„Avem o singură viață și, când nu iubim, o mie de morți.“

De ce ador filmele cu vampiri

de

Pentru ca dragostea lor se traieste intotdeauna pe muchia mortii, acolo unde se asaza, firesc, marile iubiri. Pentru ca e intotdeauna tristete, si spaima, si mister in povestile cu vampiri. Pentru ca toti sunt frumosi. Si palizi. Si puternici. Si singuri!
Am vazut si eu Twilight, un film comercial fara pretentii la Oscar, dar captivant si absolut minunat pentru publicul larg, si eu am plans de emotie. M-am regasit si m-am visat, cu naivitate, in fiecare scena. M-am cutremurat de indaratnicia iubirii de-a cauta sa transforme imposibilul in ceva desavarsit. M-am recunoscut in indarjirea fetei care s-a indragostit de o faptura neasemenea ei, asa cum si eu m-am azvarlit, mereu, cu ochii inchisi, in iubiri fara sorti de izbanda.
Mi-am amintit si de miraculosul Interviu cu un vampir, filmul-parabola in care mi-am regasit toate nimicniciile, toate incorsetarile in varste, in lumi, in realitati pe care nu le-am inteles, dar din care nu am putut evada.
Si am cantat in gand un cantec scris pentru Highlander, un alt film cu nemuritori, la fel de trist, la fel de al meu. Who wants to live forever, when love must die?
Dar cel mai mult mi-a resarit inima la scena in care fata, dansand, l-a rugat pe vampirul ei superb sa-i ia viata de pamanteana si sa-i daruiasca eternitatea. Mi-am amintit cum ii spuneam celui iubit de mine ca, daca ar vrea sa ma ucida, as muri fericita, spunandu-i cat de mult il iubesc.
Sunt nebuna dupa filmele cu vampiri. Si dupa iubirile mari, traite pe muchia eternitatii. Si dupa inocenta mea in fata dragostei, pe care nu vreau, nu ma las sa o pierd, nici in urma celor mai crunte dezamagiri.
Am plecat spre casa recitand, fara noima, fara ragaz, fara speranta, din Ana Blandiana.
Induiosate maini intind sa mangai /fiare gonind spre mine hamesite, /si-mi pare rau ca n-am sa mai sarut/ si botul care ma ucide. //Nici n-am trait spre-a nu jigni pe nimeni. /Mi-au prins in palme radacini genunchii /si-mi trece viata incercand sa-mi cresc/ la capetele aripilor unghii…

Categorii:
Confesiuni

Comentarii

  • minunile de azi, realitatea de maine

    Bausem vreo cateva pahare de vin fiert, din acela lungit cu pastile si apa, de care te doare a doua zi capul. Tocmai pusesem capat unei povesti de dragoste ingrozitoare si ma simteam vinovata. Stateam singura, ca ultima alcoolica intr-un bar plin de fum si sorbeam pahar dupa pahar. Si cand ma saturasem de alcoolul expirat si de tigarile frumos ambalate pe care scria “fumatul poate sa ucida” (nu poate acum???trebuie sa ma ucida acum!…), un domn generos se oferise sa ma conduca acasa. Si eu hranindu-ma din povesti de dragoste cu finaluri fericite, crezand in “Pretty Woman”, m-am gandit ca ar putea fi unul din potentialii cavaleri, in armura stralucitoare, venit sa se lupte pentru a castiga mana printesei. Dar nu avea armura stralucitoare…avea o haina neagra si groasa pe care mi-o imprumutase pentru ca imi era teribil de frig. M-a condus pana in fata usii. Nu, nu l-am chemat inauntru. Asa ma invatase mama, ca nu e bine sa inviti strainii in miez de noapte, in dormitor. A doua zi ma intrebam nedumerita cine e, cum il cheama si ce cauta el in acea cafenea, mai degraba un loc unde se serveste apa cu sirop de cateva grade decat cafea. Nu a fost nevoie sa apelez la ingrozitoara actiune a reamintirii, ca telefonul sunase in acel moment “Buna, sunt eu, Ionut. Iti aduci aminte de mine, nu??…”Imi placea. As fi vrut sa-l intalnesc, sa-l ating, sa imi dau seama ca exista. Dar in acea zi aveam o ucigatoare durere de cap. Daca s-ar fi putut, as fi facut schimb de capete cu cainele meu. Si am stat toata ziua in pat sorbind ceaiuri cu lamaie si scaldandu-mi privirea in filmele siropoase care ruleaza la apasarea butonului 5 de pe telecomanda mea. Si in una din zile, mult asteptata, ma invitase la el, sub pretextul ca are niste filme minunate. Da, eram convinsa ca sunt minunate. Si fara sa imi dau sansa sa gandesc daca e bine sau nu, am alergat cu sufletul la gura, la usa lui. Si lasandu-ma prada pasiunii lui otravite, dintr-o intamplare absolut intamplatoare a devenit iubitul meu. Ne-am pierdut amandoi printre cearceafurile de matase a noptiilor pline de pasiune, saruturi patimase si umede, atingeri salbatice si dulci, imbratisari tarzi in zorii diminetii. Doamne, era asa de bun, eram asa de buni!!! Il iubeam. De fapt, il iubeam din clipa in care mi-a rostit primul cuvant. Adoram sa adorm pe pieptul lui imbibat in parfum si sa ma trezesc dimineata rasfatata in bratele lui. Nu imi doaream altcevea decat respiratia lui, mirosul lui, trupul lui. Trecusera luni in care ma invatase sa iubesc, in care imi oferise pe rand toate stelele universului, sau cel putin asa credeam eu atunci. Si in cele din urma, visul meu lacom se implinise. Prima mea iubire, barbatul pe care il adoram, ma ceruse in casatorie. Atunci, am simtit pentru prima data ca ajunsesem in mult cautata tara a minunilor.
    Si minunile nu incetau sa apara. Cand dezminteam in stanga si dreapta ca nu exista iubire cu happy-end, cand imi laudam barbatul mult iubit, au inceput zile pline de tacere. Noptile devenisera reci, iar el se indepartase de mine fara nici o explicatie, pretinzand in acelasi timp ca ma iubeste mai mult decat orice si oricine. Ma minimaliza in fata prietenilor si a familie, dar mai ales in fata mea. Si eu, eu care aveam o parere atat de buna despre mine. Eu care era zeita mea si a tuturor. Eu, minunata Alice. Imi creease o falsa dependenta, ma face sa cred ca nu voi putea sa fac niciun pas fara el, ca nu voi putea respira fara el, ca nu voi putea exista fara el. Am incercat sa ascund durerea printre randurile cu spatiu de 1,5 ale computerului, in biblioteci inhaland minunatul miros al cartilor vechi, repetandu-mi obsedant ca totul e doar in inchipuirea mea, ca barbatul pe care il iubesc ma iubeste si el la randul lui, ca ma adora, ca nu ma va parasi vreodata. Dar totul era real, atat de real incat nu mai puteam suporta nepasarea lui. Imi venea sa ma arunc in gol, sa imi sfasii carnea, sa ajung la inima si sa o nimicesc…dar chiar si asa, nu aveam ce face pentru ca inima mea era la el…Devenisem isterica, folosind cuvinte ne atinse pana atunci, aveam miscari salbatice si necontrolate, eram cu nervii la pamant, la pamantul florilor din givecul vecinului de la parter. Trecusera doi ani de cand eram impreuna si parca nu il cunosteam deloc. Ieri era Leo DiCaprio, salvandu-ma de pe “Titanicul” meu cu miros de scortisoara, si azi e ucigasul invizibil din “Minti Criminale”. Nu mai intelegeam nimic, nu mai intelegeam actiunile lui, nu mai intelegeam viata. Dar asta era realitatea, asta era el, un escroc sentimental, o fiinta fara scrupule caruia i-am daruit tot, dar absolut tot. Dar nu stiu sa iubesc fara sa primesc nimic. Si cand am reusit sa inteleg ca peste toate juramintele s-a asternut praful, am plecat.
    Si nu am plecat pentru ca nu il mai iubeam, am plecat pentru ca nu puteam face fata iubirii lui ucigatoare. Si trecand pe langa o groapa de gunoi, am aruncat acolo toate saruturile lui, fiecare atingere, si toate amintirile care ne gaseau impreuna, asteptand sa vina cineva sa le dea foc. Au urmat apoi nopti petrecute in lacrimi de deznadejde. Imi venea sa urlu de durere, sa musc din perna mucegaita de umezeala ochilor mei. Nu puteam sa scap nicicum de sentimentul otravitor al iubirii ce o purtam pentru el. Devenisem dependenta de toata fiinta lui. Ma durea ingrozitor, nu puteam sa respir, ma sufocam in amintiri si nu gaseam nicicum speranta ca a doua zi va fi mai bine. Imi doream sa fi murit atunci din cauza fumatului care ucide. Imi imploram sfarsitul, consolandu-ma cu gandul ca odata ce sufletul imi va parasi corpul nu va lua cu el si durerea. Ma simteam lipsita de putere, vedeam parca cum energia corpului mi se scurge cu fiecare lacrima sarata. Ma bucura gandul ca voi muri, ca mor, ca am murit. Murisem de doua luni. Nu puteam trai fara el, dar nici alaturi el. Il iubeam mai mult decat viata, dar totusi nu era pregatita sa i-o daruiesc intr-u totul.
    Si ca printr-o minune, intr-o dimineata mi-am spus gata “The show must go on!!!” Si asa a si fost. Am inteles ca “independent de noi viata merge mai departe”, ca intr-o zi va veni si timpul meu. Traind azi cu nefericirile mele, visez mereu la un univers plin de sinceritate si iubire. Nu a trecut mult timp de cand am plecat din viata lui, dar el este inca in viata mea. Dar zambetele de maine imi vor face din nou cunostinta cu viata, si ca intr-o prietenie strans legata ma va invata sa traiesc din nou.

    Am vrut sa scriu si eu povestea mea, dezamagirea mea si ireala putere de a merge mai departe…

    alyce 1 februarie 2009 1:26 AM Răspunde
  • neatza,
    oarecum derutante dezvaluiri, nu as fi zis vreodata ca sunteti un fan al unor astfel de filme…citind insa pledoaria, inteleg, evident, analogiile,…perspectiva „fetei” o inteleg, o data prinsa in joc si in-dragostita, insa de ce sa nu cautam atunci cand ne aflam in rascrucile vietii o poveste calma, curata, deschisa, fara capcane, de ce sa visam la zburatori in loc sa ne agatam de oamenii de langa noi? frica de realitatea imediata ne poate arunca in irealitati sau metarealitati cum dorim sa le numim mult mai periculoase si de rau augur…eu sunt pentru relatiile cu oameni asemenea noua, care au lucuri in comun cu noi, sunt pentru o cautare sanatoasa a fericirii…de ce? pentru ca eu asa am facut si acum mi-e bine…
    eu cred ca putem atrage in viata noastra lucrurile bune pe care ni le dorim…atentie insa ce ne dorim cu adevarat, caci intr-un fel sau altul, mai devreme sau mai tarziu, dorintele ni se vor implini…
    e total admirabila incapatanarea de a nuva pierde inocenta, am acelasi principiu, si nu cred ca gresiti deloc, nu dvs. trebuie sa va schimbati, ci experientele care va viziteaza, oamenii din viata dvs. carora desigur inocenta dvs. li se pare sau li s-a parut prea mare, prea grea, prea curata…dezamagirile nu pier, le avem cu totii, viata fara dezamagiri nu exista, insa ele ne invata multe lucruri si mai ales, ne obliga sa facem alegeri care ne definesc intru eternitate, cum e chiar aceasta de a nu face compromis si de a nu va abandona inocenta si de a nu o pedepsi pentru ca v-a cauzat atata suferinta…prin suferinta iarasi invatam multe, mai multe decat atunci cand suntem fericiti…
    recunosc, mie nu imi plac filmele cu vampiri, e prea mult sange iar dorinta lor totalmente egoista de a-si potoli o sete de nepotolit care nenoroceste alte fiinte inocente pana la intalnirea cu ei imi da un argument in plus sa nu ii admir absolut deloc…

    monic 1 februarie 2009 1:29 AM Răspunde
  • am vazut si eu filmul…
    Am simtit gustul sangelui, cu aroma sublima a dragostei, increderea oarba in iubire si in barbatul care e langa alta femeie si care imi trimisese un mesaj „te iubesc ca vantul”.
    Mi-am dat seama ca-l iubesc pentru ceea ce simt pentru el si nu pentru setea lui pentru lacrimile mele.
    Intr-adevar frumos film, cu vietati insetate de dragostea eterna

    http://www.dailymotion.com/video/x2q231_sting-when-we-dance_music

    gabriela 1 februarie 2009 2:35 AM Răspunde
  • Sincera, imi era o frica ingrozitoare de filmele cu vampiri. Cand aveam vreo 6 ani, tata ma dus la cinema, la un film cu acesti printi ai intunericului. Atunci inca eram inebunita dupa genul asta de filme. Dar in clipa in care am inteles, ca de citit nu aveam cum caci nu stiam prea bine sa descifrez codul literelor, ca personajul pe care vampirul il muscase sangeros de gat poarta acelasi nume cu al meu, m-am ingrozit teribil si am iesit plangand din sala intunecata, crezand ca ma va cauta si pe mine, trimitandu-ma pe taramul eternitatii. Si pentru o secunda am avut un moment de ezitare. Cum ar fi sa traiesc vesnic? Dar ce intelegeam eu atunci? Si din clipa aceea am inceput sa dorm cu lumina aprinsa, sau cel putin intr-un colt al camere sa existe o mica sursa de lumina, care sa nu il lase pe anticul personaj sa ma transforme intr-una din amantele lui . Inca, trebuie sa recunosc, mai am nopti in care mi se face frica. Si atunci imi trag plapuma pana peste cap, inchid ochii si imi imaginez ca intru cu totul in salteaua somnoroasa a patului si ca „eroul” meu din copilarie nu ma va gasi niciodata . Cat de copilaresc si totusi se intampla.

    alyce 1 februarie 2009 2:36 AM Răspunde
  • Maine vroiam sa merg sa vad si eu filmul. Mi l-a recomand o prietena, care l-a vazut impreuna cu iubitul ei. Mi-a spus simplu: ” e pentru noi, trebuie sa-l vezi! ” M-am gandit ca trebuie sa fie un film romantic, ca mine si ca ea.Pentru ca noi savuram povestile de dragoste din filme, visand cu ochii deschisi la povestile de dragoste din viata reala.

    Adela 1 februarie 2009 2:38 AM Răspunde
    • Buna dimineata, dupa o noapte cu vise cu vampiri superbi si indragostiti… Ce frumos a spus Adela, „savuram povestile din filme, visand cu ochii deschi la povestile de dragoste din viata reala”, si ce adevarat! Dar eu vreau sa rasturnam lumile, si sa traim povesti atat de frumoase, incat sa ne implore scenaristii sa-i lasam sa faca filme splendide dupa minunile traite de noi. Ma bucur pentru tine, Adela, ca urmeaza sa vezi filmul, si pentru tine, Cora mea, sa-l vezi negresit! Buna dimineata, romantica mea din Deva, si-o sarut si pe vecina ta frumoasa, mamica Rucsandrei.
      Anna, m-a emotionat enorm felul in care ai povestit despre film. Tu, care te dezici mereu de maiestria cuvintelor, stii de fiecare data sa vezi si sa spui povestea pana in urzeala ei de lumina si emotie! Sa-l vezi cu Cris al tau, asa e, e un film de vazut cu iubitul, daca il ai, dar daca nu, e, oricum, un film de vazut si de visat mai apoi. Si La multi ani pentru dragostea voastra! Sa va tina toata viata si toata eternitatea. La multi ani, Anna lui Cris!
      Monic si Alyce, care va temeti de vampiri, dar nu si de povestile de iubire intreaga si demna, va imbratisez, si va multumesc pentru povesti, pentru confidente, pentru frumusete. Gabriela, ma bucur ca te-ai regasit in film, si in iubirea cea mare, si sa stii ca tare mi-a placut darul tau, cantecul pe care ni l-ai ales.
      Cristina Socaciu, te tin de mana. „Te tin de umar, tu-nclini fruntea, rece ca-ntotdeauna, suntem doi, si singuri, si-n loc de inima ne bate luna”… Buna dimineata. Tu cand iti scrii-rescrii povestea adevarata? Si tu, Cora, cand te apuci de scris? Ca nu mai aveti prea mult timp la dispozitie!
      Buna dimineata, Andreea, si bine ai revenit. Iti dau dreptate in tot ceea ce spui, sunt trista si amara, nu sunt o companie placuta barbatilor, ma insotesc greu si imi traiesc iubirile altfel decat isi doresc domnii zilelor noastre. Poate ca si de aceea sunt singura mereu. Sigur ca as putea face compromisuri, sigur ca as putea juca roluri sau as putea accepta iubiri trecatoare, care sa ma apere de singuratate si de ochii rai ai lumii -am facut si asta intr-o vreme trecuta. Dar de-acum nu mai vreau sa abdic de la visele mele. Si intr-o zi se va gasi si pentru mine un barbat care sa se incumete sa ma iubeasca in ciuda tristetilor mele, si care sa ma apere pe mine de mine, si care sa fie al meu, doar al meu, in sensul acela profund si stelar in care imi visez iubirea. Eu nu vreau sa fiu un accesoriu de lux, o jucarie vesela care sa bucure ochiul si viata unui barbat care sa-mi faca favoarea de a fi cu mine. Eu vreau sa deschid usi spre eternitate impreuna cu un om, care sa vorbeasca pe limba mea si sa viseze pe limba mea, si sa caute sensuri eterne unei vieti in care prea multi traiesc in nimicnicie. Ai dreptate, Andreea, analiza ta e rece si corecta, dar nu-ti dau dreptate in fond, viata mea e ciudata si arzanda si de neinteles pentru o privire lucida. Ca in analizele literare incomplete. Dac incerci sa urmaresti in registru epic, ceva ce se desfasoara lirico-dramatic, nu ai sa atingi sufletul textului. Tu ce poveste ai, Andreea?

      Alice Nastase 1 februarie 2009 12:20 PM Răspunde
      • Corina, am scris o data cu tine si nu te-am imbratisat! Nici nu stii cata lumina imi da bucuria ta! Mi se confirma, inca o data, ca toate intalnirile sunt pline de rost. Traiesc si eu o parte din bucuria ta! Si vreau sa-mi povestesti, fie chiar si peste ani! Buna dimineata, Corina, sa vina minunile peste noi, sa vina!

        Alice Nastase 1 februarie 2009 12:24 PM
  • Buna dimineata,
    Da,Adela,mergi sa vezi filmul !
    Asa cum a spus prietena ta simplu,filmul este cu ,despre,pentru dragoste….pentru voi,pentru noi,cei in cautarea marii iubirii….
    Nu e nimic sangeros,nu e crima,nu e violenta….
    E dragoste,e pur si simplu dragoste….
    M-am regasit in fiecare scena,l-am regasit Cris drag in scenele lui de grija nepamanteana fata de mine,gata sa ma apere de oameni rai,de ura,de rautate….
    Dar intr-un fel la fel de dur,aparent dur,sub care nu banuiesti ca s-ar putea ascunde o inima fiebinte….
    L-am recunoscut,si,doamne,cum l-am inteles acum,mai mult ca oricand,in scenele in care in spatele lui,tinandu-ma strans inlantuita de el,urca cu mine deasupra muntilor,aproape de cer,de lumina,aproape de toate stelele universului,sa le culeaga pentru mine….
    L-am recunoscut in scena in care fata,ca orice indragostita il ademeneste sa faca dragoste,iar,el,nepamanteanul,refuza,–nu,nu pentru ca nu ar iubi-o,nu,el o iubea mai mult ca orice,era,viata lui,ratiunea lui de a fi ,- -ci tocmai pentru ca o iubea mult mai presus decat clipa ei pamanteana…….
    Doamne,cat de frumos,cat de puternici suntem cand iubim….
    Da,Alice,asa sunt si eu…..asa esti si tu,si multi de aici…Daruim tot sufletul,ardem in focul iubirilor nepamantene,gata oricand a ne da si viata celui pe care-l iubim…
    Si eu spuneam,”chiar daca ai sa ma omori,voi muri fericita in bratele tale,fericita ca tu ,doar tu poti fi calaul meu…..numai,nu pleca din nou….”
    Nu,nu putem fi altfel,nu putem iubi altfel….
    Nu,nu am putut sa traiesc intr-un mediu caldut,doar pentru ca mi-era al naibii de bine,dar fara sa iubesc,fara sa daruiesc tot ce am adunat clipa de clipa,an de an,in suflet,doar pentru El,Zburatorul meu nepamantean…….
    Adela,mergi cu iubitul sa vezi filmul….Eu am mers cu o draga prietena,si am fost foarte emotionata,sa ma regasesc,sa-l regasec pe El,sa ne regasim dragostea asta pe care eu,eu am transformat-o intr-o iubire posibila……ca si fata din film….
    Da,da ,da,iubirea exista,iubirea ne da aripi,iubirea nu tine seama de nimic,ce conteaza ca esti vampir,ca esti nepamantean,pot fi ca tine,da-mi nemurirea,nu pot sa traiesc fara tine.!!!!…iar el,nepamanteanul raspunzand simplu,firesc,cu puterea pe care numai iubirea ti-o poate da….”nu e de-ajuns sa traiesti o viata fericita alaturi de mine ???”…..
    O,doamne,mergeti sa vedeti filmul…..Sigur veti fi nu doar spectatori ci protagonisti ai fiecarei scene…..Este,intr-adevar,un film metafora….
    Voi merge si cu Cris sa-l mai vad odata,sa-l vada si el,spre a se recunoaste,spre a ma cunoaste mai bine…..
    Dragelor,dragilor,azi se implinesc 2 ani de la prima reintalnire cu Cris drag….
    Asa incat,voi umbla incet,in varful picioarelor,desculta si despletita,precum Ilenelele Cosanzenele prin visele lui,prin visele mele,prin visele noastre…..
    Da,Monic,visele se implinesc,e de ajuns sa ti le doresti cu tot sufletul si sa ai multa,multa rabdare….Iar Rabdarea,nu e pamanteana,e doar apanajul Nemuritorilor……
    Alyce,ce frumos ai scris….ce curat,ce adevarat….Sa nu-ti para rau ca ai plecat….cand nu iubesti,cand iti dai seama ca nu te iubeste total,definitiv si irevocabil,nimic,dar nimic nu te
    poate face fericita alaturi de el….Eu,iti sunt alaturi.
    Va pup,va doresc o duminica frumoasa,cu trandafiri rosii ….

    anna 1 februarie 2009 10:38 AM Răspunde
  • Ti-am mai spus: te citesc pentru ca scrii impecabil si pentru ca ideile tale au coerenta. Interesul meu pentru textele tale e pur stiintific, educativ, chirurgical. As acorda mai multa atentie daca ai scrie despre iubire prin prisma ideii de „joc”. Inteleg, Iubirea este ceea ce te intereseaza si apreciez sa transformi asta atat in univers personal, cat si profesional. Cu toate acestea, e obositor sa fii atat de impovarat de, pana la urma, inchipuite povesti de dragoste care mereu sfarsesc dureros. Sa stii ca, prin textele pe care le scrii, tu incarci toate povestile cu si mai multa tristete decat contin ele, in fapt. Barbatii despre care vorbesti apar ca fiind foarte importanti pentru propriul tau univers atunci cand dorinta ta este sa-i minimalizezi. Pentru ca iti legi bucuriile si tristetiile de ei.

    Esti o femeie frumoasa, dar daca as fi barbat ti-as evita compania prea incarcata, prea apasatoare, prea trista, prea dependenta, prea impovaratoare. Scrie vesel, scrie optimist. Acum scrii trist si femeile care citesc se adapa si se oblojesc din tristetile cuvintelor tale in loc sa le dea naibii pe toate si sa fie fericite!

    Andreea 1 februarie 2009 10:39 AM Răspunde
  • Buna dimineata Alice! Buna dimineata tuturor! Am atatea spaime in mine ca de regula nu prea ma dau in vant dupa altele suplimentare.Dar sunt sigura Alice ca e un film minunat,daca tie ti-a placut.Sper sa-l vad si eu.
    Am adormit,ca de obicei cu voi si povestile voastre in gand ,iar cand m-am trezit tot la voi mi-a zburat gandul…si-am incercat sa ma gandesc de ce,ce loc vrajit e asta fara care nu mai pot trai(am incercat o vreme sa stau departe cu durere si sfasiere!-dar tot aici sunt) si recunosc onest :sunt dependenta,sunt” blogata” pana in ata inimii …dar e asa de bine !Si sunt aici pentru ca am gasit un loc, un timp,o alta dimensiune a lumii mele in care pot fi eu insumi ,cea mai adevarata eu.Si v-am gasit pe voi ,la fel,suflete calde si bune ,adevarate! Venim aici ca la biserica cu totii incet ,pe varfuri …Lasam la usa toate mastile vietii,ne dam jos pe rand mastile de sotii,de iubite ,de mame ,de fiice si nurori si ne aratam chipul acela al sufletului nostru intreg si neimpartit cu nimeni,nici cu copiii nostri,nici cu iubitii nostri.Ne adunam petic cu petic inimile impartite in atatea iubiri si venim aici ca la rugaciune…Doamne priveste in noi si intregeste-ne iubirea si inima si viata!

    Cora 1 februarie 2009 10:44 AM Răspunde
  • „N-am cuvinte de dragoste,n-am nici un fel de cuvinte
    Am doar inima muta si mult prea fierbinte…”

    Cora 1 februarie 2009 10:54 AM Răspunde
  • Gata m-ati convins…TREBUIE sa vad filmul…e si pentru mine.Who wants to live forever?Da ,Alice,cand stim ca dragostea oricum moare cine sa mai vrea nemurirea,pentru ce?O nemurire de despartiri si de sperante si vise desarte?Mie mi-ajunge o viata.Una.

    Cora 1 februarie 2009 11:00 AM Răspunde
  • „De-acum e dimineata pe cer ca un suras
    Pe fata ravasita. De-acum e aurora …
    Stau si-mi gravez in suflet ca-ntr-un margean deschis,
    Cu litere tacute, speranta tuturora.”

