fbpx
„Doamne, n-am genunchi să-ți mulțumesc! – Magda Isanos“

Dragostea-Domestos

de

Cand am baut din aceeasi sticla de apa cu el, pe care mi-a intins-o firesc, intelegandu-mi setea, mi-am amintit ca inainte de-a ne indragosti unul de celalalt as fi refuzat temeinic orice asemenea apropiere plina de germeni.

Am avut, dintotdeauna, fobia microbilor. Simona mea ma certa mereu pentru incapatanarea absurda de-a nu imprumuta pixuri atinse de maini straine, iar in zilele noastre Alina imi comanda in farmacii iscusite cele mai alambicate creme pentru maini – devotament fara de care mi s-ar scoroji degetele pe care le spal de mai multe ori pe zi decat permit legile firii si cele ale conservarii sanatoase a pielii. Intr-un exercitiu de luciditate hazlie, mi-am pastrat intotdeauna un ochi deschis catre analiza concentratiei de pericole germinative din mediu.

Si, totusi, dragostea omoara microbii. N-am auzit de niciun indragostit care se teme sa-si sarute iubita, desi, categoric, pe vremea cand nu o iubea nu s-ar fi atins cu gura nici de marginea ei de pahar. Ne indragostim si uitam de barierele trupului. Sufletul face alte reguli si ne da voie sa ne atingem cu buzele toate cotloanele corpului. „Si trupul tau, care mi-e astazi cel mai dorit dintre limanuri…”, versul lui Omar Khayamm, ne devine refren. Ne sarutam unii altora picioarele si umerii, buzele si coapsele, apasati de porunca de-a fi cat mai aproape unul de celalalt, atat de aproape, incat, de fapt, unul sa devina celalalt. Si incercam sa ne intoarcem unii in altii, sa locuim sub sternul celui iubit. Sa coboram prin crevase de sange si carne pana la inima celuilalt, pana la respiratia lui. Cautam cu trupul tot ce-am avut in suflet intr-o viata uitata, si incercam sa fim intregi. Sa fim in siguranta.

Sa fim fericiti.

  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
Categorii:
Confesiuni

Comentarii

  • Am citit acum cativa ani un articol in care era dezbatut, cu argumente pur medicale, acest subiect. Nu mai tin minte toate amanuntele si afara-i frig si e-nnorat si mi-e lene sa caut pe Google, insa ideea de baza era ca in timpul unui sarut indragostit corpul reactioneaza cumva, anume, elibereaza ceva hormoni, anticorpi, substante care anihileaza efectul daunator al salivei celui pe care-l iubesti. De-aia cica omul drag are gust dulce si bun, de care nu te mai saturi, de-aia ti-e dor sa-l pupi mereu, peste tot. Si tot de-aia cine nu ti-e prea la inima si apuca sa te sarute, chiar si fugar, iti lasa trupul scarbit de atingere si cate-un herpes ca neplacuta amintire. Chiar si cand e vorba de simple amicitii efectul e similar, eu, de exemplu, beau cu prietene dragi din aceeasi sticla, manac din aceeasi farfurie, musc din acelasi mar. Pe nesuferite mi-e urat sa le ating in vreun fel, trupul meu devine, brusc, vigilent, distant. Iubirea si prietenia sunt antiseptice eficiente, asta e clar.

    AlinaG 14 aprilie 2009 9:30 Răspunde
  • In general, oamenii sunt fiinte sensibile, cautatoare de adapost in pesteri calduroase, langa ape bogate si in magazine de lux. Cand sufera de foame, frig sau singuratate nimic nu le alina jalea, strigatul lor razbate peste vai, amintirea momentului dureros ii bantuie peste ani. Nimeni nu a suferit ca ei, ar fi putut muri intr-o clipa de neatentie divina, niciodata nu a fost mai greu. Se scarbesc repede si din orice, judeca aprins orice eveniment oricat de natural, stau bosumflati ore bune pentru o zgarietura pe orgoliu sau un nasture descusut. Jura ca orice microb, gandac, raza de soare ii poate ucide sau aduce in prajul nebuniei. Victima continua a unui univers nemilos, omul poate cunoaste o stare de perfecta imunitate si o putere nebanuita cand iubeste.. Este un miracol cum aceasta productie de serotonina poate transforma o umbra in cel mai vajnic si curajos animal. Nu-i mai este foame, nici frig in ianuarie (desi nu poarta manusi pentru a simti fluxul de substanta magica prin degete), orice vanataie e intampinata cu surasuri discrete si complice, orice zgarietura, rana sau durere fizica este o amintire placuta si demna de povesti, orice boala e o mandrie (pentru ca si jumatatea a avut-o.. eu i-am dat-o cu drag, uite, avem acelasi gen de herpes, asa facem noi). Desi cercetatorii americani, englezi si australieni nu au raspuns, inexplicabilul „noi” vindeca orice meteahna sau neputinta. Omul, acest animal neadaptat, va fi sursa viitoarelor noastre discutii.

    Monica Radulescu 14 aprilie 2009 11:32 Răspunde
  • Citez din ” Dragostea dureaza trei ani” de
    Frédéric Beigbeder

    (…..cum vede un barbat fenomenul)

    „Un ţânÅ£ar durează o zi, un trandafir trei zile. O pisică durează treisprezece ani, dragostea trei. Uite aÅŸa. La început, este un an de pasiune, pe urmă, un an de tandreÅ£e ÅŸi, în cele din urmă, un an de plictis.

    ÃŽn primul an spui: „Dacă mă părăseÅŸti, mă OMOR”.
    ÃŽn al doilea an spui: „Dacă mă părăseÅŸti, o să sufăr, dar o să-mi treacă”.
    ÃŽn al treilea an spui: „Dacă mă părăseÅŸti, desfac o sticlă de ÅŸampanie”.

    Nimeni nu te avertizează că dragostea durează trei ani. Complotul dragostei se bazează pe un secret bine păstrat. EÅŸti lăsat să crezi că dragostea e o chestie pe viaţă, când, de fapt – din punct de vedere chimic – dispare după trei ani. Am citit într-o revistă pentru femei că dragostea este o emisie, de scurtă durată, de dopamină, noradrenalină, prolactină, luliberină ÅŸi ocitocină. O mică moleculă, feniletilamina (FEA), declanÅŸează senzaÅ£ii de veselie, de exaltare, de euforie. Când te îndrăgosteÅŸti la prima vedere înseamnă că neuronii din sistemul limbic îţi sunt saturaÅ£i cu FEA. TandreÅ£ea nu înseamnă altceva decât endorfine (opiul cuplului). Societatea te înÅŸală: îţi vinde marea dragoste, când, de fapt, s-a demonstrat ÅŸtiinÅ£ific că aceÅŸti hormoni încetează să mai acÅ£ioneze după trei ani.”

    Marilena 14 aprilie 2009 12:26 Răspunde
  • Imi amintesc acum o dupa-amiaza intr-o scara de bloc vechi, comunist, in care am inceput sa sarut genele lungi ale iubitului meu. Mi-a recunoscut ca multe fete i le admirau si , chiar, si le doreau pentru ele insele datorita curburii neobisnuit de feminina.Insa, niciuna nu avusese instinctul de a le saruta. Lui ii placea sa simta caldura buzelor mele acolo, stateam doar unul in bratele celuilalt, nu cheltuiam nimic, nu ne doream nimic , doar inventam saruturi pe care nimeni nu mai indraznise sa le gandeasca.
    Cu iubirea aplicata ca un diamnat mic pe dintele din fata poti face orice sa straluceasca. Printr-un zambet, printr-un sarut.Cand tartrul acopera relatia, totul e mirositor, ingalbenit, batrancios, ai vrea sa-ti tii mana la gura, cu batista, de jena, de necaz…
    Pana cand sufletul meu va fi supus unui detartraj adevarat, ramane sa-mi inventez saruturi mentale fara sa ma tem ca voi zgaria viata cuiva din cauza colturilor prea mult „slefuite „ale bijuteriei mele dentare.

    rosanne 14 aprilie 2009 13:46 Răspunde
  • Bine ai folosit versul lui Omar Khayamm,chiar m-am gandit si eu o vreme la treaba asta,caci la fel ca tine am o fobie cu microbii,desi ei sunt asa micuti si draguti:))))).

    Ioana 14 aprilie 2009 14:31 Răspunde
  • Din lectura intensiva, dar inca scurta a atitor carti frumoase- te salut draga mea Alice, iti multumesc inca odata ca existi, ca ai pornit curente care au dat aripi. Inca nu sunt iesita din vraja intilnirii cu inima rosie, cu tine, cu voi. M-a mirat mai ales ca am localizat undeva in fiinta ta, Alice, acea tristete si fel unic de a fi si simti- pe care sincer o credeam mai mult literatura. Dar e reala, asa cum adevarat e ca am simtit o ,,aura,, tare incredibil de frumoasa, o putere uriasa, bunatate de regina a inimilor. Esti un om nobil!
    Sper ca ati primit toti fotografiile de la mine.
    Va salut, dragelor, am sa fiu o perioada plecata in vacanta, o sa-mi lipsiti…

    corina ingman 14 aprilie 2009 14:35 Răspunde
  • Va sarut suflete frumoase si ma bucur pentru voi, pentru ziua de Florii care a ramas in urma…
    Ce fotografii frumoase am primit si am vazut aici!
    Vreau si eu cartea voastra, povesti rupte din trairi sensibile, asternute cu har pe hartie.
    Alice, mi.a placut „Dragostea-Domestos”, mai ales partea a doua.
    Trimit si eu cateva strofe.

    Desculti in iarba

    El s.a intors cand a iertat.o
    De vina de a.l fi iubit,
    De vina de a fi femeie
    Si a iubi nechibzuit.

    Si a gasit.o stand la masa
    Sub zarzarul din curtea ei,
    Cu multe fructe mici in plasa
    Ce adunase mana ei.

    Trecuse.un anotimp pesemne
    Si vara zgomot trambita,
    Iar iarba lor crescuse lesne
    Caci cositorul ei lipsea.

    Isi aminti c.avea dorinta
    Tinuta.n friu atata timp,
    De a umbla descult prin iarba
    Si.a saruta pamantul viu.

    Facu intocmai si in suflet
    Se vindecara multe rani
    Si doua maini in al lor umblet
    Gasira loc in mana lui.

    Carmen Sofianu 14 aprilie 2009 16:57 Răspunde
  • …..Dragostea Domestos…..
    Superba tema…..ca de fiecare data,asa cum ne-a obisnuit zana noastra frumoasa….
    ….Cand m-am mutat cu Mihai(stiti voi,cel la care am renuntat cand m-am intors catre Cris ….),primele zile la el au fost un calvar….
    Rufe imprastiate peste tot…..vase murdare in toata bucataria….camasi necalcate…..lenjerie intima prin toate colturile casei….El,un pedant,un curat,un impecabil,dar un burlac convins….un burlac fara timp….
    Ma gandeam atunci ce-mi trebuie mie asa ceva….Cteva zile am scos microbii din casa….Am facut curat….am scuturat casa,sperand de fapt sa-i curat si sufletul….
    Am facut asta cu tact si cu rabdare….cu pupici pe pleope obosite ,asa cum spunea si Rosanne….Cu pupici pe talpile picioarelor,dupa masaj….cu pupici pe glezne,pe palme,pe fiecare cm al trupului….
    Da,recunosc,am fost o pupacioasa…..inca ,mai sunt,desi nu mai sunt tanara….
    ….Ma gandesc la ce spui tu,Alice…..
    Dar ii dau dreptate AlineiG,draga mea Alina…..si eu am patit toata viata la fel…..si-n dragoste,si-n viata…..Cand un om mi-a placut,nu mi-a pasat ca mananc cu el din aceeasi farfurie,sau cu aceeasi furculita….Daca omul insa nu mi-a placut…..pielea mi-a jucat feste si m-am iritat imediat….
    ….Cand eram foarte tineri,eu si Cris,beam apa din pumnii lui,adunati ca o cupa …
    Si acum fac la fel….si ne amintim cum ne harjoneam atunci….
    …..Da,dragostea te apara de toate….e instinctiv….
    ….Nu am povestit nimic despre intalnirea noastra….

    …Primul chip vazut a fost al Alinei G….
    Recunosc,m-a frapat,deoarece in scris pare un pic sarcastica,un pic de – gica contra- ,dar nu ,nu este deloc asa….
    Este o tanara mladioasa,cu o talie perfecta,de manechin,cu un chip bland si cu ochi tare isteti,de veverita….
    Acum am inteles de ce Alice are atat de multa incredere in ea…..chiar poate organiza orice intalnire….chiar poate fi gazda unui intreg protocol…..Felicitari Alina !
    M-am bucurat mult sa te cunosc,sincer,nu te-am uitat ….vei bea o cafea cu Cris….curand curand….
    Si,mea culpa…….chiar esti o tipa de nota 20 ! Ai un zambet superb !!!
    Cristina Bizu,esti atat de frumoasa,de o eleganta princiara -de la ce Curte ai ajuns la noi,draga mea ???
    Alyce,tu,caprioara…..pe toate fetele slabe si inalte le intrebam daca esti tu…..devenisem obsesiva….- Alyce,esti Alyce ???
    Esti mult prea tanara pentru atata talent,pentru atata personalitate,atata putere ai in scris….nu poti crede ca esti mladioasa si inalta si slaba si ….caprioara….
    Ella,ai promis ca ne vom suna,astept sa ne auzim si sa bem impreuna o cafea….
    Mi-ar face multa placere….
    Atena,esti frumoasa,dar atat de modesta….ai stat tacuta in coltul tau…tu,care ai atat talent,atatea versuri frumoase am citit de la tine….iar povestea ta….am plans,crede-ma….
    Anais….fii mai curajoasa….gata dosarul ???urmareste concursul pe adresele date de mine ….
    Adina delicata,Amalia Nita pe care o admir si o citesc cu nesat de fiecare data….o,doamne ce surpriza sa va cunosc….Anca G,superba,recunoscuta dupa descrierile ei atat de clare si sincere,cu costumele ei impecabile….te urmaresc cu drag,chiar daca nu prea ajungi si pe aici.Si,am descoperit,fetelor,baietilor ca am absolvit acelasi liceu ca si personajul din povestea ei,MF3…(Matematica Fizica 3),lumea stie cu ce se mananca asta……Soso,frumoasa,ialomiteanca ca si mine(la origini),si cu o poveste oarecum asemanatoare….sa scrii si tu povestea ta….e atat de frumoasa….
    Ema,draga mea,ce ma bucur ca i-ati fost alaturi velvetianei noastre dragi….
    Simona Radoi,ti-am spus incet,atunci,doar pentru tine,te iubesc ! ,nu am glumit,imi sunt dragi cuvintele tale….imi esti tare draga tu….
    Felice,fata cu zambetul atat de frumos,vb la telefon,ok??/
    Am o suparare la adresa lui Ionut,care nu a vrut sa-mi dea un autograf…..apoi l-am pierdut din ochi,,,,si am pierdut si autograful lui…
    Multumiri speciale,Ionut,cartea arata superb,datorita tie,si datorita tie este o minunatie…
    Multumiri speciale Alina,pentru munca depusa….Multumiri speciale Anemari,o prietena speciala a Alicei,a Tangou-ului….Esti speciala,multumesc !
    Alice,tu,tu care esti obisnuita cu laudele,cu declaratiile noastre sincere,nu-ti pot spune decat atat – Ce frumoasa esti tu,tu,cu rochia ta alba,ca o printesa…..diafana,coborata din Taramul Tau fermecat intre noi,muritorii…cata delicatete,cata modestie,cat bun simt,cata atentie ai dat tu fiecareia dintre noi,atat de entziasmate ca aproape te-am sufocat la un moment dat cu prezenta noastra….
    Alice,multumim pentru ca ai implinit vise…..
    Ionut,multumiri.
    Alina G,multumiri.
    Anemari ,multumiri.
    Nouria,as fi vrut sa te cunosc,sigur ca esti si tu ,la fel de speciala ca intreaga echipa.
    Tuturor,plecaciuni adanci,meritate din plin…
    Iertare,nu pot numi toate zanele prezente acolo,dar mi-ati intrat la suflet si sigur,data viitoare ne imprietenim mai bine…
    ….Acum,despre carte….
    O,doamne,ce povesti frumoase am citit !!!
    Cum m-am regasit in atatea,cum am citit cuvinte pe care eu insami le-am rostit de atata amar de ori….cum am plans de parca eu traisem fiecare sentiment scris si descris….
    O,doamne,ce frumos scrieti voi,frumoaselor,frumosilor….
    Ce mult mi-a placut povestea lui Oreste,cat realism,cata dragoste,cata luciditate….
    Ce -am mai trait si eu,in drum spre bunica la tara sentimente descrise de Alina G,in tren…..
    Toate,toate,toate…..de nota 10.
    Rosanne,povestea ta,ca si cuvintele tale,brodate de o croseta fermecata….
    Tururor,dragostea mea,rugaciunile mele….
    Ma inclin,sunteti atat de talentati,o,doamne,ce caut eu,intre voi….la mine totul a atat de simplu,de firesc,de real,,,,,fara broderiile voastre migaloase….
    Va iubesc !
    Corina draga mea,vacanta placuta…..
    Ela,draga mea de nota 10,astept sa mai vb….iar la mine te asteapta cartea pt tine….

    anna 14 aprilie 2009 19:03 Răspunde
  • Anna lui Cris, cat de bine ai povestit totul! Cat de bucuroasa sunt ca te-am cunoscut! Intr-adevar, cartea e de nota 10 +, voi toate sunteti de 10 +!

    Ema 14 aprilie 2009 19:15 Răspunde
  • seara buna va spun si eu.
    anna ma incearca si pe mine aceeasi stranie sau mai degraba fireasca umilinta.
    povestea mea, abia scrisa, la invitatia lui Alice, singura mea confesiune, in stilul lapidar al liricilor, nu am crezut ca va atrage atentia cuiva, ca va fi si ea acolo, alaturi de voi. de aceea si mirarea mea de a ma regasi pe coperta si continua mea mirare ca sunt acolo, inchisa intr-o pagina cu voi, pe aceeasi pagina. pentru ca eu nu am trait nimic special, nimic deosebit, nimic comparabil cu sufletele voastre deosebite.
    si marturisesc ca am citit cartea intr-un fel destul de ciudat. reamintindu-mi povestile pe care le stiam deja, citind dedicatiile voastre pentru mine, asociindu-le cu fotografii, cu zambete, cu chipuri de ingeri cu penel fermecat ce inmoaie penitele in suflet inainte de a scrie.
    ema tu insati esti o fata de nota zece cu doi de plus. eu stiu, chiar daca nu te-am intalnit niciodata.
    stefana, iti raspund la ceea ce ai spus pe pagina cealalta :)))… sunt acuzabila de sinceritate pentru ca nu incerc sa fiu niciodata decat ceea ce sunt si nu spun decat ceea ce simt. desigur ca exista unele rezerve, discretie, bun simt… pentru ca nu poti judeca oamenii, nu poti da buzna in vietile lor (dar pe blogul lor poti, Alice? eu cam asa am facut si nu m-ai certat niciodata)… dar asta sunt, chiar daca nu postez cu numele pe care deja mi-l stiti cu toate.
    si cand vad cat ma scris, ma tem ca incep sa devin epica…

    seara buna tuturor.

    pisica 14 aprilie 2009 20:25 Răspunde
  • Buna seara, dragilor!
    Astazi, printre cursuri si cronici intarziate si carti de teatru, am citit ultimile pagini, ramase neatinse, din cartea noastra. Si am citit-o cu sufletul la gura, cu gandul la voi. Si am zambit, si am plans, si mi s-a facut un dor nebun de tine Alice, de voi toti. Cat de frumos ati scris, ca de fiecare data de altfel! Cartea e minunata!!! Nu am cuvinte. Cuvintele sunt prea putine, in astfel de momente. Am numai taceri, numai admiratie, pentru tine Alice, pentru Simona Catrina, pentru Nouria Nouri, pentru doamna Aurora Liiceanu, pentru voi toti, dragilor, de pe blog…pentru toti care au scris in carte, si pentru Ionut. Va iubesc, va adimir, va multumesc!

    Multumesc celor care mi-au trimis poze! Am sa le trimit si eu, dar se pare ca imi prind urechile in aparatul meu. Nu am cablul de date, l-am ratacit, si inca nu am ajuns dupa un cititor de carduri. Dar, promit ca vi le trimit!

