„Avem o singură viață și, când nu iubim, o mie de morți.“

Iarna dragostei noastre

de

E nu doar ziua de sărbătoare a ţării, ci şi ziua festivă a tuturor celor care iubesc iarna şi-i aşteaptă, cu evlavie, cu bucurie, sărbătorile. De astăzi, ne împodobim căminele şi inimile, aşa cum şi casele întâlnirilor noastre virtuale trec la colecţia de sentimente, de gânduri, de zâmbete şi ornamente de iarnă.

Odată cu prima zi de decembrie păşim în iarna dragostei noastre. Fără vrajbă şi fără regrete pentru toamna abia încheiată. Şi, ca să avem răgazul să ne dezmeticim, ziua de întâi decembrie ne îngăduie să  stăm acasă, să ne simţim buni români măcar pentru o zi şi să facem planuri pentru sfârşitul de an care se năpusteşte, voios, peste noi.

Brad. Globuri. Daruri cu fundă. Steluţa din vârf. Sărutul de sub vâsc. Lista cu ce-a fost bine, ce-a fost rău. Bilanţul. O lacrimă. Clinchetul paharelor de şampanie. Promisiunea de la miezul nopţii. Colindele copiilor. Sorcova veselă. Durerea de cap. Întorcerea la birou. Poveşti pentru colegi. Lista cu proiecte rămase de anul trecut, reportate la anul care a venit…

E întâi decembrie şi a venit iarna. Iarna dragostei noastre. Cum facem să fie cea mai frumoasă iarnă trăită cândva?

Categorii:
Confesiuni

Comentarii

  • Oricum, nu exista tara cocorilor Am sarit peste cateva primaveri, pe care nici nu le-am observat venind, fiind prea ocupata sa contemplu plecarile din mine insami. Am avut cativa ani in care nici atunci cand prietenii dragi imi asezau buchete de ghiocei pe pervaz nu mai credeam ca iarna se imblanzeste.

    Virtual 13 august 2017 3:33 PM Răspunde

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title