    Baconski – Transfigurare

    Cristina Socaciu 1 februarie 2009 11:40 AM Răspunde
  • draga Alice, daca-i sti unde a dus farima de speranta care am primit-o si eu prin scrisul tau, din exemplul soptit al felului tau minunat de a fi (uneori trist, e drept, dar fara tristete nu putem pretui sensul intreg al adevaratei bucurii-)…nu pot sa-ti spun…poate peste citiva ani..doar atit- sunt minuni la mijloc.
    duminica placuta sa-ti fie fiece zi! va sarut pe toti ceilalti, noi si deja bine cunoscuti, sper sa fiti si voi la fel de bucurosi ca mine acum! cristina sigur nu va fi, dar vine, vine si la ea ziua aceea, stiu eu…)

    corina 1 februarie 2009 12:18 PM Răspunde
  • Alice, eu nu voi scrie povestea mea. Eu nu stiu sa scriu, eu stiu mai bine sa simt, povestea mea nu are nimic special, special e doar ce am simtit, ce simt si ce voi simti eu vesnic pentru el ,el care va fi mereu „duminca trupului meu”. A aparut in viata mea, m-a invatat fericirea si mi-a lasat durerea.
    Va tin si eu de mana, Alice, Rossane… Sunteti prietenele sufletului meu!
    Va imbratisez pe toti! Asa e, Corina, eu nu sunt bucuroasa ca si tine acum…dar intr-o zi, voi fi si eu bucuroasa, ca si mine, atunci…

    Cristina Socaciu 1 februarie 2009 12:38 PM Răspunde
  • Sa va spun un secret…am recitit din urma De unde vine dragostea.Nu m-am putut abtine,iarta-ma Alice.Si am ras si am plans…ca in povestea aia cu imparatul caruia un ochi ii rade si unul ii plange ! Povestea mea scrisa…Da,mi-am mai rupt din suflet o poveste,Alice,am scris-o deja si o voi trimite aici pe blog mai tarziu,dar stii tu cum ma tem eu de …judecata ta!Sa nu fii aspra,bine?

    Cora 1 februarie 2009 12:46 PM Răspunde
  • Azi e o zi minunata,fiindca te simt Alice asa mai impacata cu tine si cu viata.Si mi-e bine si mie atunci!

    Cora 1 februarie 2009 12:47 PM Răspunde
  • imi cer scuze, nu am vrut sa sune asa, e greseala mea, vorbeam in general si prea la propriu intr-adevar, nu am vazut „Twilight”…o sa merg sa il vad…poate fi intr-adevar interesanta metafora…sunt noua aici la voi si iata ca incep cu gafe…imi cer din nou scuze,…nevazand filmul mi-a fost greu sa vad si metafora la care dvs. faceati referire…mea culpa.

    monic 1 februarie 2009 12:49 PM Răspunde
    • Monic, nu ai gresit cu nimic, nu ai facut nicio gafa! Nu sunt aspra, cum spune Cora- sau sunt, dar foarte rar… Cora, draag mea, te rasfeti, tu scrii atat de frumos, incat chiar nu ai motive sa te temi de nimic. Cristina mea si a lui Rosanne, povestea ta noi o stim si o traim din amintirile tale. Poate vrei sa spui o alta poveste. Mi-ar fi drag sa fii cu noi in carte. Pentru noi, cei de aici, mi-a venit ideea sa extindem cartea castigatoarelor din Tango, de dragul de-a fi impreuna intr-o formula poate ca nu eterna, dar macar cu ambitii durabile. Sa te mai gandesti. Poate scrii alta poveste adevarata, nu aceasta care inca te doare atat de amarnic. Sunt sigura ca ai multe povesti frumoase de viata, demne de aducere aminte.

      Alice Nastase 1 februarie 2009 1:22 PM Răspunde
  • La mine azi a nins atat de „fantomatic si bacovian” . Ma trezisem pe la 7:00 am, ca avusem o enervanta durere de masea. Cand am privit albul murdar ce se intindea peste tot, mi-am amintit de povesti de dragoste ce sfarsesc inghetate in timp, de iubiri neimplinite sau sufocante. Si am inceput sa tanjesc la povestea mea de iubire si avand o sete nebuna de ceva fantastic, de ceva care sa ma epuizeze pana la final, am pornit computerul si am inceput sa ratacesc printre cronici si bucati de film, printre melodi triste si versuri.
    Si am dat si peste Twilight. Pana in aceasta dimineata nu ma gandisem nicio clipa sa citesc ceva despre el. De vazut in niciun caz, doar era cu vampiri,nu? Dar din cronicile citite, din bucatile gasite pe diferite site-uri, din descrierea ta, Alice, atat de frumoasa, mi-am zis ca trebuie sa-l vad. Doar este pentru cei care se hranesc cu povesti ireale si se intind mereu dupa o iubire care sa se consume in bratele celuilalt.

    alyce 1 februarie 2009 1:27 PM Răspunde
  • Bine v-am gasit! M-am trezit tarziu azi, cu Cioran in brate…

    „Un scriitor nu ne-a marcat pentru ca l-am citit mult, ci pentru ca ne-am gandit la el peste masura.Nu i-am frecventat in mod special nici pe Baudelaire nici pe Pascal, dar n-am incetat sa ma gandesc la mizeriile lor, care m-au insotit pretutindeni cu aceeasi credinta ca si ale mele.”
    „Cand iti refuzi lirismul, innegrirea unei pagini devine o incercare;la ce bun sa scrii pentru a spune exact ceea ce aveai de spus.”
    Imi place sa citesc asa cum citeste o coafeza; identificandu-ma cu autorul si cu cartea.Orice alta atitudine ma face sa ma gandesc la disectia unui cadavru.”
    „O tacere abrupta in toiul unei conversatii ne readuce brusc la esential; ea ne arata cu ce pret trebuie sa platim inventarea cuvantului.”
    „Un cuvant, disecat, nu mai inseamna nimic, nu mai este nimic.La fel ca un trup care, dupa autopsie, este mai putin decat un cadavru.”
    „Sa fim rezonabili; nimanuia nu-i este dat sa se vindece deplin de toate.Fara o deceptie universala, n-ar putea exista nci o cunoastere universala.”

    rosanne 1 februarie 2009 1:37 PM Răspunde
  • eu m-am temut intotdeauna de vampiri, n-am crezut in iuiri nepamantene, nu m-am vazut sa cer nemurirea si nici sa ma pun in genunchi implorand. nici macar atunci cand l-am intalnit pe el nu am crezut. nici el nu a stiut sa recunoasca. poate ca undeva in noi am stiut, am admis- dar pentru ca eram atat de „neatinsi” de mister nu am stiut sa recunoastem momentul, sa cerem impreuna acea etrenitate. si am trecut unul pe langa altul, eu nepronuntand, el nesperand.

    raluca 1 februarie 2009 1:41 PM Răspunde
  • Andreea,

    da ce minunat ar fi sa fim toate vesele, o companie placuta pentru el, cel de langa noi, sa nu ne deranjeze nimic si sa nu-l „innoram” cu tristetele noastre! Vai, ma gandesc ca ar fi minunat.
    Uite, cand vine de la lucru si noi am avut o zi grea sa nu i spunem nimic, sa-l intrebam „iubitule cum a fost ziua ta, a mea a fost excelenta” si sa-l lasam pe el sa – si povesteasca necazurile de la serviciu, necazurile cu masina care n a pornit la prima cheie, necazurile cu contractele care nu se mai fac!
    Da ar fi minunat sa fim doar „on the bright side of life”!
    Mai tin minte cum ma invata o femeie nespus de inteligenta, ce a trecut prin problemele vietii si ale iubirilor, o femeie cu experienta: zambeste, cand vine acasa sa ai mancarea gata, sa fii mereu aranjata, sa il intrebi cum a fost ziua, sa nu te plangi prea mult…si cate si mai cate.
    Cu riscul de a nu avea pe nimeni, nu sunt asa! si ma intreb oare cate dintre noi am accepta sa fim asa- o papusa aranjata, de portelan.
    Da poate ar avea ei, barbatii o viata mai minunata, o ce bucrosi ar fi – o viata comoda, dar cum ramane cu viata ta?

    raluca 1 februarie 2009 1:51 PM Răspunde
    • Raluca, te rog sa vezi si tu filmul, e minunat! Mi-a placut atat de mult, e, cum spunea Adela, pentru noi, despre noi… Nu pot nici eu sa fiu o marioneta in viata barbatului meu, nu pot sa fiu mutzunache, nu pot sa fiu brelocul lui de la chei, nu pot! Stiu ca asa e mai simplu, stiu ca asa e placut pentru ei, si, daca iti asumi rolul, si pentru tine, dar noi meritam mai mult, avem atata suflet, incat trebuie sa nastem nu doar copii, ci si o schimbare, cat de mica, in universul asta inghetat, pentru ca viata noastra sa capete un sens inalt, nu unul pamantean, gospodaresc, cu miros de sos cu usturoi! Daca iubesti, sigur ca ti-e drag sa fii luminoasa si buna cu barbatul tau, dar nu sa te transformi intr-o gheisa pentru el! Raluca, tu ai dreptate, si eu te inteleg, inca o data. Noi si taina noastra, pe care am impartasit-o de dinainte de a o avea…
      Rosanne, ma regasesc in tine, a mia oara, si eu citesc ca tine, cum spui tu, ca o coafeza- desi nu vreau sa jignesc pe nimeni – cu sufletul, cu palma la gura, uluita, minunandu-ma de frumusete. Si apoi ma asez in pat si zac, si regandesc, si mi-e dor de cartea abia incheiata, si de personaje. Si plang de dor de Macondo spulberat in vant, imi vine sa-i adun bucatile risipite… Degeaba si-a risipit statul banii pe cursurile noastre de teoria literaturii si de literatura comparata, degeaba, degeaba. Eu citesc navalnic, ca o femeie simpla de tot, dar poate ca mecanismele acelea invatate, ale intelegerii docte, ma ajuta sa imi duc emotia pana-n strafundul gandului, si al destinului meu… Nu stiu. Nu stiu nimic.
      Alyce, de unde ne scrii? La noi nu a nins, „ca-n Esenin si-n poema rusa”, ca sa citez din aceeasi poezie, mai departe.

      Alice Nastase 1 februarie 2009 2:33 PM Răspunde
  • Spre mâinile tale calde ÅŸi deschise
    Alergam de fiecare dată ca de frică
    Zbuciumată de ploile reci
    Ale lacrimilor mele
    Mă aşezam cuminte şi tăcută
    ÃŽn acelaÅŸi loc
    Ca tu să mă vezi
    Şi să mă poţi înţelege
    Apoi mă linişteam
    Şi continuam să cioplesc în ideile mele
    Căutându-le chipul şi sufletul
    Aripile dar şi rădăcinile
    Apoi rând pe rând le aşezam
    Printre nori
    Printre copaci
    Printre păsări
    Până când le pierdeam
    Totul se întâmpla pentru că niciodată
    Nu încetam să alerg
    Spre mâinile tale calde şi deschise

    Poate ca in fiecare dintre noi se imbina, intr-un mod cu totul si cu totul misterios, cate un pic de lumina si cate un pic de intuneric. Cate un pic de rautate, cate un pic de bunatate. Cate un pic de ura, cate un pic de dragoste. Cautand printre toate aceste elemente, printre nesfarsitele formule ale vietii, poate ca am intalnit si noi personaje vampirice. Poate ca doar am visat la ele sau poate ca ne-am dorit sa fim chiar noi. Poate dand doar rod imaginatiei noastre am creat fiinte, dandu-le acest nume.
    va salut pe toate!

    atena 1 februarie 2009 2:45 PM Răspunde
  • Din Cluj va scriu, draga mea Alice. Si acum nu mai ninge, si albul s-a transformat in maroniu umed. Si e atat de urat. Si atat de lipsit de viata. Va doresc o zi minunata tuturor, sa va bucurati si pentru mine de lumina ei, caci la mine este inca intuneric.

    alyce 1 februarie 2009 3:53 PM Răspunde
  • Anna iti multumesc pentru cuvintele frumoase si pentru gandul tau cald. Sunt sigura ca va veni si timpul meu candva. Si atunci, imi voi scrie din nou povestea plina de lacrimi…de lacrimi de fericire de aceasta data.Te imbratisez sincer.

    alyce 1 februarie 2009 4:17 PM Răspunde
  • si daca am fi vesele tot timpul? daca ne-am ascunde tristetile in noi? ce ar rezolva asta, mmm? ne-ar recomanda drept superficiale… insensibile… si pina la urma domnii nostri tot ar fugi , nu?
    eu zic sa fim asa cum simtim. sa ni se citeasca pe chip toate emotiile fiindca asta ne face frumoase, asta ne face vii.
    sper ca ati avut un week-end bun.
    take care!

    Iana 1 februarie 2009 4:55 PM Răspunde
  • te imbratisez,ploiesteanca mea draga!iti multumesc pentru cuvintele frumoase si indemnul tau de a va spune povesti de viata,de fapt triste ,dar oh,atat de adevarate!eu incerc sa va aduc un pic cu picioarele pe pamant din dragostea ce v-o port tuturor,cititoarelor acestiu blog.viata are si partea ei amara.de multe ori ne mintim ca ne e bine,purtam o masca pentru a nu fii raniti de oameni invidiosi si rai.pe acest blog am gasit suflete ranite,triste,insetate de dragoste,si dornice sa-ai dea masca jos si sa spuna ce simt cu adevarat.va citesc cu ochiii in lacrimi,va tin in brate strans si nu vreau sa va mai dau drumul!m-am lipit de sufletul vostru si va trimit tuturor puterea de a merge mai departe,de a fii fericite!vreau o clipa sa va ganditi la o femeie ce a iubit un barbat frumos,generos,ce i-a oferit clipe de fericire 20 de ani!era rasfatata,mangaiata,adorata!dragostea lor s-a implinit prin nasterea unei fetite!nimic nu anunta furtuna ce avea sa vina!era asa de fericita,implinita,barbatul iubit o coplesea cu dragostea lui.norii s-au adunat si vestea mortii lui a venit ca un trasnet!a facut un stop cardiac,dar din pacate n-a mai putut fi salvat.s-au facut toate pregatirile de inmormantare,si in ultima seara de priveghi la usa ei a aparut o femeie indoliata de mana cu o fetita!n-a realizat cine e femeia,era sub influenta calmantelor,drogata.era terminata,sfasiata de durere!asa cum femeile au un al saselea simt,si-a ridicat ochii spre necunoscuta care plangea la capataiul sotului ei!cine era intrusa asta,cum indraznea sa se apropie asa de mult de cosciugul sotului ei?misterul s-a dezlegat cand s-a apropiat de ea si a intrebat-o cine e si ce cauta in ultima seara pe care numai prietenii apropiati,rudele si familia au dreptul s-o petreaca alaturi de cel intrat in nefiinta?era cealalta femeie din viata sotului ei,femeie ce avea fiica de aceiasi varsta cu fiica ei!a crezut ca se prabuseste lumea cu ea!cum era posibil asa ceva?totul nu fusese decat minciuna?toate cuvintele de dragoste,toata viata ei era o minciuna?daca s-ar fii deschis o groapa s-ar fi aruncat in ea!ea care radea fericita ca a gasit barbatul vietii ei si nu putea pricepe de ce e invidiata,de ce alte femei se uitau stramb la ea?totul nu fusese decat un balon de sapun?a avut doar puterea de a-si inmormanta sotul,si atat,n-a mai interesat-o nimic.a picat intr-o stare de mutenie cutremuratoare.degeaba prietenele au imbarbatat-o,au mangaiat-o .nu vedea decat dusmani in jurul ei .a refuzat sa mai comunice!a uitat si de fiica ei,o tanara de 20 de ani,frumoasa,fragila,insetata de dragoste.indepartandu-si fiica,a mai primit o lovitura!aceasta s-a atasat de sora ei vitrega si de mama ei,femeie ce a stiut sa mangaie,sa aline.aceasta i-a explicat calm ca idila cu tatal ei dureza de 20 de ani!l-a iubit dar nu a vrut o clipa sa-i destrame familia!de altfel de la inceput i-a spus ca-si iubeste sotia,copilul,nu se va desparti niciodata,dar si pe ea o iubeste,va avea grija sa se imparta intre doua femei,doi copii,si nimeni nu va avea de suferit!se credea nemuritor,dar viata nu iarta,minciuna iese la suprafata mai devreme sau mai tarziu!nu stiu daca mai traieste tanti ina.era prietena mamei,confidenta ei!soarta a facut ca mamica mea sa ajunga la stele la 50 de ani,de unde ne vegheaza pe mine,pe sora mea,pe copiii nostri,pe sotii nostri!n-am vrut sa va intristez,dar cateodata e bine sa cunoasteti si alte fete ale dragostei,ale vietii!e trist,dar e VIATA!

    florentinamurgoci 1 februarie 2009 5:08 PM Răspunde
  • Alyce, sunt aproape de tine, aproape de Cluj, a nins si la mine azi-dimineata si acum e noroi… Iti intind mana mea!

    Cristina Socaciu 1 februarie 2009 5:15 PM Răspunde
  • Florentina, tulburatoare poveste de viata!!! Sincer, nu stiu cine mi-as fi dorit sa fiu in ea…toata lumea a suferit la un moment dat, dupa ce traiesti cu convingerea ca e reala si pura iubirea lui.Nu condamn pe nimeni, chiar ma vad mai degraba in locul celei de-a doua, care accepta totul, nu conditioneaza, prefera sa-si creasca singura copilul, copiii, sa-i indrageasca si sotia chiar,de dragul lui…Insa, nu e normal sa fie asa, indiferent daca el le iubeste la fel, pe amandoua.Si nu e vorba de o idee egoista, ca de pilda, petrecerea zilelor de nastere sau a revelionului impreuna, ci de acea contopire totala pe care vreau s-o traiesc la nivelul tuturor simturilor mele…Mi-ai oferit o tema de gandire, o lectie, o morala.Si eu o pot modela pe cantitatea si intensitatea trairilor mele, diferite, particulare…

    rosanne 1 februarie 2009 5:57 PM Răspunde
  • Alice,
    alaturi de toate gandurile mele bune, de toata admiratia si pretuirea pe care ti le port, as vrea sa-ti multumesc inca odata pentru aceasta nemarginita bunatate de a ma primi in timpul tau. Pentru ca mi-ai citit cu ingaduire cuvintele, stangace uneori, pentru ca m-ai asemanat intr-un fel cu tine, iti multumesc din nou.
    Dorindu-ti o saptamana usoara si implinita, o intalnire frumoasa cu copilasii tai, alatur cu plecaciune multumirile mele.

    atena 1 februarie 2009 6:30 PM Răspunde
  • BRADUL

    Am trait candva un vis…am visat candva o poveste?A fost aievea sau doar naluca? Inca ma mai intreb si acum dupa atata vreme cum a fost cu putinta sa traiesc in doua anotimpuri deodata in acelasi timp ca intr-o vraja minunata?Cum s-a putut in miez de iarna viforoasa mie sa-mi fie in suflet vara,fierbinte vara indiana? E mult de atunci in timp ,dar e asa aproape in inima mea…
    Vietile noastre s-au incrucisat atunci firesc fara sa stiu ca va mai fi vreodata si ..”va urma”.Ne-am imprietenit asa cum se imprietenesc oamenii la munte,povestind si razand la o cana cu vin fiert ,bucurandu-se impreuna de zapada si soare ,de piscuri inzapezite . Ne intalnisem acolo in varf de munte ,intr-o primavara timpurie,eu intr-un grup de prieteni ,el cu cineva alaturi,iar intre noi si peste toti deopotriva semetia muntilor Retezat. Apoi,dupa cateva zile,drumurile noastre s-au declarat paralele intre ele si eu nu am mai stiut si nici macar gandit ceva despre el.Eram oricum prea… ocupata sa-mi eliberez inima dintr-o relatie nedemna,care simteam ca-mi face rau si ca ma murdareste.A trecut asa o vara si o toamna…eram din nou singura si-mi tarseam prin grapisul vietii sufletul pangarit cu genunchii insangerati,cand l-am reintalnit pe el.Si atunci, la petrecerea prietenei noastre comune,unde ne-am reintalnit dupa aproape un an mi-a aratat poza mea,icoana lui, pe care mi-o facuse fara sa stiu,acolo in varf de munte.Stia totul despre mine,fusese tot timpul asta cu ochii si sufletul alaturi de mine,nestiut in umbra,asteptand.Da,viata chiar e o cutie cu bomboane!Un inceput timid si fara mari sperante avea sa imi aduca insa ceea ce nu credeam ca voi trai vreodata.Incet ne descopeream uimiti unul pe celalalt asa de aproape de parca ne-am fi stiut de cand lumea,iubeam amandoi aceleasi lucruri,muntele,poezia.Ascultam Andries si Baniciu si Alifantis si Vali Sterian si beam bere cu rom.Eram studenti amandoi insa in orase diferite…si week-endurile noastre se derulau prin gari ,prin trenuri ce am fi vrut sa aiba aripi ca sa ne duca unul spre altul!.M-a ajutat enorm de mult atunci.M-a reinvatat sa cred in mine,mi-a curatit sufletul si mi-a bandajat ranile inimii cu dragostea lui curata si arzatoare ca focul .Si iarna aceea care a venit,ne-a gasit asa indragostiti si insetati unul de celalalt ,prinsi intr-o iubire adevarata si luminoasa.M-a dus in miezul iernii aceleia intr-un loc unde nu fusesem niciodata pana atunci.Undeva in munti in salbaticie totala departe de lume si timp,la ore bune de mers pe jos prin munti,cu rucsacul in spate.Am trait acolo la Baleia ,in munti ,intr-un canton silvic,o casuta ca a piticilor din poveste,zile si nopti pe care nu le-am crezut posibile vreodata.Adormeam privind in focul ce ardea in noi si la picioarele noastre,frematator si sfasietor totodata si ne trezeam la fel unul in bratele celuilalt incercand sa ne smulgem cu greu sufletele din imbratisarea nesfarsita pentru a redeveni fiecare el insusi.Apoi zilele acelea in care ne imbatam ochii si sufletele cu frumusetea din jurul nostru cu albul cel mai curat al zapezilor din munti!Urcam culmi insingurate si nesfarsit de albe,presarand pretutindeni sarutarile si imbratisarile noastre ca Hansel si Gretel,din poveste,ca sa nu ratacim drumul spre casa,drumul spre iubirea noastra.
    Si ne-a fost dat sa trecem acolo o cumpana dintre doi ani ai vietilor noastre,in fata casutei de poveste,imbratisati plangand de fericire, sarutand un bradut ce trebuia sa ramana martor tacut al fericirii noastre,pentru totdeauna.
    Dar…orasele noastre ne cereau inapoi,si… zapezile se topesc iar dragostea noastra a inceput sa moara si ea.Nu stiu de ce,nu stiu nici cum…doar ca nimic nu mai era ca atunci ,ca acolo,langa bradul fericirii noastre.Ne-am dus si in anul urmator in iarna acolo,sperand sa intalnim iar fericirea…dar degeaba mai plangeam langa bradutul nostru implorandu-l pe ascuns…N-avea ce sa ne mai dea…Am cautat si-n alte locuri,prin munti si vai impreuna mintandu-ne ca vom regasi ceea ce avusesem candva.Doi ani de zile am tot cautat zadarnic iubirea noastra de basm mintandu-ne ca are sa se intoarca inapoi la noi. Si intr-un tarziu obositi si indurerati am inteles ca nu avea rost.Era deja mult prea greu si inutil.Ne vlaguise fara seaman pe amandoi atata cautare,atata asteptare… Am lasat drumurile noastre inlantuite sa se desparta firesc si timid asa cum s-au si impletit.A fost dureros si trist …..dar invatasem deja legea hatra a iubirii.Vine cand vrea ,pleaca cand vrea !Si poti s-o cauti pana la capat de lume si poti sa o chemi oricat…zadarnic e totul ! L-am mai intalnit de atunci o singura data…era inaintea nuntii mele . Eram singura prin orasul meu cand ne-am ciocnit in usa unui magazin.Stia.S-a bucurat pentru mine si ne-am despartit din nou urandu-ne cum isi ureaza oamenii, vieti frumoase unul celuilalt.A mea este frumoasa …a lui ,nu stiu …
    Acum cand viata m-a domesticit si mi-a pus saua pe greaban si zabala la gura ,cand toata valvataia focului din mine este jar,cand nu mai iau rucsacul in spate sa alerg prin munti…stiu ca ceea ce am avut atunci a fost un dar divin.Si uneori mi-e tare dor de munte si de mine cea de atunci care ascultam Andries si beam bere cu rom. Dar din toate astea n-a ramas decat undeva in munti,langa o casuta de poveste un brad ce a crescut acum,probabil mare,purtand o taina impartasita printre lacrimi intr-un miez de noapte .Intr-un miez de iarna viforoasa in care pentru mine a fost vara,incredibila vara indiana…

    Cora 1 februarie 2009 7:12 PM Răspunde
  • pink martini-let’s never stop falling in love…din dorul de a fi indragostita…si de a crede…si de a dansa nebuneste tangoul nostru inrosit.

    rosanne 1 februarie 2009 7:16 PM Răspunde
  • Frumos, Cora, picant si suav…Bravo!

    rosanne 1 februarie 2009 7:19 PM Răspunde
  • Multumesc frumos Rosanne!

    Cora 1 februarie 2009 7:21 PM Răspunde
  • Ai reusit, Cora!
    De acum voi privi altfel brazii!
    Frumoasa poveste.

    atena 1 februarie 2009 7:49 PM Răspunde
  • o noapte frunoasa tuturor.

    atena 1 februarie 2009 9:09 PM Răspunde
  • Maine biserica sarbatoreste „Ziua Persoanelor Consacrate” -calugari, calugarite care si-au consacrat viata lui Cristos. In cinstea lor a fost o mica sarbatoare dupa liturghia de seara. Le priveam pe cele trei calugarite ale comunitatii noastre, sunt tinere, frumoase, cu maini mici si albe si glasuri de inger. Le-am privit acum, asa cum le-am privit si alta data, cu curiozitate, cu dorinta de a intelege ce le-a manat pe calea asta. Sunt senine, impacate, si-au gasit rostul, nu sunt rascolite de problemele noastre, de intrebarile noastre. Una dintre ele, sora Dolores, ne-a cantat un cantec din tara ei: Filipine. Un cantec vesel, cald, refrenul in tradusese in romaneste vorbea despre dragoste, dragostea lui Isus. Care „va iubeste mare” asa ne-a spus. Le-am cantat La multi ani lor, celor trei ingeri ai nostri. M-a emotionat ceremonia, dragostea care o vedeai pe chipul lor. Si m-am rugat pentru tine Alice si pentru toti prietenii mei de pe blog.
    Buna seara. Bine v-am regasit.