    Va imbratisez pe toti! Buna seara!

    alyce 14 aprilie 2009 20:41 Răspunde
  • cristina bizu am pe langa multumirile pe care nu vreau sa contenesc sa ti le aduc, o taina cu tine: magnolia noastra este atat de frumoasa. am trecut astazi pe langa ea si.. a inflorit.
    asa ca trebuie sa ne gasim ragaz, poate in Saptamana Luminata, sa bem o cafea impreuna, privind-o.
    pentru cele care nu stiu taina: in brasov se spune ca a venit cu adevarat primavara atunci cand infloreste magnolia de langa casa armatei… si cum ea este plina de flori, va chem sa va umpleti sufletele cu frumusete, cu bine.

    pisica 14 aprilie 2009 20:50 Răspunde
  • Buna seara va spun acum cand ceasul bate a douazecisidoua ora din zi! sau din noapte?

    Destinul m-a fugarit prin copilaria tumultoasa si m-a plesnit atunci cand rabdarea era o virtute demult uitata…si mi-a spus asa:

    Dragostea iti va fi sora si de la ea vei invata cum sa imparti ceea ce ai si ceea ce nu ai, dragostea iti va fi mama si ea iti va arata ca te poti sprijni oricand pe umaru-i batran si totul trece ca prin farmec, dragostea iti va fi prietena si ea iti va arata ca toate secretele de pret ale sufletului sunt in siguranta cu ea, dragostea iti va fi medicament de alinare dupa ce nedreptatea te va fi ranit indeajuns si nicio secunda mai devreme…vei intalni in prag de tinerete dragostea naluca si parfumul ei imbatator, vei intalni in zile toride dragostea adevarata si rabdarea ei parca nemarginita…si chiar de tu o vei cauta nauca in toate partile, in toate cartile, dragostea lui iti va fi busola ce ti va arata mereu locul unde trebuie sa fii!

    Si chiar de vei avea nevoie de dovezi nemasurabile in unitatile inimii si neintrerupte in unitatile ratiunii, dragostea iti va raspunde numai cand o vei uita cu adevarat si nicio secunda mai devreme…

    Asa mi-a spus Destinul si m-a lasat apoi sa traiesc! si de atunci eu tot uit!

    Soso 14 aprilie 2009 20:52 Răspunde
  • Corina scumpa, Anna draga, va multumesc mult pentru cuvintele voastre. Am plans citindu-va. Am plans, pentru ca nimeni, nu mi-a mai vorbita atat de frumos, vreodata. Nici nu stiu cum as putea sa va multumesc. Va imbratisez, va multumesc!

    alyce 14 aprilie 2009 20:57 Răspunde
  • Buna seara draga sufletului Alice, seara buna dragelor si dragilor,

    Va am in gand…si e bine…

    O imbratisare va daruiesc pentru curaj, pentru alin, pentru tot ce sunteti!
    O onoare sa va cunosc!

    Soso 14 aprilie 2009 20:59 Răspunde
  • Buna seara, suflete frumoase, care imi tineti de urat in toate serile mele pustii!
    Ma pregatesc sa ma mut cu iubitul meu, pentru prima data si voi experimenta si eu dragostea domestica, insa cu teama si usoara retinere.
    Da, bem din acelasi pahar si ne sarutam parul prafuit dupa cate o zi lunga, si mi-e teama ca toata bucuria pe care o simtim cand ne revedem acum, dar apoi plecam fiecare la casele noastre, va disparea atunci cand vom imparti totul impreuna.
    Vreau sa raman mereu indragostita, vreau sa am mereu fluturi in stomac si vreau sa devina, la un moment dat, reciproc…
    Va imbratisez, mi-e bine cu voi.

    simone 14 aprilie 2009 21:11 Răspunde
  • Alice voi comenta si eu dragostea-domestos, dar mai incolo.
    deocamdata ma lupt cu cilit bang.
    oare ti-am multumit indeajuns pentru glasult tau cald de duminica?
    pentru tot ce faci pentru mine, pentru noi…

    pisica 14 aprilie 2009 21:15 Răspunde
  • Soso, colega mea de-a dreapta pozelor, te imbratisez.
    Pisica, iubesc Brasovul, sunt sigura ca se va intalni odata si Dunarea cu muntele…
    Anna, cum tii tu minte tot, cu nume, cu lamuriri, cu multumiri, cu tot.
    Ema, nu uit ziua in care am baut ceai pe blog, astept sa se intample si la terasa in Bucuresti.
    Alyce si pisi.ro, va multumesc pentru locul pastrat langa voi.M-am simtit in apele mele …
    Dna Ella, ce m-ati facut sa rad..cu toarte ridurile deoadata!(glumesc, va imbratisez si va multumesc pentru narcisele galbene)
    Corina…trebuie sa dezvalui secretul…Bluza aceea albastra era trimisa din Elvetia, sa-mi aline suferinta dintr-o zi de martie.Iti multumesc.M-ai impresionat pentru totdeauna.Sa ai vacanta frumoasa in Tunisia!
    Cu Ela de la cafeaua lui Cris am ras pana am luat 10 cu felicitari…Am uitat pe cineva?!
    Alice, ce bogata m-ai facut!!!!Si ce strans ma tii de mana, asa cum am fost in cele mai dureroase nopti…Pe viata ,admiratia si prietenia mea…
    Va imbratisez mereu, sunt fericita!

    rosanne 14 aprilie 2009 21:20 Răspunde
  • …Alyce,nu am glumit ! Am martori,o sala intreaga ! Fiecare tinerica,asa,ca tine,era asaltata de mine cu intrebarea _ Esti Alyce,tu esti Alyce ?_ de drag sa te cunosc…..
    Esti atat de profunda……cum gandesti tu,ca un om mare !!!!
    Soso,plang de emotie…..cineva azi,mi-a spus,ca-n tinerete,Ami(de la Amore),de la dragoste….
    Offff,doamne……ce de adevaruri mai spui si tu…..ce suflete frumoase sunt aici adunate….pasesc in soapta,in varful picioarelor,sa nu sperii muzele ce va indeamna sa scrieti….
    Si,am de cerut scuze,mii de scuze…..
    Doamnei Aurora Liiceanu,cum,cum am putut sa uit sa o numesc…..doamne cate invat eu de la Domnia Sa….Cum o astept cu drag la orice intalnire televizata,cum o urmaresc cu sufletul la gura…..Offff ,Alice,ce prietene minunate ai tu…Asemeni tie,asemeni sufletului tau curat,frumos,mare….
    De multe ori,am vazut-o pe Doamna Liiceanu pe strada,uneori chiar in zona unde locuiesc
    ,dar mi-a fost atat de rusine sa o abordez,desi i-as fi multumit pt sfaturile date mereu din suflet….Ma simt atat de mica in fata Maretiei Sale….(eu,care nu sunt deloc ….mica,ba,dimpotriva……Daca tot am deschis paranteza,va spun ca Matei,nepotelul meu drag si scump,ma flateaza mereu cu complimente ,care mai de care.Deunazi,sora mea,il indemna sa-mi spuna _Ana,grasana,Ana dolofana,Ana banana _…..ma prind si eu in jocul lor,repetand dupa sora mea ….iar el,dragul meu,iubitul meu fara de pereche,isi scutura cu putere parul buclat,se stramba la mama lui si -mi spune,cu minunatie de privire…._Ana mea frumoasa_fara r,normal,avem numai 2 ani si jumatate)….
    ….Multumim,stimata doamna Liiceanu,multumim mult !
    Camelia,draga mea,abia astept sa te cunosc personal !
    Te pup,si te invidiez sincer,ca ai petrecut clipe minunate cu Cristina Bizu si celelalte fete….

    anna 14 aprilie 2009 21:22 Răspunde
  • Buna seara, zeite

    Am stat o zi si m-am uitat la carte cu teama, nu am indraznit sa o deschid, de teama ca nu voi iesi nici prea curand nici aceasi dintre copertile ei…Si astazi am indraznit… am citit plangand una dintre ele, in care m-am regasit, mai ales ca la un moment dat intre noi existau 200 de km…E drept acum sunt mai multi, dar nu ii mai numar pentru ca nu mai conteaza….

    Alice, iti multumesc pentru intamplarea frumoasa de duminica, pentru cuvinte, pentru dedicatie, pentru tot ceea ce faci….

    Anna, adevarat e ca nu indraznesc, poate ca inca imi caut drumul, poate pentru ca inca nu stiu cum si unde si cand voi fi, cum voi fi….Dar dosarul il am pregatit, astept o zi propice sa alerg cu el in dinti sa il depun 🙂

    „Nu-i poti indica iubirii cursul ei, pentru ca iubirea, daca te gaseste vrednic, iti va indica ea cursul tau” Kahil Gibran

    Anais 14 aprilie 2009 21:25 Răspunde
  • rosanne,nu degeaba tastele mele au imprumutat din puterea cu care scrii tu (la propriu !)….am scris in acelasi timp….si ce frumoasa esti tu in bluzita de Elvetia….pupici….si de la Cris….spor….prietenii stiu de ce ! si tie Ela ! partenerele lui de cafea cu aroma de Venetia ! Si nu uitati ca toti trei,mi-ati promis o cafea….la PARIS !!!!

    anna 14 aprilie 2009 21:28 Răspunde
  • Ce frumos ai scris Soso- ai zimbit mereu la intilnire, am vazut atita caldura in ochii tai- esti pentru mine un om pe care l-am pus in suflet, la loc frumos si cu soare.
    Toate ati venit cu vesmintele cele mai alese ale inimii si firii voastre- va imbratisez, de noapte buna si de speranta in mai bine.
    Aici au inflorit copacii, ca niste torte albe, galbene si roz- sunt uimita si linistita deopotriva.

    corina ingman 14 aprilie 2009 21:30 Răspunde
  • eu stiu rosanne, si iti spun si tie anna, eu stiu ca timpul ne va aduce odata impreuna.
    si nu ma grabesc. vreau ca acea clipa, perfect rotunda si mare, imensa si intensa sa ne fie una binecuvantata. cu zambetul lui Alice de veghe.
    pana atunci va multumesc mult pentru tot ce imi daruiti neconditionat.
    si ma delectez cu asteptarea calda, cu vorbele voastre scrise pe carte, cu povestile pe care poate le stiam, poate le-am trait, poate mi le-am dorit si imaginat numai, dar imi sunt dragi pentru ca vin de la voi.

    pisica 14 aprilie 2009 21:33 Răspunde
  • Da, am uitat pe cineva…cu care am vorbit din varful buzelor, cu gatul intins peste ceilalti, cu convingerea ca ne cunoastem de-o viata, fara sunet insa, doar zambet, zambet, zambet…A plecat pe fuga, ca printesa la miezul noptii, am ramas cu nr de telefon drept pantof…si promit c-am s-o caut pana o gasesc iar.Simona Radoi….

    rosanne 14 aprilie 2009 21:37 Răspunde
  • La Paris, da! vreau si eu! Sa bem o cafea intrun bistro sic, sa fim toti, sa fie soare,sa radem, sa stam inlantuiti, sa aratam lumii povestea noastra de iubire! Va imbratisez la ceas de seara, va port in suflet!

    Simona Radoi 14 aprilie 2009 21:37 Răspunde
  • Multumesc Corina draga mea draga! E bine la tine! multumesc…
    sper si eu sa pot, cu un zambet, sa-ti daruiesc un zmeu colorat cu care sa poti zbura peste nevoi si tristeti si care sa te duca acolo unde este dragostea cea buna si plina, acolo unde tu te intorci acasa!

    Soso 14 aprilie 2009 21:37 Răspunde
  • _despre concurs _

    …Secretariatul General al Guvernului (SGG) organizează la sediul din PiaÅ£a Victoriei nr.1, sector 1, BucureÅŸti selecÅ£ia candidaÅ£ilor pentru ocuparea unor posturi din cadrul Corpului de Control al Primului Ministru.
    Dosarele de înscriere se pot depune până la data de 24 aprilie 2009.
    În data de 27 aprilie 2009 ora 10 va avea loc o probă scrisă, ce va fi urmată de un interviu, la o dată ce va fi comunicată ulterior.
    Condiţiile de participare şi tematica selecţiei se pun la dispoziţia solicitanţilor la sediul SGG şi pe pagina de internet a instituţiei (www.sgg.ro), precum şi telefonic la numărul 021/3143400 interior 1162 sau 1440.”

    anna 14 aprilie 2009 21:38 Răspunde
  • Multumesc Anna!

    Anais 14 aprilie 2009 21:44 Răspunde
  • Anna si Rosanne, am impartit nu numai pizza, salata si prajitura ca niste surori, ci si atitea din viata noastra povestite in mall la ceas de prietenie. Va tin in memoria vie, va salut cu mare drag si inainte sa merg in vacanta.
    Ella, posesoarea unor ochi ce nu se pot uita, ferestre ale unui suflet de inger- cum sa te dedublez sa-mi fii macar saptaminal in preajma? Cum sa ma transport eu nu numai telepatic in bucataria aceea luminoasa unde se serveste blindete si prietenie? Sa o aduc cind si cind si pe Ema pe care la fel nu o pot scoate din inima(si nici nu vreau).
    Alice, ai adus nu numai bucuria scrisului tau si a revistei in viata mea, ci si citeva prietene de suflet.
    Timpul insa a fost prea scurt, prea intensiv pe de alta parte pentru mine cea venita din alta galaxie pentru a imbratisa cu adevarat pe toate care ati fost acolo. Si am fost si foarte emotionata, de parca nu as fi fost eu…
    Dar cine stie, poate data viitoare…Eu vin pentru o luna in romania vara, dar in Transilvania mea- de unde o sa fac un tur de tara, poate si de suflet intilnind chipuri ce le cunoasteam la inceput dupa ritmuri de tastatura.

    corina ingman 14 aprilie 2009 21:56 Răspunde
  • Corina, se pare ca la vara nu mai trebuie sa ma urca pe trenuri si sa strabat cale lunga, pentru a te intalni. Vii mai aproape de mine. Si ma urca in masina Simonei Ioana, care oricum a spus ca am abonamenta la ea, si venim amandoua, sa te cautam, prin Transilvania noastra. Abia astept!

    alyce 14 aprilie 2009 22:04 Răspunde
  • Da, Alyce- tie chiar iti sunt datoare cu mai mult timp si ascultat…O, ce ma bucur- si de Simona-Ioana, poate inca odata si de Ina- nu stiu ce a fost cu mine, la un moment dat m-am blocat cind mi-am dat seama ca peste citeva ore, minute, nu va voi mai avea in fata, cu cafele aburinde- ci departe, la distante ce cuvintele scrise uneori nu le pot acoperi. Nu stiu daca intelegeti, eu oricum sunt un pic speciala (asa zic ei aici). In tot cazul, mai vreau cu voi….

    corina ingman 14 aprilie 2009 22:17 Răspunde
  • Dragele mele Zeite…eu intru in varful picioarelor, tiptil, poate doar sa va acopar cu o imbratisare pe ascuns si-mi cer iertare daca mai tac nitel, fiindca sunt un pestisor mic,uneori un delfin jucaus si sociabil, alteori tacuta precum somnul, iar alternanta asta ma nauceste si pe mine chiar. Poate ca..sarbatorile ma apropie de taceri acum, nu stiu…

    Insa sunt aici si nu pot sa sting pana nu va doresc o noapte frumoasa.

    Roberrta 14 aprilie 2009 22:19 Răspunde
  • Dragele mele drage,
    Va felicit din tot sufletul pentru ceea ce ati realizat. Raman cu un mic regret: ca nu sunt si eu parte din aceasta carte. Mi-as fi dorit atat de mult sa fiu una dintre voi…
    Anna, iti multumesc ca nu m-ai uitat in mesajele tale, desi eu nu am fost alaturi de voi decat cu gandul si sufletul… Si tie, Rosanne, de asemenea… Am lacrimi in ochi citindu-va mesajele, va simt aproape, mi-e dor de voi…

    Cred ca o plimbare la Paris ar fi foarte potrivita cu spiritul de aici. Pana acum suntem patru: eu, Anna, Rosanne si Cris. Desigur ca ne-ar onora cu prezenta Alice, Marea Doamna. Simona Radoi s-a inscris si ea 🙂 Lista ramane deschisa…
    Cu drag,

    ela 14 aprilie 2009 22:37 Răspunde
  • ..buna seara suflete frumoase..Multumesc Corina, multumesc Anemari pentru fotografii..sunteti atat de speciale, impecabile..iar si iar imi spun ca sunt norocoasa ca v-am gasit..

    Alice, cat de adevarata e dragostea domestos..iti recunoaste o fata care nu impartea nimic ce era al ei.. cu nimeni..insa acum…beau din apa lui, musc din acelasi fruct, mananac cu aceiasi lingura..impart cana si perna cu el..si iubesc sa fac asta…

    Rosanne, pana acum nu am indraznit..dar te rog acum..vreau sa-ti vad chipul..bucura-ma te rog cu o fotografie cu chipul tau…te caut sa te citesc in fiecare zi, ca sa-mi mearga bine..te admir din tot sufletul..iti las adresa mea..”bia2bc@yahoo.com”..

    Imbratisari…

    Sara 14 aprilie 2009 22:39 Răspunde
    • Dincolo de miezul noptii vin si va spun ca va iubesc. Ca vreau sa vin si eu prin Transilvania noastra, cu Alyce cea delicata si cu minunata Simona Ioana, sa ne intalnim cu Corina velvetiana cea plina de suflet. Si ca nici nu ma gandesc sa plecati fara mine la Paris- Rosanne, sa nu ma lasi acasa, sa ma iei! Si ca visez si la alte carti cu noi, in care sa fim toate, si Ela, si Monica mea, si Simona Radoi, si Cristina Bizu, si Costi- toti cei care au lasat urme pe aici, si in sufletele noastre. Sunt lacoma si increzatoare ca Mesterul Manole, dar sper sa nu-mi luati schelele. Visez si la alte carti cu noi, la alte intalniri, la alte prilejuri sa ramanem pentru totdeauna impreuna. Eu lupt nebuneste pentru „totdeauna”. Ma sperie episoadele, ma ingrozesc aventurile. Eu vreau iubiri finale si legaturi pe viata- in carti si in viata. Roberrta, iti inteleg frisonul de dinaintea sarbatorilor- il stiu pe de rost… Pisica draga, te mangai in somn. Tu, Soso, esti fermecatoare, pur si simplu. Sara, Simone, Anais, Ema, Anna lui Cris, va spun noapte buna si voua, in soapta tandra.
      Monica Radulescu- esti asa cum mi te-am imaginat, fina, desteapta, delicata. Marilena, concluzia cartii Dragostea dureaza trei ani e ca dragostea dureaza o viata. trebuie s-o citesti pana la capat! Ioana, ce ma bucur ca te-ai gandit si tu la versul pe care l-am ales. Ma gandisem si la versul lui Nichita, pe care il traiesc si il simt: „si sa te-mbratisez cu coastele-as fi vrut”.
      Carmen Sofianu, poezia ta e un exercitiu profund, dureros. Si Camelia Vasiliu scrie minunat. Ca multi dintre cei de aici, de altfel. Da, da, Alina, ai dreptate, e valabil si pentru prietenii buni. E tot dragoste- si omoara germenii… Gata, va sarut- pe vise…

      Alice Nastase 14 aprilie 2009 23:43 Răspunde
  • Buna dimineata.Va imbratisez mereu.
    Alice…eu de-abia imi scot pasii catre Bucuresti, cu sacrificii pe care le stii, n-am plecat nicaieri in alta parte, parca sunt intepenita in coltul asta sarac de lume, cateodata ma simt „acasa” , alteori atat de „straina”, incat nu inteleg limba si obiceiurile celorlalti locuitori. Pe tine te-am luat de mana, pentru ca tu mi-ai intins-o, iar eu am asezat asa ambele noastre maini la inima, ca la interpretarea imnului de suflet. Si asa raman pe front sau pe timp de pace, la aniversarile si comemorarile iubirilor mele.
    Sara, ma gandeam la tine…Ma gasesti in bluza albastra in fotografiile de pe blogul lui Ionut, acolo sunt in cele mai reusite ipostaze ale mele…gratie celor de la” artista”.Iti voi scrie si pe mail, daca doresti.
    Un gand de zi frumoasa va trimit!

    rosanne 15 aprilie 2009 8:05 Răspunde
  • Draga mea Pisica, multumirile tale ma coplesesc dar intre suflete pereche astfel de gesturi cred ca sunt firesti, naturale , normale. Placerea a fost de partea mea sa te reprezint la lansare, sa adun pentru tine ganduri, imbratisari, gesturi de prietenie. Am vazut si eu astazi magnolia noastra, este superba. Da-mi un semn cand ai timp sa bem o cafea impreuna in acel loc minunat. Trebuie sa-ti istorisesc o povestioara hazlie auzita la lansare. Este despre Alice Nastase care sta de vorba pe blogul ei cu o pisica.
    Alice tu esti asemeni unei cale: nobila, sensibila, eleganta. Si ce frumoasa esti tu cu florile mele!
    Multumesc tuturor pentru imbratisarile primite.

