„Avem o singură viață și, când nu iubim, o mie de morți.“

Dor de îngeri

de

E unul dintre filmele mele preferate. În „City of Angels”, un înger se îndrăgosteşte de o femeie şi alege să devină muritor pentru ea. În viaţa de zi cu zi, nouă ne e dor de îngeri şi-i chemăm să ne stea de pază…

Îi povestesc mereu fetiţei mele mai mari scena în care Meg Ryan îi descria îngerului gustul perelor, pentru că el nu putea simţi gusturile pământenilor. „O pară e… dulce, zemoasă, o simţi ca pe un nisip de zahăr care ţi se topeşte în gură”. Şi ascult mereu în maşină cântecul din finalul filmului, „I Grieve”, pe care îl cântă adoratul meu Peter Gabriel, minunându-mă mereu de frumuseţea piesei, de profunzimea ei, de cuvintele îndurerate şi de ritmul care îţi lasă, totuşi, speranţa că, dincolo de jalea din bocet, dragostea va învinge, cumva, printr-un miracol.

Am revăzut, a nenumărata oară, filmul, şi mi-am dat seama că, probabil, nu trece zi din viaţa noastră în care să nu sperăm, să nu invocăm un înger. Ne lăsăm copiii în paza îngerilor şi chemăm în ajutor câte un heruvim de câte ori ne simţim inima neînaripată. „Unele lucruri sunt adevărate, indiferent dacă le crezi sau nu” este tot o replică din film, o certitudine de care nu ar trebui să ne permitem să ne îndoim vreodată. Aşa cum şi dragostea este o certitudine profundă şi desăvârşită. Probabil cea mai adâncă dintre toate certitudinile lumii. Pentru că dragostea ne face să fim în stare să renunţăm la condiţia noastră de îngeri pentru a ne reîntregi prin iubire. Dragostea ne face să renunţăm, în poveşti şi în viață, la tinereţea fără bătrâneţe şi la viaţa fără de moarte, la ambițiile noastre, la averi, la părinţi, la țări, la tot ce am strâns şi am învăţat până s-o întâlnim pe ea, marea minune, iubirea.

Credeți în îngeri, nu-i așa?

P.S. Am simțit nevoia să scriu despre îngeri și pentru că am făcut astăzi un interviu cu Roxana Iliescu și Ramona Popescu, realizatoarele emisiunii Design Perfect de pe Canal 33. Un interviu splendid și răscolitor – eu am plâns, la un moment dat, vorbind cu Ramona – pe care îl veți putea citi în ediția de iulie-august a revistei noastre, Marea Dragoste.

 

Categorii:
Confesiuni

Comentarii

  • Alice super scumpa mea, abia astept sa citesc interviul si sa vad Revista – desi vreau sa mai zaboveasca putin Revista actuala cu coperta Ilonei!

    jeni 28 iunie 2017 5:10 PM Răspunde
    • Si eu sunt la fel, sfasiata intre iubirea pentru revista deja aparuta si entuziasmul pentru cea care sta sa apara. Oricum, de cand nu mai am multi angajati, la noi in redactie au venit o gramada de ingeri care ma ajuta, simt asta la fiecare editie- si o spun si ca sa raman in tema zilei de azi, dar si cu multa credinta si recunostinta. Te imbratisez, Jeni, superscumpa mea preferata!

      Alice Năstase Buciuta 28 iunie 2017 6:47 PM Răspunde
  • Asa este! Le-am simtit prezenta de mai multe ori, in momente grele, cand mi-au calauzit pasii pe calea cea buna. Iar unul dintre ei sigur este mama mea.
    Ce frumoasa e Ilona! A fost o mare surpriza sa o vad pe coperta revistei. Si o bucurie sa o citesc, e talentata si haioasa!