    Simona Ioana 1 februarie 2009 9:11 PM Răspunde
  • …Si in capul meu e o salata mare si umflata de dramaturgi, de spectacolo, de cursuri xeroxate din care nu mai pricep absolut ninic. Ma lupt cu evolutia teatrului de o saptamana si nu pot nici cum sa izbavesc. Si mai e atat de putin pana maine la 10 am, cand ma voi afla intr-o sala de examen, bantuita de toate fapturile acestea marete si pline de istorie. Nu mai am timp…si iar va fi o noapte alba patata de cafea tare si amara. Acest dialog neintrerupt cu teatrul ma pasioneaza. Ma topeste. Ma tine cu sufletul la gura. Dar azi nu mai pot. Ma simt obosita, pierduta. Nu mai vreau. Nu mai pot. Dar trebuie!…
    Cristina acum la noi nu mai ninge dar e frig, nu? Foarte frig, sau cel putin asa imi e mie. Iti doresc o seara minunata si te sarut atat cat imi este permis.
    O noapte calda tuturor si tie, Alice!…

    alyce 1 februarie 2009 10:38 PM Răspunde
  • Alice, stii, ii povesteam unei prietene intr-o zi ce ma atrage la acel barbat…si-i spuneam ca ma acapareaza cu inteligenta lui impresionanta. Si, ca , sunt constienta ca poate avea doua taisuri, asa cum te atrage o vipera cu sclipirea si raceala ei in acelasi timp, acum sunt vie , acum moarta…Il indepartez si se apropie, ma indeparteaza si il vreau tot mai mult…

    rosanne 1 februarie 2009 11:23 PM Răspunde
  • I se diagnosticase deja cancerul. Era clar ca singurul lucru care l-ar fi putut salva era un transplant- era pe lista de asteptare. Si era la fel de clar ca trebuia sa isi inceapa tratamentul. Sa se interneze, sa treaca prin tot purgatoriul celor aflati in situatia lui. Si sa spere intr-un miracol. Refuzase sa mearga la spital. “Vreau sa mor in picioare” –asta era laitmotivul pe care i-l recita mereu. “Nu vreau sa devin o leguma !” Trecea prin stari contradictorii, uneori era increzator si optimist si spera intr-o minune. De cele mai multe ori insa disperarea perfida isi infigea coltii, ii sfasia sufletul… O suna la cele mai ciudate ore, noroc ca ea si sotul ei dormeau in camere separate. Plangea, implora viata… il punea sa-i cante, era singura modalitate de a-l linisti.
    Isi amintea de El, asa cum fusese la inceputurile lor. Cu haine asortate ciudat, after shave mirosind a spirt…Avea masina plina de casete cu un fel de muzica populara prelucrata la taragot, mostenire de la cealalta … Incepuse cu un CD cu Celine Dion in franceza. Si ii placuse. Au urmat apoi Joe Dassin, Simon & Garfunkel, Sting. Incepuse sa iasa in lume, functia sa il scosese in fata; ii cerea parerea despre cum sa se imbrace, ce haine sa isi cumpere. Ii daruise odata un parfum Obsession- un nume sugestiv pentru ceea ce ajunsese sa reprezinte pentru ea, iesea intotdeauna din casa invaluit intr-un nor de parfum.
    Isi amintea de ea, asa cum fusese la inceputurile lor. O femeie rigida, serioasa, incapabila sa se lase in voia simtamintelor. Intotdeauna in creierul ei era acolo o particica ce statea de straja si ii spunea : nu te lasa, trebuie sa nu pierzi controlul ! Reusise sa o demonteze, bucatica cu bucatica. Nu o facuse in mod programat, ceva din instinctual lui il calauzise, ii dozase mixul , daca si-ar fi propus asta putin probabil ca ar fi reusit. Stiuse cum sa o ia, cand cu biciul, cand cu morcovul, o dezbracase de toate pudorile, de toate ifosele. Si mai mult ca orice o facuse femeie, o femeie adevarata, care vibra in bratele lui. Isi invatase corpul si invatase senzatiile cu mainile lui. De aici venea si puterea extraordinara pe care o avea asupra ei.
    Viata i se incolacise cu a lui, singura modalitate de a descalci nodul acesta era cea a lui Alexandru Macedon. Fusesera momente in care simtea ca nu mai poate si nu mai poate, cand supararea o coplesise, i-a dat inapoi pozele, cartile si i-a spus sa nu o mai caute. O sunase- ii refuzase apelurile. Transmisese mesaje prin intermediari – ramasese tare pe pozitii. Dupa cateva zile, in trafic, dintr-o masina care a franat brusc in fata ei a coborat el, a sarutat-o acolo, pe strada si a rugat-o sa il ierte pentru ca nu poate trai fara ea.
    Iar acum refuza sa se interneze. De fapt nu zicea nu, doar amina de la o saptamana la alta. Cand era cu ea, recunostea ca ii era o frica imensa. Incerca sa ii explice rational nu exista alta cale…”da, asa am sa fac, saptamana viitoare”.
    Intr-o zi i-a propus sa il insoteasca in Bucuresti. “Am niste treaba, doua zile, vino si tu cu mine!” Prima reactie a fost “Nu pot”. Era peste saptamana, destul de complicat. I-a simtit dezamagirea. Dupa cinci minute a revenit cu un telefon. “Daca imi gasesti bilet vin”. Au calatorit impreuna, fericiti ca doi copii care merg prima data cu avionul. Seara au iesit sa se plimbe pe centru, sa ia cina. Erau pe langa Inter cand a venit telefonul. A simtit din vocea lui ca era ceva serios. A luat-o de mana si i-a zis: “Era profesorul. S-ar putea sa primeasca un ficat in seara asta. Ma asteapta la clinica”. Au plecat impreuna. Clinica era foarte linistita, aproape ca parea pustie. A intrebat-o pe o asistenta “ Veti face ceva transplant in seara asta? “ “Se pare ca da, avem un donator”. “Ei bine, s-au putea sa mi-l faceti mie”. Femeia l-a privit perplexa pe barbatul inalt si bine imbracat. “Dumneavoasta !?!” Adevarul e ca arata foarte bine, boala macina inca doar pe dinauntru, nu se vedea nimic, n-ai fi crezut. Au inceput sa soseasca medicii, ei doi stateau pe o banca in fata intrarii si asteptau. Plangea si ii povestea cat ii este de frica, si de operatie, si de boala, si de tratament. O implora sa nu plece “ Vreau sa fii aici cand deschid ochii. Sa nu ma lasi”. Apoi a pus-o sa ii promita ca va avea grija de fiica lui, daca el nu va mai fi. Il tinea strins la piept, ii mangaia parul, “Va fi bine, e sansa ta, iti promit ca nu am sa plec…”
    Era trecut bine de miezul noptii cand li s-a spus ca ficatul donatorului e distrus. Au iesit pe poarta clinicii cu el facand salturi de bucurie. Ca un copil care trebuia sa dea teza si brusc s-a imbolnavit profesoara. In noaptea aceea s-au iubit, frumos, nebun, de parca lumea s-ar fi terminat a doua zi dimineata si doar noaptea aceea le ramasese.
    La vreo doua luni dupa a sunat-o intr-o dupa masa. Era acasa, la domiciliul lui conjugal, nu iesise de cateva zile. “Vino te rog pana la mine”. “Am sa vin maine.” “Te rog, vino acum”. La o ora dupa ii batea la usa. Era palid, se misca cu greu, evident avea dureri … “De ce nu m-ai obligat sa raman atunci? De ce nu m-ai convins sa ma internez?” N-a stiut ce sa ii raspunda. I-a mangaiat parul, l-a tinut in brate. I-a murmurat cu voce joasa “Sa ai grija te tine. Si sa fii nebuna, asa cum te-am invatat eu. Iti multumesc pentru tot. Esti o femeie speciala, sa nu uiti niciodata asta. Niciodata. Si nici pe mine sa nu ma uiti.” A inceput sa planga doar in masina. Si ca un facut, cand a pornit casetofonul a inceput piesa lui Iris cu Felicia Filip. “ De vei pleca, sa iei cu tine doar noptile in care noi am fost nemuritori …”
    Dimineata urmatoare sotia lui a sunat-o sa ii spuna ca a murit.

    Simona Ioana 1 februarie 2009 11:50 PM Răspunde
    • Barbatii pe care ii iubim au sotii. M-am mirat mereu cat de liberi continuam sa ne simtim dincolo de casatorie, cum numai iubirea aceea profunda, nebuna, ametitoare ca heroina e in stare sa ne tina departe de alte povesti. Cand inima nu-l mai recunoaste de stapan pe cel de acasa, mainile, cu sau fara verigheta, se intind catre o noua iubire.
      In primul numar de Tabu, acum sapte ani, tema celui dintai dosar care indraznea sa spuna adevaruri nespuse pana atunci a fost asta, „Amor cu barbatul alteia”. Eu si Simona am ales-o dintre propriile noastre lacrimi, deznadejdi, sperante ridicole, povesti sfasietoare, amintiri ale celor de langa noi, am scos-o dintre adevarurile greu de pronuntat si am dezbatut-o in prima editie de revista Tabu- asa cum era pe vremea noastra.

      Alice Nastase 2 februarie 2009 12:29 AM Răspunde
      • Am citit povestile voastre superbe, m-am minunat si m-am bucurat, si m-am intristat, traindu-le. Va imbratisez, sa va apere imbratisarea mea de vise rele, sa ne regasim maine mai veseli, mai puternici. Asez capul pe perna si incerc sa-mi amintesc de cate ori am fost, poate, si eu, cealalta femeie. Noapte buna, dragii mei dragi, dragi.

        Alice Nastase 2 februarie 2009 12:40 AM
  • Noapte buna Alice. Noapte buna tuturor. Ingerii sa va vegheze visele.

    Simona Ioana 2 februarie 2009 1:02 AM Răspunde
  • Anais, fara glume sau misto, imi permit sa te intreb, de ce te-ai oprit la Det(AB). Eu am continuat cu integrale care aplicate intr-un spatiu tridimensional, de potential infinit, au gasit zone comune ale ariilor initiale, devenite intr-un timp limitat spatii comune. Nu crede ca matematica te ingradeste, exprima-te cum poti, unde nu intelegem te intrebam.
    Asta seara m-am rasfatat la Opera.

    Valin 2 februarie 2009 1:32 AM Răspunde
  • Noapte buna. Ingerii fie cu voi.

    Valin 2 februarie 2009 1:45 AM Răspunde
  • E devreme , e luni si v-am citit insetata de dragoste..
    La mine acasa e o mare tristete si in suflet la fel…
    Azi sau ieri am inteles ca prietenia e pentru uniibarbati mai presus decat o iubire si efemera pentru o femeie…
    De fapt toata iubirea mea pierduta era pentru un barbat care era prieten de familie cu cea asotului meu, au trait impreuna aniversari, excursii, nu stiu atat de multe….
    Eu am fostcea care m-am indragostit la secunda, nebuneste….
    Si pentru ca atunci cand simti dragoste nu poti decat sa-i raspunzi , a venit si din partea lui…
    Si a fost frumos… , dar nu m-am putut rupe de familie , nu am putut sa trec si sa plec si sa infrunt toata situatia creata, nu am putut sa o las pe fiica mea o adolescenta sensibila sa infrunte o nebunie…
    Si el a plecat departe lasandu-ma sa-mi rezolv problema si a asteptat asta 2 ani, dar iubirea n-a rezistat distantei si timpului si s-a dus…
    Am plans din octombrie pana acum nebun… De -abia intrasem pe un fagas normal incercam sa vad viata dincolo de aceasta iubire si era bine ,bine….
    Dar ieri echilibrul s-a rupt pentru ca tatal sotului meu a plecat ieri intr-o lume poate mai buna….
    Si evident au venit prietenii si au sunat…
    L-am sunat eu sa- l anunt si apoi am vorbit , dar miam dat seama ca pentru mine numai era NIMIC

    diana 2 februarie 2009 6:37 AM Răspunde
  • Buna dimineata. Imi face placere sa cred ca ati avut un somn bland si ca azi v-ati trezit senini. Eu inca raman la noaptea mea amara si maro cu damf de cafea, incercand sa ma tarasc pana la facultate, luandu-i cu mine si pe vampirii dramaturgi ce imi bantuie realitatea. Am reusit sa adorm 20 de minute agitate, dar suficiente incat sa fac fata soarelui de afara. O zi minunata, cu multe zambete largi si sincere!!!

    alyce 2 februarie 2009 9:25 AM Răspunde
  • multumesc, dna alice, mi-a mai venit inima la loc…nu am mai scris niciun rand pentru 4 febr, ma simteam groaznic … sa vad daca ma mai pot urni in timp util…toate cele bune va doresc tuturor.

    monic 2 februarie 2009 10:10 AM Răspunde
  • Buna dimineata luuumeee! Azi vreau sa fim fericiti cu totii! Trebuie sa putem,trebuie sa vrem! Suntem sanatosi,cat de cat,avem locul asta ,virtual asa cum e dar e al nostru si e minunat!Si apoi mai presus de toate iubim,iubim!!!Toti de aici iubim si asta ne face pe fiecare special,in felul lui.Si atat timp cat vom iubi nimic nu e pierdut…caci exista prin asta speranta si dor si asteptare.Stiu ca ma repet…viata e o cutie cu bomboane,nu toate sunt divine ,dar sunt totusi…bomboane!
    Alice,astept o vorba a ta care sa-mi lumineze ziua! Si vreau sa fiti fericiti,meritati asa de mult!

    Cora 2 februarie 2009 10:19 AM Răspunde
  • Succes Alyce!

    Cora 2 februarie 2009 10:22 AM Răspunde
  • Multumesc din suflet, Cora! Azi am nevoie.

    alyce 2 februarie 2009 10:28 AM Răspunde
  • Aici la mine si la Monica noastra cea frumoasa e o zi superba.Soarele e deja sus si peste oras e o lumina blanda …parca de primavara.De cateva zile(v-am spus ca mi-au inflorit ciresii din suflet !)mi-am schimbat screen-saverul,wallpaper-ul,sau cum i-o fi zicand,al calculatorului meu.Ieri inginerul meu drag a vazut ca nu mai e satucul meu de munte imbracat in nameti…ci o livada intreaga de ciresi superbi! M-a intrebat daca nu cumva e prea devreme pentru asa ceva.Poate o fi,nu stiu,dar daca eu vreau sa-mi fie primavara,cine sa ma poata opri?

    Cora 2 februarie 2009 10:56 AM Răspunde
  • Cora si Monica, voi cu ziua voastra superba, de ce sunteti atata de departe? Am mers sa vad camera web de la biserica din Micro, sa va vad si eu soarele. La mine e un intuneric pentru care nu s-a inventat nici un cutit sa il taie, pentru care nu s-a inventat nici un avion sa il spintece. Pana si cel mai mare aeroport din lume lancezeste putin. Vad umbra clopotelor bisericii si nu stiu ce mai astept ca sa vin la voi.

    Buna dimineata Alice, Cora, Monica, Corina-Elvetianca, buna dimineata tuturor de aici, sa va trageti fotoliile langa o zi blanda si buna.

    amalia 2 februarie 2009 11:12 AM Răspunde
  • Bafta Alyce !
    La mine e soare, frig dar soare, un cer incredibil de albastru. Azi e ziua in care trece vulpea peste gheata. Sau iese ursul din barlog. In functie de semnele astea se stie daca va mai dura mult iarna sau vine primavara. Habar n-am sa le interpretez… stiu doar ca vreau primavara, da Cora, si eu vreau primavara, ne poate opri cineva?
    O zi insorita si speranta ! Asta va doresc.

    Simona Ioana 2 februarie 2009 11:16 AM Răspunde
  • Te imbratisez Amalia noastra de departe!Si iti trimit raze de soare si parfum de primavara deveana sa-ti lumineze viata si sufletul! Draga mea unde in Micro vezi tu Deva…ca sunt si eu pe aproape…undeva mai jos,pe Balcescu,mai jos de Astoria .Nu ma vezi,sunt eu cea cu sufletul inflorit,poate singura?!

    Cora 2 februarie 2009 11:18 AM Răspunde
  • Nimeni nu ne poate opri Simona…si stii eu am hotarat ca nu mai vreau sa traiesc incorsetata de sabloane si reguli stupide inventate de altii.Vreau sa nu mai am reguli deloc,vreau doar exceptii,nenumarate exceptii!Si sa traiesc doar bucurandu-ma…de orice,oricand!

    Cora 2 februarie 2009 11:21 AM Răspunde
  • http://www.trilulilu.ro/Epaminonda/fec0390333c100

    Buna dimineata!
    Va daruiesc o mica particica din sufletul meu, aceasta melodie care a pus stapanire pe simturile mele.
    Iata-ma la birou cu manecile suflecate nestiind de ce sa ma apuc mai intai, insa gandurile ma poarta spre lumea voastra frumoasa plina de iubire si la povestea mea frumoasa de dragoste care a inceput in acest birou. Exista un el in biroul alaturat, il etichetasem foarte usor drept un nesuferit, infatuat, insa nu stiam ca el era cel pe care-l visam, ca el era barbatul care are forma sufletului meu, insa am aflat-o mai tarziu.
    Sunt momente in viata mea cand imi doresc sa nu fi stiut niciodata de existenta lui.
    O sa revin..

    gabriela 2 februarie 2009 11:27 AM Răspunde
  • Doamne cat de frumos scrieti !!
    Doamne, Alice cat talent ai adunat aici …
    Nu stiu daca pana acum si-a gasit timp si destula „intelepciune” vreun critic literar , vreun scriitor care sa nasca o carte din trairile unor oameni adevarati …Cum de-ai nascut povestea asta Alice „cartea povestilor TAngo”?
    Cora superb, Simona Ioana sfasietor, D-na Murgoci coplesitore poveste, Rosanne, tu scrii cu sufletul si pare-se ca-i unul curat….Valin esti parca venit dintr-un alt spatiu , dintr-o alta dimensiuane a timpului…esti adevarat ?!
    Toti sunteti frumosi si calzi si sensibili…si altfel ….
    o sa fie o carte cu suflet , cu traire, cu zbatere …o sa fie frumoasa ….ca tine alice
    sa aveti cu totii o saptamana buna, luminata pentru povestile voastre…

    monica 2 februarie 2009 11:46 AM Răspunde
  • Am mai scris de vreo 3 ori…nu stiu ce se intampla…mai incerc si acum

    rosanne 2 februarie 2009 1:12 PM Răspunde
  • Va spuneam si eu bun gasit , desi nu sunt chiar asa de primavaratica…Va scriam ca as vrea sa pot omori povestea asta din care tasneste mereu sange proaspat si fierbinte…Si ca as vrea sa-mi fortez inima sa nu mai tremure, sa se usuce…ca o caisa confiata.Sa devin umbra, adiere blanda, zgomot surd, miscare opaca de fantoma, sa nu ma mai vada, sa nu ma mai simta…
    Dar ma inspaimanta gandul ca nu ma va gasi niciodata cel care stie, (fara sa-i spun cum),sa-mi mangaie parul , sa-mi sarute tamplele obosite.Si daca acest gand ma va urmari ca un motto toata viata, atunci ce rost mai are?!Atunci, as innebuni de-adevaratelea, imi voi intoarce fata inapoi, voi trai spre nastere si nu spre moarte.Imi voi strange toate celulele , toti cromozomii si voi astepta clipa din uterul moale in care inghitirea lichidului e mai fireasca decat inspirarea aerului asta poluat cu himere toxice.Si imi voi trai vesnicia „nascuta la sat”, mitica, ancestrala…

    rosanne 2 februarie 2009 1:24 PM Răspunde
  • Ca sa revenim la tema post-ului: http://www.youtube.com/watch?v=vxINMuOgAu8
    Este genericul ultimului serial produs de HBO, TRUE BLOOD, care va incepe sa fie difuzat si in Romania. Aceeasi poveste de dragoste dintre o muritoare si un vampir, de aceasta data in decorul sudului american. Un serial ce merita urmarit nu numai pentru interpreta rolului principal, Anna Paquin, care a castigat Globul de Aur pe 2009.

    Si inca 2 filme cu vampiri ce nu ar trebui ratate: The Wisdom of Crocodiles (mai intalnit sub denumirea americana – Immortality, cu Jude Law); The Hunger (cu Catherine Deneuve, David Bowie, Susan Sarandon, regia Tony Scott).

    IONUTZ 2 februarie 2009 1:48 PM Răspunde
  • Monica, scriu cu sufletul meu si doar al meu, nu stiu cat de curat e, dar sincer si deschis, clar este.Si nu-mi ascund valtorile, „cuibarul de ape” in care il pun cu fiecare lacrima, cu fiecare rand scris.Si nu regret nimic din ce-am trait sau din ce-am visat, din ce-am destainuit…Si, nu stiu, daca e plin, mare, trist sau sfasiat…Dar, imi doresc enorm sa fie linistit, impacat, pastrandu-si in acelasi timp puritatea si nemarginirea…

    rosanne 2 februarie 2009 1:56 PM Răspunde
  • dragelor, la mine a nins, cu fulgi si cu povestile voastre- ma gindesc cit de adevarat ca uneori viata e mai crunta, mai tare, mai trista decit orice film si inchipuire. simona-ioana, cit de dramatic, as vrea sa stiu uneori ce vezi prin geamul de la camera ta…doar asa…
    eu va vad acum pe voi, prin fereastra asta de lume, cu ploi de ciresi in suflet, cora, monica, amalia, noile venite…rosanne, ce frumos, ce pur e in lumea ta…
    ma mai gindeam azi, citind mereu si mereu despre iubire, de iubiri triste, in care sunt inevitabil mai multe personaje- oare de ce nu scriu si barbatii aici, din cei care cu sau fara voia lor iubesc in decoruri diferite…doar si ei danseaza tango.

    corina 2 februarie 2009 1:56 PM Răspunde
  • Va multumesc pentru gandurile voastre curate, stiu ca ati fost alaturi de nesomnul meu prelungit si asta mi-a dat putere sa mai rezist cateva ore. Toate gandurile lumii mi-au purtat destept mana, si am scris. Si am scris bine. Acum sunt terminata. Pun capul pe perna si ma rasfat in visele acestei dupa-amiezi insorite si minunate. Va imbratisez fericita.

    alyce 2 februarie 2009 2:53 PM Răspunde
  • Buna dimineata!!
    Cora da, viata e o cutie cu bomboane… frumos, mi-a placut ce ai scris… imi inchipui cum e sa fi trait asa frumos..

    Abia astept sa cumpar cartea… Alice ideea a fost super… povestile sint incredibile… am avut o carte cind eram in Romania si citeam din ea cind si cind… erau povesti asemanatoare. Daca nu gresesc titlul era: „supa de pui pentru suflet de femeie”. Dar cartea aceasta o va intrece, sint sigura!

    Sa aveti o saptamina buna-buna.

    iana 2 februarie 2009 4:29 PM Răspunde
  • http://www.youtube.com/watch?v=kDdpKCqsZV8

    Pentru prietenele mele dragi…

    Cristina Socaciu 2 februarie 2009 7:42 PM Răspunde
    • Va raspund la Buna dimineata acum, pe seara, adunata de pe drumurile mele… Iarta-ma, Cora, ca nu ti-am putut raspunde in zori, dar va spun eu, cea dintai, Buna seara… cu dragoste, cu emotie, ca inaintea fiecarei intalniri de dragoste.
      Asa e, mai multe iubiri triste sunt aici, poate pentru ca mai multe iubiri triste sunt pe lume, cu adevarat. Doar cei puternici isi gasesc marea iubire si au curaj, si au noroc s-o traiasca… Si prea putini, tot mai putini suntem puternici, si curajosi, si binecuvantati de noroc, si intalnim un alt suflet puternic, si curajos, si norocos… E greu, e cumplit de greu.

      Alice Nastase 2 februarie 2009 7:54 PM Răspunde
  • „eu umbra aceasta pe care o semeni in sufletul meu, cu mila si trista mirare, voi duce-o cu mine mereu”

    draga cristina, iti multumesc pentru dedicatie. e o melodie cumplit de trista, dar totusi iti multumesc.
    Cred ca e de cele mai multe ori imposibil sa rugam umbra sa redevina fiinta, nu? cred ca de cele mai multe ori nu se poate iar timpul ala primar, de la inceput – oare se mai poate trai? oare, ca in filmul pe care l-a vazut lice (si da am sa ma duc si eu sa l vad) daca mai ceri nemurirea umbrei- …..nu stiu ce sa zic…si atunci umblam cu umbra dupa noi. cu cate umbre umblam dupa noi!!

    si astfel ca „o umbra se-nchide in mine, o umbra prin mine trecu”.
    mmmm- ce greu Cristina, ce seara lunga o sa am acum…

    raluca 2 februarie 2009 9:00 PM Răspunde
  • si ca sa-ti raspund cristina tot in versuri de cantec:)
    de ce o noapte lunga?
    „Iubito cata lume intr noi, numaratori de ploi din doi in doi!….cand am sa uit cum suna glasul tau, decat tacerea ce-mi va fi mai greu…si cum sa pot sa pot sub stele innopta cand nu mai stiu ce-nseamna umbra ta”…

    da – o seara lunga

    raluca 2 februarie 2009 9:05 PM Răspunde
  • Raluca, ai scris versurile melodiei pe care o ascultam acum… „iubito cata lume intre noi”…

    E ceva aici…ceva ce ne uneste…ceva frumos…dincolo de noi…

    Cristina Socaciu 2 februarie 2009 9:09 PM Răspunde
  • ce inspaimantoator, frumos nu? ceva amazing….ceva care ne uneste
    „umbra noaste se asterne in trecut, nimeni nu era ca noi cand ne-am cunoscut…ne vom preface ca si pan-acum ca totul este bine dar noi vom fi doar scrum”

    ciudat- cate cantece au umbre….

    raluca 2 februarie 2009 9:12 PM Răspunde
  • Buna seara, tuturor! Alice, e cumplit de greu, dar imi place sa cred ca intr-o zi in calea noastra va aparea acea iubire demna, sincera. Si daca cumva am sa o intalnesc, am sa o trimit la tine prima data.

    Eu stau si imi omor timpul cu scrisul unei analize de spectacol. Ati vazut „Cafe Muller” a lui Pina Bausch? E un spectacol, teatru-dans, plin de emotie. E despre puterea iubirii, efectele tragice ale singuratatii si in cele din urma, durerea devastatoare a uitarii. E despre oameni simpli si frumosi. Despre povestile lor si relatile dintre acestia. Cele 30 de minute, atat cat a durat, am plans fara incetare, mi s-a facut inima mica cat un sambure de cireasa, si fara sa vreau am retrait toate senzatile de cald si rece pe care ti le ofera o iubire neconsumata pana la final.