    Cristina Bizu 15 aprilie 2009 9:03 Răspunde
  • Buna dimineata, zeite,
    Duminica, pe cand voi sarbatoreati Cele mai frumoase iubiri, eu am inceput sa recitesc comentariile voastre pe acest blog, chiar de la prima postare. Daca voi ati avut privilegiul de a va cunoaste personal, imi doream sa va cunosc si eu „mai bine”. Am ajuns la Anul marilor iubiri… stau si va deslusesc printre lacrimi, desi sunt la a nu stiu cata lectura… E minunat ce ati scris voi acolo, fiecare cuvant emana emotia si intensitatea iubirilor voastre, fiecare cuvant imi alina mica mea durere…
    Stau si ma gandesc la ce am acum. Am un prieten in plus. Oare ? Cica „am ramas prieteni” si recunosc ca a fost propunerea mea fiindca imi era teama ca, altfel, s-ar putea sa nu-l mai vad… Nu stiu daca am facut bine… e doar o amagire… e o prietenie ce are la temelie o iubire respinsa… (cum frumos a scris Alice). Cu toate acestea, dumnealui isi ia foarte in serios rolul de prieten. Ma suna, ma viziteaza, stam la taclale, dezbatem problemele fiecaruia in parte, are nevoie de sfaturile mele si nu se sfieste sa mi le ceara, ma incurajeaza sau ma critica, imi cere ajutorul, eu i-l ofer… ce sa mai spun… un ochi rade, unul plange… Ma bucura aceasta prietenie, asa cum este ea… ma multumesc si cu atat… desi nici pe el nu-l inteleg… Incerc sa-mi explic motivul pentru care procedeaza asa…
    In alta ordine de idei, ma simt onorata ca Alice m-a amintit in comentariul ei si ii multumesc. Si fiindca e Saptamana Mare, ma voi ruga pentru fiecare dintre voi, voi cere Domnului sa pogoare asupra voastra liniste, iubire si lumina.
    Cu drag,

    ela 15 aprilie 2009 9:07 Răspunde
  • Alyce, Stefana trebuie sa va multumesc pentru companie si pentru prietenie.
    Placerea a fost de partea mea.
    Si sa va marturisesc ceva: M-a sunat Mircea, e tare dragut, atent. A spus ca nu a vrut sa ma deranjeze duminica stiind ca eu sunt la lansare. O sa va tin la curent confidentele mele.

    Cristina Bizu 15 aprilie 2009 9:16 Răspunde
  • Buna dimineata , va citesc cu sufletul , ochii imi lacrimeaza continu , zile super incarcate la mine la servici ,doresc DEMISIA sa scap ,dar…de munca de acasa tot nu pot scapa asa ca mai bine la servici . Servarul de aici nu-mi da voie sa deschid e-mailuri dar datorita blogului pot sa va citesc (pe ascuns desigur) va pot imbratisa si multumi pt.minunata voasta CARTE .Zile senine in saptamana patimilor .
    Vin cu voi in Transilvania , la Paris si in alte cafenele bucurestene …
    Zile senine in saptamana patimilor .

    Ella 15 aprilie 2009 9:17 Răspunde
  • Buna dimineata, Alice! Buna bimineata, dragilor!

    Cristina Bizu, ce ma bucur ca te-a sunat Mircea. „E anul marilor iubiri”, nu? Abia astept sa imi povestesti mai multe, despre tot. Te pup, Cristina mea cea frumoasa!
    Si eu vreau la Paris. Parisul e orasul meu mult iubit, chiar daca nu am ajuns inca in el. Dar visez ca intr-o zi, pasii mei il vor atinge. Eu va astept in Transilvania noastra, pe tine Alice, pe voi toti.

    O zi superba sa avem!

    alyce 15 aprilie 2009 9:25 Răspunde
  • Te salut cu drag, Ella, si pe aceasta cale,iti tin pumnii sa fie bine la servici- bine zici, sa avem cu totii zile senine acum in saptamina asta speciala! Asa sa fie, mai ales la cei ce au nevoie!
    Va doresc o zi buna la toti, eu fac bagajele iar, este prima noastra vacanta in trei, cu copilul, undeva unde nu trebuie sa gatesc, doua saptamini!
    Ma voi gindi la voi, sa ma asteptati cu intimplari frumoase, fara vesti rele, cu speranta si energie buna de la primavara asta navalnica!

    corina ingman 15 aprilie 2009 9:33 Răspunde
  • Zi buna, dragele mele,

    Revin langa voi, am reusit sa scap de virusul ce-mi cotropise calculatorul.
    Va spun doar ca a fost o duminica speciala, ca m-am bucurat tare sa va cunosc si sper sa ne reintalnim curand. Abia astept sa va citesc, sa vad ce s-a mai intamplat. Mi-ati lipsit tare.
    Revin mai pe seara.
    Va imbratisez.

    Felice 15 aprilie 2009 9:41 Răspunde
  • Pentru Ema :

    Ana Blandiana
    ——————————————————————————–
    Lasă-mi, toamnă…

    Lasă-mi, toamnă, pomii verzi,
    Uite, ochii mei ţi-i dau.
    Ieri spre seară-n vântul galben
    Arborii-n genunchi plângeau. ….. etc..

    Ar trebui

    Ar trebui să ne naştem bătrâni,
    Să venim înţelepţi,
    Să fim în stare de-a hotărî soarta noastră în lume,
    Să ştim din răscrucea primară ce drumuri pornesc
    Şi iresponsabil să fie doar dorul de-a merge.
    Apoi să ne facem mai tineri, mai tineri, mergând,
    Maturi şi puternici s-ajungem la poarta creaţiei,
    Să trecem de ea şi-n iubire intrând adolescenţi,
    Să fim copii la naşterea fiilor noştri.
    Oricum ei ar fi atunci mai bătrâni decât noi,
    Ne-ar învăţa să vorbim, ne-ar legăna să dormim,
    Noi am dispărea tot mai mult, devenind tot mai mici,
    Cât bobul de strugure, cât bobul de mazăre, cât bobul de grâu…

    Revista „Amfiteatru” (1984) Patru POEZII in urma carora cred ca a fost interzisa … a suferit fiind urmarita de Securitatea ceausista :
    Cruciada copiilor
    Delimitări
    Eu cred
    Totul

    ——————————————————————————–
    Eu cred

    Eu cred că suntem un popor vegetal,
    De unde altfel liniÅŸtea
    În care aşteptăm desfrunzirea?
    De unde curajul
    De-a ne da drumul pe toboganul somnului
    Până aproape de moarte,
    Cu siguranţa
    Că vom mai fi în stare să ne naştem
    Din nou?
    Eu cred că suntem un popor vegetal-
    Cine-a văzut vreodată
    Un copac revoltându-se?

    Ana Blandiana
    ——————————————————————————–
    Delimitări

    Noi, plantele,
    Nu suntem ferite
    Nici de boală,
    Nici de nebunie
    (N-aţi văzut niciodată
    O plantă
    Înnebunită,
    Încercând să intre
    Cu mugurii în pământ?),
    Nici de foame,
    Nici de frică
    (N-aţi văzut niciodată
    O tulpină galbenă
    Încolăcindu-se printre gratii?).
    Singurul lucru
    De care suntem ferite
    (Sau poate private)
    E fuga.

    ——————————————————————————–
    Cruciada copiilor

    Un întreg popor
    Nenăscut încă
    Dar condamnat la naÅŸtere,
    Foetus lângă foetus,
    Un întreg popor
    Care n-aude, nu vede, nu înţelege,
    Dar înaintează
    Prin trupuri zvârcolite de femei,
    Prin sânge de mame
    Neîntreba

    ——————————————————————————–
    Totul

    Frunze, cuvinte, lacrimi,
    cutii de chibrituri, pisici,
    tramvaie câteodată, cozi la făină,
    gărgăriţe, sticle goale, discursuri,
    imagini lungite de televizor,
    gândaci de Colorado, benzină,
    steguleţe, portrete cunoscute,
    Cupa Campionilor Europeni,
    maÅŸini cu butelii, mere refuzate la export,
    ziare, franzele, ulei în amestec, garoafe,
    întâmpinări la aeroport, cico, batoane,
    Salam BucureÅŸti, iaurt dietetic,
    ţigănci cu kenturi, ouă de Crevedia,
    zvonuri, serialul de sâmbătă seara,
    cafea cu înlocuitori,
    lupta popoarelor pentru pace, coruri,
    producţia la hectar, Gerovital, aniversări,
    compot bulgăresc, adunarea oamenilor muncii,
    vin de regiune superior, adidaÅŸi,
    bancuri, băieţii de pe Calea Victoriei,
    peşte oceanic, Cântarea României,
    totul
    _________________________
    Pentru cele foarte tinere recomand sa citeasca acesta poezie parintilor sau prietenilor in varsta (numai daca acestia au sustinut puncul 8 de la Timisoara ) deoarece fiecare cuvint are un inteles , spun corect este fiecare cuvint o metafora ?

    Iertare daca am postat prea mult dar am constatat ca multe nu o ” cunoasteti ” pe ANA BLANDIANA , minunat interviul din TANGO ,de ae fi doar acesta ( dar sunt multe altele ) si as pasta revista in suflat .
    Minunata tara ai Alice , plina de zine una mai fruoasa si mai talentata decit cealalta .

    Ella 15 aprilie 2009 9:44 Răspunde
  • Cristina Bizu,te sarut si ma bucur din suflet…Asa sa faci…
    Corina,iti doresc vacanta placuta!
    Si voua,zeitelor,o zi senina!

    Ina B 15 aprilie 2009 11:18 Răspunde
  • Multumesc frumos Ella! Cum spunea si Corina, esti un inger!

    Am citit tot ce ati postat, despre dragostea domestos si nu numai. E un subiect care ma depaseste! N-am trait, din nefericire, nicio dragoste, fie ea mica/mare, microb/domestos…am trait clipe …care pot fi explicate , cel mai simplu, de doua versuri din Romanta meschina a lui Minulescu: ” Daca-ai crezut c-ar fi putut sa fie
    Ceva mai mult decat ce-a fost, te-ai inselat!…” sau de ultima strofa din poezia lui Arghezi
    ” Voiam să pleci, voiam ÅŸi să rămâi.
    Ai ascultat de gândul ce-l dintâi.
    Nu te oprise gândul fără glas.
    De ce-ai plecat? De ce-ai mai fi rămas? ”
    Am citit povestile voastre. Felicitari tuturor! Probabil ca v-am mai felicitat, dar simt nevoia sa o mai fac o data. Promit, ca atunci cand voi trai o mare dragoste, povestea ei va ajunge pe blog, in urmatoarea carte, de ce nu?
    Va imbratisez! Sa aveti o zi frumoasa!

    Ema 15 aprilie 2009 11:51 Răspunde
  • Alice,

    Am ajuns si eu acasa, in orasul meu, dupa weekendul prelungit petrecut la Bucuresti.
    Si am vrut sa-ti multumesc pentru ceea ce a fost probabil cel mai frumos eveniment din viata mea. Restul impresiilor le-am interiorizat, insa recunostinta – sincera – am tinut s-o exprim.
    Multumesc frumos inca o data.

    carmen 15 aprilie 2009 11:58 Răspunde
  • In scrisorile sale catre o femeie nemtoaica, Cioran ii marturisea :”Mai bine iadul cu dumneavoastra decat mantuirea de unul singur”. Un fel de dragoste viciata, contagioasa,constienta.Asa cum sarutam icoanele in biserica dupa cine stie cate urme de saliva, cu increderea ca Dumnezeu spala pacate, rani, boli molipsitoare. Ce farmec ar avea daca am trai ca un pustnic intr-o capela, dezinfectand cu agheasma altare, candelabre, clante….
    Mult mai ciudat e cum ne invelim sufletul intr-o folie „antibacteriala” cand apar acele sentimente pe care noi le consideram daunatoare organismului si, total neindicate, in ciuda tratamentelor de crestere a imunitatii afective.
    Raman , astfel, cu retetele si indicatiile medicilor de suflet prinse cu agrafe in agenda mea, cu confirmarea bolii, cu geanta plina de lotiuni si cu fatza arsa in urma primei bai de soare primavaratic.

    rosanne 15 aprilie 2009 14:20 Răspunde
  • Fara stirea ta

    Sa nu.mi iei dragostea!
    Mai bine ucide.ma
    Sau inhama.ma pe corabiile evului mediu
    Sa trag la galere
    Si sa fiu sclava ta.

    Sa nu.mi iei dragostea!
    Mai bine loveste.ma cu nuiele de bambus
    Sau pune.ma sa stau pe coji de nuca
    Numarand zilele
    Alaturi de tine.

    Sa nu.mi iei dragostea!
    Mai bine arde.ma cu fierul inrosit
    Pe umeri, pe sani, pe spate sa.mi amintesc
    De locuri pe care odata,
    Tu le sarutai.

    Sa nu.mi iei dragostea!
    Mai bine arunca.ma in lanturi
    Si lasa.ma sa te pazesc
    Precum cainii,
    Pe stapanul lor.

    Sa nu.mi iei dragostea!
    Mai bine leaga.ma strans de tine,
    Fa.ma umbra ta
    Sa te pot iubi in voie
    Fara stirea ta.

    Carmen Sofianu 15 aprilie 2009 14:39 Răspunde
  • Tot gandindu-ma la tema noastra , mi-am amintit un episod mai hazliu cu baiatul meu cel mic (3 ani jumatate).Calculatorul era lipsit de un program antivirus si apareau tot felul de imagini „deocheate”.El era prin preajma si noi ii spuneam sa nu se uite caci sunt virusi la calculator.Acum, cand vede domnisoare la televizor sau pe strada, imbracate „microbian”, striga catre ele: Aaaa, virusi!! !Noi radem, in cunostinta de cauza, si-l asiguram ca se va dori bolnav peste cativa ani.

    rosanne 15 aprilie 2009 15:23 Răspunde
  • am intrat pe furis si putin ca sa va spun cat de dragi imi sunteti. ca va port cu mine prin casa mea intoarsa, prin bucataria ce maine va fi rosie ca ouale si apoi mai departe, va mirosi a ghimbir si vanilie, si creme si delicatesuri menite sa hraneasca mai mutl suflete decat trupuri. va chem la sarbatoarea buicatariei, de dinaintea sarbatorilor, sa ne pudram sufletele cu rozmarin, cu coriandru si vanilie, cu scortisoara si sofran, sa ne vopsim rosii ca inima lui Alice pe chipuri, pe zambete.
    cristina bizu iti spun: daca nu mi-ai fi deja draga (si imi esti) m-as vinde tie pentru un zambet albastru, pentru zambetul tau in prag de magnolie. da, vreau sa impart cu tine o cafea cu zambet de floare si sunt deja curioasa despre cum vorbeste Alice cu o pisica…
    dupa amiaza buna sa aveti si cu spor in truda voastra.

    pisica 15 aprilie 2009 15:55 Răspunde
  • meninne 15 aprilie 2009 17:13 Răspunde
  • Dragelor,
    plec din Bucuresti,asa incat,va doresc tuturor,Paste fericit ! Iar iepurasul sa va aduca ceea ce va doriti,fiecare !
    Va pup,va iubesc,va iau in gand,in inima,in rugaciuni ….

    anna 15 aprilie 2009 17:32 Răspunde
  • Alexandru Andries

    De vina.i Ioana

    Eram la pamant,
    Eram la podea:
    Intr.o astfel de clipa
    A aparut ea.
    Ea mi.a zambit,
    Si eu i.am zambit;
    I.am dat sufletul meu,
    Ea l.a mototolit,
    L.a aruncat pe jos…
    Te.ntreb: asa ceva, cui i.a fost de folos?

    L.am luat de jos,
    Am vrut sa.l repar.
    Mesterul mi.a zis:
    ” Te zbati in zadar!
    Uita.te la mine,
    Am par alb in mustati:
    Sufletul tau e facut bucati,
    Mai bine lasa.l jos!
    Te.ntreb: asa bucati cui i.ar fi de folos?

    L.am rugat frumos:
    „Nu ma lasa asa,
    E imposibil
    Sa nu fie ceva!”
    El a zis: „Exista,
    Da ‘ e foarte dureros,
    Si nici macar nu stiu daca.i de vreun folos,
    Mai bine stai asa,
    Si.n loc de suflet iti pun
    O bucata de tinichea! „

    Carmen Sofianu 15 aprilie 2009 17:51 Răspunde
  • Buna seara, dragele mele…

    Alice..iti multumesc din inima ptr.randul tau si rezonanta cu simtirile mele legate de sarbatori, am citit la servici, pe furis. Trebuie sa-ti fac o marturisire : astazi am cautat in tot oraselul meu mic o…inima rosie si-am gasit, nesperat, unde nici nu ma asteptam…Iti cer voie ca atunci cand imi e mai greu sa mi-o atarn la piept ca sa nu uit nicio clipa ca exista inca inimi mari, frumoase, curate…imi dai voie? Te voi simti aproape pe tine si pe cele dragi de aici, necunoscutele mele din gand…

    Despre dragostea domestos eu nu pot scrie, e atat de mult timp de cand am trait-o, sau, de fapt, de cand nu am trait-o incat imi amintesc in clipa asta doar titlul acela al lui Alice…”Prea mult trecut si prea putin noroc..”. Poate o voi trai, candva, asa cum indraznesc s-o visez inca…

    Cafeaua de Transilvania mi-as dori-o si eu foarte mult, impreuna, cu toate..ar fi minunat, nu?

    La Petrosani ploua in hohote…

    Va imbratisez mult, ma asteapta tacerea…

    Roberrta 15 aprilie 2009 18:28 Răspunde
  • Dragele mele zeite, vreau sa va spun ca excursia pe care mi-o doream pe acest an, era la Paris, asa ca daca mai e loc, ma voi aseza si eu la cafeneaua voastra, ar fi extraordinar. Iar cand incepeti turul prin Transilvania, va rog eu mult sa va abateti un pic si spre vest, pana la Timisoara, promit ca o sa va placa. Va astept cu toata dragostea!

    simone 15 aprilie 2009 18:42 Răspunde
  • drum bun corina mea draga…sa-ti aduca liniste si zambete multe vacanta asta, sa vii cu vesti bune si cu intamplari frumoase in suflet!

    dalila tua 15 aprilie 2009 19:01 Răspunde
  • Buna seara!
    Va multumesc celor ce mi-ati trimis poze de la Sarbatoarea de duminica.
    Eu astept cartea ….
    Si pana atunci ma bucur de soare , de flori si de tot ce mi se intimpla.

    gdiana 15 aprilie 2009 19:07 Răspunde
  • Multumesc fete dragi de urari- Dalila- inca imi tremura inima pentru tine, sa-mi pastrezi si mie vesti de mai bine despre tine, sufletul si bugetul tau…
    Ella- multumesc de poezii, ca si tie Carmen. Rosanne-rindurile iti zimbesc, azi,cu umor cald, cit ma bucur!
    Anna draga, calatorie linistita si placuta!
    Roberta, eu sunt din Hunedoara, poate initiiem in vara realmente ceva, si Ella e de loc de acolo..iar Timisoara lui ralu, simone e la doi pasi, ca si clujul lui alyce si al inei. Iar Brasovul, merita in sine pentru pisica, cristina bizu sa fie vizitat.
    Mai vedem noi. Eu ma indrept in citeva ore spre Tunisia.
    Va sarut pe toate- inclusiv pe Anca g-un om extrem de viu si interesant, pe Ema mea din pitesti.
    Am scris azi ceva in blogul meu personal de Alice- o sa postez si aici, tare mi-e draga!

    Alice
    Nu sunt o persoana care isi cauta idoli. Am admirat ori de cite ori mi-a iesit in cale, in muzica, in carti, la scoala- geniul unui om, pasiunea unui artist, dragostea de viata si frumusetea oricarei fiinte care a impartasit din darurile sale publicitatii.

    Pe Alice Nastase am vazut-o prima oara in fotografia editorialului ei din revista Tango si, fara sa citesc ce scrie, mi-a devenit apropiata. Ochii ei? Fruntea si buzele ce trasmiteau dincolo de hirtia lucioasa un mesaj atit de uman- ,, Sunt trista, dar imi construiesc din propria-mi amaraciune viitoarea fericire,,- suna paradoxal, dar fiindca o parte din fiinta mea cunostea deja acest mesaj- am crezut-o. Am citit-o.

    De atunci-sa fie cinci ani- am simtit ca am si eu un ideal concret, un exemplu uman de tinut in minte si urmarit in viitor. Lumea romaneasca si elvetiana, unde traiesc, sunt pline de modele ce se vor inspiratoare. Femei care-si cladesc cariere si vieti cu miini subtiri, minti reci si vorbe iscusite, de multe ori articulate cu buze si sprincene retusate in cabinete medicale.

    Alice e asa de minunata fiindca e ea insasi- si a avut norocul sa-i fie data o stea frumoasa, curata si acest har de a scrie cu inima, cu cerneli rosii si albastre ca singele stramosilor ei de demult.