    Simona Ioana 28 iunie 2017 9:28 PM Răspunde
    • E minunat sa intelegem, sa credem, sa simtim… „Când accepţi şi doar ideea existenţei unor conştiinţe subtile şi a unor realităţi subtile, începi să le percepi. De acolo mai departe ţine de călătoria fiecăruia: de încredere, receptivitate, curiozitate…”, mi-a spus Ramona Popescu în interviul pe care il pregatesc pentru publicare.
      Intorcandu-ma la cele pamantene, la copiii mei, da, recunosc, Ilona e superba, dar cred ca ai fi uluita sa o vezi pe Izuta cat de mare si frumoasa este -am impresia ca doar pe Iza ai vazut-o de-adevaratelea, iar ea, imi amintesc perfect, a purtat o vreme niste rochite splendide de la tine, nu-i asa?, era regina locului de joaca din parc si acum mi-am amintit inca o data si iti multumesc.

      Alice Năstase Buciuta 28 iunie 2017 10:35 PM Răspunde
  • Am visat odata un inger… era in gradina parintilor mei, in fata mea, mare, cu niste aripi imense si o fața neasemuit de frumoasa. M- a privit un timp si apoi a zburat cu un fașait de aripi. A doua zi s- a intamplat sa vin de la serviciu, sa gasesc casa descuiata si un bilet de adio pe masa… Declaratii la politie, cautari, zbucium! Mi- am adus aminte de vis si o liniste nepamanteana mi- a invadat sufletul. Am stiut atunci ca lucrurile nu sunt atat de grave cum ma asteptam. Stiam doar ca am trecut o cumpana mare si ca nu am fost singura in aceasta incercare! Refuz sa cred ca a fost o coincidenta! De atunci cred in ingeri! 🙂

    camellia 28 iunie 2017 11:33 PM Răspunde
    • Nu am curajul sa te intreb mai mult, desi as vrea sa imi povestesti mai mult… sa crezi. Si eu cred.

      Alice Năstase Buciuta 28 iunie 2017 11:57 PM Răspunde
      • Alice, imi trebuie curaj sa povestesc mai mult! Sunt lucruri pe care mintea mea inca refuza sa creada ca le-am trait! Sunt mai presus de orice nascocire! Dac- as avea talentul si inteligenta ta as scrie o carte…

        camellia 29 iunie 2017 12:02 PM
      • Doar curaj iti trebuie, talent si inteligenta ai cu asupra de masura, Camellia mea. Si credinta ca totul va fi bine- tu chiar meriti sa ti se astearna drumuri line in cale!

        Alice Năstase Buciuta 29 iunie 2017 12:35 PM
  • Cred in ingeri, in cei din cer, ce ne ocrotesc si daca noi ne gandim la ei si daca nu. Sunt cei ce ne-au iubit aici pe pamant, iar acum, de-acolo, ne privegheaza pasii. Cred, insa, mai mult, in ingerii de pe pamant care sunt aici printre noi si fac atat de mult bine, aduc atat de multa bucurie, incat nu pot gandi altfel decat ca Dumnezeu i-a trimis sa aduca fericire celor carora le sunt meniti. Pentru ca acesti ingeri pamanteni sunt bine asezati in drumul lor pentru a face binele altora adevarat. Sa credem in ingeri si sa ii iubim cu tot sufletul!

    Luminita 29 iunie 2017 12:51 AM Răspunde
    • Luminita, intr-adevar, si aici intalnim oameni-ingeri, care ne schimba viata in bine cu frumusetea lor. Tu esti, pentru mine, unul dintre acesti oameni, pentru ca eu am avut si am mare noroc de oameni buni in viata, este un dar de care nu m-am putut plange niciodata!

      Alice Năstase Buciuta 29 iunie 2017 10:07 AM Răspunde
  • Cred in ingeri si de fiecare data stiu ca îngerul meu e acolo când se întîmplă ceva extrordinar si nevisat in viata mea.Se termina luna iunie si îngerul meu mi-a fost aproape, foarte aproape.Mi-as dori ca si lunile ce vin sa fie asemeni acestei luni a lui ciresar.

    gdiana 29 iunie 2017 2:32 PM Răspunde
    • Gdiana, a fost, intr-adevar o luna speciala, si pentru mine, luna in care am luat decizia sa ma ridic, in care am primit ajutor, o mana intinsa- sau o aripa intinsa… Ma bucur si ca ne intalnim la umbra delicata a unei asemenea credinte.

      Alice Năstase Buciuta 29 iunie 2017 4:55 PM Răspunde

Lasă un răspuns la Alice Năstase Buciuta Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title