    As vrea sa v-o trimit si voua dar nu stiu cum.

    alyce 2 februarie 2009 9:20 PM Răspunde
  • alyce,

    eu am vazut cafe müller de pina bausch!!!!!!!!!!!!
    ritmul acela repetitiv- obsesiv, linistea aceea apoi izbucnirea violenta, deodata, puternica…fara stavilire…astea mi-au ramas- frumusetea suprema a miscarii, dansului!

    raluca 2 februarie 2009 9:27 PM Răspunde
  • Raluca, ce frumos … ce nemaipomenit… citeam postul cu „Umbra” si ma gindeam … dar de cintecul cu „numarator de ploi din doi in doi” ce zici??
    dar tu deja ai vorbit despre cintecul acela in postul imediat urmator…

    sa dormiti bine suflete neasemuite ce sinteti….

    iana 2 februarie 2009 9:34 PM Răspunde
  • Ai dreptate, Raluca. Frumusetea miscarii e divina. Dar dincolo de frumusetea reprezentari, se poate observa o poveste (sau cel putin mie asa mi s-a parut), miscarile personajelor fiind asociate cu trairile lor. Si ce trairi!!!

    alyce 2 februarie 2009 9:39 PM Răspunde
  • Buna seara!

    Cora 2 februarie 2009 10:09 PM Răspunde
  • Cristina ce bucurie mi-ai facut cu Alifantis-ul meu iubit!Multumesc!!!!

    Cora 2 februarie 2009 10:13 PM Răspunde
  • Intamplare simpla…cum vi se pare?

    Cora 2 februarie 2009 10:17 PM Răspunde
  • Mr. Bryan Adams, for you all:

    To really love a woman
    To understand her
    You gotta know her deep inside
    Hear every thought
    See every dream
    And give her wings when she wants to fly

    And when you find yourself
    Lying helpless in her arms
    You know you really love a woman

    When you love a woman
    You tell her that she?s really wanted
    When you love a woman
    You tell her that she?s the one
    She needs somebody
    To tell her that it?s gonna last forever
    So tell me have you ever really
    Really really ever loved a woman

    iana 2 februarie 2009 10:19 PM Răspunde
  • Cora,

    Alifantis este iubitul meu de toamna tirzie, de decembrie alb… de toate anotimpurile vietii mele. Alifantis cinta pentru mine cu imagini… eu vad imagini cind ascult muzica lui.
    Prea multe pasari cardinale
    Printre iluzii se rotesc….

    iana 2 februarie 2009 10:22 PM Răspunde
  • Iana mea,te pup!

    Cora 2 februarie 2009 10:24 PM Răspunde
  • Acum stiu de ce trebuia sa te intalnesc!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

    Cora 2 februarie 2009 10:24 PM Răspunde
  • Alexandru Andries nu-ti place?

    Cora 2 februarie 2009 10:26 PM Răspunde
  • Barbatii sunt facuti din carne
    Femeile din otel
    Ar fi trebuit sa fie invers
    Dar dumnezeu mai greseste si el.

    Ca nisipul femeile sunt
    Le ia pe sus orice boare de vant!

    Cora 2 februarie 2009 10:29 PM Răspunde
  • Da,iana…Balada blondelor iubiri!

    Cora 2 februarie 2009 10:30 PM Răspunde
  • E frumos ,e prea frumos la mine in suflet
    e tarziu ,e prea tarziu la tine in gand
    Impartasim,impartasim aceeasi taina
    Dar nu se stie,nu se stie pana cand!!!!

    Cora 2 februarie 2009 10:32 PM Răspunde
  • Cora, Andreis mi-a scapat … imi place dar nu i-am acordat timpul si atentia pe care le merita… de vina a fost grupul Voua … de ei, de toti, am fost indragostita cu vise… eu asta ar trebui sa scriu. Povestile mele cele mai frumoase si cele mai pasionale au fost in vis.. cu Alifantis, cu Eugen Baboi, cu Adrian Fetecau…. pe Fetecau l-as fi tinut ca pe un obiect rar de colectie. Numai sa-mi citeasca poezeii si atit… plingeam in sala teatrului de la Braila la spectacolele lor. tineretea…

    iana 2 februarie 2009 10:42 PM Răspunde
  • As vrea sa va pun Alifantis -Vino,dar nu stiu cum….tehnica asta are sa ma OMOARE!

    Cora 2 februarie 2009 10:46 PM Răspunde
  • Cristina, mi-ai amintit de Umbra- era cantecul meu preferat, atunci, pe vremurile Cenaclului Flacara. Si Raluca de „numaratori de ploi din doi in doi”. Si Cora de Andries. Cel mai mult mi-a placut primul lui LP – Interioare- in aveam pe un disc de vinil.
    Dragele mele, ce rasfat de muzica si de versuri frumoase in seara asta…

    Va dedic si eu o piesa care cred ca se potriveste cu povestile noastre
    „Nici nu mai stiu pe unde esti, cum te-ai numit, cum te numesti
    Si pentru cine mai suspini in asteptare
    Sunt pline vietile se spini, si-ai scapatat printre lumini
    desi pe nimeni n-am iubit asa de tare…”
    Stefan Hrusca – Fostele iubiri

    http://www.youtube.com/watch?v=OoCRvJZQIm8

    Simona Ioana 2 februarie 2009 10:46 PM Răspunde
  • Pai scrie-ne povestile astea ,braileanco!

    Cora 2 februarie 2009 10:49 PM Răspunde
  • brailo-bucuresteanca, draga… Bucurestiul e orasul de adoptie…

    iana 2 februarie 2009 10:51 PM Răspunde
  • Grupul Voua – ce povesti; am fost la multe spectacole, eram in sala (nu spun unde si cind- in 88 la Universitate ) unde le-a fost intrerupt spectacolul de o sefa de partid; aveau poezii devastatoare ! Adrian incheia cu If…

    Valin 2 februarie 2009 10:57 PM Răspunde
  • Ce multa lume in seara asta. Ce lume buna in seara asta! Va salut pe toti. Si pun ceainicul mare pe foc.

    Simona Ioana 2 februarie 2009 11:02 PM Răspunde
  • Cu „umbra ascunsa in mine”, cu iubirea mea si numai a mea, voi invata sa merg mai departe, zambind… Nu va fi usor, dar e primul pas. In fiecare dimineata voi zambi amintindu-mi micul dejun pregatit de el , peste zi il voi tine de mana ca sa-i fie bine (sau sa-mi fie bine), iar seara il voi scoate din inima mea, il voi saruta de noapte-buna si-l voi aseza in visele mele… El va fi mereu cu mine iar eu voi fi mereu cu el!
    Desi durerea e in mine, voi zambi ! Si vreau sa zambesc pt. ca e prea mult amar in sufletul meu! Si vreau sa zambesc pentru ca el imi iubea zambetul si rasul… Si vreau, daca vreodata imi va fi dat sa-l revad, sa pot sa-i zambesc din adancul sufletului meu !

    Cristina Socaciu 2 februarie 2009 11:02 PM Răspunde
  • Si Mircea Baniciu si of, Motzu…..am stat la picioarele lui in Hamlet

    Valin 2 februarie 2009 11:06 PM Răspunde
  • Valin,
    daca pe tine te-au rascolit cei de la Voua, gindeste-te ca eu eram eleva de liceu… pe mine m-au marcat definitiv… toti barbatii din vita mea au fost judecati prin prisma trailor mele la Voua sau la concertele cu Alifantis… si ma mir de ce am avut atitea povesti ratate…

    iana 2 februarie 2009 11:06 PM Răspunde
  • Lasa,Iana noastra draga …ca ai gasit comoara ta de microbiolog,pentru asta te-au pregatit restul!

    Cora 2 februarie 2009 11:14 PM Răspunde
  • Ma gandisem sa scriu povestea mea ,cu mai multe amanunte….
    Dar mi-am dat seama,ca de fapt,asta este intreaga poveste,rostita,traita,adevarata….Amanuntele,nu au importanta prea mare….
    Asa ca ramane asa cum o stiti cu totii….Iar cine n-o stie,o va afla acum….

    (Anna lui Cris….)

    Exista iubire karmica ???….
    ….Cu 4 ani in urma,intr-0 vacanta in Grecia,am trait o experienta unica,magica,pe cat de ciudata pe atat de reala….Intr-un satuc uitat de lume(nici nu-mi mai amintesc exact numele localitatii respective),la o manastire pe care o vizitam,am aflat ca circula pe acolo un obicei al locului….O calugarita mi-a explicat cum ,daca tin trei zile de post negru si particip la toate slujbele (utrenie,liturghie,vecernie,miezonoptica),voi afla in vis,in urmatoarea noapte pe cel cu care voi petrece intreaga ma viata,dragoste,destin…
    Eram atunci,implicata deja intr-o relatie “solida”,cu un om minunat,cerebral,invatat,cult,frumos,cald,care ma iubea si-mi dovedea zi de zi asta….Dar nu eram casatoriti(eu nu cred intr-o hartie care te tine langa un om,cred in relatia speciala dintre suflete,in prietenie,complicitate reciproca,iertare,bun simt,intelegere,dragoste…..sunt nascuta in zodia balantei….)
    ….Asa ca,mai in gluma mai in serios,am acceptat impreuna cu o prietena provocarea celor trei zile de post negru,convinsa fiind ca,ori e o gluma,ori vreo gaselnita turistica de a atrage vizitatori,ori,cine stie,chiar il voi visa pe cel cu care eram atunci….
    Zis si facut…cele trei zile au trecut mai greu decat mi-as fi inchipuit ,iar noaptea,ei bine toata noaptea,in vis m-am plimbat mana-n mana ,nu,nu ghiciti,nu cu iubitul cu care eram in vacanta,ci ….cu primul meu iubit,cel de acum aproape 22 de ani,omul pentru care,la vremea respectiva mi-as fi dat si viata si moartea numai sa ramanem impreuna….
    M-am trezit buimaca,nauca,am alergat catre calugarita ce ne provocase la acest experiment si i-am povestit tot….Iubitul meu,primul meu iubit,despre care vreme de 18 ani nu stiusem nimic,imi aparea in vis,dar,cu chipul trist,ravasit,cu tamplele carunte,impovarat….
    Si tot in acel vis,se facea ca dragul,iubitul meu Cris imi intinde mana,in care tinea pentru mine un ingeras,o bijuterie de argint….….Asa l-am visat eu atunci…..
    Mi s-a explicat ca nu e deloc o greseala,imi urmasem cu sfintenie canonul celor trei zile,si pentru ca nu “trisasem”,Dzeu,imi aratase in vis adevaratul meu destin….
    Sa va spun ca nu am mai avut vacanta???Sa va spun ca zile si nopti m-a urmarit visul???sa va spun ca nimeni dintre cei carora le-am povestit ce traisem au crezut ca deliram????
    …..Iubirea vietii mele,cel mai iubit dintre pamanteni(cu totii avem unul,nu???),omul langa care imi imaginam intreaga viata,si de care destinul,crud ,ma despartise,banal si simplu,cum numai in tinerete se intampla,pentru cine stie ce greseala minora,sau pentru vreo ambitie marunta,cine mai stie…..
    CRIS,dragul meu Cris,care-mi transforma visele in realitate,care -mi marcase intreaga existenta,era langa mine in vis,dupa atatia ani in care nici sa-l visez nu mi-am permis,pentru ca si visele dor,nu-i asa????
    Ani intregi nu am stiut nimic despre el…..despartirea noastra fusese definitiva….reconcilierea imposibila….
    Fiecare barbat intalnit dupa El,avea ceva al Lui,ceva ,ori chipul,ori zambetul,ori mainile,ori o litera pronuntata la fel,ori parul,……L-am cautat in chipuri straine,amagindu-ma de fiecare data ca l-am gasit,ca nu mai pot suferi,ca nu l-am pierdut definitiv….
    Am fost amandoi destul de ambitiosi sa recunoastem ca ne iubim mai presus de orice si sa incercam sa uitam,sa iertam,sa o luam de la capat…..Sau poate eram prea tineri….
    ……Dupa intoarcerea din vacanta,viata si-a urmat cursul firesc,gandindu-ma,din cand in cand la visul meu….Nu,nici vorba sa stiu ceva despre Cris,nu stiam nimic,nu aveam de unde sa aflu….Stiam ca il iubeam in taina,in suflet si ca imploram Destinul sa mi-l scoata cumva in cale sa-l vad,chiar si pentru o singura clipa….Luni intregi mai tarziu,il vad pe strada,trist si carunt,ca-n visul meu….Inima mi-a batut cu putere,respiratia mi s-a oprit,mainile mi-au transpirat de emotie….Eram insa destul de departe unul de celalalt pentru a ne putea face chiar si un semn….Ei bine,dragii mei,atunci,atunci am stiut ca visul meu se va trasnforma,cumva,candva,in realitate…Am simtit asta cu tot sufletul meu….
    Dar am continuat sa traiesc,sa respect omul de langa mine pentru dragostea ce mi-o poarta(sunt o femeie constanta,nu l-am inselat niciodata),sa muncesc,sa-mi fac un rost,o cariera,etc…..Dar am refuzat cu indarjire cererea in casatorie…….Nu era Cris…..
    ….Acum doi ani,in ianuarie,absolut intamplator,l-am intalnit pe Cris…..trist,extrem de trist,ravasit de un destin potrivnic,trecut prin doua divorturi,cu sufletul zdrobit de oameni pe care el i-a iubit si care l-au inselat…..
    Am vorbit,ne-am regasit,inima mea a luat-o iar si iar la trap….
    In prima noastra seara,in timp ce-i povesteam uluita intamplarea din Grecia,i-am returnat ingerasul de argint,bijuterie pe care el mi-o daruise in visele mele magice….Cumparasem de acolo ,de la aceeasi manastire,imediat dupa vis acesti ingerasi,la indemnul calugaritelor,pentru momentul reintalnirii noastre….
    Ne-am vazut,ne-am regasit,inimile noastre s-au recunoscut si ….atat…..
    Eu m-am despartit de omul minunat cu care eram,nu puteam sa-l insel,nu merita asta…..
    Dar nici cu Cris nu sunt…..Ii este frica de dragoste,desi stie ca l-am iubit toata viata,mai presus de orice,ii este frica sa-si deschida sufletul si sa primeasca toata dragostea mea,absolut neconditionata…..Nu-mi trebuie numele lui,banii lui,nu vreau nimic de la el.Vreau doar sa-i daruiesc toata dragostea mea,absoluta,intreaga,pe care an de an am strans-o in suflet numai si numai pentru el…..A IUBI ,INSEAMNA A DARUI….
    Nu,nu fuge de mine,nu va ganditi la asta…..
    Dar vine,pleaca,e atat de trist si atat de singur….iar eu,la doi pasi de el,atat cat sa intinda mana sa ma gaseasca….dornica sa-l mangai,sa-i alung tristetile si gandurile ce-i intuneca fruntea si sufletul…..E un Rac sensibil,dar ranit,atat de ranit,atat de resemnat de un destin care l-a dat cu capul de toti peretii ,incat nu-si poate reveni….
    Stiu ca-i este bine cu mine,ii ofer liniste,emotie,mangaiere si caldura,ii ofer tot sufletul meu…..Ce sa fac sa-si revina,ce sa fac sa inteleaga ca as alerga nebuna,ca Lorelei,prin padure cu serpi ca sa ajung pana la sufletul lui…..?????
    De la mine pana la El ,un munte……..de la El pana la mine un pas…….Stie ca-l iubesc,stiu ca ma respecta pentru asta…….dar,oare,cum sa-l fac sa inteleaga????ce sa fac,nu vreau sa-l supar,nu vreau sa-l presez in niciun fel,il astept cu sufletul si bratele deschise,atunci cand vrea el sa vina……si vine,dar este atat de trist……Eu am rabdare,nu stiu cum ,dar Dzeu imi da in fiecare zi rabdare…..
    Exista iubire magica,definitiva,pana la moarte si dincolo de ea????
    ……Povestea e un pic mai lunga…..
    ….El,in toti acesti ani,a incercat sa-si refaca viata de doua ori,dar a divortat de fiecare data,iar ultimul divort a fost tocmai pentru ca fosta lui sotie il insela,chiar si cu oameni cunoscuti lui(nu stiu amanunte….nu insist….)
    Alice,este Cris destinul meu ????Este reintalnirea cu el karmica ????Cum sa fac sa-i alung tristetea ???? Cum sa-i spun,cu ce cuvinte,cum sa-i dovedesc cat de mult il iubesc ??
    ….In ultima vreme,Cris este cu mine mai mult un pic decat ieri,mai mult un pic in fiecare zi….Iar eu am rabdare,si ma rog,si sper ca va fi bine….
    Si-mi spune,imi spune mereu atunci cand este langa mine,,,,,,”Stiu,Anna,tu ma iubesti pana la stele si dincolo de ele !!!!”
    Si,doamne,cat adevar! Doamne,cum il mai iubesc ,pana la stele si dincolo de ele…….

    anna 2 februarie 2009 11:23 PM Răspunde
  • Cristina
    te rog sa zambesti, frumos, din adancul sufletului. Esti mai frumoasa cand zambesti. Stiu asta!

    Simona Ioana 2 februarie 2009 11:24 PM Răspunde
  • Asa e Cora, asa ii spun si eu iubitei mele, am intirziat ca am invatat, sa fie multumita cu ce mi-au dat inaintea ei, de am putut ajunge la ea.
    Gabriela, cineva o sa sufere pe muzica de la tine.
    Azi am fost la Ghighiu.
    Monica eu doar invat de la voi, am profesori buni, cei mai buni. Altfel sunt plin de pacate.
    Anais, m-a certat proful de mate ca desenam semnul de integrala asa cum il simteam, ca pe o jumatate de femeie (asa ca intelegi de ce ti-am scris, eu chiar mi-am gasit).

    Valin 2 februarie 2009 11:26 PM Răspunde
  • Simona eu mi-am facut deja ceaiul. Si e fierbinte. Si e dulce. Si e anti-stres, in seara asta. Il beau cu tine.

    http://www.youtube.com/watch?v=G2WJ6AXnM3Q

    „Baby, tell me how can I tell you
    That I love you more than life!
    Show me how can I show you
    That IÂ’m blinded by your light!
    When you touch me I can touch you
    To find out the dream is true!
    I love to be loved by you! ”

    E superba melodia

    alyce 2 februarie 2009 11:27 PM Răspunde
  • Multumesc, Simona Ioana! Voi invata sa zambesc si nu voi mai plange…

    Cristina Socaciu 2 februarie 2009 11:29 PM Răspunde
  • Simona eu mi-am facut deja ceaiul.Si e fierbinte. Si e dulce. Si e anti-stres, in seara asta. Il beau cu tine.

    Vroiam sa pun linkul unei melodi dar nu pot nicicum, sau poate ca nu stiu…

    alyce 2 februarie 2009 11:30 PM Răspunde
  • acum am vazut ca am reusit doar ca la mine nu a aparut mai tarziu…sorry

    alyce 2 februarie 2009 11:31 PM Răspunde
  • Valin, Ghighiu asta e in judetul Alba,cumva?Undeva unde se face un vin Nr.1?

    Cora 2 februarie 2009 11:35 PM Răspunde
  • Cora, habar n-am daca am gasit comoara.
    am spus si mai spun… ce am acum e „adaptare”. Am gasit liniste. pace, siguranta, iubire lina, fara dependenta, fara focuri, fara pasiuni fierbinti. Dar imi place cum sint acum si nu cred ca as mai schimba ceva.

    Anna, am citit povestea de doua ori acum, de nu stiu cite ori la primul tau post despre scris… as citi-o necontenit pentru ca stiu ca e adevarata, si sint sigura ca asa vei trai mereu, cu Cris linga tine..

    iana 2 februarie 2009 11:37 PM Răspunde
  • Gabriela, multumesc, mult. O stiam dar….. A thousand kisses deep, o vreau retraita, acum….

    Valin 2 februarie 2009 11:38 PM Răspunde
  • E linga orasul ocolit – Ploiesti – pe intrarea din DN1 in dreapta.
    Sa-ti mai spun Cora ca si eu mi-s ardelean, cu prieteni si rude si in Deva; de asta iti scriam de grupa de singe apropiata, sa o saluti si pe Monica din partea mea te rog, nu am uitat de singura mea lacrima de inima.
    E groaznic ce fac, cu atitea marturisiri.

    Valin 2 februarie 2009 11:43 PM Răspunde
  • Hei,hei ,ce mica e lumea,Valin! Banuiam eu dupa ce mi-ai scris !De ce sa fie groaznic,Valin? Impartasim aceeasi taina…chiar asta ascult acum!

    Cora 2 februarie 2009 11:47 PM Răspunde
  • Rosanne e cu noi la ceai,ca-n fiecare seara….ceaiul ei,somn linistit l-am baut dintr-o inghititura asteptand miracolul licorii,asteptand somnul,in multe nopti tarzii…
    Am pastrat o ceasca si pentru tine,draga ,mea,desi eu ma delectez acum cu tibetanul meu ,pe care-l impart,vezi bine,numai cu prietenii cei mai buni…
    Cristina ,draga mea,viata e atat de frumoasa,tu esti atat de frumoasa,dragostea ta atat de profunda,definitiva si irevocabila,incat,nu ai motive sa fii trista,trebuie sa zambesti….
    Si lumea iti va zambi….Si ai sa fii iubita,pentru ca numai asta meriti,asa cum meritam toate,sa fim iubite,sa ni se raspunda cu dragoste dragostei noastre….Pana atunci,rabdare…..trebuie sa invatam impreuna,exercitiul rabdarii…
    Azi ,m-am gandit mult la voi,in drumurile mele….
    Nu,nu am fost ieri cu Cris drag,desi sunt doi ani de la reintalnirea noastra….
    Dar eu,pentru ca il iubesc l-am iertat deja,el stie ca-l iert mereu,poate de aceea se rasfata si-si permite sa ma supere din cand in cand….
    Fiecare impacare este mai dulce decat orice balsam,asa incat,chiar va recomand sa va mai si „ciondaniti” din cand in cand….E delicos gustul impacarii,va spun eu……
    Doamne,ma inveti in fiecare zi exercitiul rabdarii,asa incat,plec rusinata capul,in rugaciune si-ti multumesc….
    „Doamne,ce sa-ti cer ? Doar tu singur stii durerile mele……Da-i copilului tau,doamne,ceea ce singur nu-ndrazneste sa-ti ceara….”

    anna 2 februarie 2009 11:47 PM Răspunde
  • Si acum ascult Daca ai ghici al lui Baniciu! cat de frumos!!!!
    Te sarut Anna ,fata cu ghiocei in par!

    Cora 2 februarie 2009 11:51 PM Răspunde
  • Multumesc Anna, azi am intrat prima data acolo, de la tine am aflat de Manastire.
    Noapte buna.

    Valin 2 februarie 2009 11:52 PM Răspunde
  • Alice,draga noastra esti cu noi?

    Cora 2 februarie 2009 11:53 PM Răspunde
  • Abia astept sa ajung si eu la manastirea aceea unde va duceti voi toti … negresit vreau sa ajung la Ghighiu..

    iana 2 februarie 2009 11:56 PM Răspunde
  • Sa aveti o noapte linistita si calda! Va sarut pe toti,dragii mei!

    Cora 2 februarie 2009 11:56 PM Răspunde
  • Valin 2 februarie 2009 11:59 PM Răspunde
  • http://www.youtube.com/watch?v=TY4Zl8TeP8g

    Levitez intre cele doua lumi, asta in care n-am ce cauta iar in cealalta nu ma mai pot intoarce.
    Sunt prea trista 🙂

    Noapte buna!

    gabriela 3 februarie 2009 12:04 AM Răspunde
  • Anna, cata dragoste ai tu, cata rabdare, cata intelepciune. Doamne, cat de adanci trebuie sa fie ranile lui Cris al tau ! Dar stiu ca vei reusi sa le vindeci cu iubirea ta imensa pentru el.

    Alyce, multumesc pentru ceai, si pentru piesa – uitasem de ea. Si apropo, Alyce si Cristina si eu sunt de pe langa Cluj.

    Valin, tu chiar existi? Esti prea frumos pentru a fi adevarat ! Ma uimesti de fiecare data cu sensibilitatea si cu sinceritatea ta.

    Alice, draga noastra Alice, sper ca te rasfeti in lipsa puilor tai. Ca te-ai linistit si te-ai inseninat. Ca ne invalui cu zambetul tau.

    Noapte buna tuturor. Va strang la suflet.

    Simona Ioana 3 februarie 2009 12:33 AM Răspunde
  • ce frumos….e ca odata !!!
    iti amintesti Cora ?!
    ce noapte frumoasa, atunci….si acum….
    Valin, esti modest cand imi spui ca ai profesori buni si inveti de la ei….
    Multumesc pentru gandul tau….Credeam ca ai uitat de lacrima , dar tot nu mi-ai marturisit de ce mi-ai daruit-o mie !!!
    Simona Ioana, nu ma mai chinui nu-i chip sa gasesc ceaiul ala …vinde-mi pontul, te rog….marturiseste-mi locul imi care-mi gasesc aroma copilariei mele …chiar daca netraita…
    Iana, Raluca nu mi-ati trimis poze !!!
    Va zugravesc imaginea in fiecare seara , voua tuturor celor nevazuti , dar stiuti de inima mea…. si va port in visele mele netraite
    noapte linistita !

    monica 3 februarie 2009 12:38 AM Răspunde
  • Si eu va imbratisez,Cora,Iana,Valin,Alice,toti prietenii dragi de aici….
    Cora,sunt sigura ca si tie-ti va placea la Ghighiu.
    E un loc magic acolo,este si o icoana facatoare de minuni,foarte veche si foarte frumoasa….
    Acolo imi place sa merg,nu e departe de Bucuresti,asa cum v-a explicat si Valin.
    Dar,sigur,sigur o sa va placa….
    Si-mi mai place mult de tot la Manastirea Caldarusani….nu stiu sa va explic cum se ajunge….din Colentina,stanga,dincolo de Stefanesti,Dascalu,spre Moara Vlasiei…..nu prea am habar acum…..dar e minunat si inaltator si acest loc….poate stie Valin sa explice cum se ajunge….
    …Ghioceii mei au crescut si sunt gata sa infloreasca,nu mai e mult si se vor deschide….
    Sper la zile mai calde,sa ne putem intalni printre ei…..
    Iana,mama tizei mele dragi,de Braila ma leaga multe lucruri,mai mult sau mai putin dragi sufletului….Dar orasul in sine ma fascineaza mereu….ma fascineaza legendele pastrate de-a lungul timpului….De ce se spune „nimeresti ca orbul Braila”???? Pentru ca orasul este asezat pe malul Dunarii,ca un evantai….Fiecare strada a orasului,duce ,inevitabil la Dunare,nu ai cum sa te incurci…….Apoi casa vestitei „Tanti Elvira,la noi la Braila”,apoi Biserica Greaca,mareata,somptuoasa,……
    Orasul mi-e tare drag,am o afacere acolo,merg destul de des sa-mi vad oamenii dragi…..
    Dar am si amintiri urate legate de Braila…..aici traieste unul dintre fostii mei barbati care m-au iubit mult de tot…..persoana publica,nu spui cine,parol !!!! Si care m-a inselat,tot mult de tot !!!! Si care e tot singur si neconsolat !!!! Si care traieste cu bunica !!!! Are prea multe suflete de femeie strivite pe talpile pantofilor sai scumpi de Mare Om Politic !!!!! Oricum,povestea asta tine de „evul mediu”,este ingropata de mult…..Vreodata va povestesc eu !!!! Iana,daca mai spun o singura fraza,sigur il recunosti pe individ,e orasul mic…..mai bine tac,caci mai multa treaba fac…….
    Dar,stiti cum se spune,ce nu te omoara,te face mai puternic,asa ca eu am hotarat sa deschid firma ….chiar la Braila……merge binisor…..Candva ii spuneam si eu,Brailei,”orasul interzis”,cum spune Valin…..Intre timp a ramas pentru mine un loc de „dat cu capul”…..
    Noapte buna…..cred ca ceaiul asta tibetan ,ma plimba printre amintirile tineretii mele tumultoase……
    Va pup si va iubesc…..

    anna 3 februarie 2009 12:48 AM Răspunde
  • monica,
    daca tu cauti ceai cu mar si scortisoara,am desoperit si eu unul ,foarte bun,din colectia Anotimpuri,facute la Fares,si care se numeste Ceai de Iarna….se gaseste in orice supermarket sau in orice plafar sau farmacie….Miroase dumnezeieste….si e tare bun

    anna 3 februarie 2009 12:55 AM Răspunde
  • Anna, nu cred sa recunosc personajul fiindca foarte multa vreme dupa ce am terminat liceul nu am stat in oras… m-am aventurat la capitala si de unde credeam ca o voi cuceri, m-a cucerit ea pe mine…
    Dar nu spune numele ca nu merita, de fapt nici macar nu exista, asa ca ce nume sa poarte?