    Am urcat, citind-o, trepte spirituale care m-au imbogatit. Acum, ca am cunoscut-o pe Alice, ca mi-a permis sa o imbratisez si sa o port in gindurile mele de speranta, mi se pare ca am primit o mingiere de la Fecioara Maria- cu care Alice are zimbetul amar in comun. Dar cind zimbeste, e toata o printesa a inimilor.Multumesc, Alice, ca m-ai primit in lumea ta minunata!

    Am,inca, in palma, caldura lemnului rosu, sa-mi tina un veac de noroc. Si cartile ei, sa-mi poarte pasii pe harti cu riuri clare. Iar rochia ei alba mi-a inspirat dorinta sa o vad cit mai curind in rol principal, in povestea fara de sfirsit, cu coronita, voal si la stinga ei, cel mai blind si iubitor zimbet masculin, intr-un ,,da ,, etern.

    Fiindca Alice nu e vedeta mea preferata, ci partea buna din realitatea ultimilor decenii de cautari interioare. Speranta unui viitor scris si trait autentic si asa de cald…

    corina ingman 15 aprilie 2009 19:38 Răspunde
  • Am intalnit cu ani in urma, un barbat. Un barbat frumos, destept, renumit. Era unul dintre cei mai importanti medici din orasul meu. Si am facut o pasiune pentru el. Dar nu cred ca putea fi vorba de iubire, ci mai degraba de admiratie. Aveam doar cativa ani, suficienti de multi pentru a incepe sa inteleg viata, dar mult prea putini pentru, pentru a ma purta la brat cu el. Si inventam mereu fel si fel de boli pentru a ajunge in cabinetul lui, sub privirea lui. Si imi faceam adesea, in minte, scenari in care se facea ca ii marturisesc toata dragostea mea, in care cuprinsa de nebunia de al atinge, altcumva decat imi era permis, ii voi fura un sarut. Simteam ca il iubesc asa de tare, incat as fi putut trece peste toate greselile lui: de a fi casatorit, de a sarbatori fara mine cele 17 primaveri – primaveri in care eu nu eram nascuta-, de a avea 2 copii. Si intr-o zi, sub febra asa zisei iubiri, i-am scris o scrisoare, in care ii povesteam despre toata dragostea mea, despre cum ar fi sa fugim in lume, despre cum stiu eu, ca el ma iubeste. Si i-am lasat-o in birou , si am plecat fericita, ca in sfarsit ii marturisisem tot. Si incepusem sa imi imaginez, cu vom avea copiii nostri, cum ne vom iubi nebuni in casa noastra, in care sunetul marii ne va veghea amorul, in care aerul sarat ne va mangaia visele.

    Si barbatul meu in halat alb, a venit sa ma caute, cu scrisoarea in mana. Si imi venea sa ii sar in brate, sa ii spun sa plecam in acel moment. Dar spre dezamagirea mea de copil, nu am auzit nici primul “te iubesc”, nici chemarea lui…nimic. Urechile mele au ascultat cuminti si indurerate, declaratia lui de nedragoste. Cum ca ma iubeste, dar ca pe copiii lui, cum ca ar pleca cu mine, in locul in care soarele invie din mare, in fiecare dimineata, dar in calitate de parinte. Cum ca diferenta primaverilor dintre noi, este, parca, prea accentuata. Si am inteles atunci ca nu ma iubeste. Si inima mea de copil s-a simtit ranita si imi venea sa plang, pentru prima data, din dragoste. Si m-am decis sa nu il mai vad, sa nu mai fiu bolnava niciodata, sa cresc si sa il caut atunci.

    Si au trecut multe primaveri. Nu mai stiam nimic de el. Dar nici nu mai incercasem sa aflu ceva. Si azi, intamplator, eram intr-o cafenea, din orasul meu, cu prietenii. Printre muzica proasta si cafea, facuta parca dintr-o singura boaba neagra, am auzit “Imi pare rau, pentru pierderea domnului doctor, doamna Barbulescu.” Si mi-am intors privirea, ca si cum cineva mi-ar fi smuls inima din piept, si am inteles tot. Barbatul meu in halat alb, intaia mea asa zisa iubire, murise. Si am simtit cum dorul meu se inalta spre ceruri, condus de dragostea pe care i-am purtat-o candva, si am simtit pentru a mia oara cum il imbratisez in gand, in suflet, in cer.

    alyce 15 aprilie 2009 19:45 Răspunde
  • Paul Verlaine – Green
    Si iata fructe, flori, si ramuri, si o frunza,
    Mai e si inima-mi ce pentru tine bate,
    Umilului meu dar sa cati sa-i afli-o scuza,
    Sa nu îl farmi cu mâna alba si curata.

    Vin, rasbatut de picaturi de roua dese,
    De vântul diminetii înghetând pe frunte.
    ÃŽngaduie-oboselii reculese
    Ca sa viseze-odihnitoare clipe scumpe.

    Pe sânul tânar zbuciumul mi-aduna
    Rasuna ca-ntr-o scoica ultimul sarut:
    Vrea fruntea-mi pace, de trecu furtuna buna,
    Sa dorm si eu, de te-odihnesti în asternut.

    Felice 15 aprilie 2009 19:51 Răspunde
  • Cat de frumos e in Tunisia! Corina, drum buna sa ai si vacanta frumoasa! Ce frumos ai scris despre Alice. Pe mine, una, m-ai lasa fara de cuvinte.

    alyce 15 aprilie 2009 19:55 Răspunde
  • Corina, cred ca nu mai e nimic de adaugat la ceea ce ai spus tu. Foarte frumos. Sa ai o vacanta frumoasa si sa te bucuri de zilele petrecute in Tunisia. Si, cand vii in tara data viitoare vin si eu la Brasov ca tare drag mi-e orasul, dar de data asta, dulciurile le luam de la Chez Manu (fetele din Brasov iti pot spune ce bunatati se gasesc acolo).
    Ema draga, nu te plange, ca nu scapa nimeni. 🙂

    Felice 15 aprilie 2009 20:07 Răspunde
  • corina… cred ca ai scris tot ceea ce noi nu gaseam mai potrivit sa spunem despre Alice, si iti multumesc si ma pun chezas ca sufletele noastre, acel celor de aici, simt la fel… la fel ca si tine. imi privesc bomboana, ciocolata de la tine si nu indraznesc s-o musc. o privesc si parca te vad pe tine. sa ai zambet de tunisianca pe suflet si sa va fie bne in vacanta.
    iar despre turul vostru prin transilvania, brasovul merita pentru el insusi… nu numai pentru ca o pisica si o fata deosebita cum este cristina locuiesc in el. candva o sa vi-l povestesc, prin rudele mele, prin curiozitatea mea care a facut sa realizez intr-o zi ca arborele meu genealogic (pe ambele linii) e impletit de mai bine de 5 generatii cu neamuri de trocari si ciobani, zarzanari si mestesugari de aici, din acest oras.
    anna sa ai sarbatori pe masura sufletului tau deosebit.
    dalila, mi-a fost dor de tine asa cum imi este acum, insuportabil aproape, de simonaioana, sora mea din calatoria ei insorita. lisa mic, te chem sa ne tinem de mana… imi lipseste mult jumatatea mea de zi si ma alina doar bucuria de a o sti pe ea bucuroasa.
    felice, iti multumesc de verlaine.
    roberrta… si eu vreau o inima rosie. am una, alba, cu ape, dar de cand am devenit pisica domestica de blog simt nevoia acuta sa-i schimb culoarea!
    rosanne eu am cand e vorba de albastru imaginea cristinei bizu pe suflet. pentru ca este calda si senina asa cum este uneori cerul la brasov. de duminica, te voi avea si pe tine, zambet albastru pe aceeasi culoare.
    multumesc de ana blandiana, ella, te astept ema, multumesc de poezie carmen sofianu, va imbratisez pe toate si ma gandesc la raluca, la baietii nostri valin si costi (hai mai ca voi nu framantati la cozonaci!), la eu anca ce nu a mai aparut de mult, la monica, oana… la cei care tac, la cei care vin… ma gandesc la noi.
    Alice pe tine te imbratisez cel mai mult.

    pisica 15 aprilie 2009 20:14 Răspunde
  • felice esti oricand binevenita la brasov, ca si voi toate/toti… :)))
    ce ziceti de o sarbatoarea junilor de Duminica Tomii?

    pisica 15 aprilie 2009 20:17 Răspunde
  • Pisica iubita si mie imi este dor de Simona mea draga. Si promit ca atunci cand vine acasa, cand ma voi intalni cu ea, sa o imbratisez tare tare, din partea ta. Si tu sa o imbratisezi pe Cristina din partea mea, da?
    Dalila, ce iti mai face inima, lacrimile, tristetile, fericirile? Iubirea?
    Anna lui Cris, sarbatori fericite si pline de dragoste, iti doresc.

    Alice scumpa mea, m-am tot gandit la „Dragoste-Domestos”, si marturisesc ca nu am cuvinte. Ai scris atat de frumos, atat de „tot”, incat eu nu stiu ce as putea sa mai spun. Te imbratisez cu sufletul, tare de tot!

    alyce 15 aprilie 2009 20:26 Răspunde
  • corina,corina….ce frumos….
    alyce,am plans,am plans ,cum poti gasi tu asemenea cuvinte….
    pisica,va veni o vreme de intalniri si la Brasov….maine seara,la Romantica,este povestea Sf Anton de Padova,superba povestea….
    EU,plec sa muncesc,nu plec in vacanta….Riscurile meseriei….
    Si ma intorc miercurea viitoare….sa fiu foarte sincera,nu stiu unde voi fi in noapte Invierii…DAr,oriunde as fi,ma voi gandi la voi….
    Felice,bucuresteanca mea,bem sigur o cafea impreuna,ce zici ???
    Rosanne,ce faci ? Tu,Ela ? Timpul curge,curge……stiti voi….Cris golaneste,dar si-a pus nadejdea in voi…..
    Pupici,dor,rugaciuni…..

    anna 15 aprilie 2009 20:31 Răspunde
  • Va multumesc, fete dragi, de urari si de aprecieri (desi voi scrieti la fel de sensibil) am scris cu sufletul, inspirata de frumusetea interioara si de-afara a acestei fiinte minunate care e Alice.
    Va zic de acum sa aveti sarbatori fericite si luminate!
    Pe curind! Tan and go – Tango!

    corina ingman 15 aprilie 2009 20:33 Răspunde
  • of, anna, eu care credeam ca te rasfata cris cu o mica vacanta de paste.
    iti multumesc pentru recomandarea de film. il voi vedea. printre cele 100 de oua rosii care se fac maine in casa noastra. stiu ca va fi ras si bucurie maine pe seara si va chem in bucataria mea, cu mama, cu bunica, cu nepotelul si cumnata mea… va chem de pe-acum si va rog sa imi iertati tacerile.
    si iti mai spun anna, iti fac o promisiune: in Noaptea Sfanta, cand o sa iau lumina din Lumina, voi ridica o clipa spre cer lumanarea mea mica, mana mea mica, de-o sa vezi lumina sa stii ca ea vine de la mine, promisiune si legamant de drag si de pretuire. sa te lumineze lumina de la mine, sa gasesti mereu drum deschis si curat spre inima mea.
    este pentru tine anna, pentru tine Alice, pentru rosanne, simonaioana, meninne, lisa mic, stefana, ella, ema, corina, raluca, valin, costi, felice, cristina bizu, carmen sofianu, cristina socaciu, dalila, roberrta… este lumina si promisiunea mea pentru voi toti.

    pisica 15 aprilie 2009 20:40 Răspunde
  • Va fac un dar, o poezie superba a lui Radu Gyr.Cu mult drag ,pentru voi, prietenele sufletului meu.
    Antiteze
    N-ai dezmierda, de n-ai sti sa blestemi;
    surad numai acei care suspina.
    Azi n-ai zambi, de n-ar fi fost sa gemi,
    de n-ai fi plans, n-ai duce-n ochi lumina.
    Si daca singur rana nu-ti legai,
    cu mana ta , n-ai unge rani straine.
    n-ai jindui dupa un colt de rai
    de n-ai purta un strop de iad in tine.
    Caci nu te-nalti in slavi pana nu cazi
    cu fruntea grea, in pulberea amara,
    Si daca-nvii in cantecul de azi,
    e c-ai murit in lacrima de-aseara.

    Simona Radoi 15 aprilie 2009 20:45 Răspunde
  • Cu mare drag, Anna lui Cris. Sarbatori fericite oriunde te vei afla si te astept cu drag inapoi la Bucuresti.
    Pisica, o sa ma gandesc serios la propunerea ta. Am un loc special unde stau in Brasov, Curtea Brasoveana. Asa frumoasa e camera de la mansarda! Poti sa stai tolanita pe pat si sa vezi cerul, sau daca preferi ferestrele, ai Tampa alaturi. Si e si aproape de centru. Multumesc pentru gandurile tale bune si pentru lumina de care am atata nevoie in aceasta perioada.

    Felice 15 aprilie 2009 20:45 Răspunde
  • Va imbratisez.
    Cred ca m-a deocheat Corina, in seara asta am niste lacrimi lungi, pe care, eu naiva, le credeam uitate. Voi mai gasi vreodata ritmul acela al iubirii , in care sa nu fii nevoit sa ceri, sa nu fii obligat sa dai, doar dragostea sa bata o cadenta normala, fireasca, deloc obositoare???
    Am obosit , m-au obosit, m-am incercanat iar, m-am imbolnavit din nou, de aceeasi cronica si insuportabila suferinta. Unde se poate fugi? Si, mai ales, cum? Incotro?
    Deocamdata in apele sarate ale lacrimilor mele, care, din pacate, nu ma tin la suprafata, ci ma imping tot mai mult in mijlocul unor curenti intunecati.

    rosanne 15 aprilie 2009 21:06 Răspunde
  • Rosanne, draga mea, sunt alaturi de tine… Si eu plang… Si mi-e greu…

    ela 15 aprilie 2009 21:33 Răspunde
  • Si nu ma mai pot opri…

    ela 15 aprilie 2009 21:33 Răspunde
  • Frumoasa Rosanne, ochii tai albastri nu au voie sa planga. Lasa-mi mie lacrimile tale, le plang eu, te rog. Tu zambeste!

    Felice 15 aprilie 2009 21:36 Răspunde
  • ….nu ma indur sa ma despart de voi,desi la ora 3 in noapte plec….
    …..dar am uitat sa va spun ceva important….
    Azi dimineata,trafic infernal in Bucuresti (nimic nou !),,semafor,Piata Romana…..colega de trafic cu mine(eu,doamna cu sofer si masina de serviciu) o tipa ce avea pe volan o carte din care citea cu nesat…..Printr-un gest firesc , de dat pagina,observ coperta,nu-mi vine sa cred…Cartea Noastra….Fac ochii mari,gandindu-ma ca este una din fetele de la intalnire….Am o memorie vizuala buna(cu memoria numelor stau prost – varsta,deh !),deci,nu nu a fost prezenta duminica….Totusi,pret de cateva secunde,devenite apoi minute,traficul s-a naucit de-a dreptul,din cauza tipei cere citea la volan ,uitand ca mai trebuie sa plece de pe loc….
    Super,super m-am simtit ,nu m-am enervat pe trafic,pe nebunia creata in jur….ma mandream ca uite,Cartea Noastra,e citita pe nerasuflate,chiar si la volan !!!!! Si,da,da,da,Alice,da fetelor,atunci,m-am simtit SCRIITOARE,asa cum frumos ne-a spus tuturor,minunata noastra Alice !!!!
    Offfff,doamne,ce sentimente desavarsite ai sadit Tu in inimile noastre !!! Cum,cum sa-ti putem multumi noi vreodata !!!!!
    Simona Radoi,mii de multumiri,tare mult mi-ar placea sa ne auzim,sa ne vedem,sa depanam,sa bem o cafea impreuna…..
    Pisica- camelie,da,da,da,voi vedea lumina si-ti voi raspunde,ridicand lumanarea mea,cu _ Adevarat a Inviat !_la miezul noptii,promit….

    anna 15 aprilie 2009 21:37 Răspunde
  • Draga Alice , multumesc ca existi si-mi permiti sa postez pe al tau blog. Corina draga ,felicitari , ai reusit sa pui in cuvinte si sentimentele mele . Vacanta frumosa , sa te bucuri de soare si mare si te astept in vacanta de vara .
    Roberta , si eu sunt de loc din Petrosani si alte zine sunt din Deva deci sigur ne intilnim.
    Anna in noaptea de Inviere ne voi simti aproape ? vei fi in ginduri mele si te astept la cafenea cind te intorci .
    Va imbratisez , Noapte buna dragelor.

    Ella 15 aprilie 2009 21:38 Răspunde
  • ….ela,rosanne,vi-l trimit pe Cris cu o cafea ,cu cafenea cu tot de e cazul ,cu glume,povestioare de-ale lui,sa va stearga lacrimile !!! Gata !!! Sa nu uitati ca voi sunteti doamne de nota 10 si nu aveti voie sa plangeti,nici sa va lamentati !!! SUS !!!!

    anna 15 aprilie 2009 21:40 Răspunde
  • …Felice,Felice,ce suflet mare esti tu…..
    Ella,sigur,sigur,la intoarcere,bem o cafea impreuna….Trimiteti-ma,va rog,la culcare,fie-va mila……

    anna 15 aprilie 2009 21:44 Răspunde
  • Anna, ce ne-am face fara tine???? Te iubesc, Anna, iti admir pofta de viata, esti un adevarat izvor de energie pozitiva… Tocmai am zambit… Cris cu cafenea cu tot 🙂 Esti o prietena adevarata… Ne vedem pe 27… Rosanne, voi dormi doar jumatate din fiecare noapte… doar ca sa vii si tu…

    ela 15 aprilie 2009 21:47 Răspunde
  • Anna, du-te la culcare !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

    ela 15 aprilie 2009 21:47 Răspunde
  • Va tin de mana. Eu nu pot sa-mi pun masti, sa-mi ascund starile, lacrimile.Ma gandesc la ce-ar trebui sa fac, cum e mai bine, cat inseamna un compromis, si pentru ce sa-l fac, pentru cine…
    Ma credeti ca nu mai zambisem asa, cu ambii ochi, de mult timp pana la intalnire? Ca, de obicei, imi provoc singura un ochi sa rada in timp ce altul plange, sau tace, e inert, gol, inchis.
    Felice, nu-ti dau nimic rau, iti trimit prietenia mea.
    Ela, partenera mea de dureri , mai mult sau mai putin cunoscute…
    Da, Anna, Cris ne mai spunea cate o gluma si o povestioara cand vedea ca noi iar cadem in melancolii si taceri…S-ar satura si el , la un moment dat…
    Nu stiu ce m-as face fara Alice, fara voi, fara locul asta….va multumesc.

    rosanne 15 aprilie 2009 21:55 Răspunde
  • anna… chiar du-te la culcare. esti tu buna cu noi, dar fii mai intai buna cu tine.
    rosanne sa nu te schimbi. eu nu-ti spun sa nu mai plangi, pentru ca lacrimile mai si spala zgura, lestul… vin sa plang cu tine daca ma primesti.
    felice vorbesti tare frumos de orasul meu. stiu ca ne-om intalni candva. nu sper, stiu.

    si va spun noapte buna.
    zile bune sa aveti, drumuri bune sa va fie, truda de drag si bogatie in sufletele voastre frumoase.

    pisica 15 aprilie 2009 22:16 Răspunde
  • Doamne Simona, ce cuvinte minunate ai gasit de la Radu Gyr si cat de minunat ni le-ai asternut aici pe toate! …mi-au deschis ochii mintii…Multumesc!

    Rosanne, stergeti lacrima din ochii minunati si intoarce-ti fata pentru o clipa la ceea ce ai, la cat esti de minunata si de daruita cu harul cuvantului adanc razbatator…iar daca totusi lacrima se va incapatana sa curga, las-o sa-ti ude doar curajul de crede ca dragostea te va imbratisa asa cum doresti inainte ca oboseala sufletului sa te doboare…sunt aici cu tine…

    Anna, tu care imi arati ca dragoastea este cu adevarat karmica, inca ma gandesc la clipele scurte pe care le-am petrecut impreuna si cum trageam cu ochiul de furis la tine, la puterea si caldura pe care o emanai, bijuterii pe care numai o femeie indragostita si iubita le poarta cu ea…si pentru care lucruri si trairi de basm par a fi normale…pentru mine esti un exemplu! ca nu ai renuntat la curajul de a crede…si convins imi e sufletul ca ai avut incercari…si mai mult si mai tare te-as imbratisa…

    Pisica, draga mea cu gheme de matase, nici nu indraznesc sa spun cu voce tare cat de tare m-as bucura sa vin sa te cunosc la Brasov…nici n-as stii cum sa ma comport in fata unei femei care imi arata ca lupta intre suflet si realitati se poate purta si cu eleganta…

    Alyce, pe mine m-ai fermecat din clipa in care am vazut in duminica floriilor cat de mult ii trebuie sufletului tau atat de mare sa se adune intr-o fraza lasata marturie pe o carte…asta mi-a spus multe, iar dupa ce am vazut si forma literelor am inteles ca imi va trebui o viata sa descopar labirinturile fara sfarsit in care te retragi ca o adevarata zeita…

    Corina, Felicie, Gdiana, Dalila tua, Roberrta, Alina G, Monica Radulescu, Marilena, Ioana, Carmen Sofianu, Ema , Simone, Anais, Ela, Cristina Bizu, Ella, Sara, Meninne, Ina, carmen – o cununa de stele pentru voi in noaptea ce se arata la geam.

