenii bune încoace mă străduiesc să înţeleg că laşii sunt şi ei tot semeni de-ai noştri şi că trebuie să-i accept cu toate neputinţele lor. Că există motive atât de adânc intrate în sânge, încât îi fac pe unii să mintă cu mai multă credinţă şi convingere decât atunci când spun adevărul. Că, în funcţie de cum şi-au trăit primii ani din viaţă, mulţi dintre cei din jurul meu au devenit iresponsabili, infideli, sperioşi, superficiali sau agresivi, fără să fie întru totul vina lor, ci a adulţilor care nu i-au ferit de tristeţi, nedreptăţi sau deziluzii.

Cărţile sunt pline de eroi. Străzile sunt înţesate cu neputincioşi. În filele cu miros de cerneală, iubirile au  damf de eternitate. În inimile semenilor noştri, amorurile sunt mărunte şi lasă loc, mai mereu, pentru măcar o bătaie de inimă furată, minţită, ilicită.

Mi-am ales greşit modelele în viaţă şi, din cauza asta, nu sunt în stare să-i iert pe oamenii reali. Şi-mi pare rău, şi-aş vrea să mă schimb, şi-aş vrea să mai uit…

Care au fost modelele voastre de viaţă? Ce iubire v-aţi luat ca reper, ce poveste v-a stat la căpătâiul plin de vise şi de aşteptări? Voi pe cine aţi iubit mai întâi ca să puteţi ajunge la iubirea de pe urmă?

  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
Tag-uri:
· · · · ·
Categorii:
Fără categorie

Comentarii

  • Nu cred că am avut modele din cărți, deși citeam foarte mult în tinerețea mea și recunosc ca acum mai puțin, fiindcă deși eram tânără, viața mi a dat câteva bobârnace și mi a zdruncinat ideea ca toți suntem buni,devotați,fideli,oameni.
    Așa ca eroii mei au fost bunicii și părinții mei,ce au reușit sa treacă peste un refugiu,sa treacă peste pierderea tuturor lucrurilor realizațe de ei,sa se rupă de rădăcinile lor,sa recladeasca totul de la zero într un loc nou,necunoscut,sa mi arate dragoste,să mi ofere liniște, să mi spună cum trebuie sa fii OM.Pentru toate acestea și multe altele ei au fost eroii mei.

    Adriana 6 octombrie 2017 10:13 Răspunde
    • Adriana, esti norocoasa, esti aleasa. Cand eroii nostri sunt langa noi si ii vedem in fiecare zi, devenim noi insine eroi pentru ca modelul lor de frumusete ne devine porunca. De fapt, se simte asta din scrisul tau si din gandurile pe care ni le-ai daruit aici, de-a lungul anilor.

      Alice Năstase Buciuta 7 octombrie 2017 11:56 Răspunde
      • Mulțumesc, Alice.Te apreciez ,te admir si-ți doresc tot binele.Sa fii fericită! Sa ai alături doar oameni adevărați. Ești chiar tu un model cu o familie atat de minunata.Te îmbrățișez cu drag.

        Adriana 9 octombrie 2017 9:25
      • Si eu te imbratisez, draga mea, ca pe o prietena veche te imbratisez!

        Alice Năstase Buciuta 10 octombrie 2017 9:13
  • Ana,tânăra pură, buna şi inteligentă din romanul „Intre zi si noapte „,prin indarjirea ei de a ajuta, de a salva suflete.Poate acesta este si motivul pentru care, in toata viata mea, am daruit mai mult decat am primit, si e prea tarziu sa ma schimb. Timpul meu a trecut si alte alegeri nu mai pot face, sau poate m-am atasat de personaj pentru ca rezonam si nu m-a definit, ci pur si simplu acesta a fost si este destinul meu.

    mona 7 octombrie 2017 13:55 Răspunde
    • Mona, si eu cred ca acesta este destinul tau. Nu e prea tarziu sa te schimbi, dar ar fi pacat sa te schimbi, pentru ca esti minunata asa!

      Alice Năstase Buciuta 7 octombrie 2017 17:04 Răspunde
  • Nu am avut modele luate din lecturi sau din filme… Modele mi-au fost părinţii, nana, bunicii şi câţiva preţioşi profesori…dar acest lucru nu a făcut din mine o persoană care a ştiut întotdeauna ce şi pe cine să aleagă… am greşit în alegeri, am căpătat experienţă, am zis că nu mai greşesc niciodată, dar am greşit din nou, fără experienţă în faţa făţarnicilor, am dat cu tot sufletul … se spune că dacă dăruieşti, primeşti în schimb înmiit! Vorbe … deseori nu am primit nici măcar o mulţumire, dar toate astea la un loc înseamnă VIAŢĂ! Aşa suntem toţi, cu câştiguri, cu pierderi, cu suflete bucuroase, alteori ferfeniţite, dar nu toţi avem curajul de a şi recunoaşte, arâtând doar partea cu câştigul, nu şi cu pierderile…

    Mariana Sava 7 octombrie 2017 19:24 Răspunde
    • Mariana Sava, poate ca ceea ce castigi atunci cand dai fara masura nu e recunostinta celor care au primit, ci intelepciunea de azi, in care stii ca viata merge inainte indiferent de cum reactioneaza cei din jur, puterea de a spune, atat de frumos: „toate astea la un loc inseamna VIATA”. Asta e rasplata, cea mai de pret.

      Alice Năstase Buciuta 8 octombrie 2017 10:55 Răspunde

Dă-i un răspuns lui Alice Năstase Buciuta Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title