    Dar tiza ta e la Braila acum, doarme in fosta mea camera si i-am aranjat patul chiar pe locul unde fusese patul meu inainte… bunica o vegheaza si pe ea dar de sus si tare mi-ar fi placut sa-i spun: „uite bunico ce mai fata am stiut sa fac”…

    iana 3 februarie 2009 12:59 AM Răspunde
  • monica daca nu ti-am trimis.. promit sa trimit… sint la serviciu pina noaptea dar duminica sper sa fiu acasa si sa-ti trimit poze.. scuze!

    iana 3 februarie 2009 1:02 AM Răspunde
  • Cineva mi-a sugerat la un moment dat sa-mi astern pe hartie viata. Åži chiar l-am luat în serios ÅŸi în „my documents” pe langa notificari, intampinari, adrese ÅŸi note precizatoare, sub diferite codificari, sunt pagini din viata mea. Fara o cronologie aparte, fara legatura, doar amintiri ÅŸi sentimente insirate pe ecranul calculatorului…

    L-am cunoscut la sfarsit de noiembrie 1997…A venit insotit de cea mai buna prietena din liceu, colega mea de banca. Eu aniversam 13 ani de casnicie. Era ÅŸi va fi cel mai elegant barbat pe care l-am cunoscut. Asortat ÅŸi zambitor. L-am placut din prima clipa, toata lumea l-a placut din prima clipa.Si tocmai ne anuntau ca se casatorisera, de zece zile, fara invitati, fara prieteni, doar ei doi… Amandoi, ÅŸi el ÅŸi prietena mea erau la al doilea mariaj. El avea 3 copii din prima casatorie. Intre mine ÅŸi el era o diferenta de o zi. Åži 12 ani. Ziua lui de nastere era 6 februarie iar a mea 7. Si ziua asta care ne despartea ne-a unit atat de mult.In marea majoritate a lucrurilor gandeam la fel cu toate ca nu reactionam la fel. Era calm ÅŸi impaciuitor, eu saream ÅŸi-mi aparam punctul de vedere, nu lasam nimic de la mine, el intotdeauna se plasa singur pe locul doi. Pe toti ii ierta atunci cand greseau.
    Aveam secretele noastre ÅŸi ma simteam vinovata fata de prietena mea . A ,nu era vorba de infidelitate, nu m-am sarutat cu el niciodata pana pe data de 07.07.2008, nu am facut sex niciodata pana pe data de 07.07.2008. Era pur ÅŸi simplu o prietenie intre un barbat ÅŸi o femeie în care sexul nu a fost niciodata în ecuatie. Ciudat, nu ? Probabil ca toata lumea se asteapta ca la un moment dat din prea multa prietenie sa incerci ÅŸi altceva. Nu eu ÅŸi nici el. Era indragostit de sotia lui ÅŸi eu imi iubesc sotul . Åži totusi dialogurile noastre nu puteau fi purtate cu cei doi. Nu a fost dragoste ci prietenie pura. Am dezamagit nu? Trebuia sa fie o poveste de dragoste , cu lacrimi ÅŸi impacari dupa despartiri furtunoase, cu juraminte nepastrate ÅŸi incalcate… Pedeapsa mea este sa ma gandesc în fiecare zi la el ÅŸi sa-l vad în fata ochilor. Mi-a facut cadou o perie pentru par. Avea perii mult prea aspri ÅŸi desi pentru el ÅŸi-l zgariau pe cap asa ca mi-a dat-o mie. Åži acum, în fiecare dimineata , cand ma perii ma gandesc la el… Nu la amantul care ar fi putut sa fie ci la prietenul care nu-i langa mine,la lasitatea mea de a-l lasa singur atunci cand a avut nevoie de mine…Snobismul unor apropiati ai lor ÅŸi categorisirea oamenilor dupa cat castiga m-a despartit dupa 27 de ani de prietena mea ÅŸi odata cu ea m-am despartit ÅŸi de sotul ei. Åži la toate strigatele lui m-am facut ca nu aud…Nu am fost în stare, de dragul lui, sa trec peste mandria mea…Si acum e prea tarziu sa las de la mine. ÃŽn dimineata zilei de 07.07.2008 nu s-a mai trezit…A ramas în pat ÅŸi de acolo s-a mutat , la fel de elegant, asortat ÅŸi zambitor, asa cum a trait 56 de ani,in sicriu ca sa plece acolo sus , sa ma astepte, ÅŸi sa-mi ceara socoteala cand ne-om intalni, de ce nu am putut de dragul prieteniei noastre sa uit niste vorbe care mi-au fost aruncate în fata ÅŸi care mi-au taiat sufletul …Pedeapsa mea este sa pun mana pe perie în fiecare zi ÅŸi sa-mi aduc aminte ca fiecare clipa trebuie pretuita , ca cuvintele dor ÅŸi odata rostite e greu sa le aduci inapoi, ca prietenii adevarati sunt atat de rari ÅŸi nu trebuie sa-i pierdem fiindca uneori maine poate sa nu existe pentru unii dintre noi…

    Adina 3 februarie 2009 1:15 AM Răspunde
  • Anna, cata dragoste se rageseste in randurile tale. Si e atat de frumos si de trist deopotriva. Iubirea ta nu are limite si asta te face minunata…Ingerii sa iti pazeasca visele. O noapte perfecta, tuturor.

    alyce 3 februarie 2009 1:52 AM Răspunde
  • draga alice, sterge te rog ,,e cumplit de greu,,–ma doare sa aud asta. si daca nu exista acolo, in curind, in apropierea ta, cineva sa-ti fie la inaltimea inimii, o sa invoc domni elvetieni, seriosi si sufletisti sa te peteasca si sa te scalde in ciocolata si mingiieri…si sa te convinga sa-ti lasi lumea. remarc, amintindu-mi ca tu esti imparateasa cuvintelor, ca ,,lasa-ti lumea,,e aproape imposibil de tradus in germana, dar poate in franceza, italiana, reto-romana…
    serios, sper sa fii foarte curind si tu mai aproape de visul tau, indiferemt de nationalitate (dar sa aiba caracter de elvetian…)
    noapte buna, sa visezi adinc, o zi noua si frumoasa
    noapte buna dragi fapturi din hotelul inimii.

    corina 3 februarie 2009 2:31 AM Răspunde
  • Cora, vad chiar strada Eminescu, in turnul bisericii exista o camera web… si asa va vad eu pe voi de doi ani.

    amalia 3 februarie 2009 7:17 AM Răspunde
  • Poveste lungă ÅŸi adevărată de dragoste mare pentru Tango

    Când profesoara din liceu (fie-i Australia uşoară) ne-a împărţit în medicinişti, politehnişti şi altele eu am intrat la categoria şi altele, subcategoria economişti. Am aprofundat matematica până la nivel de intergrală scoasă de sub integrală, cu formule intimidante şi posibil încă recuperabile din prăbuşirea în cele mai adânci prăpăstii ale memoriei. Am învăţat economie cum scrie la carte, adică însângerând nobil, cu pixul albastru, un manual care îmi părea vamă surdă şi absurdă spre o viaţă plină de garanţii. Am dezbrăcat cererea şi oferta de toate amănuntele care trebuiau reproduse la examen şi m-am căţărat cu minciuni adevărate şi speranţe false spre căpătâiul tabelei de marcaj a admişilor. Am trecut prin facultate repede şi bine, fără să bănuie nimeni, nici măcar eu, că nu sunt pe drumul bun şi că mă îndepărtez de el cu o forţă egală şi de sens contrar hărţilor din mine.

    Cred că povestea noastră de dragoste a început acum unsprezece ani. A început ciudat, oarecum hoţeşte. Atunci n-am ştiut că o să crească o dragoste atât de mare, am crezut că e vorba numai de un ziar citit pe furiş. Lucram la primul meu loc de muncă, un fel de lume de la celălalt capăt al Porţii Stelare, fără nimic în comun cu Clujul duios şi deluros de unde mă îmbarcasem pentru viaţă. Îmi plăcea ritmul alert al Bucureştiului dar duşmăneam asfaltul pe care trebuia să îl aştern zilnic în conspiraţii de facturi plictisitoare. Iar cele mai crunte lovituri în dunga viselor le încasam de la capacele de canal înalţate la noul nivel al străzilor, capace care îşi aşteptau veşnic iritate facturarea şi plata. Se născuse deja certitudinea că trebuie să o iau spre mai departe.

    Singura plăcere autentică a dimineţilor lucrătoare era lectura Naţionalului. Sarcina îmi era uşurată şi unsă de abonamentul şefului de birou, un personaj absolut uman, care nu numai că ne împrumuta cu generozitate ziarul dar chiar ne provoca la discuţii pe marginea lui. Atunci am început să citesc textele îmbăiate în har scrise de Alice Năstase şi Simona Catrina. Atunci le-am iubit prima dată, cu o iubire pe care acum o pronunţ definitivă şi irevocabilă. Ţineam ziarul pe genunchi, îndoit sub birou cu un meşteşug perfecţionat cu vremea, aşa încât să nu mă prindă „ăl mare”(mai mare decât şeful de birou) că vărs în lectură elanul destinat oficial bunului mers al înregistrării, facturării şi plăţii mixturilor asfaltice.

    Apoi am dat un număr nesfârşit de teste şi m-am mutat cu capacităţile şi cu închipuirile, deja o idee mai cârmite spre realitate, la o editură. După câteva luni mi-am comis însă greşeala, părăsind Bucureştiul şi revenind la Deva, ascultând o înfiorare persistentă de dor. Iar eu când lupt cu dorul nu lupt bine, uit de reguli, mă zbat, fac prostii. M-am mutat să păstoresc o librărie mică animată de ambiţii mari, acum realizate. Eram foarte aproape de oameni atunci, încercam să înţeleg de ce au nevoie şi aproape întotdeauna plecau de la mine cu o carte. Maximul afecţiunii l-am atins cu o doamnă care mi-a recomandat că dacă vreodată mă bate gândul să plec în Canada, atunci să o fac echipată cu şosete şi perdele, căci nu se compară cu ale noastre, domnişoară. Nu ştiu ce să spun despre perdele dar m-am lămurit că în legătură cu şosetele nu avea dreptate.

    Librăria mea era în centrul oraşului, foarte aproape de locul în care se vindea presa. Trecuse timpul, apăruseră revistele. Le-am iubit pe ici, pe colo, pentru că la vremea respectivă ridicau anumite cortine de pe anumite adevăruri şi acopereau un număr important de crăpături informaţionale. Dar ce păcat că de cele mai multe ori publicaţiile acestea n-au putut fi egale cu primul şi cu al doilea număr şi au decăzut cam spre ce sunt şi în ziua de azi. Cumpăram, citeam şi apoi jeleam cantitatea de lei de care mă despărţisem aproape degeaba.

    Dar într-o seară a apărut la televizor o reclamă cu prosoape care cădeau. M-am întors la citit. M-am întors la Alice şi Simona, la conţinut. N-am mai avut de rătăcit printre jumătăţi de pagină de text asezonate cu o nesfârşire de
    imagini. Alegerea a devenit dintr-o dată mult mai simplă şi de câte ori treceam pe lângă toneta cu ziare, femeia care domnea peste ea îmi raporta conspirativ cam pe când soseşte la dezvelit Tabu-ul. Îl aşteptam, îl luam cu mine, îl mângâiam, îl descoseam până la ultima fibră.

    În 2003 Dumnezeu s-a plictisit de dorul meu de alte pământuri şi mi-a înlesnit emigrarea. Nu spre Canada, nu cu şosete şi perdele, ci spre America, cu costumele bune, un geamantan vechi, două noi şi unul împrumutat. Am fost ocupată o vreme cu ceea ce era trecut în prezentările teoretice drept perioadă de acomodare, am făcut gesturi despre care acum nu vreau să îmi amintesc, am pus lemne pe focul unor doruri despre care nu bănuiam că pot fi atât de crude. Am tânjit ca un condamnat la viaţă după cuvântul românesc. Am dus cu mine cărţi de acasă şi între timp m-am apropiat cu o pulbere de drag şi de scrierile limbii engleze. Dar gemeam după taraba din centrul Devei, după Tabu-ul proaspăt copt, după mirosul de revistă neîncepută, după aromele risipite, sparte de vânt.

    În octombrie 2005 am venit acasă în prima vacanţă adevărată, de trei săptămâni, lăfăială curată după standardele americane. Am renunţat la pretenţii şi am cumpărat toate revistele pe care le-am putut găsi. Eram fericirea absolută a vânzătorilor deveni, mai ales că am nimerit la graniţa dintre două luni şi am prins şi revistele lunii trecute şi pe cele ale lunii abia iţite. M-am repezit, lihnită, la două Tabu-uri dar nimic din ele nu mai avea acelaşi gust. Eram la fel de flămândă după o revistă bună, după o boemă cu moţ de cuvinte aromate, cu sens. Plecarea se apropia, rea, de la o zi la alta. Mi-am zidit toate revistele în geanta de mână şi am pornit în miez de noapte spre Timişoara, spre combinaţia de două zboruri care reprezintă calea cea mai scurtă spre Chicago.

    Am pornit la o oră la care nu ar trebui să plece nimeni de acasă, o oră meschină la care trezirea nu poate fi completă iar somnul nu mai poate fi chemat înapoi. Am ajuns în nemişcarea sălii de plecări la ora şase dimineaţa. Eram numai noi, nu mai sosise nimeni. Deşi ştiam că am în geanta grea tot ce se găsea atunci la tarabe, încă mai căutam, mă foiam neliniştită. După câteva minute am văzut că se însufleţeşte chioşcul aeroportului şi m-am plantat nesigură în faţa lui, fără să ştiu ce caut, fără să am habar ce sper. Şi atunci am văzut pentru prima dată Tango-ul, Tango-ul de octombrie 2005, cel care arată spre lume o Monica Bârlădeanu nedrept de frumoasă, aşezată pe un taburet surprinzător de uman.

    Am citit. A curs sub mine Europa, s-a aşternut oceanul şi a răsărit iarăşi, uimitoare, America. Am citit despre compromisuri din dragoste şi alţi demoni, despre ce mă enervează în România, despre societatea jurnalistă multilateral dezvoltată, despre George Sand şi iubiri în eternitate, despre cum spune ea „Simt nevoia să plec dintr-un loc, atâta tot”. Am citit despre Varujan Vosganian, despre ideile preconcepute în cuplu şi despre cele mai senzuale săruturi. M-am îndestulat. Am coborât din avion pe gânduri, născând comploturi care să îmi aducă din nou aproape Tango-ul. L-am comandat cu o combinaţie de tact şi poruncă tuturor prietenilor şi cunoştinţelor care treceau oceanul. L-am smuls navetei lor năroade şi l-am plătit la rândul meu cu transportul spre ţară al unor mărfuri diverse care cuprind dar nu se limitează la: măţăraia din unitatea centrală a unui calculator, jucării pentru nepoţi de mătuşă, doi litri de loţiune de fertilitate pusă laolaltă de un vraci mexican, una bucată pilotă cu modele florale, un set de cărţi despre cum să te ajuţi pe tine însuţi când nu ai ce face cu banii şi o rochie de ocazie care în final s-a dovedit că strângea în exces destinatara.

    Într-o bună zi m-am scuturat de toate trocurile şi am trecut la varianta devenită posibilă a abonamentului pentru cititorii din străinătate şi Doamne, în ce străinătate mai eram. Când m-au vizitat părinţii au trecut şi ei uimiţi la lectura Tango-ului. Aveau bafta de a fi acasă când sosea poşta şi dispăreau pe rând din spaţiul public al casei ca să îşi vadă fiecare mai bine de ale sale din Tango. A venit apoi şansa de a scrie la un concurs cu premiu un nou abonament la revistă. Atunci am compus prima povestire, inspirată de o colegă de la editura unde trudisem amândouă. Am scris repede şi cu drag, am spus o rugăciune şi am dat clic.

    După câteva zile am plecat în excursie în oraşul lui Mark Twain, la St. Louis. Pe drumul înapoi, în încâlcelile luminoase şi năucitoare ale autostrăzilor ce ne zvârleau înapoi spre Chicago, am simţit că am câştigat. Am ajuns acasă, am deschis pagina de internet a Tango-ului şi mi-am văzut numele. Am şi acum în mine căldura bucuriei de atunci. Egalată şi depăşită numai de energia secundei în care am aflat că sunt cititoarea-scriitoarea lunii iunie. Nu ştiu dacă am sau nu dreptul să scriu alături de oameni atât de pricepuţi. Am învăţat însă că zeiţele ne fac uneori complici la binecuvântări proaspete şi surprinzătoare. M-am mutat cu casa într-un Tango cu acorduri ample, melancolic şi fierbinte şi curat. M-am mutat cu uimirea şi cu bucuria că în România se scrie aşa, acum. M-am mutat apoi şi pe blog, am un fotoliu special în care pun la inimă harul cu care Alice taie în sentiment viu, pansează cu frumuseţe şi adună inimile într-un buchet planetar. Răspund „prezent” chemării din Ţara Minunilor.

    amalia 3 februarie 2009 8:20 AM Răspunde
  • Cat de frumos,Amalia de departe!
    Buna dimineata lumeeee! Iar vin eu prima cu desteptarea?Haideti,o noua zi ne asteapta si se cere traita.Frumos si inalt ,musai!!!!

    Cora 3 februarie 2009 9:19 AM Răspunde
  • Azi norii mi-au acoperit orasul…dar nu si sufletul.Nu am motive speciale sa fiu azi fericita,dar tocmai de-aia eu ma incapatanez sa fiu! In ciuda ploii,in ciuda vietii! Si vreau sa-mi impart fericirea cu voi…Veniti?

    Cora 3 februarie 2009 9:38 AM Răspunde
  • Alice,fluturele meu alb…ce mai stii despre Sadeth?

    Cora 3 februarie 2009 9:39 AM Răspunde
  • ca noi nu mai stim nimic.Si ne e dor!

    Cora 3 februarie 2009 9:41 AM Răspunde
  • Buna dimineata Cora. Esti cea mai harnica. Tine-mi si mie o felie de fericire, vin sigur.

    Buna Amalia. Scuza-ma dar stau foarte prost la socoteala cu orele. Tot ceea ce trece dincolo de Greenwich ma depaseste. Asa ca dupa Buna nu mai adaug nici zi nici seara, te las pe tine sa pui ce se potriveste. Emotionanta povestea ta, incerc sa imi imaginez cum as trece eu printr-o experienta de felul acesta. Deci te-am citit la „cititioare – scriitoare” , Tangoul il iau din scoarta in scoarta. Intr-o anumita ordine recunosc, las articolele lui Alice la final, ca sa stiu ca „the best is yet to come”.

    Buna diminetata tuturor.

    Simona Ioana 3 februarie 2009 10:28 AM Răspunde
  • Buna-dimineata, suflete calde! Povesti frumoase, triste, povesti de dragoste, povesti de viata… Va spun din nou ca va citesc cu drag, cu emotie !
    Alice, tu esti bine? Aseara ne-am tinut de maini, cu tine, cu Anna si Rossane si ne-am rugat… Va trimit un gand bun !
    Aici ninge, maine e o zi speciala pt. mine, maine trebuie sa fiu fericita, maine o amintire draga sufletului si inimii mele ma va invada, o voi primi zambind si voi incerca sa fiu fericita, de dragul a tot ceea ce a fost si nu mai este, de dragul a tot ceea ce mai este si va fi mereu in acel loc special din inima mea…

    Paula Seling – Promit

    Cristina Socaciu 3 februarie 2009 11:25 AM Răspunde
  • buna sa va fie ziua dragii mei dragi,
    anna, in cautarile mele dupa aburii copilariei , am descoperit si eu aroma ceaiului de iarna a Faresului nostru de la Orastie , dar tot tanjesc dupa cel al Simonei Ioana…iti multumesc …cum stai cu, a ta cura de slabire..eu sunt lihnita de foame….si acul cantarului arata la fel….
    Amalia esti atat de talentata, cum de te-ai facut economista….cred ca stiu raspunsul….De multe ori am discutii cu mama pe acest subiect , ca nu mi-a dat voie sa fac ce mi-a placut….si-am sa ma intreb toata viata daca as fi fost la fel de talentata ca tine ….nu te pierde printre cifre si-n balante , si -n bilanturi sordide….. SCRIE ! o faci exceptional.
    Si Cora scrie frumos, uneori mi-e ciuda pe ea cand imi vorbeste de cartile ei citite si rascitite si traite si visate….
    Eu n-am timp de cartile sufletului meu acum, uneori vreau sa-mi creasca Rucsandra mai repede mare, sa pot avea timp pentru romanele vietii netraite , si pentru biblioteca inimii mele….acum tot timpul meu este al EI, inainte de al meu, si al dragului meu sot, si de al nostru al celor de aici….si chiar inainte de al job-ului meu care ani, multi ani din viata m-a silit sa ma marit cu el, si-am facut-o ani buni de viata …pana in augustul anului 2006 cand i-am spus „DIVORTEZ !” si-mi fac un copil cu barbatul vietii mele dintai…
    Mi-e greu , dar merg inainte….si ma rog sa ajung sa-mi traiesc romanele netraite, necitite si nescrise

    monica 3 februarie 2009 11:27 AM Răspunde
  • Monicuto,va veni vremea aceea ,pentru tine! Tu oricum esti minunata si deosebita si asa de frumoasa! Eu…cred ca sunt doar mai batrana !

    Cora 3 februarie 2009 11:58 AM Răspunde
  • cora mea,
    nu sunt eu asa frumoasa si n-am pretuit niciodata frumusetea asta vazuta…mie-mi place fumusetea nevazuta, aia simtita, traita pana-n maduva oaselor
    Eu am tanjit intotdeauna dupa intelepciune, ce cred ca-mi lipseste uneori ….tanjesc dupa frumusutea interioara, dupa mintea ascutita…imi place femeia ansamblu …cu de toate….

    monica 3 februarie 2009 12:55 PM Răspunde
    • Vreau sa va scriu si nu reusesc sa ma rup dintre drumuri si alergaturi, dar am citit cate putin, cand am reusit. Ma tineti in viata, ma ajutati sa nu ma prabusesc la margine de drum fara folos si fara speranta. Va imbratisez si va port recunostinta. Am sa ma intorc la voi, cat de curand, si nadajduiesc ca am sa pot sa vin cu dragoste, cu lacrimi, cu povesti, cu lumina.

      Alice Nastase 3 februarie 2009 1:06 PM Răspunde
  • Pai,aici uite ca e plin de femei din astea asa cum spui tu!Femei ansamblu!

    Cora 3 februarie 2009 1:07 PM Răspunde
  • Cora si Monica,
    aveti dreptate cu femeile ansamblu. Si exista si barbati ansamblu, chiar daca mai putini … de fapt si ansamblul e mai putin complex.

    Alice, te asteptam cu drag.

    Pentru voi, toate femeile din Tara lui Alice, atasez un mail, scris evident de UN barbat foarte rautacios.

    Articolul nehotarat

    Un barbat analizeaza articolul nehotarat din limba romana…

    „Stau si ma gandesc: oare e intamplator faptul
    ca tot ce denumeste ceva care te enerveaza, te pune in
    pericol, sau te distruge pare a fi FEMININ? Iar apoi tot
    ce ne alina, ne bucura si ne mai da un tel in viata este de
    natura MASCULINA?

    Voi sunteti O ploaie, O zapada, O grindina, O
    furtuna. Noi suntem UN soare, UN timp frumos, UN paradis.

    Stau si ma uit, chiar nu aveti noroc: O bucatarie, O
    vesela, O matura, O caldura, O mizerie.

    Noi suntem UN repaus linistit intr- UN fotoliu
    confortabil, citind destinsi UN ziar si ascultand UN
    jurnal, asta daca nu veniti voi sa semanati O discordie sau
    sa ne faceti O sicana. Va dati mari ca aveti O telecomanda,
    dar priviti la UN televizor, unde noi alegem UN post care il
    dorim. In trecut, pentru a face calcule aveati O numaratoare
    prapadita, acum barbatii au inventat UN calculator.

    Si ceea ce va defineste, sexul, tot UN sex se spune
    si niciodata O sex. Cand va simtiti bine, traiti, nu-i
    asa, UN orgasm, iar daca o dati in bara va alegeti cu O
    frustrare. Voi puteti avea O carte de credit, dar aceasta
    nu inseamna nimic fara UN cont.

    Ce poate provoca O problema care se poate transforma
    intr- O catastrofa? O eroare de pilotaj, O pana de
    benzina, O proasta vizibilitate, O intrerupere de curent.