    Alice, draga sulfetului meu, te port in gandurile mele multe, mari, marunte, in rugaciuni grabite in traficul infernal, in rugaciuni planse la picioarele Fecioarei, in suflet si in lupte asa cum ti-am promis! O noapte cu liniste !

    Soso 15 aprilie 2009 22:36 Răspunde
  • Draga Alice,

    Intradevar n-am citit decit un fragment din ” Dragostea dureaza trei ani”, doar ce-am gasit pe internet.Tare-as fi vrut sa citesc toata cartea….
    Am vazut pozele de la lansare, sinteti minunate. Se citeste emotia si bucuria pe fetele voastre.
    Iti doresc sa ai parte de cit mai multe lansari, si te felicit pentru tot ceea ce faci. Tine-o tot asa!

    Pace sufleteasca tuturor!

    Marilena

    Marilena 15 aprilie 2009 23:43 Răspunde
  • …Rosanne, nu stiu cum se face, dar de fiecare data cand sufletul si ochii iti plang, si eu sunt la fel…”compromisul” a fost cuvantul de ordine astazi..si la mine…Am tot observat ca atunci cand scriai, ma gaseam pe mine…parca scriai despre mine..Si intr-un mod egoist fara sa vreau, exact asta imi alina suferintele..nu ma mai simteam singura cu neputintele mele..sa nu crezi te rog ca e „sa moara si capra vecinului”..nu nu..Pur si simplu, te simteam aproape pentru ca ne legau durerile…
    Roberrta, si eu am cautat la mine in oras o inima rosie, instictiv m-am pomenit in mijlocul bijuteriilor atranate pe suporturi ( eu care nu port bijuterii, nu stiu de ce..imi este deajuns un ceas sau o pereche de cercei)…din pacate nu am gasit..
    ..Multumesc Soso pentru cununa de stele..
    ..va imbratisez sincer..

    Sara 16 aprilie 2009 0:06 Răspunde
  • Dragele mele,

    Nu am scris foarte des aici, desi v-am citit mereu. Am venit la lansare cunoscand doar din revista celelalte castigatoare, nu si pe voi de pe blog, nu pe toate. A trecut atat de repede totul, a fost ca un vis…iar eu am avut emotii foarte mari. Imi pare atat de rau ca nu am reusit sa va cunosc mai bine pe mai multe dintre voi! Sper totusi ca aceasta intalnire sa nu fie si ultima…cu atat mai mult cu cat, dupa, nici macar nu am avut pe cineva aproape cu care sa rasfoiesc cartea si sa ma bucur. Am condus-o insa pe Amalia la gara si am reusit sa bem o cafea, bucurandu-ne ca ne vedem in sfarsit. Noi ne-am cunoscut cu totul intamplator pe net si abia apoi am descoperit ca amandoua am castigat concursul din Tango. Se pare ca…asa a fost sa fie.

    Am schimbat adrese de mail cu foarte putine dintre voi asa ca, daca aveti poze frumoase de la intalnire, va rog mult de tot sa mi le trimiteti si mie pe anda_docea@yahoo.com, cand aveti un moment de ragaz. Ca sa ma identificati, eu sunt blonda cu bucle imbracata in rosu, care lucreaza in televiziune :P. Dar pozele nu trebuie sa ma contina pe mine, vreau sa va am si pe voi!

    A, sa nu uit: am vorbit cu o domnisoara foarte dragutza cu parul scurt si haina bej (cea care, pe blogul lui Ionut, apare in ultima poza alaturi de Alice si Ionut si mai are si doua poze portret). Nu stiu cine e, imi cer scuze, as fi vrut foarte mult sa o cunosc dar am pierdut-o in final. O rog tare mult, daca citeste blogul, sa imi dea un semn…asa cum sper sa vorbesc mai des cu voi toate, in continuare. Noapte buna.

    Anda 16 aprilie 2009 1:38 Răspunde
  • Draga Alice,

    Am incercat sa pun in cuvinte tot ce am simtit legat de acest moment pe care vi-l datorez voua. Asa ca…povestea de mai jos cred ca spune cam tot. Multumesc din suflet si, asa cum ai spus si tu, sa speram ca e doar inceputul!

    Nu mi-am dorit niciodată să devin scriitoare. Am vrut însă, cu mult avânt ÅŸi visare, să fiu un număr aproape infinit de alte ÅŸi alte lucruri. Când voi fi mare. Cuvintele…s-au încăpăţânat să vină singure, multe ÅŸi mereu, colorând, brodând, decupând, poleind, transformând ÅŸi păstrând pentru totdeauna. Aranjându-se după noi ÅŸi noi scheme, mereu nemulÅ£umite de cele perimate. Scrii când nu poÅ£i face altfel sau când nu mai poÅ£i să nu scrii. Cu durere, cu furie, cu nerăbdare, cu disperare. Åži mai ales…cu încredere. ÃŽncredere că vorbele, măiestrit rotunjite ÅŸi discret tivite cu fărâme de suflet, au cea mai mare ÅŸi de nestăvilit forţă din lume.

    Azi nu mai cred în puterea cuvintelor. Nu în cea de a face poveştile să coboare în lumea noastră, de a schimba inimi sau de a întoarce oameni din drum. Cred însă că pot să dureze. Şi, uneori, ca din întâmplare, pot face să se întâmple lucruri minunate.

    Iar cuvintele mele scrise, cele mai alese, cele mai îndurerate ÅŸi cele mai puternice, au făcut ca viaÅ£a mea să se schimbe în Duminica Floriilor. AÅŸa, ca la un început de primăvară ÅŸi de viaţă adevărată. Tango a lansat cartea cititoarelor-scriitoare, cele care, de-a lungul anului trecut, au câştigat concursurile de eseuri ale revistei. Al meu, „Nu ÅŸtiu să mă despart de tine”, apăruse în februarie ÅŸi era o poveste scrisă cu ceva timp în urmă, o împletire a două iubiri, una mai veche ÅŸi una mai nouă, într-un stil care nu pot spune că mă mai reprezintă foarte tare. Dar aÅŸa simÅ£eam atunci. AÅŸa că mi-am răvăşit un pic buclele, m-am urcat pe tocurile de 10 cm ale pantofilor noi ÅŸi, ca absolut niciodată, m-am îmbrăcat…în roÅŸu. Nu o să povestesc nici despre Alice, nici despre fetele pe care le ÅŸtiam doar din revistă, nici despre discursul tremurat, cu privirea în jos ÅŸi cu mâinile încleÅŸtate pe minunăţia de carte. Surpriza care mi-a tăiat respiraÅ£ia a fost aceea că au decis să publice ÅŸi o altă poveste, cea mai dragă ÅŸi mai adâncă sufletului meu, fiind ultima. Ea apare ÅŸi la mine pe blog, se numeÅŸte „West Side Story” (în carte i-au zis „London Beat”). Cea cu aeroportul. Cumva, totul se leagă de zbor…

    Mă uit la carte ÅŸi nu îmi vine să cred că, în ea, între atâtea ÅŸi atâtea poveÅŸti, câteva pagini sunt acoperite de tot ceea ce a dat sens ÅŸi culoare existenÅ£ei mele. De tot ce am simÅ£it ani, nopÅ£i, ore. De tot ce am visat. De tot ce m-a făcut să plutesc sau să vreau să renunÅ£. De…viaţă. Ironic sau nu, cartea se numeÅŸte „Cele mai frumoase iubiri”. Se pare că…ÅŸtiu să iubesc până la urmă 🙂

    Poveştile mele nu au coborât în lumea reală. Nu au schimbat inimi şi nu au întors oameni din drum. Pentru că eroii lor nu le-au înţeles sau poate tocmai pentru că le-au citit printre rânduri. Dacă îi voi mai întâlni vreodată, aş vrea să-i întreb dacă vreo femeie din vreun colţ de lume i-a mai iubit în felul ăsta care dă naştere la poveşti adunate într-o carte. Genul de carte pe care o păstrezi undeva, aproape de suflet, ca să îţi amintească de tot ce poate fi mai senin şi mai uman în noi. Şi pe care, după ce ai copii, o urci tot mai sus pe rafturi, ca să nu ajungă la ea şi să afle, prea devreme, poveşti de casă goală şi nopţi prea singure.

    Eu o ţin încă pe noptieră. Şi, de câte ori mă uit la ea, sunt mai fericită decât m-a făcut vreun bărbat vreodată. De data asta, mi se datorează doar mie.

    Anda 16 aprilie 2009 1:43 Răspunde
    • Ce frumoase sunteti si ce bune, si ce nobile! Spalati cu lacrimile voastre toate pacatele lumii, iar vorbele voastre de dragoste si de tristete sunt randuri de scriitoare adevarate, alaturi de care sunt mandra sa scriu, sa semnez, sa iubesc, sa traiesc. Imi multumiti mereu si eu simt nevoia sa va intorc, inmiit, recunostinta. Pentru ca uneori simt ca dragostea voastra m-a aparat de moarte. De mana cu voi am trecut peste marile mele tristeti, peste deznadejde, peste inghet. Si daca pot sa va aduc si eu macar un dram de speranta, am sa fac orice ca sa va apar, la randu-mi. Va intind mana mea, ca sa trecem impreuna peste prapastiile din suflete. Si va invit sa scrieti, ca sa va eliberati de durere. Asa am facut eu insami, mereu. Scrisul m-a salvat de la moarte si de la decadere. Lacrimile cazute pe hartie s-au uscat in linii nobile si demne. Si m-am intrebat si eu, ca tine, Anda, ce femeie din lume a mai iubit asa de mult, incat sa adune povesti de dragoste in carti, si cum ar putea barbatul pentru care eu am plans scriind cea mai frumoasa poveste a lumii sa ma mai uite vreodata?
      E iarasi noapte adanca… Sunt la redactie, maine revista de mai intra in tipar. Muncim ca nebunii- iubim splendid si de buna voie. Noapte buna. Pe maine. Pe totdeauna.

      Alice Nastase 16 aprilie 2009 2:12 Răspunde
  • somn lin alice, somn lin zeitelor…si sa aveti o zi buna. sa aveti iubire si pace in sufletele voastre atat de frumoase.

    meninne 16 aprilie 2009 3:47 Răspunde
  • Buna dimineata Anda,

    Indraznesc sa iti raspund chemarii. Ce surpriza minunata sa deschid computerul de dimineata si sa vad ca ma strigi…multumesc!

    Din pacate nu am poze, altele decat cele de pe blogul lui Ionut…pe aceastea le privesc si eu de fiecare data cand mi-e prea dor de voi. Ma pregatesc sa fug la birou, dar acolo te voi citi impreuna cu cafeaua mea, si citindu-te si invatand de la tine, voi fi mai bogata…voi toate ma imbogatiti!

    O zi cu soare iti doresc, ca acela din parul tau!
    Soso

    Soso 16 aprilie 2009 6:19 Răspunde
  • Terapia prin scris, terapia prin lectura, terapia prin prietenie…le incerc pe toate, le iau cu mine in noptile intunecate, mult prea intunecate. Cineva spunea ca oamnenii care scriu sunt singuri, dar , scrisul nu-i apanajul singuratatii, si-a dovedit duminica forta divina.
    Deschid cartea si privesc in oglinda sufletelor voastre, va recunosc, va identific. A devenit un gest reflex, acela de a citi pana voi invata pe de rost povestile toate…
    Nu-i drept, dar, recunosc, terapia prin iubire e cea mai eficienta, cea mai frumoasa, cea mai productiva.Si cea mai scumpa.Sufar acum, pe rand, pentru tata, pentru mama, pentru frati si surori pe care nu i-am avut, pentru iubiri pierdute, pentru prietenii inselatoare, pentru gesturi si vorbe de piatra, pentru trecut.Ma bucur cand imi iau copiii in brate, cand ma asez pe banca din parc si ma inchipui la poalele muntelui, cand zgomotul fantanii arteziene imi aminteste de marea involburata, cand pregatesc sendvisuri ca pentru drumetie, servite de micuti la umbra unui foisor de lemn .Ma simt fericita ca pot avea aceasta „abilitate” , de a pasi in partea cealalta a timpului, a lacrimii, a materialului.
    Mi s-a spus ca de aici de fapt imi vin toate suferintele, starile, depresiile.Ca oamenii sunt fericiti gandind simplu si liniar.Altfel nu stiu sa fiu.Si, in dorul meu de munte, de mare, de padure si iubire, am invatat sa ma ascund de relele lumii…apropiind si anuland distanta dintre prapastie si mal.

    rosanne 16 aprilie 2009 8:33 Răspunde
  • Prietene dragi, sunt aici in fiecare zi si va citesc povestile , sunt cu voi – dimineata devreme, sau tarziu in noapte, cum reusesc sa apuc, insa nu lipsesc nicio zi…
    Pisica , cu nume de floare , iti multumesc de gand , de dor, de drag …de mine , de noi !
    Am o saptamana grea la slujba, acasa puiul mi-e bolnav, tristetea mea e tot acolo, nu-mi paraseste sufletul , asa ca, de aceea am cuvinte mute, si vorbe inecate….
    E saptamana mare, as fi vrut ca sufletul meu sa se lumineze, sa se linisteasca , sa-si gaseasca impacarea, dar …..
    O sa merg la inviere, si-am sa ma rog , intai pentru cei ce nu mai sunt printre noi si cu a caror moarte mi-e greu sa ma-mpac (anul trecut de Pasti bunica mea se lupta intre fiinta si nefiinta, iar dupa zile de chin – ne-a parasit….)
    Am sa ma rog, pentru noi cei ramasi sa facem lumea asta mai buna, mai frumoasa…mai a noastra, am sa ma rog , pentru noi toti, si toate – cele ce ne-am dezvelit sufletele, si ne-am privit pe dinauntrul nostru, fara teama de a ne judeca reciproc.
    Imi doresc sa ne tina Dumnezeu impreuna, sa putem construi lumi, cu lumini fara umbre….

    zile curate, zile linistite, zile luminate sa avem cu totii !

    monica 16 aprilie 2009 8:50 Răspunde
  • Rossane, in timp ce scriam comentariul trecut, mi-a fulgerat prin minte-mi imaginea ta, am vrut sa scriu ceva …apoi am sters…acum te-am citit, si recitit si-am zambit cu sufletul…
    da, eu stiu ca nimic nu-i intamplator…
    iti spun numai atat, iti doresc sa-ti sune telefonul si de aceste sarbatori , asa cum a sunat in decembrie, iar la capatul firului sa fie ….cine-ti doresti !

    monica 16 aprilie 2009 8:59 Răspunde
  • Monica, te imbratisez.Acum nici nu stiu daca imi mai doresc sa-mi sune telefonul, pentru ca ma ameteste, ma castiga, simt ca nu-mi face bine, mi-e din ce in ce mai greu…Cateodata il inchid iar peste 10 minute il deschid cu nerabare.
    Te rog sa nu mai stergi, sa-mi scrii, si eu iti voi raspunde, pentru ce ne face bine amandurora.Noua, tuturor, ne face bine.Confirmarea ca nu suntem singuri.Chiar atat de singuri.
    Va imbratisez mereu .Cu gandul la voi, ma pregatesc sa plec in parc…ca doar sunt in vacanta!!!

    rosanne 16 aprilie 2009 9:07 Răspunde
  • Dragelor, dragilor, ce trebuie sa facem ca sa organizam, in vara, o lansare a cartilor Tango la Deva? Eu am licenta in iunie, apoi sunt disponibila si m-as putea ocupa de asta… Ce ziceti?

    Camelia Enachita 16 aprilie 2009 9:11 Răspunde
  • Vroiam sa va scriu zambind, sa va spun ca mi-e bine in vacanta mea…prietenele mele ma rasfata, ne-am plimbat prin Madridul meu drag, prin Toledo – orasul unde acum cativa ani cineva mi-a jurat iubire vesnica, trecand prin aceleasi locuri am retrait zilele acelea pe care le credeam uitate, au revenit imagini, am retrait clipe, am zambit amar…Acum sunt la munte, undeva in nordul Spaniei, maine voi revedea Barcelona si marea…Barcelona pt. mine e cel mai frumos oras din lume! Ador Spania, e locul unde fug cand mi-e greu, e locul unde traiesc de multi ani prietenii mei cei mai dragi, e locul cu cel mai albastru cer din lume…

    Golul din sufletul meu nu poate fi umplut de nimeni si de nimic, ziua plimbandu-ma prin locuri minunate imi tin iubirea de mana, ii vorbesc soptit, mi-e dor de el, mi-e dor in fiecare clipa, il simt cu mine, noaptea ma tine el de mana, uneori ma trezesc brusc si as putea desena conturul palmei lui pe mana mea…

    Alice, Rossane intind in fiecare seara mana libera spre voi…

    Felice, vei ramane speciala in inima mea!

    Corina, Alyce, Ela, Anna, Raluca, Mennine, Pisica, Cristina Bizu, Simona Ioana, Carmen si pe voi toate va imbratisez cu multa caldura! Si spun si eu bun-venit fetelor noi pe care le-am gasit in casuta ta, Alice!

    Cristina Socaciu 16 aprilie 2009 9:37 Răspunde
  • Astazi ma dor urmele cuielor din inima mea. Astazi vad cu ochii mintii, primesc palmele usturatoare si cad in genunchi.Imi acopar cu cearceafuri albe obiectele din casa iubirii, asa cum faci inainte de a o parasi.Pentru ca ea nu te mai vrea…drept stapan.Astazi mazgalesc cu pixul negru numarul de la intrare, sa nu-l mai pot deslusi.Mi-e greu sa plec, mi-e greu sa raman, nu mai e nimeni inauntru, doar eu, in mijloc, privind in amintiri frumoase…
    Astazi plec de acolo, din casa iluziilor, a amintirilor, a iubirii mele.Caci e doar a mea.Plec obosita, inaintez cu gleznele ranite de cele doua jumatati de dragoste, una care ma vrea si una care nu….
    Raspund cu voce calma „la revedere”, cu usurinta, cu presentimentul ca nu va mai suna niciodata soneria.Ca eu nu voi mai fi acolo.Pacat…eu stiu atat de frumos sa iubesc…

    rosanne 16 aprilie 2009 13:38 Răspunde
  • N-am intalnit pe nimeni care sa scrie atat de profund si de coplesitor despre dragoste. Fiecare rand semnat Alice Nastase trezeste in mine toata dorinta de-a iubi si de-a cunoste iubirea.
    Va admir si va iubesc imens.

    Iulia 16 aprilie 2009 13:39 Răspunde
  • Fetelor, voi ma faceti sa plang des.Nu stiu daca SPM-ul meu e de vina, nu cred…Cristina Socaciu esti o fiinta minunata! Bucura-te de soare, de privelisti, de viata.Gandeste-te ca ai trait o iubire magica,ca ai fost privilegiata.Si poate ca, intro zi ,minunea se va repeta.Iti doresc curaj!
    Rosanne, da cearceafurile la o parte! Lasa-ti sufletul liber si dezgolit…Dumnezeu se va indura!
    Sunt cu voi, ma gandesc, va port cu mine.
    Tuturor, o imbratisare calda.
    Eu ,mereu aici.

    Simona Radoi 16 aprilie 2009 14:59 Răspunde
  • Vă îmbrăţiÅŸez cu mult drag,dintr-un oras insorit,inflorit…Am hrănit porumbei,pe-o bancă,la soare …Mi-am sunat prietene dragi,de dor să le aud…Acum,o altă repriză de muncă,apoi hotel,dus,masă,etc..Am „ochit” deja o biserică frumoasă,unde,la ora 18 incepe slujba celor 12 evanghelii…MergeÅ£i si voi…Dzeu ,ne va împlini dorinÅ£ele…Rosanne,vreau să te găsesc liniÅŸtită,ca ÅŸi culoarea ochilor tăi…Åži,nu uita – „NU MERITÄ‚ SÄ‚ PLÂNGI PT NIMENI…IAR CINE MERITÄ‚,NU TE FACE SÄ‚ PLÂNGI…”,nu-mi amin tesc cine a spus asta,dar,MARE ADEVÄ‚R ! Vă iubesc !

    Anna 16 aprilie 2009 15:02 Răspunde
  • Anna, scumpa Anna, esti asa de draga!

    Simona Radoi 16 aprilie 2009 15:16 Răspunde
  • Anna, e o vorba spusa de G. G. Marquez…una din multele scrise si spuse de acest autor…Sa ai o zi superba acolo unde esti tu!

    E lunga poezia, dar e superba!

    Omar Khayyam :

    Sa-ti faci putini prieteni. Din tine nu iesi.
    Caci prea des falsitatea credinta ne-o infrange.
    Cand ti se-ntinde-o mana, nainte de-a o strange,
    Gandeste-te ca poate te va lovi-ntr-o zi.

    Sa nu-ti dezvalui taina din suflet celor rai.
    Nadejdile, – ascunse sa-ti stea de lumea toata.
    In zambet sa te ferici de toti semenii tai,
    Nebunilor nu spune durerea niciodata.

    O, tanar fara prieteni mai vechi de doua zile,
    Nu te-ngriji de Cerul cu-naltele-i festile!
    Putinul sa-ti ajunga, si zavorat in tine,
    Tacut contempla jocul umanelor destine.

    Pe cei curati la suflet si luminati la minte
    Neincetat sa-i cauti. Si fugi de tonti si rai.
    Daca-ti va da otrava un intelept, s-o bei –
    Si-arunca antidotul, un prost de ti-l intinde.

    Renume de-ai sa capeti, hulit vei fi de vulg.
    Dar daca te vei tine departe de multime,
    Uneltitor te-or crede. Cum, Doamne, sa ma smulg,
    Sa nu ma stie nimeni si sa nu stiu de nime?

    Mai toarna-mi vinul rosu ca un obraz de fata.
    Curatul sange scoate-l din gaturi de ulcioare.
    Caci, in afara cupe-i, Khayyam azi nu mai are
    Macar un singur prieten cu inima curata.

    Cel care are paine de astazi pana maine
    Si-un strop de apa rece in ciobul sau frumos,
    De ce-ar sluji pe-un altul ce-i este mai prejos?
    De ce sa fie sclavul unui egal cu sine?

    Cand zarile din suflet ni-s singura avere,
    Pastreaza-le in taina, ascundele-n tacere.
    Atat timp cat ti-s limpezi si vaz, si-auz, si grai –
    Nici ochi si nici ureche, nici limba sa nu ai.

    Nu stie nimeni taina ascunsa Sus sau Jos.
    Si nici un ochi nu vede dincolo de cortina.
    Straini suntem oriunde. Ni-i casa in tarana.
    Bea – si termina-odata cu vorbe de prisos!

    Tarzii acum mi-s anii. lubirea pentru tine
    Mi-a pus in mana cupa cu degetele-i fine.
    Tu mi-ai ucis cainta si mintea ingereste.
    – Dar timpul, fara mila – si roza desfrunzeste…

    Putina apa si putina paine
    Si ochii tai in umbra parfumata.
    N-a fost sultan mai fericit vreodata
    Si nici un cersetor mai trist ca mine

    Atata duiosie la inceput. De ce?
    Atatea dulci alinturi si-atatea farmece
    In ochi, in glas, in gesturi – apoi. De ce? Si-acum
    De ce sunt toate ura si lacrima si fum?

    Batran sunt, dar iubirea m-a prins iar in capcana.
    Acum buzele tale imi sunt si vin si cana.
    Mi-ai umilit mandria si biata ratiune,
    Mi-ai sfasiat vestmantul cusut de-ntelepciune.

    Tu vezi doar aparente. Un val ascunde firea.
    Tu stii de mult aceasta. Dar inima, firava,
    Tot vrea sa mai iubeasca. Caci ni s-a dat iubirea
    Asa cum unor plante le-a dat Alah otrava.

    Anais 16 aprilie 2009 15:29 Răspunde
  • Anna draga, roaga-te si pentru mine caci eu nu mai am nici cuvinte si nici putere. Anul asta, nu am decat lacrimi. Atat. Dar, poate voi invata de la tine din nou sa cred si sa sper, caci te-am simtit buna, generoasa, cu suflet mare si curat.
    Anais, am plans citind poezia ta. Iti multumesc. Este minunata.
    Va imbratisez si va multumesc.

    Felice 16 aprilie 2009 15:42 Răspunde
  • ..buna ziua suflete frumoase!…ROSANNE, oare chiar exista un ritm al iubiri, in care sa nu fii nevoit sa ceri si obligat sa oferi?..Eu mereu cer (pentru ca am atata nevoie, chiar daca mi se pare injust ca trebuie sa cer). Si la fel ma simt si obligata sa ofer, pentru ca am atat de mult de oferit, si imi doresc din suflet ca „el ” sa-mi inteleaga dragostea. Sa inteleaga ca atunci cand nu pot sa ofer altfel, (nefind langa el) ma folosesc pana si de obiecte, mesaje pe mobil, email-uri orice, orice care sa ma ajute sa-i transmit dragoste…
    Incotro sa fugi?..Offf eu fug la prietene, fug aici unde v-am gasit pe voi..dar recunosc ca niciodata nu fug prea departe ( ca sa ma gasesca sigur)..si imi deschid email-ul si telefonul cu gandul ca l-a rapus dorul…”mi-e greu sa plec, mi-e greu sa raman”..cat ma tulbura incarcatura cuvintelor…si cat sunt si eu in rascrucea asta, mai mult decat am vrut mai putin decat am nevoie..Oare nu exista un al treilea drum?..si da e pacat..pentru ca tu iubesti cum scrii, si iubesti cum eu nu am mai intalnit..langa tine mi-e rusine sa afirm ca iubesc..Te admir enorm..
    ..ANAIS vindecatoare poezie..
    ..Imbratisari

    Sara 16 aprilie 2009 16:50 Răspunde
  • sunt aici in fiecare zi, cu sufletul langa voi…in fiecare clipa…nu va scriu pentru ca sunt inca trista, nu vreau sa va incarc cu tritetile mele..caut raspunsuri, ma lupt cu mine, ma lupt si cu indoielile lui…ma lupt cu femeia asta care imi aduce atatea lacrimi….incerc sa nu o urasc, sa nu o judec…e anul marilor iubiri…asta e sigur…
    va strig in gand pe toate…
    alyce tristetile mele sunt acolo cu tot cu lacrimi…sufletul tau ce mai face?
    pisica mea buna mi-e drag sa te citesc…sa te stiu zambind…asa cum mi-e drag sa va stiu zambind pe toate…
    rosanne, cristina bizu, simona ioana, pisica, alyce, anna, corina….va tin de mana si in suflet…pe voi toate….

    dalila tua 16 aprilie 2009 16:59 Răspunde
  • Mi-am zis, ca ma simt datoare sa va spun despre emotile si tacerile mele, cu care m-ati cunoscut. Nu sunt o persoana tacuta prin definitie. Mai si povestesc, va poate confirma asta Simona Ioana. Dar sunt coplesita de sufletele voastre frumoase, de ceea ce am descoperit in voi, intr-un moment in care nu mai credeam in sinceritate, in adevar, in frumusete, in iubire. Doar speram ca exista undeva. Din fata monitorulei imi este mai usor sa va vorbesc, dar atunci cand v-am intalnit pentru prima data, am fost atat de nepriceputa imi a aduna emotile, gandurile, iubirea pentru voi. In viata de zi cu zi, nu sunt chiar asa cuminte (cum a spus atat de frumos Ema mea draga), caci ma invart intr-o lume in care daca nu stii sa iti impui punctul de vedere, ajungi sa fi calcat in picioare. Si incerc sa fiu cat mai eleganta in a-mi exprima parerea, dar nedreptatile si rautatile oamenilor din jur ma fac, uneori, sa uit de ea. Cu voi sunt tacuta, cu voi am emotii, cu voi ma simt inca un copil. Desi mama imi spune de atatea ori ca am crescut, ca sunt mare, ca ar trebui sa ma comport ca un om mare. Ma iertati ca mai mult v-am tacut, atunci cand v-am intalnit, dar pur si simplu sunt coplesita de toata frumusetea si bunatatea ta Alice, de tot ce sunteti voi dragilor.

    alyce 16 aprilie 2009 17:27 Răspunde
  • Va sarut suflete frumoase intr.o seara care miroase a liliac si margaritar, cu mult verde crud si un cer plin de speranta… cu Meat Loaf cantand despre dragoste…cu multe pregatiri care vestesc o Mare Sarbatoare.
    Este atat de frumos azi acest aprilie, incat lumina lui trebuie sa ne invaluie usor, sa ne dea aripi sa zburam… Cu tot mucegaiul intalnit zilnic…Cu toate raspunsurile venite din nedragoste…Cu toate cutitele inrosite care ne ard sufletele…
    Saptamana asta e saptamana iertarii si a sperantei…
    Din bruma mea de speranta va ofer si voua, cu doua maini, nu cu una…

    Nu a fost deajuns

    De.acum nu voi mai sta cu ochii pe ceas
    Nu mai are importanta cum trece timpul.
    Ziua ar putea fi noapte,
    Iar noaptea zi
    Si zilele saptamanii sa.si schimbe ordinea,
    Miercuri, luni, marti…

    Degeaba dupa primavara vine vara
    Si pomii infloriti dau rod
    Si iarba verde creste deasa, deasa
    Si pasari canta, fluturi zboara.n rond
    Si.apoi cad frunze, toamna vine.ndata,
    Iar iarna o asteapta dupa colt.

    Eu nu mai ard caci nu mai am vapaia.
    S.a stins ucisa lent si chinuit,
    De.o dragoste ce nu a fost sa fie
    Impartasita si tinuta strans,
    De patru maini si au luptat doar doua
    Si.o inima si nu a fost deajuns.

    Multumesc pentru randurile voastre!

    Carmen Sofianu 16 aprilie 2009 17:56 Răspunde
  • Ce subiect frumos, Alice! Cu siguranta dragostea este un antiseptic foarte eficient. Cum altfel am accepta atat de multe schimburi intime? Iubirea e frumoasa tocmai prin aceste lucruri. Nu putem iubi fara a ne dori sa-l sarutam nebuneste pe cel iubit, fara sa vrem sa ne bucuram de o baie relaxanta impreuna, fara sa vrem sa facem dragoste. Toate astea presupun mici contaminari reciproce, dar cine mai poate tine seama de ele? Avem nevoie de lucrurile astea pentru a ne simti intregi, pentru ca suntem facuti pentru iubire, pentru ca nu ne mai putem gandi la nimic altceva atunci cand incercam sa ne revendicam dreptul la fericire.

    Bianca 16 aprilie 2009 18:06 Răspunde
  • si eu va pup, dar nu dintre gheme ci dintre oua pe cale sa devina rosii, rosii… :)))
    gand bun pentru tine anda si multumiri pentru ce mi-ai scris pe carticica.
    speicale imbratisari pentru lisa mic, simonaioana (chiar daca nu le poate citi), cristina bizu rosanne, anna, ema, ella, dalila, carmen sofianu, cristina socaciu, raluca, corina, oana (multumesc mult de mesaj), felice, sara, iris, valin, costi, meninne, anais (superba bucatica de frumos ne-ai daruit), simonaradoi, simone, soso, roberrta, monica (multumesc mult)… si bineinteles nu cea de pe urma ci prima silaba din sufletul meu, Alice.
    revin pe seara cu oua… si rad de nu ma pot opri: pisica cu oua??? rosii???

    pisica 16 aprilie 2009 18:07 Răspunde
  • Dragele mele, va salut cu drag de la Deva.

    Monica, sa ma ierti ca am intarziat, te sun in seara asta sau maine, am carti de la Alice pentru tine si pentru Cora. Abia astept a ne vedem.

    amalia 16 aprilie 2009 18:18 Răspunde
  • dragele mele,

    zilele trecute au fost o nebunie, de aceea, desi am intrat pe blog nu am putut scrie. am fost si obosita de ziua ce trecuse dar si de gandurile ce nu-mi mai dau pace.
    la voi majoritatea este Saptamana Mare, va pregatiti pentru zile minunate de sarbatoare.
    Va rog din suflet sa va ganditi si la mine in noaptea de Inviere si in ZIua de Pasti sa ma pomentiti in rugagiunile voastre pentru ca eu, cum v-am mai spus nu stiu sa ma rog, nu am aceasta credinta.

    va imbratisez pe toate din sufet suflet suflet
    sunt intr-o stare ciudata, ba febrila , agitata ba molateca- nici eu numai stiu ce e cu mine.
    Raluca

    raluca 16 aprilie 2009 18:28 Răspunde
  • inca o data va imbratisez tare tare tare- ce frumoase poezii ati scris

    raluca 16 aprilie 2009 18:29 Răspunde
  • amalia, ti am citit randurile in blogul tau. te ador:)

    raluca 16 aprilie 2009 18:32 Răspunde
  • „Fara gres ma purtase drumul
    Spre marginea lumii
    Rascumparare.
    Casa ta cu peretii de piatra
    Astepta un cantec sa se deschida.
    M-am odihnit la poarta
    Fara gand si fara hrana am fost
    Indelung am asteptat porunca
    Izbavirii trupului prin fapta.
    Spune tu, stapan pe timpul nostru,
    Ce cantec e cheia ce deschide
    Usa casei unde-mi aflu
    Rostul.”
    (Eugenia Miulescu, Izbavire)

    Va imbratisez , prietenii mei buni.Cei mai buni…
    Va multumesc.Va tin de mana in tacere.

    rosanne 16 aprilie 2009 19:13 Răspunde
  • Raluca, promit sa ma gandesc la tine in noaptea de Inviere! La voi toate! Si am sa-i multumesc lui Dumnezeu (oare a cata oara?) ca mi-a scos in cale oameni minunati precum Alice si oamenii frumosi de la Tango, mi-a scos in cale Zane si Ingeri precum voi…si sa-i multumesc, pentru familia mea frumoasa (aici te includ si pe tine, a treia sora a mea…Madi, pentru ca sper sa citesti si sa afli si in scris ca te iubesc !)
    Pisica, stiu ca ti-ai facut planuri de numarat iepurasi, si eu…o sa ti le dau peste cap. Desi imi pare rau ca ratez momentul, inima mea nu mai are rabdare sa ajunga acasa la Primavara mea…la mami, sa faca parte din echipa de bucatari vestiti (mai ales eu :))) .
    Uite…in mometul asta mi te imaginez in bucatarie cu mama, bunica, nepotelul si cumnata. Pe mine ma asteapta nepotica mea, careia maica-sa ii spune ca mi-e copie fidela (s-o fi gandit la partile pozitive sau negative…nu stiu 🙂 !) sa pictam oua si sa le punem frunze de patrunjel pe ele (a vazut ea la televizor…cica).
    Spune-mi pe la ce ora preconizezi sa incepi sa numeri iepurasi, si o sa-mi fixez ceasul. Daca numar cu putere, sigur se aude pana la Brasov.

    Ema 16 aprilie 2009 19:50 Răspunde
  • Buna seara, Alice! Buna seara, dragilor!

    Dalila draga, cat de mult as vrea sa vad numai zambete in cuvintele tale, liniste in sufletul tau.Daca nu s-ar apropia sesiunea si daca nu ar trebui sa imi dau licenta, as veni pana la Iasi, sa te imbratisez, sa incerc sa iti alung tristetile, sa te intalnesc, caci tare mult imi doresc lucrul asta. Dar poate ca la vara, dupa ce termin cu tot. Dar pana atunci incearca sa zambesti, sa iti gasesti linistea, te rog.

    Simona Radoi, mi-as fi dorit sa vorbesc mai multe cu tine. Data viitoare, cand ne intalnim, trage-ma de maneca si ia-ma la povesti.

    Raluca, nu te-am mai auzit –citit- de mult. Ce dor mi-a fost de tine.

    Felice, cand te-am vazut pentru prima data, aveai sclipiri in ochi. Nu imi amintesc sa fi vazut vreo lacrima.Te rog, lasa-ti ochii sa iti fie senini, asa cum ii stiu eu. Lacrimile nu ar trebui sa fie pentru cei frumosi, pentru cei buni.

    Anna lui Cris, sa te rogi si pentru mine, te rog.

    Cami, Ema, Anais, Amalia, Carmen Sofianu, Felice, Corina, Rosanne, Cristina Socaciu, Monica, Stefana, Soso, Meninne…pe toate va imbratisez. Va invit la ceaiul meu de vanilie. Parca prea de mult nu ne-am mai baut ceaiul impreuna.

    Buna seara!

    alyce 16 aprilie 2009 20:24 Răspunde
  • Multumesc mult pt.incurajari Simona Radoi! Vreau ca fiecare dintre noi sa traim, sa retraim minunea mult visata, mult dorita!
    Pe prietenele mele triste Rossane si Felice le tin strans de mana si stiu ca intr-o zi ne va fi bine, Cineva acolo sus are grija de noi!
    Pe toate zeitele intalnite aici le imbratisez cu drag! Nu va scriu numele din teama de a nu uita pe cineva, dar va asigur ca va citesc cu emotie pe fiecare dintre voi…

    Alice, tu esti zeita noastra!

    Cristina Socaciu 16 aprilie 2009 21:04 Răspunde
  • Dragelor,buna sa va fie inima,
    La tv Romantica,a inceput acum,povestea Sf Anton,care ,asemenea Sf Rita,fac minuni si azi….
    Sunt la Sibiu,un oras frumos,curat,totul e calm,ca si locuitorii intalniti in cale….
    Am gasit aici,o bisericuta frumoasa in care azi,am intrat prima data…desi nu sunt pentru prima data in oras….
    Am fost in aceasta seara la slujba celor 12 evanghelii….
    Bunica mea(dzeu s-o odihneasca in pace !),ne lua cu ea la toate deniile…..In joia mare,ne pregatea un snur gros,pe care noi,sa facem,la fiecare evanghelie,un nod si sa aprindem o lumanare…..12 noduri,12 lumanari….In fiecare 1 a lunii,de dupa paste,pana anul urmator,aprindeam lumanarea,ne puneam o dorinta,desfaceam un nod…..si eram asigurata ca aveam un an bun,pas cu pas,luna de luna….
    Am ramas cu acest obicei,si iata-ma,departe de casa,cautand un siret,in lipsa de snur,si facand nodurile binefacatoare ale zilei acesteia….
    Am observat ca mai erau persoane care faceau asta in biserica,deci,obiceiul (este un obicei,o traditie din mosi stramosi),este prezent si in Sibiu….
    Da,da,Alyce,sigur ma rog si pt tine,si pt tine Felice,si pt tine Rosanne,Ela,Ella,Dalila,Anais,Camelia,CArmen Sofianu,Simona Radoi,Simona Ioana,Cristina Socaciu,Monica,Stefana,Soso,Menine,Corina,Amalia,RAluca,ADina,ALinaG,Anemari,Ionut,Valin,Costi….nu vreau sa uit pe nimeni,dar,stiti voi,ca sunt baba Anna….deci…
    Ma rog pt Alice si intreaga ei Tara Minunata….pentru Tango si cartile noastre de suflet….
    Sa ne fie bine,sa fim iubiti,sa iubim,sa nu mai vad lacrimi ci doar zambete,sa fiti fericiti,sa fim fericiti….
    Va imbratisez,ma asez cuminte sa ma hranesc cu invataturile SfAnton….

    anna 16 aprilie 2009 21:06 Răspunde
  • draga mea alyce, am fost-sunt foarte ocupata ..cu viata, cu incercarea de a face ceva aici „de capul meu”…dar uneori asa as vrea, cum zicea si amalia …asa as vrea, sa pot sa ma intorc acasa, in Timisoara, sau in Bucuresti sa pot trai si simti din nou romaneste (da da, in ciuda tuturor problemelor), sa pot vorbi tare limba mea sa sa sa…asta este sunt pierduta intre doua lumi, intre doua persoane, intre…
    ma bucur macar ca voi m-ati citit in carte (am semnat cu Delia H.) – celalalt prenume al meu…astept cu asa mare emotie sa va citesc si eu pe voi…astept cartea si in ficera zi- desi stiu ca nu poate ajunge atat de repede, in fiecare zi cand ajunga acasa sper sa o am:)asezata asa frumos pe comoda din hol…si sa va am si pe voi, sa va ating cuvintele…

    ralu

    raluca 16 aprilie 2009 21:25 Răspunde
  • „Si vine noaptea, vine ca un fur,
    Amiezile imi sunt tot mai putine
    Si-i tot mai multa liniste in jur-
    Nu ma-ntreba de unde si de cine…

    Strain imi pare Ochiul care plange
    Prin gandul meu de-a pururea flamand,
    Nici Umbra mea nu o mai pot ajunge,
    S-a-ndepartat de mine murmurand…

    Si vine noaptea si-i atata ceata
    In ochii mei si-n ochii lumii iar-,
    Ce-i dincolo de ea, e Dimineata,
    Ori este cea din urma-n Calendar?!”