    Voi pentru a ne inrobi doriti O casatorie, dar exista si
    eliberarea care este UN divort.

    Este limpede ca limba romana a fost inventata de UN
    barbat, care nu v-a avut deloc la suflet (mai, si asta tot
    UN suflet este!)…”

    Astept contra-argumente care sa le forwardew amicilor mei barbati.
    Va imbratisez.

    Simona Ioana 3 februarie 2009 2:21 PM Răspunde
  • Buna dimineata,la pranz,acum realizez cat este ceasul ….
    Monica,nu m-am cantarit deloc,nu fac asta decat dupa ce termin dieta….
    Dar,nu mi-am construit una dupa chipul si asemanarea mea,pt ca mi se parea tare drastica….
    Mananc iaurt dietetic dimineata,la pranz o salata cu piept de pui la gratar,iar seara compot sau fructe,sau lapte dietetic…sau branza de vaci….
    Variatiuni pe aceeasi tema….
    Ideea e,ca,desi nu m-ma cantarit,m-au masurat fetele de la salon si am dat jos,cm buni de peste tot ,mai ales in talie si solduri….
    Nu vreau sa concurez la vreo categorie miss,deci,chiar nu kg sunt importante…
    Dar ma bucur ca intru intr-o fusta pe care nu am putut s-o imbrac de sarbatori,de exemplu….
    LA salon,merg insa cu drag,zilnic,indiferent ce incarcat imi este programul,pt ca ma relaxeaza,iar fetele de acolo sunt super dragute….
    Am facut ceva febra,ceva vanatai,de la vacuum,de la electrostimulare,ca-mi pun intensitati mari,aproape greu de suportat…..
    Cineva drag mie,mi-a spus aseara ca,decat sa ma chiunui acolo,mai bine ba ajuta el cu un sucitor (facalet se spune la mine),se duce si celulita,si se face si un masaj pe cinste,si….e gratis,nu mai dau bani sa ma invinetesc…..
    Oricum,repet,merg cu drag,ma relaxeaza cu adevarat doua ore pe zi….
    Am si un alt tonus decand merg acolo,desi eu fac parte din categoria femeilor optimiste care vad mai mereu partea plina a paharului….
    Corina,ce idee buna,cauta elvetieni draguti si nobili pentru noi,sunt cu adevarat nobili,au un suflet…..cine stie,in caz ca avem nevoie,sa stim la cine apela ,asa,imediat……
    Pentru ciocolata de la voi,clar renunt la orice dieta,iti dai seama,abia astept sa gust,sa ma bucur ca un copil in fata minunilor adevarate….
    Glumesc,desigur,eu am o zi foarte buna si foarte frumoasa….
    Va dau si voua,din ea,cu drag….
    Aoleu,mai am azi si maine de dieta ….joi merg la Braila si face acolo cineva o placinta,de te lingi pe degete,nu alta ! credeti ca voi rezista ??? in niciun caz……..duca-se cm, kg……La placinte ….inainte !!!!

    anna 3 februarie 2009 2:33 PM Răspunde
  • Draga Simona Ioana, dragelor……referitor la analizarea articolului nehotarat de catre UN prost am un singur comentariu scurt si sper eu, la obiect! Da-i-l cu forward omului/ oamenilor si spune-le asa: da, noi femeile suntem O catastrofa, O eroare, O ploaie/ zapada/ grindina….insa nefericitilor, rautaciosilor, disperatilor, tristilor si singurilor ….. cu gramatica asta nefericita nu o sa aveti bafta niciodata sa intalniti IUBIREA! Nici O iubire! Si stiu O femeie careia i-ar fi cumplit de rusine cu voi! Ca toti avem O (singura, irepetabila!) mama!
    Va pup

    Anca G 3 februarie 2009 2:44 PM Răspunde
  • dragele mele, sunteti vesele, ma bucur…Am trimis un pic din soarele asta prea plin de la mine si la Sectiunea Deva, Cluj…in Bucuresti nu stiu, poate o fi soare- sa fie si sa o imbratiseze si pe Alice…ca are nevoie…
    anna draga, nu te vad bine cu dieta ta cind o sa vii aici, la patria brinzeturilor rafinate, a ciocolatii si altor bunati…
    alyce, ai treaba cumva in cladirea de pe strada horea, unde am bintuit si eu cinci ani…? stiai ca a fost manastire de maici in trecut?
    simona-ioana, esti medic? imi pare ca te cunosc…se poate sa ma insel

    corina 3 februarie 2009 3:11 PM Răspunde
  • cristina, sper sa ai o zi speciala, atita iubire la tine…ca o salcie care curge singura peste cea mai frumoasa poveste de iubire
    mi-e dor si de rinduri de la planeta rosanne, de rinduri bune…

    corina 3 februarie 2009 3:19 PM Răspunde
  • anna- adevarul e ca am intre cunostinte doar un singur candidat, un baiat de 35 de ani, ziarist si frumusel, elvetian – care s-ar bucura sa cunoasca o domnita de a noastra…
    nu e printul din poveste, dar e un om de onoare- jur…nu-mi place sa joc destinul, dar daca totusi cineva vrea…cu placere…

    corina 3 februarie 2009 3:24 PM Răspunde
  • …Draga mea Alice….cat te inteleg….si cat ma doare ca esti trista…Nu ma remarc nicidecum aici…dar…te simt ca nu-ti gasesti locul…Ai totul si de fapt simti ca nu esti…totala…Povestile din viata depasesc de cele mai multe ori imaginatia noastra…Si eu am o poveste a mea.Ciudata,abracadabranta…Fac parte din categoria celor…..aparent fericite…si totusi imi lipseste ceva,insa stiu perfect ce.Andreea….ai fost concisa si extrem de matematica in aprecieri….Insa crede-ma ca important e sa nu spui niciodata,”niciodata”.Am patit-o si eu si poate multe altele…Cred ca fie esti lipsita de poveste(vorba lui Alice),fie esti extrem de pragmatica…

    oana 3 februarie 2009 3:40 PM Răspunde
  • va salut pe toti..

    Cora „batrinica” sa nu mai aud asa ceva ca ma supar…
    e alb afara si e frumos … ma face optimista desi… ooo daca ai sti Amalia cum arata locul meu de munca… cite facutri, cite hirtii… am cutii cu acte pe care inca nu le-am deschis…

    Vreau placinta facuta de mama, la Braila!!!! sa fie calda si fara zahar!
    vreau brinza telemea cu rosii
    vreau capsuni din Romania cu frisca din aia adevarata
    vreau galuste cu prune..
    vreau, vreau, vreau…
    nu mai vreau sa stiu de diete!!!
    cu alte cuvinte: revolutie!

    si ca sa muriti de ciuda am facut mamaliga cu brinza si smintina aseara! HA!

    iana 3 februarie 2009 3:56 PM Răspunde
  • amalia, ce-au avut economiile cu tine, mi se pare ca tu apartii altundeva…sigur, sunt bune si ele, blocurile de stiinta precisa, demonstrata…si mai ales, omul e sufletul lui, si el scrie fara sa fi invatat de undeva…ce frumos, la tine Tango a fost mina care te mingiia din romania…nici eu nu stiam pina recent, dar in pagini lucioase si cuvinte fierbinti, si-a gasit si copilul meu o nasa, inainte sa fie gindit…

    corina 3 februarie 2009 3:58 PM Răspunde
  • Buna sa va fie inima, sufletul si ziua

    Dar, doamnelor si domnisoarelor ce facem si cum raspundem- contraargumentam domnului cu articolui nehotarit al limbii romane??????????
    Nu cred sincer ca va ramane asa, cu siguranta dintre toate zeitele de aici se vor gasi citeva care sa-i argumenteze solid adevarul d-lui cu acul de impuns orgoliul nostru.

    Momentan eu nu am in minte nici un argument, desi stiu ca ele exista si sunt suficiente, dar abia astept sa citesc aici ce veti scrie voi Zeitelor!!!!

    irina 3 februarie 2009 4:07 PM Răspunde
  • Corina, nu sunt medic. Nici macar in visele mele din copilarie, cand prietenele le faceau injectii la papusi nu am avut ganduri de doctorita. Sunt economista, ca si Amalia. Si-apoi nu cunosc pe nimeni in Elvetia, deci nu sunt eu cea la care te-ai gandit. Chiar daca poate ma cunosti mai bine decat multi dintre cei care ma vad in fiecare zi.
    Ma intrebai ce vad pe geam: vad dealuri si paduri acoperite acum cu chiciura. Sunt ardeleanca pur sange, din patria palincii adevarate (apropos, va place palinca? ati gustat-o vreodata?). Tu ne vorbeai de ciocolata si branzeturi rafinate – am putea face un schimb in natura, mor dupa branzeturi, cu un ciorchine de strugure langa, e ceva divin- dar vai, ce de colesterol au ! Ocazional mai imi fac de cap, in cate o seara de rasfat, in care zic si eu ca si Anna : ia mai da-l naibii de colesterol.

    Simona Ioana 3 februarie 2009 4:25 PM Răspunde
  • Intr-un fel, mai bine ca nu esti Simona care credeam eu )… daca ai sti cit ma bucur…
    Da, acum uite ai si tu pe cineva in elvetia- daca ai drum prin apropiere, te invit sa ne infruptam din brinzeturi delicioase, o sa le alegem pe cele cu multe gauri…(si asta un substantiv feminin- dar ma gindeam rizind apropo de tema ta cu substantivele, ce ironie mare ca tocmai barbatia e un substantiv feminin…si ca in germana sunt alte articole, sufletul e feminin, soarele e feminin, viata e neutra…amuzant, intrebator )

    corina 3 februarie 2009 4:43 PM Răspunde
  • Corina, draga mea, bantui prea putin cladirea aceea cu brazi inalti, caci acolo nu am decat cateva cursuri de franceza. Sunt la facultatea de teatrologie. Imi petreca intreaga viata, in cladirea rosie , din spatele Teatrului National, daca o stii. O seara placuta, Corina si voua tuturor…eu plec sa am inchis vreo cateva ore in biblioteca…

    alyce 3 februarie 2009 5:25 PM Răspunde
  • va imbratisez pe toate cu dragoste de mama. nu vreau sa supar,sa ranesc pe nimeni; sunteti atat de sincere ,de vii,de reale. intr-adevar,povestile voastre sunt atat de emotionante,scrieti cu sufletul si asta se simte! m-a emotionat mult povestea Annei! draga mea,vreau pentru o clipa sa gandesti cu capul,nu cu inima!te-ai intrebat de ce iubitul tau Cris,pe care l-ai visat a divortat de 2 ori? poate prima oara a avut ghinion,dar a doua oara ce s-a intamplat de l-a inselat sotia?tu stii doar varianta lui,adevarul lui,dar adevarul ei care este? de ce ii este frica de dragostea ta ? ti-ai pus inima in palma lui,iar el nu stie ce sa faca ,ii este teama sa nu fie din nou ranit?astea-s baliverne,gogosi,stie cat l-ai iubit,cat de mult il iubesti dar ii este frica! Anna nu merita dragostea ta ,crede-ma,nu se va schimba niciodata! ii place,se complace in postura de victima! incearca sa te detasezi putin,sa nu-i mai arati cat de mult il iubesti,fii un pic cerebrala! s-ar putea sa nu-ti placa ce-ai sa descoperi,dar tot atat de bine s-ar putea sa-l zgaltii si sa-si dea seama ca nu e bine sa te joci cu sentimentele nimanui! de ce trebuie sa-l rasfeti si sa-l ierti tu pe el? oare dragostea ta totala,neconditionata nu-l misca deloc? s-ar putea ca intr-o zi sa nu mai ierti! Tu trebuie sa fii rasfatata si iubita,nu el;,Tu ii daruiesti o dragoste pe care nu stie,nu vrea,nu poate s-o pretuiasca,se iubeste prea mult pe el,e prea egoist,nu te merita! imi cer inca o data iertare dar m-a intrigat povestea ta,m-a emotionat dragostea ta! sunt mama,si nu vreau sa va vad nici pe voi nici pe fiica mea doar daruind;trebuie sa primiti inmiit nu sa iertati la nesfarsit,sa rasfatati,sa tolerati! asta nu e dragoste,e chin,nimeni nu merita asa ceva!va imbratisez cu drag pe toate!

    florentinamurgoci 3 februarie 2009 5:28 PM Răspunde
  • Anna lui Cris,
    uite cum lucrurile se pot vedea si altfel… cind citim noi, „disperatele” dupa iubire, zicem : de frumos, ce minunat… vreu si eu, vreau si eu…
    D-na Florentina, ca si mama, se gindeste: „asta are ginduri serioase sau nu? daca se foloseste de fata mea, isi vindeca ranile si pleaca apoi „spre alta zari de soare pline”?
    Cind am citit comment-ul D-nei Florentina am zis :NUUU, gresit… ca mintea mea neghioba nu vrea sa vada si altceva… dar mintea unei mame, ei bine… e diferita.

    Stiu Anna ca tu zis mereu ca tu dai iubire fara ceri nimic in schimb si mai stiu ca tu stii exact ce riscuri iti asumi in viata ta… sint cu tine, doar voiam sa va impartasesc tututror reactia mea la postul D-nei

    iana 3 februarie 2009 6:26 PM Răspunde
  • draga florentina stii ce spunea Sfantul Apostol Pavel despre dragoste?

    Chiar daca as vorbi in limbi omenesti si ingeresti, si n-as avea dragoste, sint o arama sunatoare sau un chimval zinganitor. si chiar daca as avea darul proorociei, si as cunoaste toate tainele si toata stiinta; chiar daca as avea toata credinta asa incit sa mut si muntii, si n-as avea dragoste, nu sint nimic. si chiar daca mi-as imparti toata averea pentru hrana saracilor, chiar daca mi-as da trupul sa fie ars, si n-as avea dragoste, nu-mi foloseste la nimic.Dragostea este indelung rabdatoare, este plina de bunatate: dragostea nu pizmuieste; dragostea nu se lauda, nu se umfla de mindrie, nu se poarta necuviincios, nu cauta folosul sau, nu se minie, nu se gindeste la rau, nu se bucura de neleguire, ci se bucura de adevar, acopere totul, crede totul, nadajduieste totul, sufere totul.

    Dragostea nu se supune conventiilor sociale, regulilor….neuronilor…..

    dalila tua 3 februarie 2009 6:29 PM Răspunde
  • Alyce ce amintiri am eu legate de cladirea rosie. Am haladuit cativa ani pe-acolo. Iar in curte faceam instructia de la armata. Nu stii tu ce-i aia, norocul tau. Ma pufneste rasu-plansu cand imi amintesc cum bateam pasul de defilare pe sub copacii aia care fac pastai.

    Corina, eu propun sa mancam gaurile de la cascaval. Asta pana trece vremea dietelor. In Elvetia nu am ajuns inca, de fapt mint, am zabovit de cateva ori in Zurich in aeroport, asteptand legatura la avioane. E pe lista locurilor din lumea asta in care imi doresc sa ajung, poate odata, cine stie…

    Simona Ioana 3 februarie 2009 8:17 PM Răspunde
  • Buna seara,frumoasa ca si voi !!!!

    Da,dna Florentina,m-am gandit la tot ce-mi spuneti,nu sunt deloc un copil naiv si fara minte !
    Eu nu l-am asteptat niciodata pe Cris drag !!!
    Daca veti citi tot ce am scris eu,pe diverse teme,veti intelege ca eu,mi-am vazut de viata mea,nu am plans,nu m-am lamentat,nu l-am cautat vreodata pe Cris….
    Am trait,m-am lasat iubita de oameni minunati,am vazut lumea intreaga alaturi de un om drag si care ma iubea ca pe ochii lui din cap,mi-am facut un rost,mi-am facut o cariera….
    Acum,acum,avem,si eu si Cris,o sansa,data numai de destin…..numai de soarta care ne-a adus impreuna,iata,dupa 22 de ani…..
    Dar,sincer,cu mana pe inima va spun,sunt pregatita si pentru un esec…..
    Si,daca va fi sa fie,nu voi plange,nu ma voi lamenta,nuuuuu…….
    Imi voi trai in continuare viata,alaturi de un alt barbat,asta e clar……..
    Pe Cris ,toata dragostea mea pentru el,le voi pune inapoi ,in camara sufletului meu,acolo unde,toata viata mea,a locuit numai si numai El……
    Si voi intra in fiecare seara sa-l sarut de noapte buna,voi intra in fiecare noapte sa-l mangai si sa-i sarut pleoapele obosite de atata lumina…..
    De ce-l iert acum ????
    Pentru ca-l iubesc…..
    Da,stiu scrisoarea catre Corinteni a Sfantului Apostol Pavel……o stiu aproape pe de rost,dar partea care-mi place cel mai mult este asta …
    „Dragostea este indelung rabdatoare, este plina de bunatate: dragostea nu pizmuieste; dragostea nu se lauda, nu se umfla de mindrie, nu se poarta necuviincios, nu cauta folosul sau, nu se minie, nu se gindeste la rau, nu se bucura de neleguire, ci se bucura de adevar, acopera totul, crede totul, nadajduieste totul, sufera totul.
    In viata,importante sunt acestea trei :nadejdea,credinta si dragostea…
    Dar,mai presus de toate,este Dragostea….”
    Multumesc mult pentru grija……
    Eu cred in destin,intr-un destin care,iata,repet,ne-a adus fata-n fata……
    A divortat de doua ori pentru ca asa a fost scris,pentru ca niciuna dintre sotiile lui nu eram eu,Anna lui…..Asta vreau sa cred,asta cred….Restul……nu prea ma intereseaza….
    Da,il iubesc,pana la stele si dincolo de ele……
    Dragostea mea,” nu cauta folosul sau „……dragostea mea „crede totul,nadajduieste totul,sufera totul”……pana la stele si dincolo de ele…..
    Mama mea,care-l cunoaste pe Cris de acum 22 de ani,acum il priveste cu multa stima,cu multa admiratie,cu mult respect…..Dar stiti de ce ????
    Pentru ca numai eu decid ce fac cu viata mea,pentru ca sunt o femeie independenta,pentru ca am job-ul meu,casa mea,banii mei,pentru ca am afacerile mele,pentru ca viata mea,este doar a mea,nu am nevoie nici de Cris,nici de un alt barbat pentru a putea trai…..
    Dar pentru a putea iubi,da…..atunci,aici,am nevoie numai de Cris,(atat timp cat face parte din viata mea ……)…….
    Stiti,e ca si cu povestea cu drobul de sare>>>>>”daca va cadea,daca va omora copilul din copaie…….”
    Eu,aceste intrebari nu mi le mai pun…..
    Traiesc fiecare zi,fiecare moment cu Cris drag ca pe o minune data de Dzeu…..
    Clipa asta magica,care stiu ca este numai a noastra ,restul,le-om trai pe fiecare cand le va veni randul….
    Va multumesc inca odata,dar eu,asa iubesc…..definitiv si irevocabil…..
    Pana la stele,si dincolo de ele….
    M-as bucura sa cunoasteti,fiecare dintre voi,acest sentiment…..
    Va iubesc,ma inclin,va respect.

    anna 3 februarie 2009 8:44 PM Răspunde
  • Dragelor si dragilor, sa va scriu si eu de „bucate romanesti” un episod din mai multe.
    Am lucrat cu niste west-ici. Intr-o zi nu au plecat la masa la prinz elvetienii si cu nesimtire i-am invitat la masa noastra. Au „miriit” un pic si doi au venit. Le-a placut foarte mult, a doua zi au venit la noi toti trei. M-au intrebat cum fac asa ceva si eu i-am trimis la piata, am fost cu ei chiar pina la urma. Le-am dat palinca, vin alb, rosu, roze, le-am facut peste, mici, fripturi, mujdei crema, brinza taraneasca, oua de rata, cascaval de oaie, clisa afumata, rosii, castraveti, ardei, pepeni, ceapa rosie (sparta pe birou), mere, pere, le-am adus si crema de zahar ars si placinta cu mere si nuci sau dovleac;
    Au ramas CRACANATI.
    Se stia, facem treaba si dupa punem masa, mai ales vinerea era groaznic. S-au simtit extraordinar. Mi-au spus ca suntem foarte rai cu ei. Savurau gustul si „guitau” in germana lor, cu ochii cit cepele si mai luau o gura si rideau, si noi rideam de risul lor. La un moment dat ne -au spus (cind erau cu chef) sa nu mai luam noi, ca noi o sa tot avem, sa le lasam lor. Pe „Lelita circiumareasa”, „Du-ma acasa mai tramvai”, etc. I-am invatat modul romanesc de viata. S-au jurtat ca nu credeau ca poate fi asa in Romania, dupa presa de la ei. Au revenit dupa citeva luni si iar ne-am tinut de „prostii”. Le-a placut ENORM gustul mincarii si treaba a iesit foarte bine. Gust romanesc, asa spuneau, gust romanesc.
    Revin.

    Valin 3 februarie 2009 9:13 PM Răspunde
  • Buna seara !Ma alatur iar voua,vin aici langa voi unde e bine,asa de bine!

    Cora 3 februarie 2009 9:15 PM Răspunde
  • „Genunchii mi-i plec pe podele
    Cu capul mă sprijin de cer,
    Tu esti în puterile mele,
    Desi inchizitii te cer.

    Ce spun se aude aiurea,
    Ma-ntorc la silaba dintâi,
    Praval peste tine padurea:
    Adio, adica ramâi.

    Si totusi exista iubire
    Si totusi exista blestem
    Dau lumii, dau lumii de stire
    Iubesc, am curaj si ma tem.”

    Cristina Socaciu 3 februarie 2009 9:24 PM Răspunde
  • Dragele mele, e prima oara cand va scriu….va citesc de ceva timp pentru ca de fapt vroiam sa vad ce scrie mama mea (dna. florentina), dar ma intriga f tare ce vad. Se poate sa spuneti ca de fapt nu stiu ce vorbesc pentru ca nu am experienta dvs. dar chiar si asa cutez sa va spun parerea mea.
    Si eu cred in dragostea uluitoare, care iti taie rasuflarea, care te face sa zbori, sa te daruiesti complet celui pe care il iubesti si asta imi doresc si eu.
    DAR, dupa o relatie in care am daruit totul, sentimente, suflet, pasiune, prieteni, familie, si nu mi s-a dat aproape nimic inapoi, decat amaraciune mi-am dat seama ca asa ceva nu trebuie sa traiasca nimeni.
    Da, de acord, dragostea este in dar oferit de Dumnezeu, DAR nu ne-a oferit-o ca sa suferim, sa ne chinuim, ci ne-a fost oferita ca sa ne implineasca, sa ne intregeasca. Refuz sa cred ca Dumnezeu ne-a dat dragostea pe pamant ca sa ne pedepseasca.
    Asa ca sustin cu toata fiinta mea ca dragostea nu trebuie sa fie un chin, ci trebuie sa fie ceva feeric, ceva magic.
    Si sunt sigura ca pentru fiecare dintre noi care am suferit si care suferim din cauza ei, exista acea dragoste undeva pe pamantul asta si ne va gasi atunci cand o sa ne asteptam mai putin!!!
    Toate cele bune!!!

    Lorena 3 februarie 2009 9:28 PM Răspunde
  • „http://www.youtube.com/watch?v=C1LhfmJJqtQ”

    Se que volveras amor – Julio Iglesias & Nana Mouskouri

    Pt. voi, prietenele mele…

    Cristina Socaciu 3 februarie 2009 9:40 PM Răspunde
  • Buna seara si va imbratisez din tot sufletul. Eu sunt trista si obosita in seara asta……….Cristina, frumoase versuri.

    alyce 3 februarie 2009 9:41 PM Răspunde
  • Te tinem si pe tine de mana, Alyce… prietenele mele de aici, cand sunt trista, ma tin de mana…

    Cristina Socaciu 3 februarie 2009 9:44 PM Răspunde
  • Valin,
    cind eram in Romania aveam un job part-time la o agentie de turism… lucrau pe relatia SUA. Aduceau americani in Romania… cind faceau meniul pentru ei trebuia sa avem grija de vegetarieni, de Kosher, de, de… cind ajungeau in locuri ca „Sura Dacilor” sau „Coliba Haiducilor” si miroseau mititei, sau sarmale sau… you name it, uitau de tot… nu se mai ridicau de la mese… bucataria romaneasca este gustoasa.. un prieten american zice: „prea bun sa fie sanatos in tara voastra”…

    iana 3 februarie 2009 9:47 PM Răspunde
  • Valin, esti barbatul perfect. Stii sa gatesti. Si stii ce-i aia clisa !!!!!!!!
    Poate ar necesita o traducere. Mi-ai facut pofta de clisa fripta. Cu ceapa.

    Simona Ioana 3 februarie 2009 9:48 PM Răspunde
  • alyce sintem cu tine…

    iana 3 februarie 2009 9:48 PM Răspunde
  • ce-i aia clisa?

    iana 3 februarie 2009 9:50 PM Răspunde
  • Buna seara! Mi-era dor de voi, de povestile voastre, in genere triste si gingase, izvorate din nobletea sufletului vostru….in asteptarea lui, a Zburatorului..
    Anna, invata-ne in continuare optimismul, puterea de a darui fara a-ti pune intrebari distrugatoare despre cum va fi maine, fara a „despica firul in patru” cu deznadejdi si temeri, fara a trai cu „sabia lui Damocles” deasupra capului si a sufletului.Este minunat sa traiesti iubirea simplu si fara mii de intrebari existentiale, care te fac sa devii temator pentru ceea ce va urma…Este magnific sa traiesti clipa, mai ales atunci cand ai visat-o si asteptat-o, constient sau nu, atata amar de vreme. Frumoasa poveste, frumos suflet!
    Trebuie sa zambim mai des. Minunile de langa noi adora sa ne vada fericite, vesele, puternice.E un exercitiu simplu; practicandu-l zi de zi, devine o frumoasa obisnuinta. Sunt atatea semne de iubire langa noi, dar privim prin ele, cu gandul la povesti cu printi si printese…Asteptam iubirea ideala, desavarsita, dar vom sfarsi prin a ne irosi tineretea prin acest labirint nefericit al cautarilor…Minunile sunt langa noi, chiar daca nu apar pe un cal alb, chiar daca nu ne pun la picioare o imparatie, ci doar o iubire stangace si pura.
    Draga Alice, unde esti?Mi-e dor sa intinzi mana catre noi, cu duiosia si nobletea cuc are ai facut-o intotdeauna. Mi-a placut mult cum te-a numit cineva „imparateasa a cuvintelor”- mi se pare cea mai potrivita si frumoasa descriere! Te astept, cu o cana de ceai….sau cu un pahar de whisky….sau orice alta licoare…important este sa revii in casuta ta, unde noi te asteptam cuminti, dar atat de nerabdatoare! Da-ne vestile bune, pe care le asteptam si invocam…Ce-ti fac puisorii?Cum le eate departe de cuib? Cred ca se distreaza, ca au bujori in obrajori si seara, la rugaciune, isi indreapta cel mai duios gand catre mama lor- minunata lor mama, ascunzandu-si lacrima de dor- doar sunt copii mari!:)
    Valin, mai spune-ne ce daruri minunate ai mai oferit- franturi din sufletul tau sincer si curat…
    Va doresc o seara minunata, cu ganduri frumoase si liniste in suflet!

    Amore 3 februarie 2009 9:53 PM Răspunde
  • Am aflat ca inseamna (bucata de) slanina! E un regionalism care „suna” cam… ciudat:)

    Amore 3 februarie 2009 9:56 PM Răspunde
  • Va simt aproape si va multumesc…tineti-ma strans, strans si nu imi dati drumu va rog

    alyce 3 februarie 2009 10:02 PM Răspunde
  • Ne tinem strans de mana cu totii…..cunoscandu-ne asa simplu si frumos, doar cu sufletul! Fara a ne etala haine de firma, chei de limuzine alese. Suntem asa cum venim si plecam de pe aceasta lume…..goi….cu sufletele noastre- cea mai pretioasa comoara! Suntem prieteni cu totii, Alice a avut minunatul har de a ne aduna aici, in acest loc special; fat pentru care ii multumim, zi de zi cu recunoatinta si bucurie.
    Ma scuzati ca am „vorbit” atat de mult ( si poate fara rost:( in seara aceasta…Va imbratisez cu drag, cu o draga mangaiere!

    Amore 3 februarie 2009 10:09 PM Răspunde
  • Amore,
    O fi sunand ciudat “clisa” dar e buna-buna-buna. Si conform regulii cu lucrurile bune, nefiind nici imorala nici ilegala, ingrasa. Am facut-o de multe ori cand am avut in vizita amici din strainatate, au fost si cei care au filmat procesul tehnologic. Cu asta si cu salata de vinete am avut intotdeauna success garantat.

    Cristina, am descoperit de unde a fost cumparat faimosul ceai de mere coapte- din Cluj. Daca te intereseaza cand ajung prima data il cumpar, doar sa imi dai o adresa unde s ail trimit.

    Alice, mi-e dor de tine. Sper ca iti petreci frumos zilele astea. Si prin frumos inteleg sa faci lucruri care iti fac placere, ca te rasfeti…

    Intind mainile catre voi.
    O noapte frumoasa.

    Simona Ioana 3 februarie 2009 11:10 PM Răspunde
  • Va trimit si povestea mea: Cum sa invingi viata supravietuind.

    M-am nascut intr-o familie numeroasa. Cand eram mica, invatatoarea mi-a spus ca numai tiganii fac copii multi si asta m-a umilit pentru ca atunci era rusinos sa “te murdaresti ca un tigan”, sa “vorbesti ca un tigan”…..Nu am avut niciodata hainele mele, jucariile mele, camera mea, dulciurile mele pe saturate.. Si cu toate astea, nu am regretat nici o clipa ca mai am un frate si doua surori. Am fost mereu fericita ca am de unde alege, ca nu sunt singura, ca sunt in acelasi timp sora mai mare si mai mica.

    Mama ne-a crescut precum capra cu patru iezi si umbla mereu mandra cu toti patru peste tot. Imi amintesc ca ne ducea in parc, la film, la serviciu, ca ne faceam lectiile pe un colt de masa in timp ce pe celalat colt ea toca legumele pentru ciorba, ca invata cu noi la istorie, ne preda anatomie in oglinda din baie (era asistenta medicala), recita cu noi poeziile pentru serbare si era depozitara tuturor secretelor noastre (departe de urechile tatei).

    Tatei i-a fost rusine ca are copii multi, poate ca si lui i-o fi zis cineva ca numai tiganii fac copii multi, asa ca iesea doar cu cate doi dintre noi, pe rand. Tata muncea mult. Venea seara de la serviciu si avea tabieturile lui: sa manance intotdeauna singur la masa si sa isi citeasca ziarul de sport ore in sir dupa aceea. Cand tata dormea trebuia sa facem liniste.

    Din copilarie. Imi aduc aminte despre multa untura cu paine, despre perisoarele pe care mama le numara cand le punea in ciorba (mama numara tot si doamne cat am urat asta!), despre painea calcata cu fierul (era mai fancy si asa ni se parea si noua ca mancam cine stie ce), despre duminicile in care nu aveam voie sa iesim din casa decat dupa ora 16 pentru ca se lua pranzul in familie si „numai servitoarele ies cu ofiterii la pranz duminica cand iau boierii masa”(venisera comunistii peste bunica de peste 45 de ani dar pe ea nu au reusit sa o scoata din ale ei).

    Imi mai aduc aminte despre almanahurile literare si almanahurile Flacara pe care le cumpara mama, despre romantele pe care le ascultam cu tata, despre poeziile lui Minulescu pe care le recitam in cadrul micului nostru cenaclu familial, despre micul dejun de duminica care dura pana spre ora 13 si in timpul caruia fiecare dintre noi povesteam nazbatiile de peste saptamana, despre carnetele de note puse pe frigider la sfarsit de trimestru, ca sa faca tata clasamentul, si despre povestile bunicii (tanara si frumoasa motiv pentru care noi i-am spus mereu Mama Geta) cu pamanturile ei din Caras Severin, cu magazinele bunicii ei, cu copilaria ei intre servitori si guvernante, cu lectiile de pian,franceza si maniere .

    Despre casatorie. Am inteles de la mama ca nu e bine sa te mariti virgina ( ca ea) pentru ca trebuie sa ai un termen de comparatie si trebuie sa iei in calcul si componenta asta importanta a cuplului; ca mama si tata erau cei mai buni prieteni, isi spuneau tot si aveau incredere unul in celalat dar nu se iubisera niciodata; ca mama s-a maritat cu tata pentru ca era un barbat serios (in ciuda faptului ca era bucurestean), ca tata a fost flatat de istoricul si radacinile mamei si am mai inteles ca mama ii facuse tatei patru copii ca sa-l lege (m-am intrebat mereu cum a reusit mama performanta asta de una singura), in ciuda faptului ca el nu vroia atatia copii.

    Despre prietenie. Am invatat de la mama sa nu am incredere totala decat in familia mea, ca nu exista prietenie adevarata si mai devreme sau mai tarziu o sa fiu ranita. Dar tot de la mama am invatat sa iubesc oamenii (casa noastra era mereu plina de copiii din cartier pentru ca unde cresc 4 copii mai au loc si altii), sa pun pe masa tot ce am mai bun si, cand am un musafir in vizita, sa scot tacamurile cele bune (nu pe cele desperechate) si fata de masa nepatata. Am invatat de la tata sa nu promit niciodata nimic daca nu sunt absolut sigura ca pot sa ma tin de cuvant, ca mai bine ma inghite pamantul decat sa ramana o promisiune neonorata. Mama ne-a batut si ea la cap mereu ca tot ce are un om, asa sarac ca noi, mai de pret pe lume este onoarea sa. Asa ca, desi topeam zapada ca sa punem apa in toaleta, ne carpeam la nesfarsit lenjeria intima, dresurile erau lux extrem iar matele ne chioraiau intens, eram cu totii niste oameni de onoare.

    Despre viata. Am inteles de la mama ca trebuie sa supravietuiesti, ca esti dator sa iesi invingator orice ar fi, iar viata insasi e o victorie. De aceea, toti patru, indiferent de sex, am invatat sa coasem un nasture, sa calcam o camasa, sa prajim un ou……(pentru ca nu se stie unde te duce viata si trebuie sa te descurci). Tot de la mama am invatat ca eu pot orice, trebuie doar sa-mi propun. Am mai invatat ca daca muncesti mult-mult-mult, pana la epuizare, ai sanse sa reusesti in viata, ca „or fi ei cu pile, dar macar un loc fara pile s-o gasi si tu trebuie sa-l iei pe ala”.

    Despre iubire. Am inteles ca nu tine de foame, ca e frumoasa in cartile mele citite pe sub perna noaptea (sora-mea se culca cu gainile si nu suporta lumina aprinsa) dar ca nu aduce nimic bun, iar rostul nostru pe lume e sa invingem supravietuind. Mi s-au aratat mereu in jur cupluri longevive care au rezistat pentru ca erau prieteni foarte buni, camarazi de drum lung, umar de baza la greu. Mi s-a spus ca fluturii din stomac mor repede si dupa aceea ramai cu nimic.

    Au trecut anii. Astazi mama nu mai e de mult, a murit la 49 de ani muncind mult-mult-mult, pana la epuizare, fara sa reuseasca sa invinga supravietuind. Astazi tata e mandru ca are patru copii si spune, oricui are rabdare sa-l asculte, cum i-a crescut el si ce au reusit ei sa faca in viata. Astazi suntem toti patru uniti, asa cum ne-a invata mama in copilarie, pentru ca „patru copii inseamna o felie de paine taiata in patru”. Astazi suntem fiecare la casele noastre, iar fratii mei au fiecare cate un copil.

    Astazi muncesc la fel de mult-mult-mult, ca mama, si sper sa inving supravietuind.

    anemari 3 februarie 2009 11:11 PM Răspunde
  • Am citit cu grija tot ce ati scris si am plans. Parca nu mai plansesem de mult, parca nu-mi mai fusese asa de dor, parca nu ati mai scris atat de frumos! Amalia, mi-a stat inima in loc citind povestea ta de dragoste de Tabu si Tango, cum sa iti multumesc pentru atata frumusete? Si tu, Cora draga, m-ai strigat pe numele meu de fata, Sadeth…
    Sa ma luati in seara asta la ceai, si sa ne tinem de mana, va rog. Mi-e rusine sa fiu mereu atat de trista, mi-e rusine, dar nu stiu sa ma prefac. „Suier luna si-o rasar si-o prefac intr-o dragoste mare”, – ca sa va spun si eu, cantat, cat il iubesc pe Alifantis… si cat mi-e de dor de o dragoste mare, de o poveste cu minuni.

    Alice Nastase 3 februarie 2009 11:12 PM Răspunde
  • Bun gasit ! Alice, esti mereu cu mine la ceai, la cafea, oriunde…Si eu am senzatia ca stric zilele tuturor cu starile mele negre.Si nu pot fi altfel, daca nu sunt…

    rosanne 3 februarie 2009 11:15 PM Răspunde
    • Ne-au scris si Lorena, fiica doamnei Florentina Murgoci… si Lorelei, si Anemari!
      Simona Ioana, am petrecut nopti insingurate, pline de vise viscolite si de suspine. E singura isprava pe care mi-am permis-o de cand mi-au plecat pruncii la schi. Maine am sa aduc in casa un pian cu coada! L-am capatat, literalmente, fara bani, o doamna draguta, care voia sa scape de lighioana care-i ocupa casa, de-acum fara folos, fiindca fetita ei nu mai canta la pian, mi l-a donat, iar maine ma ocup de transport, si instalare si acordare- ca sa-l gaseasca puii gata aranjat! O sa am pian cu coada! Toata viata am visat sa am pian- si acum voi avea, sper sa-mi aduca un pic de fericire.
      Rosanne, ce ne facem, suntem triste si nesuferite, avea dreptate Andreea, cine sa ne iubeasca asa slabe si inlacrimate? Despre Cristina noastra ce sa mai vorbim… Va tin de mana, tristele mele- si acum zambesc, de drag- sa ma vada elvetienii zambind si sa navaleasca!

      Alice Nastase 3 februarie 2009 11:25 PM Răspunde
  • buna seara! am venit atat de tarziu si imi ia sigur o ora pana citesc tot ce ati scris aici! si incep acum:)

    raluca 3 februarie 2009 11:20 PM Răspunde
  • Si-as vrea sa scriu despre primavara, dar sfarsesc prin a scrie despre o vara indepartata…si despre o mare suieratoare, agitata, avida de clabuc si val.Mi-e si teama sa scriu asa uneori, sa nu se ia, sa nu se diagnostigheze maladie incurabila.Am fost atat de vesela, copilaroasa, atat de indragostita…si el ma intreba”tu te joci?’Probabil, era greu de crezut…sau de suportat.

    rosanne 3 februarie 2009 11:20 PM Răspunde
  • valin, mi s-a facut foame foame foame de minunatiile alea ce le scrii acolo.

    raluca 3 februarie 2009 11:22 PM Răspunde
  • Cristina pot sa iti trimit eu ceaiul de mere coapte, daca imi spune Simona de unde sa il iau, si daca imi da voie. Doar sa imi zici unde trebuie sa ajunga…va pup pe toate …Alice, bun gasit!

    alyce 3 februarie 2009 11:23 PM Răspunde
  • anemari, ce poveste frumoasa ai! cat de reala, cat de palpabila!

    raluca 3 februarie 2009 11:24 PM Răspunde
  • Uite, fac eu placinta cu stafide galbene si va invit pe toti, bine?Si Anna are ceaiul tibetan…

    rosanne 3 februarie 2009 11:27 PM Răspunde
  • Cora, dragostea ta de brazi mi-a adus aminte de prima mea iubire (la 19 ani) hoinarita prin muntii tarii, de „vacanta la munte vacanta la munte…pielea-ti miroase a flori si a fructe….” (mai stie oare cineva cantecul asta „de foc de tabara?”).
    mi-a adus aminte de ochii lui, celui de atunci, de felul in care ma ajuta sa urc muntii si-mi cara rucsacul cand eram prea rasfatata sa-l mai trag singura dupa mine —
    da – „vacanta la munte vacanta la munte”

    raluca 3 februarie 2009 11:30 PM Răspunde
  • Si Cristina muzica in surdina…si voi povesti de ascultat in miez de noapte, in liniste adanca…

    rosanne 3 februarie 2009 11:30 PM Răspunde
  • Alice, ce frumoasa minune! Pian cu coada! Sie u vreau
    Imi amintesc de orele din pedagogic cand trebuia sa stam cu spatele drept si sa descifram solgegii! Imi amintesc ca prietenul meu rebel de atunci (cel care mi-a cantat in mijlocul noptii pe strada de „la multi ani” cu contrabasul) imi dadea ore ca sa trec examenul si era tare tare rau cu mine (in acele momente). Imi amintesc ca tot acelasi prieten imi canta la el acasa in seri cu ploaie – solfegiii de el inventate.
    O ce bucurie Alice! ce ma bucur pentru tine!
    Si eu ar trebui sa reiau orele de pian – n am mai cantat de ani la rand- si nimeni nu mi a mai cantat solfegii!
    Alice sa te bucuri de el, de pianul cu coada!

    raluca 3 februarie 2009 11:35 PM Răspunde
  • Amintirea la pianul cu coada mi-a inseninat seara.
    Sper Alice sa-ti inseineze si tie tristetile si gandurile!

    raluca 3 februarie 2009 11:38 PM Răspunde
    • Raluca, vreau si un iubit langa pianul cu coada! – ca sa ma bucur de-adevaratelea! Cand vii in Romania, te invit sa canti la pianul meu, da? (Adu-l, daca se poate, si pe iubitul meu ratacit, aduna-l de prin santuri de Dusseldorf, fa ce-oi face, dar adu-l!)
      Si eu m-am inseninat, nu stiu cum… Am venit plangand, dar acum mi-e bine cu voi, dragelor, Alyce, si Amore si Raluca, si Rosanne, si Simona, si Cora, si Corina, si Anna, voi toate, de fapt, voi toti, fiindca il avem cu noi pe Valin, dragul. Mi-e pofta de ceai adevarat cu voi, si de placinta calda de la Rosanne, nu glumesc, mi-e pofta sa fim de-adevaratelea. Cum sa facem, cum sa ne-adunam undeva, ca tare mi-e dor!

      Alice Nastase 3 februarie 2009 11:50 PM Răspunde
  • Alice, sper sa cantam amandoua solfegii de bucurie pe noul tau pian.
    Si vreau si eu placinte reale si ceaiuri cu arome adevarate!
    Ce plina sunt in seara asta de sperante, Alice, fetelor, o sa reusim! Credeti-ma!

    si sa, pe clape atinse de maini imaginare ma duc la somn.
    Alice iti iau gandul cu mine.

    raluca 3 februarie 2009 11:56 PM Răspunde
  • Azi intr-o librarie mare, am schimbat zimbete cu o doamna. Eu cu cartea Simonei, al carui titlu nu-l pot rosti ca mi-e rusine si dinsa cu un album. Mi-a citit pe furis titlul si a zimbit, iar eu i l-am citit pe al ei si i-am intors zimbetul.

    Valin 4 februarie 2009 12:03 AM Răspunde
    • Valin, flirtezi! Te spun!

      Alice Nastase 4 februarie 2009 12:07 AM Răspunde
  • Ce ciudat!Si eu ma gandeam acum o ora ce frums ar fi sa ne intalnim…..Dar nu m-am gandit cu „voce tare’…Sa fie telepatie? Sa fie atat de puternice vibratiile dintre noi? orice ar fi, este ceva minunat, care ne umple sufletele de multumire si de tihna…De 1 Martie? Sau 8 ? Ar fi un adevarat rasfat, sa o ascultam,sa o admiram, sa o imbratisam la unison pe Alice, care ne-a condus in Tara Minunilor, devenindu-ne indispensabila sufletului…
    Atingem fiecare cate o clapa, spre a iesi o opera completa…Ne auzi, Alice, nu-i asa?
    Ce bine ar fi sa indrageasca ai tai copii pianul! Ai mei s-au chinuit (sau mai mare a fost efortul profesoarei:), dar nu au trecut mai departe de simple solfegii…Iar acum, pianina sta trista, fara ca nimeni s-o faca sa prinda viata….

    Amore 4 februarie 2009 12:07 AM Răspunde
  • Bine ai revenit Alice. Un pian cu coada! Mi te imaginez, stai in picioare, cu cotul rezemat de pian. Ai rochia alba, sunt lumanari aprinse si cineva canta o nocturna de Chopin, plutesti si esti fericita…

    Anemari, ce poveste frumoasa ne-ai spus. Despre lucruri care din pacate le intalnesti tot mai rar, familii frumoase, cu copii multi, despre modele sanatoase si despre principii care guvernau lumea. Care dispar incet- incet si raman in locul lor doar valorii cuantificate in bani, in sex, in putere. Iti marturisesc ca am citit-o cu lacrimi in ochi.

    Alyce, faimosul ceai se vinde undeva langa cinema Victoria, deci e pe traseul tau. In cheama Baked Apple, are codul 502. De-aici incolo vezi ce zice Cristina.

    Simona Ioana 4 februarie 2009 12:10 AM Răspunde
  • Nu stiu nici eu, ceva trebuie sa se intample, o intanire, blind,ca-n filmele cu muti, alb-negru, cumva, cat mai curand….de Valentine’s, de martisor, nu stiu, TREBUIE….

    rosanne 4 februarie 2009 12:11 AM Răspunde
  • In seara eram trista si singura. Doar cu vesnicele mele carti vechi despre teatru. Si am stat si v-am citit si mi-ati umplut sufletul de caldura, de liniste, de iubire…acum mi-e bine…va strang in bratele mele nevazute…
    Alice, ceva imi spune ca mai e atat de putin pana sa vina si al tau iubit, doar al tau, vesnic al tau. Stiu sigur asta!

    alyce 4 februarie 2009 12:15 AM Răspunde
  • …v-am auzit si eu din nesomnul meu…vreau si eu sa vin, sa-ti aud vocea, Alice, sa respir aerul din preajma ta…sa o imbratisez pe rosanne si sa ma conving ca-i adevarata (desi ceaiul, placinta si ciorba sunt dovada cea mai clara…), sa va vad pe toate, sa va fotografiez cu retina mea care nu uita, in noptile reci si zilelel fara soare si fara prieteni la cafea…

    corina 4 februarie 2009 12:20 AM Răspunde
    • Corina, e atata dor aici, atata dragoste, sunt ravasita de emotie! Anemari, ce poveste tulburatoare! Amore, Rosanne, ne intalnim cumva, da, gasim noi o sarbatoare, sau macar un pretext! Alyce, scumpa mea, mi-e drag sa te cred, dar nu ma avant sa sper prea tare. Insa iti multumesc ca ma incurajezi. Esti fermecatoare. Si sa stii ca si eu eram trista si singura, dar am sa adorm zambind, si poate-am sa visez frumos- macar in vise sa-mi mai vad ursitul… Simona Ioana, ce mi-ar placea sa bem amandoua un whisky langa pian- ca-n seara aceea, si – ca sa fabulez dezmatat pana la capat… sa ne cante un pianist negru, splendid, cam ca Denzel! Gata, plec la culcare, ca am luat-o razna.
      Va imbratisez, cu dragoste. Noapte buna!

      Alice Nastase 4 februarie 2009 12:35 AM Răspunde
  • va spun un simplu dar profund Noapte Buna.ma simt un musafir printre voi, sper sa ajung sa fiu de-acasei pentru ca imi sunteti cu totii f.dragi

    Bianca 4 februarie 2009 12:24 AM Răspunde
  • corina, suntem langa tine…reali, reale, cu copii mici ca si tine, sau mai mari, cu sau fara soti, sotii, cu nopti planse si cafele baute in singuratate…Acum, cu multi prieteni stiuti, de care ne tinem cu mana stanga(de la inima, cum zice Alice)si cu spuma cafelei in coltul ochiului.
    Te imbratisez, corina, sa-ti fie bine!

    rosanne 4 februarie 2009 12:27 AM Răspunde
  • Pentru o clisa fripta, iti trebuie un foc, o noapte, o patima, un vin. Dar nu ajung, pina nu te dor si te ustura toate, pina nu vezi stelele.

    Valin 4 februarie 2009 12:31 AM Răspunde
  • http://www.youtube.com/watch?v=_U80w__AmI0&feature=related

    E din Moulin Rouge.
    Sunt indragostita de acest film…O noapte minunata tuturor.

    alyce 4 februarie 2009 12:36 AM Răspunde
  • Alice, noapte buna .. cu Denzel cu tot… d-aia ai plecat asa grabita? ai intilnire cu Denzel, da?
    1 Martie… iar ma prinde departe, ingropata in sarcini de serviciu… iar nu e primavara adevarata fiindca nimeni aici nu stie de sarbatoarea martisorului, de sarbatoarea fetelor, de sarbatoarea primaverii… cite primaveri vor mai asa, fara un inceput clar, fara un martisor agatat in piept? va fi iarasi martisor prin telefon si prin e-mail… nu mai vreau asa! vreau sa ma duc cu fetele la prinz pe 8 Martie, sa vorbim „nimicuri de-ale fetelor”..

    acum chiar ca as bea ceva… orice… chiar si palinca.

    Voi sa dormiti bine si sa veniti dimineata negresit. Cind vin eu aici sa gasesc iar povesti care sa-mi bucure sufletul, sa simt ca nu sint singura..

    iana 4 februarie 2009 1:52 AM Răspunde
  • Buna dimineata, suflete frumoase!
    Ma bucur ca astazi sunt cea mai „harnicuta”, cea mai matinala!
    Imi amintesc de zilele in care imi incepeam ziua, citind toate ziarele…Acum e mult mai frumos, intru direct pe „Tango”-ul nostru drag, incepand astfel ziua senina si linistita. Departe de minciuni, reclame, P.I.B., scandaluri!Vin aici , in acest loc plin de iubire, sinceritate si sperante!
    Alice, draga mea, cand apare revista?Tin minte ca ultima aparitie mi-am cumparat-o pe 31 decembrie… Eram intr-un sat frumos, uitat de vreme si de timp, am luat o masina spre cel mai apropiat oras si mi-am cumparat revista! Iar acum, o astept si o tot astept….
    Va doresc o zi splendida, plina de iubire si pace-n suflet!

    Amore 4 februarie 2009 8:53 AM Răspunde
  • Buna dimineata tuturor!
    Simona Ioana, din pacate povestea mea nu este despre un model sanatos. Povestea mea spune, pe un ton dulce amar, cum devenim noi produsul parintilor nostri, cum radacinile devin uneori mai puternice decat vointa, dorinta, decat visul.

    Explic, cu detasarea varstei si fara obida, de ce pot astazi sa traiesc fara fluturi in stomac, de ce nu stiu sa spun te iubesc, de ce mi se pare firesc sa muncesc pana la epuizare, cu sens sau fara, de ce iubesc oamenii mai presus de mine insami, de ce fratii mei sunt familia mea, viata mea, de ce onoarea si cuvantul dat sunt atat de adanc sapate in trupul meu, de ce traiesc fiecare zi ca la razboi concentrata sa supravietuiesc.

    Povestea mea asterne la picioarele voastre, cu umilinta, adevarul despre mine. Eu nu stiu, nu pot, nu vad cum se poate sa te trezesti intr-o dimineata si sa-ti iei viata in piept haladuind aiurea in cautarea iubirii. Daca lucrurile sunt asezate molcom in matca lor, eu inteleg ca este vorba despre prietenie, despre ajutor, despre camaraderie (asa ca in viata parintilor mei) si ma inham mai abitir la jugul zilelor mele. Apoi, la ceas de odihna, vin aici si va citesc pe voi, merg si ma afund in cartile mele si visez, dar la ziua pornesc iar la razboi ca si cand nimic nu s-a intamplat.

    Povestea mea spune simplu: eu nu sunt zeita.

    anemari 4 februarie 2009 9:00 AM Răspunde
  • multumesc Simona Ioana pentru pont, trimit pe cineva acum sa mi-l caute, sa mi-l aduca…
    Alice, nu ma omora cu Denzel…numai eu stiu cat l-am fugarit in visul meu de iarna tarzie….si n-am uitat ce ti-am promis atunci, dar cuvintele nu ma vor…nu-mi ies povestile chiar de-mi sunt adevarate…nu-mi prea iese nimic, nici la slujba…poate o sa-mi treaca in week-endul asta…eu asa visez…
    o zi luminata cu multa fericire , zambete , sunet de pian acordat si elvetieni navaliti….

    monica 4 februarie 2009 9:13 AM Răspunde
  • scuze „omori” este corect…Sextil asta cu regulile lui…

    monica 4 februarie 2009 9:18 AM Răspunde
  • Buna dimineata la cafea!Mai optimista azi…in asteptarea zilei de maine.Va imbratisez!

    rosanne 4 februarie 2009 9:22 AM Răspunde
  • Buna dimineata dragii mei!
    Va doresc o zi cu mult soare in suflete ca afara, cel putin in Sibiul meu drag, nu prea….
    Amore, din pacate, luna asta nu dansam Tango …Pe revista din ianuarie scria Ianuarie/Februarie deci…..M-am bucurat si am sperat ca Alice a noastra pleaca intr-o vacanta…..
    Valin, dragul nostru , daca te-am putea clona….desi nu stiu cate exemplare ar trebui sa facem????!!!!
    Anna, draga mea, tu esti o mixtura tulburatoare!!!! Daca ai drum prin Sibiu mi-ar place sa te imbratisez si sa bem o cafea impreuna!
    Rosanne, de dragul tau o beau si amara!
    Va imbratisez.