    Si vine noaptea – Nicolae Nicoara-Horia

    Ralu, Anna, va iau cu mine in vis.

    Noapte buna, Alice draga-draga. Noapte buna, tuturor.

    alyce 16 aprilie 2009 21:51 Răspunde
  • am revenit.
    cu zambete, cu dor… cu drag si cu oua rosii.
    anna iti multumesc ca te rogi pentru noi. astazi m-am gandit la tine mult. dar imi voi face timp sa te si sun, ca sa ma auzi cu glas cum iti spun asta.
    raluca nici nu trebuie sa ne rogi, eu iti promit cum i-am zis si annei ieri, in Noaptea Sfanta, cand din Lumina voi lua Lumina o sa ridic lumanarea mea aprinsa spre cer. pentru voi. toti. pentru ca voi sa-mi stiti sufletul, sa gasiti calea, mereu, irevocabil, spre inima mea.
    si o sa repet asta si maine si sambata, ca sa nu uitati.
    ema mea, iepurasa mea, o sa numaram cand vrei tu, eu zic ca dupa slujba si nu tare, soptit, pentru ca sufletele asemenea stiu sa auda dincolo de orice oprelisti de timp sau distante. o sa ne auda chiar si raluca, si corina si meninne si amalia, chiar si simona catrina. iar Alice o sa ne zambeasca si celelalte fete din „familia” (ador cum spui tu asta) o sa ne recunoasca.
    lisa mic chiar mi-era dor de un ceai cu tine.
    maine pun de o pasca (fara aluat) si prajituri… asa ca pe seara inventam o azima de zane…

    pisica 16 aprilie 2009 21:57 Răspunde
  • Buna seara, Zeite dragi…

    Am intrat sa inspir parfumul de liliac proaspat de la Carmen Sofian, apoi am adulmecat vanilia din ceaiul lui Alyce, parfumul de vacanta al Corinei cu care am aceleasi radacini, ca si cu Ella ( am aflat tresarind de bucurie asta..) , starile fluctuante ale Ralucai pe care le exersez si eu, ades fara sa vreau, apoi am numarat cu Anna nodurile din snurul bunicii, mai apoi, in gand, i-am amintit lui Felice ca numele ei inseamna Fericire si as vrea mult ca lacrimile ei sa fie doar de fericire, am rezonat cu tristetile Dalilei si i-am soptit incet lui Rosanne ca ochii ei poarta nuanta cerurilor si pana ce si ele lacrimeaza uneori, m-am gandit si la Pisica cu oua rosii azi, in mijlocul familiei ei, privind in gol, din timp in timp cu gandul chiar la…noi, am tresarit de bucurie la cuvintele Cameliei care ne propune sa ne vedem la cetatea Devei, simtind-o si pe ea atat de aproape…

    V-am citit cu mare drag, nu vreau sa uit pe nimeni, desi sunt foarte atenta si-mi fac cuminte recuperarile, bucurandu-ma de la prima ora de randurile lui Alice, scrise la ceas de taina si de truda..ptr. noi. Alice, azi am purtat „inima ta” si am zambit ca si cand detineam cel mai mare si drag secret…

    Reverente cu admiratie ptr. voi. Sa aveti o noapte frumoasa..

    Roberrta 16 aprilie 2009 22:12 Răspunde
  • soso, draga mea, nu ti-am spus cat esti de frumoasa in poze si nici cat m-as bucura sa ne vedem. dar spune-mi ca stii. ca sufletul meu ti-a spus asta atunci cand ne-am cunoscut intaia oara, din vorbele scrise…
    felice, rosanne… sunt cu voi. cu tristetile sau bucuriile voastre, cu lacrimi sau zambete…
    dalila si de tine sunt prinsa ca intr-un inel si strig lumii ca mi-e bine.
    sara, draga mea, teoria mea este ca a iubi este intotdeauna egal cu a darui. e doar felul meu de a fi. iubesc si nu cer nimic in schimb si tocmai asta imi da putere de zambet si de mers mai departe… si va promit intr-o zi continuarea povestii… v-o datorez.
    Alice… tie iti aduc un zambet negru ca mine… de drag. de dor.

    pisica 16 aprilie 2009 22:22 Răspunde
  • Va imbratisez din coltul in care m-a impins iubirea, dupa ce am ametit in urma rotatiilor ei, cand la stanga , la dreapta…Ma tin de perfectiunea unghiului de 90 de grade si incerc sa-mi opresc bataile mult prea rapide.Nu-mi doresc nimic, nu pretind, nu actionez din obligatie, nu ma conformez…raman eu, cu inima mea taiata in rotunjimile ei pentru a incapea in marginile drepte ale peretilor.Mi-e bine, mi-e un senin fortat, cu albastru de vitralii, cu semne amestecate, cu litere pe verticala, venite din lumea babilonului meu sufletesc.Arunc cojile presate pe care mi-am obosit gandurile si inchid ochii. Mi-i deschid in palmele copiilor mei. Si-n gustul prieteniei voastre.

    rosanne 17 aprilie 2009 11:46 Răspunde
  • in Vinerea Sfanta nu va spun decat ca mi-e sufletul jale, mi-e sufletul rana. ma port pe Drumul Crucii din suflet si va spun: Iisus a avut o cruce de lemn si o inima de aur. in lume sunt acum o multime de cruci de aur si de inimi de lemn.si va indemn astazi, la biserica, in case, in suflete, oriunde veti fi si orice veti face sa va fie crucile de lemn si inimile de aur.
    sa va ajunga Sfanta Sarbatoare cu inimile curate.
    ne-om regasi cu bine la ceas de Lumina, ne-om regasi cu drag la ceas de poveste…
    sa aveti sarbatori frumoase!

    pisica 17 aprilie 2009 13:52 Răspunde
  • E ceva vreme de cand cunosc aceasta stare in preajma Invierii Domnului. Lumina nu-mi pare lumina, intunericul e dureros. Oamenii imi par personaje de film, reci, printre care ma strecor invizibila, fara tinta, fara motiv. De fapt, eu nu exist. Iuresul evenimentelor legate de sarbatoare nu ma atinge, ma alunga departe intr-o lume fara culoare si miros, nu ma vrea sau eu nu-l vreau. Pentru cateva zile nu exist. Nu simt, nu doare, nu respir. Nu ma pot scufunda nici in amintiri, nici in planuri de viitor. Timpul se opreste in loc, in noaptea in care am implorat divinitatea si nu m-a ascultat (sau m-a ascultat, dar eu n-am putut sa inteleg), in noaptea in care pamantul nu m-a inghitit, in lumina orbitoare a soarelui care nu m-a ars, in clipa care m-a lasat vie. Si daca m-as arde cu fierul rosu n-as simti durerea acum. Mi-e sufletul impietrit de neputinta, de neintelegere, de strigat. Sunt prinsa intr-un cosmar, ca o scoica pietrificata, stransa intr-un bolovan din care nu va mai gasi niciodata marea. Totul trece si ma trezesc traind si iubind din nou. Intai cu rusine, apoi cu patima si la urma cu recunostiinta. Ma surprind inspirand prin toti porii aerul de primavara si visand la clipa cand ne vom revedea. Pentru ca stiu ca acea clipa exista. Stiu ca ingerul meu, oricat de ocupat, va veni sa ma mangaie atunci cand voi fi vrednica, cand nici o umbra n-o sa-mi intunece fericirea, cand voi urca muntele si voi striga sa se-auda departe, cand voi avea curaj sa spun „te iubesc”. Dar pana atunci am zilele mele de nefiinta, de subpamantean, de inexistent..

    Monica Radulescu 17 aprilie 2009 13:56 Răspunde
  • Christos a înviat (A. Vlahuţă)

    Si-au tremurat stapanii lumii
    La glasul blandului profet
    Si-un dusman au vazut in fiul
    Dulgherului din Nazareth!

    El n-a venit sa razvrateasca
    Nu vrea pieirea nimanui;
    Descult, pe jos, colinda lumea
    Si multi hulesc in urma lui.

    Si multi cu pietre il alunga
    Si rad de el ca de-un smintit:
    Iisus zambste tuturora-
    Atotputernic si smerit!

    El orbilor le da lumina,
    Si mutilor le da cuvant,
    Pe cei infirmi ii intareste,
    Pe morti ii scoala din mormant.

    Si tuturor de o potriva.
    Imparte darul lui ceresc
    Si celor care cred intr-insul,
    Si celor ce-l batjocoresc.

    Urasca-l cei fara de lege…
    Cei pasa lui de ura lor?
    El a venit s-aduca pacea
    Si infratirea tuturor.

    Din toata lumea asupritii
    In jurul lui s-au gramadit
    Si-n vijeliile de patimi
    La glasul lui au amutit:

    „Fiti blanzi cu cei ce va insulta,
    Iertati pe cei ce va lovesc,
    Iubiti pe cei ce-n contra voastra
    Cu vrajmasie se pornesc”…

    pisica 17 aprilie 2009 14:05 Răspunde
  • La Pasti – George Toparceanu

    Astazi in sufragerie
    Dormitau pe-o farfurie
    Necajite si manjite
    Zece oua inrosite.
    Un ou alb abia ouat
    Cu mirare le-antrebat
    „- Ce va este fratioare
    Ce va doare?
    Nu va ninge
    Nu va ploua
    Stati gatite-n haina noua
    Parca, Dumnezeu ma ierte
    N-ati fi oua…”
    „- Suntem fierte!”
    Zise-un ou rotund si frez
    Langa pasca cu orez.
    Si schimbandu-si brusc alura,
    Toate-au inceput cu gura:
    „- Pan’ la urma tot nu scap”
    „- Ne gateste de parada”
    „- Ne ciocneste cap in cap
    Si ne zvarle coaja-n strada”
    „- Ce rusine! Ce dezastru!
    Preferam sa fiu omleta”
    „- Eu, de m-ar fi dat la closca,
    As fi scos un pui albastru”
    „- Si eu unul violet”
    „- Eu mai bine-ar fi sa tac
    Asa galben sunt, ca-mi vine
    Sa-mi inchipui ca pe mine
    M-a ouat un cozonac!”

    Paste Fericit! Lumina si iubirea sa va calauzeasca pasii, si poezia lui Toparceanu sa va faca sa zambiti!
    Va imbratisez cu drag.

    Ema 17 aprilie 2009 14:19 Răspunde
  • Din ochii mei s-au scurs de atatea ori ploi sarate, izvorate din inima mea rupta in bucati colturoase, din sufletul meu insangerat, cu care am vopsit in dimineata asta cele mai rosi oua. Si am inundat noptiile, si am suspinat in gand peste zi de teama ca soarele sa nu moara inecat in lacrimile mele. Dar astazi, in ochii mei am zarit un curcubeu stralucitor, rasarit din sperante, din credinta. Si mi-am poruncit sa nu mai clipesc, de teama ca odata ridicandu-mi ploapele, el se va rataci in negrul ochilor mei. Si mi-am zis ca nu voi adormi, de frica ca el sa nu se piarda in tacerea noptii, printre norii de maine. Imi imbratisez tristetile, ca si cum ar fi prietenele mele dragi, iar cand fericirea incearca sa mi se prezinte, imi pare atat de straina incat nici nu ii intind mana. Dar astazi imi intind bratele spre ea, o strang la sufletul meu, in speranta ca nu ma va parasi din nou.
    Va imbratisez pe toti, in culori.

    alyce 17 aprilie 2009 15:26 Răspunde
  • Familie draga,

    Va urez sa aveti sarbatori cu bucurie, cu liniste in suflet, alaturi de cei dragi. Lipsesc pana luni, dar va iau cu mine in gand si in suflet. Nu o sa va numesc, de teama sa nu uit pe cineva. Va multumesc inca o data pentru tot ce mi-ati daruit, pentru povestile frumoase, pentru speranta si incredere.
    Va imbratisez tare, tare.

    Felice 17 aprilie 2009 16:12 Răspunde
  • Am terminat si eu cartea in sfarsit si asta pentru ca am citit o in doze mici .Au fost povesti ce m au frapat povesti care m au intors pe dos,unele in care m am regasit altele ce m-au facut sa plang,sa rememorez…..a fost o doza de iubire si suferinta in egala masura pe care o sa o port mereu cu mine.Culmea a fost ca am citit si recitit povestioara mea si pentru prima oara chiar sunt multumita de ce a iesit.

    Sarbatori fericite tuturor si multa , multa iubire!

    Ioana 17 aprilie 2009 17:00 Răspunde
  • draga rosanne, iti multumesc pentru declaratia de prietenie ce ne-o adresezi, zana frumoasa cu ochi magici:) (un zambet duios).
    Monica Radulescu- ti am trait si eu stare, o traiesc si acum din cand in cand…tu ai descris o insa asa de frumos
    Ema, iti multumesc pentru ganduri, pentru cuvinte si ca te vei gansi (si) la mine in noaptea de Inviere.
    alyce- trista mea duioasa mea, mi e ciudat de dor de tine si nici macar nu te-am auzit, nu ti am auzit vocea.
    Felice- sarbatori fericite
    Ioana – mea cu nume drag mie, abia astept cartea!!!! sa va citesc si eu:) Sarbatori Fericite

    Sarbatori Fericite tuturor, Sarbatori fericite pt Alice si pt redactie!

    Eu ma voi duce aici in oras la biserica ortodoxa- e primul an in care ma duc e primul an in care simt o nevoie cumplita de a ma duce, de a ma ruga, de a ma alina!

    Dragele mele, Sarbatori Fericite!

    raluca 17 aprilie 2009 17:55 Răspunde
  • am venit sa va imbratisez pe fuga. azi miros a sarmale si a vanilie. am iesit dintre prajiturile pe care ador sa le fac, la gandul bucuriei celor drag, doar ca sa va simt, sa va scriu ca sunt aici, cu voi.
    lisa mic… sunt cu tine. si mi-e dor de simonaioana…
    ioana zambesc spre tine cu drag. si eu mi-am citit si recitit povestea, ca si cum nu ar fi a mea… candva o sa va spun si continuarea ei.

    pisica 17 aprilie 2009 18:41 Răspunde
  • Si ca de fiecare data, noaptea mea izbucneste in plans, para asa mi-e dat mie sa fiu cea mai singura si cea mai trista femeie a noptii. Inserarea imi alunga zambetele, imi ia sclipirile din ochi, si uneori ma intreb daca nu cumva functionez pe baza de energie solara, si nu vitala. Se scurg zilele picurand, si parca totul in jurul meu este amortit, este gol, este nimic. Ma simt ca un creion neascutit, incapabil sa mai spuna ceva. Si raman asa, tacuta, in bataile notpii, in mirosul dulceag al vaniliei pisicii, cu tristetile Monicai Radulescu si a Dalilei de mana, repetandu-mi obsesiv in minte cuvintele Emei mele dragi, in incercarea de a pastra speranta si credinta, cu Ralu draga si Simona Ioana langa inima mea, infasurandu-mi pe mana bratara prieteniei Rosannei, in rugaciunile Annei, cu tine Alice inchisa in sufletul meu, pentru totdeauna. Singura in noapte, cu iubirea mea, pentru voi toti.

    alyce 17 aprilie 2009 21:09 Răspunde
  • Sunteti in sufletul meu si va port cu mine in noua casa, in noile ganduri, vise , dorinte. Va voi purta si maine, cu lumina in inima, ma voi ruga pentru sufletele voastre bune si va voi imbratisa, de departe, pe fiecare in parte.
    Dumnezeu sa ne dea tuturor liniste si iertare!…

    simone 17 aprilie 2009 22:22 Răspunde
  • In tarziul noptii trecute, am sfarsit de citit cele mai frumoase povesti de iubire, de dragoste, de viata, si vin sa va spun din tot sufletul – FELICITARI – pentru tot ce-ati asezat acolo, si va multumesc pentru ca m-ati facut partasa cumva, la existenta voastra , ce pe alocuri este si-a mea…Sunt vremuri apuse , de cand n-am mai reusit sa fac introspectii in mine… in noaptea trecuta ati reusit sa faceti minuni…voi si povestile voastre ….ale noastre, ale celor care simtim la fel.
    M-am bucurat s-o regasesc intre copertele cartii pe , Camelia Vasiliu si povestea ei de viata traita…Multumesc Camelia pentru tot ce-am impartasit candva , intr-un tarziu al toamnei trecute, imi doresc sa traim anotimpuri impreuna, noi toti cei de aici..
    Multumesc Alice, penru ce-mi esti……am citit cu emotie, fiecare cuvant, fiecare litera ce-ai asezat-o pentru mine…iti multumesc cu toata inima mea, la fel de mare si rosie ca a ta, suflet pereche.
    Si eu, ca si Pisica noastra, ma intorc in bucatarie, la pregatit bucate alese, pentru cei dragi mie de aproape sufletului meu , dar si pentru cei de departe mie, reintorsi cumva ca printr-o ” minune ” la sentimente mai bune, mai intregi, mai profunde…
    Va fi invierea Domnului, si trebuie sa invat sa iert, sa uit, sa ma impac cu mine , cu ei, cu noi , si ale noastre lumesti…

    Paste fericit, cu liniste, cu dragoste, cu iubire, cu impacare !

    va imbratisez pe toate-mpreuna , si pe fiecare in parte, cu drag, cu dor – de voi

    monica 18 aprilie 2009 9:04 Răspunde
  • Lumina din Noaptea Sfanta sa va calauzeasca pasii pe drumuri pline de dragoste, sa aveti tot ce va doriti, sa fim impreuna de-a pururi!
    Alice, tu esti cea ce ne-a adus laolalta ,iti multumim si te pretuim oriunde am fi!
    Va doresc, din inima, Paste fericit!
    Va strang in sufletul meu!

    Simona Radoi 18 aprilie 2009 10:03 Răspunde
  • Oricat am incercat, sa caut, sa-mi stabilesc un alb sau negru in viata, am bajbait mereu printre toate culorile lumii. Si am cunoscu oameni care m-au dezamagit, risipind speranta cu speranta, nedejde cu nadeje, si am intalnit persoane pe care le pretuiesc si le iubesc, cele fara de care nu as fi capabila sa merg mai departe, cele care ma sprijina si imi dau puterea pentru a doua zi, si am ratacit prin iubiri, pe care le-am crezut atunci pentru toata viata. Si uneori mi-am pierdut speranta, si alteori mi-am zis ca asa trebuie sa se intample, si de cele mai multe ori m-am avantat, iar, legat la ochi, in cele mai fara de liman drumuri. Si am cautat raspunsuri, si am cerut socoteala, si am adresat intrebari. Dar nu am incetat sa ii iubesc pe cei din jurul meu. Azi nu mai cer nimic. Azi port cu mine nadejdea, ca Lumina ce o vom primi in noaptea asta, dincolo de ceara topita a lumanarii, ne va arata drumul spre iubirea vrednica, ne va umple sufletul de speranta si inima de credinta. Sarbatori fericite, pline de liniste si iubire, Alice draga-draga, si voua iubitilor mei!
    Iti multumesc Alice, pentru a mia oara, pentru frumusetea ta, pentru tot. Si voua dragilor, pentru sufletul vostru minunat, pentru ca mi-ati fost alaturi in fericiri si tristeti.
    Va multumesc, va iubesc! Paste fericit!

    alyce 18 aprilie 2009 10:13 Răspunde
  • —— –Fii recunoscator celui ce te-a vatamat,pentru ca ti-a otelit vointa !
    Fii recunoscator celui ce te-a inselat,pentru ca ti-a largit orizontul cunoasterii !
    Fii recunoscator celui care te-a abandonat ,pentru ca astfel te-a invatat ca nu trebuie sa depinzi de nimeni si de nimic niciodata !
    Fii recunoscator celui ce te-a doborat,pentru ca astfel ti-a intarit capacitatile !
    Fii recunoscator celui ce te-a dojenit,pentru ca astfel ti-a sporit intelepciunea !
    ….Si destinul,sau ceea ce numim noi asa,ba ne-a dojenit,ba ne-a vatamat,ba ne-a abandonat,ba ne-a doborat….
    Incerc sa fiu recunoscatoare destinului meu,pentru ca astfel mi-a largit Universul cunoasterii…
    M-a invatat ca nu trebuie sa depind de nimeni si de nimic…
    Mi-a intarit capacitatile…
    Mi-a sporit intelepciunea…
    Fii recunoscator tuturor celor care te-au invatat si te-au desavarsit !!!! —–

    Va multumesc voua,celor ce mi-ati intins mainile,sufletul,dragostea…..
    Va doresc,de departe,Paste Fericit !!!
    Desi muncesc azi,si maine,si in fiecare zi,pana la o binemeritata vacanta in jur de 1 mai,ma alint cu mirosul cozonacilor din casele voastre….
    Va imbratisez cu drag…

    anna 18 aprilie 2009 10:45 Răspunde
  • dragile mele ce mirositi a „acasa”, va imbratisez din suflet, va doresc inca odata zile minunate si cu lumina.
    simone …in noaptea asta, te rog si pe tine sa te gandesti la mine asa cum le-am rugat si pe celelalte si te rog sa saluti (din nou:) ) intr-o noapte asa de speciala orasul meu de suflet si iubire…

    raluca 18 aprilie 2009 10:53 Răspunde
  • Draga Anna, iti multumesc inca o data pentru randurile tale.
    Parca le.ai scris special pentru mine.
    Va sarut suflete frumoase si va urez Paste fericit!

    Carmen Sofianu 18 aprilie 2009 12:17 Răspunde
  • Paste fericit!
    Lumina Sfanta a Invierii sa va patrunda in suflet si sa va lumineze zilele cevor sa vina.

    gdiana 18 aprilie 2009 12:23 Răspunde
  • Bun gasit dragilor, iubiti nespus.
    Nu v-am uitat, insa mi-am stapinit dorinta de a fi cu voi acum in Saptamina Patimilor.
    In aceasta Sambata , cea mai mare de peste an, in ceasurile ei grele, va rog umil, sa-mi iertati ce v-am gresit, caci cu siguranta am facut-o;
    Raluca, draga noastra, voia ta si a tuturor e implinita; Stiu ca v-am ramas dator cu citeva raspunsuri, vi le voi da incepind din Saptamina Luminata. Am primit de la fiecare din voi nemasurat de mult bine si am incercat la rindul meu, umil, sa fiu alaturi cu o vorba si cu sufletul, mai mult nu este ingaduit, caci eu sunt doar un om simplu, iar lucrarea buna este numai a Lui. Sprijinitorul sufletelor si a trupurilor noastre este numai Dumnezeu.
    Sa laudam pe Tatal, pe Fiul si pe Sfintul Duh, caci numai Dumnezeu in Prea Sfinta Treime este Calea, Adevarul si Viata.
    Atoatetiitorul lumii nu va lasa lacrimi si durere, cu siguranta biruie moartea.
    Ma indrept catre Lumina Lina a serii, izbavit de tulburare si ingrozire, astept pentru sufletul meu Lumina cea Adevarata.
    Bucurati-va Domnul este cu noi.

    Valin 18 aprilie 2009 12:51 Răspunde
  • COLIERE
    (Scrisoare de dragoste )
    ……..Demult,alegeam din gramezi de vise,giuvaerele potrivite gustului meu…
    alternam boabele de fildes cu chihlimbarul oval,perlele argintii cu firul de aur ,marcand gatul pre lung si prea alb si dandu-i dimensiuni comune dar si neobisnuite in acelasi timp de vietate si de statuie.
    Adunam scateierile ochilor tai in firul de aur,gelozia in ovalul de chihlimbar,sinceritatea in micile sfere de perle si de fildes.
    Sori insirati pe un fir de in…
    Reci,alunecau permanent pe gat ca niste refrene ale melodiilor ochilor nostri….
    In margelele naturale ,neregulate de jad verde inchis,ascundeam speranta mea in mai bine…
    Uneori eram mahnita fiindca speranta imi era frecata in rotunjimile de jad,cu luciu sticlos.
    In nervurile bej de pe colierul din colti de fildes imi tainuiam indoielile…
    Cand eram tulburata si nu-mi gaseam locul,puneam colierul din sticla de Venetia,negru,stropit cu albastru,verde si auriu,care arunca raze tainice…
    In margelele sculptate in lemn parfumat de arbore exotic cu cele mai diverse nuante de castaniu,tainuiam credinta mea in tine…
    Uneori,din cutia de alb si parfumat lemn de santal,plina cu superbe imitatii multicolore,alegeam un sirag fara o semnificatie precisa,din care trageai concluzii pripite pe care le inchideai in recipiente cu dopuri ceruite.
    Nu vei fi banuit nicicand ca vuietul colierelor din scoici si cochilii,culese de pe indepartate tarmuri de oceane,ere amplificat de cel din pieptul meu….
    Mai aveam un sirag mov liliachiu,mai luminos decat cel din irizata sticla de Venetia,pe care alternam plenitudinea,nelinistea si seninatatea.
    Un altul era faurit din petale de sinnguratate,din boare de elan infrant si din teama de ascunse legi ale naturii.
    N-ai prea luat in seama colierele mele.
    Stiai ca, in disonanta cu imginea noasta despre ele,cu vremea unele pietre pretioase prind usoare pete,ca rotunjimile lor sunt si fragile,mai ales cele din sticla de Venetia….
    Poate ca nu te-ai uitat la boabele de perle,ca sa le poti ignora pe cele de durere.Poate n-ai presupus ca aveau o semnificatie anume.
    Anii m-au invatat sa-mi alcatuiesc colierele….
    Asa ca azi,voi injgheba pentru noi,doua giuvaere,doua simboluri..
    ……….Numai pentru mine,azi,voi alcatui o salba din setea cu care imi cautam fericirea,in vreme ce amenintarea neizbanzii,ca o umbra,plana deasupra mea….
    Cu momentele mele de deruta cand ma rataceam prin strazile intortochiate ale orasului meu instrainat ,negasindu-mi propria locuinta…..
    Cu codurile sociale devenite catuse,pe care n-am avut taria sa le frang….
    Cu momentele mele de angoasa,cand,cautand o adresa intr-un oras necunoscut n-am intalnit decat oameni cu figuri descompuse fugind de groaza ciumei…..
    Imi amintesc deseori cum,in timpul alergarilor mele nauce ,alaturi de oameni hazi cu parul zbarlit si cu fete deformate,vedeam cazand caii de la trasurile lor sau,devenite inutile erau abandonate masinile…..
    Si nimeni nu-mi putea raspunde la intrebari si nimic nu putea sa -mi potoleasca frica….
    Cu fetele dezgustatoare ale monstrilor din visele mele,care -si schimonoseau fetele hidoase si amenintau sa ma sugrume….
    Cu dorintele contrariate si cu regretele anilor tineri,imbibati de percepte morale care-mi creasera doar iluzii …
    Cu tristetea care-mi imbiba fiinta,prinzandu-mi oasele in inclestarea ghearelor ei…Cu zilele,lunile si anii cand plimbarile prin vant si prin ploaie ma frigeau,iar imaginile tale ma ardeau…
    Cu capriciile mele si indiferenta mea simulata care mascau duiosia cu care te gandeam si te simteam…
    Cu toata durerea dragostei mele lipsita de suflul sperantei…
    Cu deprimarea data de pierderea gustului de viata….
    Cu ranile interioare produse de strigatul mut al celor grav bolnavi….
    Cu sfasietoarea suferinta incremenita a constiintei stingerii vietii…
    ………Doar pentru mine ,azi,voi alcatui o salba din sfiala si nesiguranta….
    Din adieri de spaima care planeaza intr-un oras pustiu si din teama de duhurile noptii si de jivinele ei…
    Din ochii stralucitori de neliniste ai unei cete speriate de seceta sau din ochii disperati si dezumanizati ai unei gloate infometate…
    Din permanenta mea teama fata de legile inevitabil funeste ale naturii de care constant sunt dominata si obsedata….
    Din deruta pentru destinul nostru tragic,din prabusirile sufletesti provocate de lipsa de curaj in fata mortii…
    Din deznadejdea din fata stingerii inexorabile…
    Din rezonantele umbrelor sufletului meu si din febrilitatea nelinistilor sale…
    Din acel gol interior coclit care te determina sa-i aprobi pe sinucigasi…
    Din presimtirile mele rele si din panda din fata necunoscutului…
    Din darele de blazare cu care-mi tarasc pasii…
    Din cateva imagini instrainate ale fiintei dragi…
    Din fiorul unui stol de sentimente ranite si speriate,din sunetele nazuintelor mele ruginite…
    Din cel al pierderii irevocabile si inutile a unui timp ce fusese doar al meu…
    Din stangacii,esecuri si lamentari…
    Din dialogurile si oscilatiile launtrice ale muteniei mele….
    Din incordarea nascuta din hotararea de a nu te mai vedea….
    Din toata groaza cosmarurilor de noapte si de zi, picurata
    in sange si in nervi….
    Din tensiunea iluzoriilor dar permanentelor asteptari tarzii si din dorinta dorului otravit…
    Din momente de gelozie si permanenta insingurare….
    Din imagini care separa uneori iremediabil pe cei ce se iubesc…
    Din anii mei singuri si tristi carora le-am ascultat pocnetele peretilor goi si le-am impartasit tristetea lipsei lor de noroc…
    ………M-ai intelege daca as putea sa infirip un colier din scrumul durerii ce mi-a incendiat mintea si inima….
    Din imagini de negru gol interior si din rumegusul deziluziilor mele….
    Din zgomotele cu care-mi loveau creierul peretii caselor prabusite la simpla mea trecere pe ulitele intunecate ale cosmarului si provocate nu de flacarile gramezilor de puzderii ci de cele ale intunecatului carbune milenar….
    Din vartejuri de nebunie,fiice ale dragostei mature,care-ti contopesc fiinta,sau din trombe de scepticism si de blazare,tivite cu gust de moarte – clinchete ale prezentului…
    Din scrupule care mi-au alungat multumirea….
    Din imaginare inclestari cu demonii nesigurantei,ai incertitudinilor….
    Din pierderea dorintei mele de fericire….
    Din minutele pe care,in noptile de insomnie,le simteam muscand din trupul meu si pe care le auzeam cum picurau inutile….
    Din acea durere cutremuratoare de a trece pe langa omul cel mai drag ca pe langa un strain…
    ………Ca sa traiesc normal,incerc sa ignor raul meu de inaltime si sa nu ma uit pe geam de la etajul 10,sa trec pe langa un cimitir si sa nu vad imparatia mortii,sa stau langa tine ,dar sa nu ma gandesc la distanta care ne separa …
    ……….La siragul meu cu sclipiri de minereu inchis,voi adauga drept compensatie fosnetul gesturilor de tine uitate si sunetele crampeielor de cuvinte spontane sau retinute,care se rasfata in poienile luminoase ale inimii mele……
    Cele cateva versuri izvorate in apropierea ta,tainice imagini care apropie pe cei ce se iubesc…umbrele siluetei tale si mersul tau domol….scanteierile ochilor tai profunzi,dureros de duiosi si dureros de dragi,bucuria ca existi si ca ai desteptat in mine prelungi si grave acorduri de orga.
    ……….Zanele mi te-au menit intr-o frumoasa zi de sarbatoare….
    Si fiindca erai al meu si te cunosteam dintotdeauna fara sa te fi vazut,te-am cautat fara incetare,cu ardoare si melancolie,cu optimism si tristete,dar te-am gasit intr-un tarziu ,din intamplare.
    Imi apartineai atat de mult,incat parca nu mai existai in afara fiintei mele…
    Dar in apropierea ta,incercand toata gama afectiunii,imi aparam tainele cu cascade de vorbe banale si inutile…
    ……….Cu penita muiata in puritatea si coloritul curcubeului de dupa furtuna,iti voi contura cel mai frumos poem de iubire…
    Din fascicole de simtaminte,izvorate din fluidul care ma tine strans inlantuita de tine,as vrea sa-ti alcatuiesc un colier…
    ……….Un colier pentru tine,cu miez de amarui muguri de pin si cu multicolore sclipiri de curcubeu…..
    Cu petale de nu-ma-uita stropite de roua si atinse cu saruturile mele inveninate….
    Cu nuantele hainelor pe care le imbracai….
    Cu nelinistile inimii mele,izvorate din dorurile ei tainice….
    Cu afundurile insorite ale psihulcului meu care revarsa in mine bucurie,amestecata cu fiori de nelinisti….
    Cu stropi din constantul meu foc launtric-imaginea dizolvata involuntar in retorte tainice ale sufletului meu….
    ………Pe un fir invizibil de otel as pune tot vuietul meu interior,tot freamatul fara de nume al tulburarilor mele,toata taria imaginatiei mele,tot echilibrul seninatatii,toate stradaniile cunoasterii…
    ………La mijloc m-as aseza pe mine-farama de bucurie neingradita de oprelisti,melodie emanata de sunetele implinite…
    Pe un fir suflat pe pulbere transparenta de gheata polara,as vrea sa insir stropi de struguri chihlimbarii plini de parfumul toamnei mele si stropi grei de dor tiviti cu vise adunate in asteptarea-mi insingurata….
    Privirea mea entuziasta si inocenta a anilor de demult si cea tulbure,grava si trista a anilor maturitatii….
    Cuvinte chinuite,palizi mesageri -muguri ai florilor inaccesibile dintre stanci,ai nadejdiilor si ai himerelor….
    Vuietul din adancuri insondabile provocat de nostalgia amintirii meleagurilor noastre natale….Acele cateva clipe cand fericirea m-a preschimbat intr-o zeita aeriana si pura….
    Bucuria care-mi umple fiinta cand te gandesc si cand te simt,cand te vad si cand esti departe,bucuria ca existi si ca te cred numai al meu….
    Petale de crizanteme ofilite de dor,ca sa cunosti taria sinceritatii si petale vestejite de bruma toamnei ca sa intelegi cand se apropie iarna….
    Ecourile dangatelor dorintelor mele tainice si parfumul iubirii mele……
    Un colier cu fulguiri de suflet condensat in retortele de nelinisti ale singuratatii mele,amplificata de imaginatie….
    Cu toate mangaierile infiorate si cu toate imbratisarile imaginate…..
    Cu pasii fulgilor de nea,neprevazuti si puri din prima zi de iarna….
    ……….Mi-as dori un colier cu toate cuvintele mele de mangaiere pe care n-am putut sa ti le soptesc si cu cele pe care nu m-ai lasat sa ti le spun,punctat din loc in loc cu fiorii unui sarut imaginar….
    Un altul cu zilele si orele pe care le numaram pana te vedeam,cand imi puneam la incercare puterea dorului,ca si cum mai aveam nevoie de confirmari !!!!
    Un sirag cu zilele distribuite in ore,minute si secunde,cand singura si ingandurata te urmaream cu pasii inchipuirii….
    ……….Mi-ar placea sa-ti insir pe un fir de dor ,imperceptibilul meu zambet zilnic adresat tie si rasaritului de soare….
    Tic-tac-urile inimii pe care aparent am invatat-o sa taca,blanda si vicleana molesala a visarii care-mi inunda fiinta,nenumaratele tale imagini care mi s-au perindat prin suflet an si an la rand…
    ………M-as simti bine daca ti-as face un sirag cu toata lumina bucuriei pe care mi-ai dat-o si cu toata instrainarea ei….
    ………Mi-ar placea sa-ti daruiesc un colier alcatuit din razele rasaritului de soare invidios pe lumina fetei mele-floare a inimii cu petale de mac rosu…..
    In dimineata zilei ce se apropie,prinsa de o floare de colt ce creste aproape inaccesibila pe varful unei stanci inalte,as vrea sa-ti dau salba mea,impovarata de atatea sentimente,idei si semnificatii…
    Dar,de vreme ce te-am absorbit in interiorul meu pana la stergerea propriei tale individualitati,incat intrega mea fiinta este plina de tine,de ce as mai insira coliere pe care sa mi le daruiesc mie insami???
    Mai bine merg pana la istovire pe o campie intinsa,ca sa vad orizontul nostru nemarginit,cerul fara de hotare si norii purpurii,tiviti cu argint si aur carora sa le incredintez gandurile si simtamintele mele….
    Stiu ca nu odata am negat ceea ce la un moment dat mi s-a parut a fi fericire….
    tu insa ai fost singura mea certitudine,neclintita nici de cotidian,nici de imprejurari ostile,nici de timp….
    Neclintita de nimeni si de nimic….
    ……CUM AS PUTEA SA ADUN INTR-UN COLIER ATATEA CERTITUDINI ?????……………..

    anna 18 aprilie 2009 13:17 Răspunde
  • intru si eu dragele mele sa va urez sarbatori linistite, pline de lumina. Lumina sfanta sa va aduca numai pace in suflet si bucurii!
    va imbratisez cu drag si dor pe toate!

    dalila tua 18 aprilie 2009 16:31 Răspunde
  • draga anna, iti multumesc pentru frumosul „colier” de pasti. cuvintele tale poarta lumina si intunericul iubirii, speranta si deznadejea fatala…iti multumesc.
    Ralu
    Valin- iti multumesc si si tie umil.

    raluca 18 aprilie 2009 18:17 Răspunde
  • Aseara am auzit in biserica spunandu-se intr-o predica „Noi suntem coasta”…usor de ranit, gata de sacrificat. Incredibil de dureroasa e carnea noastra cand tipa sufletul a singuratate, inlaturare, alungare. E atat de umana coasta atunci cand ea impresoara o inima moale.O inima moale , mereu pregatita de a fi smulsa printre zabrelele de os…
    Imi caut oriunde linistea, siguranta si ocrotirea. Ca pedeapsa primita la nastere, imbibata cu lacrimi pe care nu le mai pot plange, ca si cum cineva mi-a acoperit pleoapele cu bolovani pentru indiguire…cu vorbe pe care nu le mai pot rosti, ca si cum cineva mi le anesteziaza , testandu-mi la nesfarsit simturile.As vrea sa strig si sa soptesc, sa vorbesc si sa tac, sa raspund si sa intreb…intr-o ordine imprecisa, ezitanta, obositoare.Nu am putere de a schimba nimic, nici de a-mi trai pe furis viitorul.Imi netezesc coastele si intind mainile catre lumina,ca ochii sa o vada, mintea sa o stie iar sufletul sa o simta.Ca voi sa ramaneti langa mine.

    rosanne 18 aprilie 2009 20:17 Răspunde
    • Rosanne, iubita mea, alaturi, pe cealalata pagina, tot despre singuratate am vorbit… Nici eu nu am puterea sa-mi traiesc pe furis viitorul, credeam ca pot, dar nu am sa pot.

      Alice Nastase 18 aprilie 2009 20:42 Răspunde
  • Raluca, iti multumesc pentru cuvinte. Mi-e din ce in ce mai greu sa ma bucur ca Dzeu m-a creionat asa, tocmai pentru ca magia ochilor mei sperie iar exprimarea abrupta dar sincera ingrozeste. Traiesc din plin sentimentul Ninei Cassian „atat de grozava si adio”.
    Eu cred, asa cum am mai afirmat ca noi toti suntem frumosi in bunatatea si in seninatatea sufletului nostru.
    Va multumesc tuturor pentru mesaje, va tin de mana.

    rosanne 18 aprilie 2009 20:45 Răspunde
  • Sarbatori fericite tuturor!

    Lumina si pacea sa coboare in sufletele voastre !

    Am umplut casa si curtea cu miros de cozonaci.Am facut si oua rosii.Peste 6 ore plecam la Inviere la o biserica romaneasca, sa ne intilnim cu putinii prieteni pe care ni i-am facut aici.
    Atit avem, citiva prieteni si familia noastra. Nu e ca acasa….Nu ne deschide nimeni usa, nu poti sta cu vecinul la o cafea sau la povesti….Dar….asta e! Am ales America, asta este pretul.
    Parintele Teofil de la Simbata de Sus a fost intrebat de un reporter ce parere are cu privire la plecarea dint tara. A spus: ” e bine pentru trup, dar nu e bine pentru suflet”. Si are perfecta dreptate…..Lucrul asta se simte cel mai tare de sarbatori….

    Va imbratisez cu toata caldura oriunde v-ati afla!

    Marilena 18 aprilie 2009 23:55 Răspunde
  • dragele mele,
    am revenit de la slujba de inviere. a fost atat de trista aceasta noapte. oameni stransi de prin toata partile, toti ortodocsi, cautandu-ne undeva, intr o tara rece si straina….cautand la nesfarsit ceva…dar ce? veniti din toate colturile europei, poate pentru slujbe poate manati de dragoste cum a fost cazul meu…dar tocmai in seara aceasta, mi-am dat seama cat e totul de strain…cat imi lipsesc (desi am momentele mele de ateism) sarbatorile de acasa, cu mirosurile familiare, cu ouale la miez de noapte, cu…aerul special in seara de pasti…si mi-e singurateatea din ce in ce mai mare, mi-s pasii din ce in ce mai abatuti, mi-e vocea din ce in ce mai tacuta, mi-s bucuriile din ce in ce mai rare.
    Alice, Rosanne mi-e teama si mie ca ma pierd din ce in ce mai mult, ca uit de mine cea de altadata, cea vesela, capabila sa se bucure ca un copil sa se inflacareze pentru un ideal,….mi e teama ca n-am sa mai pot si eu trai viitorul pe furis..
    Va tin in inima mea.

    raluca 19 aprilie 2009 1:06 Răspunde

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title