    Laura 4 februarie 2009 9:24 AM Răspunde
  • Multumesc, Laura pentru explicatie… Deja il stresam pe domnul de la chiosc, cum ma vede imi spune „Inca n-a aparut Tango”-ul”…Imi pare rau ca mai avem atata de asteptat…:(

    Amore 4 februarie 2009 9:29 AM Răspunde
  • Va imbratisez si eu…buna dimineata!

    alyce 4 februarie 2009 9:34 AM Răspunde
  • Buna dimineata Zeitelor,
    Anemari,tu esti mai Zeita decat mine,pentru ca stii sa faci lucrurile atat de pamantene sa fie atat de profunde si de frumoase…M-a captivat povestea ta,tocmai pentru cata traire am agasit in ea…..
    Deci,esti si tu,Zeita noastra,a tuturor….
    Valin,recunosc,cand citesc ce scrii,ma trezesc spunand „de tine,da,de tine chiar as putea sa ma indragostesc „…..si as comite cu buna stiinta un sacrilegiu !!! Nu,nu pt ca-l iubesc prea mult si „nepamantean” pe Cris drag…..nuuuuu…..
    Doar pt ca ai alaturi o zeita care are parte zilnic de franturi asa frumoase de suflet…..
    Acum,fetelor,hai sa recunoastem,cu toate ati avut macar o secunda pornirea mea,catre Valin….
    Dar Valin este prietenul nostru si sigur,ma iarta pt nerusinarea gandului sincer…..
    Trebuia doar sa marturisesc,vorbesti atat de frumos…..tu esti pamantean,sau vii si tu,odata cu Zburatorii nostri de prin alte lumi ?????
    Focul acela cu clisa,cu patima si vin bun,il facem sigur,abia asteptam sa fie soare,frumos,sa stabilim intalniri de foc de Tango…..
    Tuturor,o zi minunata,asa,ca sufletele voastre….
    Eu ma gadesc deja la placinta de maine,cu stafide albe si mult – mult suflet….
    Lorena,am vrut sa-ti raspund aseara,dar am adormit…
    Draga mea,dragostea nu este nicicum chin,iad,…..etc……
    Eu nu am simtit decat ca este magie,frumusete,raiul coborat in persoana celui drag….
    Daca exista chin,asa cum spui tu,atunci,iarta-ma,locul tau nu este acolo,si e atat de simplu sa te retragi si sa-ti vezi de viata ta !!!!
    Dragostea este daruire totala,este foc,este patima este,orice vrei tu sa fie…..
    Dar,nu te obliga nimeni sa fie !!!!!
    SI iti mai spun ceva,din vasta mea experienta…..
    Numai atuinci cand daruiesti,pana la stele si dincolo de ele,cum iubesc eu,numai atunci primesti inzecit mai mult,undeva,candva….
    Va iubesc,va las,ma asteapta munca….
    Iana,maine,voi manca o placinta de la mama ei,de la mama ta,si pentru tine….
    Iar tu vei stii,pt ca vei inchide ochii si ii vei simti aroma…..
    Azi caut si eu ceaiul acesta despre care mi-ati facut asa o pofta…..macar ceai pot sa „mananc”cu tonele……
    Alice,printi elvetieni te vor imbraca in ciocolata cu aur si arome de vis…..
    Cei ce nu mai vin,duca-se pe drumurile lor searbade,(ce asocieri de cuvinte mai fac si eu !!!),,,,,,Gata ,Alice,asteptam pt tine printi care sa te rafete….
    Pianul tau va chema ,prin acordurile lui,dragostea…..vei vedea,vei vedea…..

    anna 4 februarie 2009 9:48 AM Răspunde
  • Laura,
    am scris cam in acelasi timp,si pe alocuri la fel….
    Multumesc de inviatie,pe la Sibiu mai rar,dar,sigur vine si intalnirea cafelelor magice….
    Rosanne are o poveste atat de frumoasa cu cafea si ceva arome de primavara….
    Trebuie sa o incurajam sa o scrie,ea care scrie dumnezeeste…..
    Rosanne,azi scrii povestea, altfel…….stii tu…..

    anna 4 februarie 2009 9:52 AM Răspunde
    • Laura, Anna, Rosanne, Simona Ioana, Iana, Alyce, Amore, Monica, Anemari-harnicutele mele! Buna dimineata! Uite, ca ne-am trezit mai optimiste, si eu si Rosanne- trebuie s-o verificam si pe Cristina…- asa ca azi bem cafea cu frisca- desi e zi de post. Cu frisca vegetala!
      Anna, recunosc, am gandit si eu cu pacat spre Valin- dar eu m-am gandit sa-l intreb daca nu are niste frati pentru noi. Denzel a venit noaptea trecuta, mi-a spus ca ma iubeste, dar ca lui ii plac femeile negre, asa ca ar trebui sa ma unga cu cicocolata neagra de la elvetieni… am facut un mix de vise dulci, din care m-am trezit tot singura, tot palida si tot cam acra, cum sunt eu de obicei.
      Va sarut, buna dimineata!

      Alice Nastase 4 februarie 2009 10:06 AM Răspunde
  • Buna dimineata tuturor. Sa aveti o zi frumoasa.

    Alice, draga mea, pianul il ai. Whisky-ul il aduc eu… Deci cand e rost de pianist, negru, alb, japonez sa fie, mai mult sau mai putin Denzel, spune-mi si viiiin !!!

    Monica, iarta-mi confuzia, te rog mult. Am recitit postarile din urma dar cred ca era pe vechea tema… fac cinste prima data cand ne intalnim, promit. Si tu esti de pe langa Cluj?

    Anemari, esti un om cu un suflet mare. Spui ca nu esti zeita, ce inseamna de fapt sa fii zeita? Sa faci doar ceea ce vrei tu, fara sa iti pese de ceilalti? Atunci nici eu nu sunt zeita- din pacate n-am invatat sa ma pun pe mine in primul plan.

    Beau o cafea cu voi toti. Fierbinte, amara. Si cu putin lapte.
    O zi buna, soare si speranta.

    Simona Ioana 4 februarie 2009 10:02 AM Răspunde
  • Am vazut filmul abia ieri. Mi-a smuls zambete, lacrimi din colturile ochilor si mi-a readus in gand clipele cand ma bucuram si eu cu adevarat de viata alaturi de „vampirul” meu.
    E un film superb. Mai frumos decat cartea dupa parerea mea.
    Iar actorii joaca atat de bine, incat am avut impresia ca sunt in fata mea , si nu ca ne desparte un ecran.
    O capodopera

    Mada 4 februarie 2009 10:11 AM Răspunde
  • Va multumesc dragilor pentru incurajari, pentru prietenie si pentru suflet pansat…Diseara va mirosi a placinte la mine.Din cuptor si din monitor asemenea….
    Anemari, esti inteleapta si buna, eu vreau sa invat de la Oameni ca tine, oameni Mari!
    Laura, am sorbit dulcele din randurile tale….si mi-e bine.
    Amore, eu de la 1 ianuarie caut cu sufletul revista, cartea noua, orice, de la Alice-talent.
    Anna, Draga mea draga, voi incerca…
    Va multumesc.Va datorez.

    rosanne 4 februarie 2009 10:14 AM Răspunde
  • simona Ioana, nu-i bai !
    Sunt la 180 km de Cluj , in orasul cu, Cal si Decebal al meu si-al Corei mele dragi si „deloc batrane”, si-al Amaliei, si al Corinei micuta elvetianca…si un pic si al lui Alice….al nostru celor care simtim Deva asta ca sapata in albia timpului nostru si al unui destin prescris….
    Am drumuri spre Cluj, am colegi de job acolo, am membrii ai echipei mele ce calatoresc saptamanal intr-acolo….Multumesc pentru tot

    monica 4 februarie 2009 10:23 AM Răspunde
  • 1. Alice tu nu esti acra…esti numai trista , dar rezolvam cumva problema asta…curand…il clonez pe „Romeo” si tot o rezolv…
    2.Multumesc ca in randurile tale m-ai incadrat intre multe vocale dragi mie „A” …Alyce,Amore,Anemari….o vreau si pe ANNA pe langa mine…glumesc evident..le vreau langa mine pe toate cele ce simtim la fel…si iata ca suntem cateva…si-ti multumesc pentru universul asta atat de al MEU, atat de al NOSTRU…
    3.Daca Simona Ioana ma bantuie de doua sapt cu ceaiul minune, va vorbesc si eu de cafeaua mea din toate diminetile grele de la slujba ce mi-o pregatesc fetele mele de cum ma vad intrand pe usa… este o Dallmayr redutabila in care-mi pun multa, multa frisca Debic UHT (spray 750) este dementiala frisca asta…nu se compara cu nimic ..cand ne vedem promit sa vin cu frisca la pachet…
    acum fug ca ma asteapta o zi „marathonista”…

    monica 4 februarie 2009 10:43 AM Răspunde
  • Cu frisca sa fie, Alice! Incerc, incerc tare de tot sa zambesc si sa-mi amintesc cu drag o zi de 4 februarie a anului trecut… am fost fericita in acea zi, neinganduit de fericita… cu gandul la acea zi, zambesc, de fapt incerc sa zambesc… e o strambatura in realitate, dar o voi transforma in zambet!
    Va imbratisez cu drag si azi va tin strans de mana!

    Cristina Socaciu 4 februarie 2009 10:45 AM Răspunde
  • Nu esti acra Alice. Esti calda si dulce si invaluitoare. De aceea ne esti atat de draga la toti.

    Simona Ioana 4 februarie 2009 10:48 AM Răspunde
  • …sa fie, sa fie si zile mai bune…Va sarut cu mult soare elvetian, mi-as dori sa aiba grija de voi de-alungul zilei bucuria si rasfatul…

    corina 4 februarie 2009 10:49 AM Răspunde
  • Alice-acra? Este cea mai neinspirat cuvant..Alice este dulce si iubitoare; scrie asa cum traieste: frumos, pur si ravasitor! Alice este Zeita, pe care o strangem zi de zi de mana, cu drag si admiratie!Ee u ma simt atat de privilegiata cand vad ca imi scri
    Este minunat cum fiecare doreste sa aduca ceva (material) la intalnire : frisca, whisky, placinte:).Acestea sunt accesorii, in fond noi nu avem nevoie decat de o camera, de vocea si simtirile Zeitei, de prezenta fiecareia si….cam atat!In rest, totul va decurge firesc; doar ne cunoastem de atata timp!

    Amore 4 februarie 2009 10:58 AM Răspunde
  • au disparut cuvinte….:( cand vad ca imi scrie numele, cu tandretea cu care ni se adreseaza tuturor si fiecaruia in parte…Ma incanta orice vine din partea ei…Si daca m-ar dojeni, tot m-as bucura…pentru ca stiu ca se gandeste un pic si la mine…..

    Amore 4 februarie 2009 11:04 AM Răspunde
  • ma bucur amore, asa simt si eu, ca Alice da viata si unor cuvinte ce ar zace astfel inutile, iar cind spune numele cuiva, e ca si cind l-ar mingiia pe crestet…
    ii doresc si eu rosannei spor la scris, cum ar fi o carte despre noi fara semnatura ei brodata,si tuturor multumesc pentru istorisiri cum nu am crezut ca se mai pot da luminii, cu sinceritatea oamenilor cu suflet viu, care simt.

    corina 4 februarie 2009 11:15 AM Răspunde
  • Monica, eu sunt in Zalau. 80 km de Cluj dar in alta directie. Am fost la Deva o singura data, in urma cu cativa ani… parca imi amintesc de o cetate pe un deal si de un funicular. Gresesc?

    Cristina, ai soare elvetian, ai cafea cu frisca. Te rog sa zambesti! Te tin de mana.

    Simona Ioana 4 februarie 2009 12:12 PM Răspunde
  • Simona Ioana, vreau soare in inima mea! Vreau soare de Romania! Si voi zambi si te tin si eu de mana si iti multumesc!

    Cristina Socaciu 4 februarie 2009 12:34 PM Răspunde
  • Multumesc, Simona Ioana, ca mi-ai zis unde pot sa il gasesc pe faimosul ceai. Trebuie sa vad si eu cum e. Chiar azi ma duc sa il cumpar. Cristina, vrei, iti trimit si tie? Numai sa imi zici unde trebuie sa ajunga, ca eu ti-l trimit cu cea mai mare placere. Va strang in brate…Va doresc o zi frumoasa si calda, calda, ca aici, la Cluj.

    alyce 4 februarie 2009 12:56 PM Răspunde
  • Buna sa va fie ziua,dragele mele! La mine azi e lumina multa si calda ! Da,am reusit sa aduc primavara in oras…eu cu livezile mele inflorite!Si e bine,Va trimit si voua pacea si linistea mea ca sa va fie bine .
    Ieri am vazut ghiocei infloriti…si am stiut ca iarna a plecat.Alice,draga mea e primavara! Alunga tristetea si pregateste-ti sufletul caci fericirea e asa aproape!

    Cora 4 februarie 2009 1:03 PM Răspunde
    • Neata, Cora cea optimista! Cam pe unde zici tu ca e fericirea aceea? Aproape? Ca eu pe traseul meu, intre Popesti Leordeni si cartierul Vitan, n-am dat nici cu masina, nici cu privirea peste ea! Mai da-mi niste indicatii, rogu-te, ca ma duc acum s-o caut, nu mai preget!
      Sunt cinica- recunosc. Mi-am inceput ziua, imi incordez si muschii, fiindca astazi caram pianul cu coada… Prea femeie ca sa nu stiu sa plang, prea barbat ca sa primesc ajutor…

      Alice Nastase 4 februarie 2009 2:26 PM Răspunde
  • Buna ziua

    Din respect pentru toate zeitele care isi pun sufletul pe tava aici, si pentru initiatoarea acestui curent va salut cu formula de politete uzitata.
    Multumesc Ancai G, pentru rasunsul FOARTE FOARTE ADEVARAT SI CORECT dat omului cu articolul nehotarat.
    Pentru : anemari, am citit povestea si ce ai scris ulterior asa ca uite ce cred eu : ESTI O ZEITA din moment ce esti printre noi si nu numai din acest motiv, esti Fericita pentru ca eu cred ca esti implinita prin munca ta si prin toti cei care-ti sunt aproape ( rudele tale de singe)
    Mie mi se pare ca mama ta te-a invatat foarte bine si corect ptr. vremurile in care traim noi acum, incearca sa-ti inchipui cum sunt altii fara acest bagaj de invataminte
    Sunt sigura ca si tie o sa-ti vina VREMEA IUBIRII, si atunci o sa vezi….
    Dar pina atunci mai scrie pentru ca reusesti sa scrii frumos

    irina 4 februarie 2009 2:33 PM Răspunde
  • Anemari, ce frumos ai scris. Abia acum am reusit sa citesc. Iti multumesc ca mi-ai adus aminte de copilaria mea, de momentele minunate de care imi este extrem dor. M-am regasit atat de usor in randurile tale, incat credeam ca despre mine scrii.

    alyce 4 februarie 2009 3:47 PM Răspunde
  • Buna ziua voua si ‘neata mie..

    Alice, muratura vietii mele, de ce avem o revista la doua luni? sint trista pentru asta, sa stii… dar nu esti acra, doar glumeam.. lasa ca fericirea te gaseste ea pe tine, exact cind nu te astepti. dar tu stii asta, nu?

    anemari sigur ca esti o zeita. numai o zeita se poate detasa asa frumos incit sa scrie viata ei si viata altora, asemenea ei… noi, restul, nu prea avem cuvinte si nici nu prea ne-am mai uita inapoi, desi poate ca ar fi vremea…sint multe lucruri bune acolo, in trecut, in copilarie, in viata parintilor.

    O seara minunata va doresc la toti.

    iana 4 februarie 2009 4:19 PM Răspunde
  • Alice, am aruncat o coordonata de posibila fericire, de departe…iarta-ma daca am indraznit prea mult.

    corina 4 februarie 2009 4:24 PM Răspunde
  • Alice, eu visez la pianul rosu cunoscut de noi. Visez sa ne intalnim la restaurantul cu pian rosu si sa zambim fericite de o dragoste implinita. Aceasta este o invitatie. Astept sa-mi spui cand.

    Cristina Bizu 4 februarie 2009 5:55 PM Răspunde
  • cand ma satur de uratul de-afara intru aici la o cafea sau un ceai cu arome de iubire cu voi si plang si ma infior si tresar la fiecare cuvant si la fiecare poveste a voastra.Viata mea e de o banalitate crunta in care se mai picura cate odata putina tristete.
    Daca n-ati fi voi si locul acesta m-as fi umplut de urat si de amar.
    Sa aveti o seara frumoasa…

    diana 4 februarie 2009 7:46 PM Răspunde
  • Alyce, nu stiu daca mie mi te-ai adresat cu ceaiul, eu locuiesc la 30 de minute de tine, iar daca iti va face placere…intr-o seara, candva, putem bea un ceai impreuna…

    Cristina Socaciu 4 februarie 2009 7:59 PM Răspunde
  • In cazul acesta, Cristina draga mea, raspund invitatiei tale, si astept seara in care vom sorbi (cum imi place mie sa zic) impreuna un ceai.. M-ar bucura enorm.

    Buna seara, dragele mele!!!

    alyce 4 februarie 2009 8:40 PM Răspunde
  • Buna,buna seara!

    Cora 4 februarie 2009 8:47 PM Răspunde
  • De ce ador povestile cu ingeri?…Stiu ca sunt cativa care imi vegheaza zilele si noptile, ma urmaresc cu gandul, ma ocrotesc cu vorbe bune, intelepte, dumnezeiesti….nu ma pot supara pe ei si nici ei pe mine…Pentru ca ingerii sunt plecati dintre oameni, dar se ridica deasupra conditiei efemere prin bunatatea si puritatea sufletului lor.Nimic nu-mi lipseste cand le simt falfaitul aripilor in apropierea mea.Tristetea mea orbeste si muteste cand ingerii mei imi soptesc aer cald la ureche.Maine e una din zilele in care ingerii ma viziteaza…Voi bea apa curata din mainile lor si ma voi hrani cu plamadeala sfanta.Va curge rosu din ochii mei verzi-albastri iar gura va ramane fericita.

    rosanne 4 februarie 2009 9:05 PM Răspunde
  • Buna seara, suflete dragi.
    Dimineata devreme o iau la drum, tine-ti pumnii sa fie ok.
    Imi va fi dor de voi!
    Dar pana una alta bem un ceai impreuna in seara asta. Mai ales ca v-am zapacit pe cateva cu „merele coapte”. Astept sa imi spuneti daca v-a placut.

    Simona Ioana 4 februarie 2009 9:09 PM Răspunde
  • alice ma dau batuta…dragostea asta poate nu e a mea, poate am furat-o altei femei. am sa o ard si-am s-o arunc in cele patru colturi ale lumii si-o data cu ea sa se duca si lacrimile mele. m-am saturat sa plang, m-am saturat sa astept…ma simt ca o nebua alice, cand trista, cand vesela, cand sus , cand jos, cand plang, cand rad…ce-i asta?

    dalila tua 4 februarie 2009 9:14 PM Răspunde
  • Simona Ioana, mi-am facut o…cafea in seara asta, caci iar am de invatat. Si o beau cu tine, cu voi. Inca nu am apucat sa cumpar ceaiul cu mere coapte, dar promit ca prima ceasca am sa o sorb cu tine. Te tin de mana. Rosanne, pt tine am o melodie, cu si despre ingeri.

    http://youtube.com/watch?v=lnfUnbFMutg

    alyce 4 februarie 2009 9:34 PM Răspunde
  • buna seara fetele „cochetele” dragi!

    am avut o zi nebuna nebuna nebuna dar sunt inca in forta:)! stiti, azi v-am purtat cu mine pe drumuri! Nu sunteti obosite de atata mers?:) m-am gandit la voi ca la prietene dragi si apropiate. in seara asta i doresc unei femei speciale sa i se implineasca visul- cat mai curand

    va imbratisez, citesc acum postarile voastre

    raluca 4 februarie 2009 9:44 PM Răspunde
  • Dalila tua, cred ca n-ai furat nimic…si nu esti nebuna, si nici singura, noi suntem langa tine, va fi bine..nu stiu nici pentru mine cand si cum, dar vreau sa cred asta.
    Te imbratisez.

    rosanne 4 februarie 2009 10:38 PM Răspunde
    • Dalila Tua, exact asa fac si eu, cand rad, cand plang, cand sper, cand disper. Ba, mai mult, ma tot intreb si eu daca nu mi-am furat pana si dragostea asta inventata, daca nu cumva himera mea nu era a mea, am luat-o unei dudui care-o detinea de drept, in avans… Unde e multa dragoste e si multa nebunie.
      Azi am carat pianul. Apoi am zacut, acum am zvacnit inspre voi si promit sa alunec in vis, mai fericita, fiindca v-am intalnit. Noapte buna, dragelor, iubitilor. Adorm cu voi in suflet, si ma rog sa fiti reali, sa fiti prietenii mei, cu adevarat.

      Alice Nastase 5 februarie 2009 12:57 AM Răspunde
  • zi lunga…agitata…am ajuns atat de obosita…si trista…in mintea mea atatea intrebari, nici urma de raspunsuri…haos…. M-am asezat la calculator, am facut cunostinta cu Cora, Rosanne…am reintalnit-o pe Alice, care face parte din viata mea de niste ani buni…. Mi-am zis ca e cazul sa scriu si povestea mea….si apoi m-am gandit: care poveste, ce se poate povesti despre banal si pustiu??
    Va trimit un cantec. Prima data cand l-am ascultat am avut senzatia ca am primit o lovitura puternica in stomac. Acum, dupa ce il ascult, spun „luate-ar naiba Mihai!”

    http://www.youtube.com/watch?v=wEcEjNsn1Io

    Ema 5 februarie 2009 1:06 AM Răspunde
  • Mi-am deschis intr-o zi sufletul in fata unui necunoscut. L-am intrebat: „Tu ce faci cand esti trist?” ” Ascult muzica” a spus el. „Ce fel de muzica?” – eu, uitandu-ma de jos in sus catre el. ” Depinde de starea pe care o am.” imi zise el.

    L-am cautat apoi, nu stiu din ce imbold. Si am inceput sa ii povestesc despre mine, cea buna si cea rea. Dincolo de mine, de ratiunea care imi ghida viata, aceasta dorinta de ai impartasi cine sunt. Nu lui ii povesteam, ci mie. Vroiam sa imi spun mie ce am gresit si ce am facut bine, ce am invatat, ce am uitat, de ce adoram bucuriile, cum imi uram demonii.

    M-am deschis atat de usor, si, fara sa imi dau seama am inceput sa il iubesc. Cum iubesti dimineata lumina soarelui, mirosul ierbii, privirea umila a cainelui cu care ai copilarit, cum bei apa atunci cand esti insetat, cum adormi atunci cand pici rapus de somn, cum tanjesti ca fumator dupa o tigara. Dincolo de reguli, de limite, de planuri, de real.

    Nu l-am avut niciodata, nu am fost a lui decat poate intr-o singura noapte. Cand visand, ma strangea atat de tare in brate incat simteam durere. Si atunci am inteles: imi doream sa mor si sa renasc langa el, sa ma topesc in el, sa uit de ce e dincolo de noi. Tacerea lui ma facea sa sangerez, absenta lui o simteam ca pe lipsa unui membru.

    Mi-a fost prieten, maestru, iubit, amant, dusman. Mi-a daruit si mi-a furat, m-a infuriat si m-a imbunat, mi-a deschis ochii si tot el mi i-a inchis. Mi-a dat curaj sa ma uit in oglinda si sa vad dincolo de haine, de farduri, de titluri, de realizari sau caderi. M-a invatat sa fiu prezenta, sa uit de timp si spatiu. Stiam ca doar prezentul il am, pentru ca trecutul era al lui, iar viitorul ne era amenintare.

    Ii mai caut inca mirosul in timp ce adulmec pe altul. Nu il regasesc. Nici umbrele pe care trupul lui mi le oferea cadou in noptile de dragoste, nu le mai vad. Vocea lui din piept o mai pot auzi doar pe scena, dar imi lipseste curajul sa fiu din nou spectatorul lui.

    Obisnuia sa ma strige in gand A. Simplu, A. Si eu il auzeam, ma intorceam si ii zambeam. Cu ochii, cu buzele, cu inima, cu trupul.

    A fost zeul meu.

    Alina 5 februarie 2009 1:25 AM Răspunde
  • sa dormiti bine… hai ca plec in virful picioarelor sa nu va trezesc…
    Noapte buna ingeri cuminti…

    iana 5 februarie 2009 1:51 AM Răspunde
  • Buna dimineata, va spun eu, cea dintai. Eu am avut o noapte profund de alba alaturi de toti amantii mei tragici, si dramatici, si carunti. Si le-am spus ca ii iubesc pe fiecare in parte, dar ei au plecat si mi-au lasa doar amintirea unor randuri incalcite ce inrameaza teatralitatea sec. XX.
    Tocmai mi-am mai facut inca o cisterna de cafea amara si cu frisca, bineinteles, caci trebuie sa mai rezist pana dupa examen. V-am pus si voua cate o ceasca, fiindca vreau sa fie eu cea care va aduce cafeaua la pat in dimineata asta.
    Am si o melodie pentru voi, asta in cazul in care nu te incumeti sa ne canti ceva la pianul tau cu coada, frumoasa mea, Alice.

    http://www.youtube.com/watch?v=AzH3sAgq8fk&feature=related

    alyce 5 februarie 2009 8:11 AM Răspunde
  • Buna dimineata cu zambet va spun…Multumesc pentru melodie, alyce.Daca continuam sa credem , vor sta putin langa noi ingerii astia nascuti din oameni…
    Sa beti ceai dulce dragelor, Cristina si alyce!
    Alice, ingerul meu, sunt unde vrei tu sa fiu, in visul tau, in realitatea ta, mereu intr-o prietenie sincera…
    S-aveti o zi cu soare, ingereasca!Va imbratisez.Sunteti cu mine.

    rosanne 5 februarie 2009 8:22 AM Răspunde
    • Eu am ascultat melodia Emei, inainte sa vad si sa aud orice altceva- si am zis o data cu ea „lua-te-ar naiba, mihai!”, pentru ca mi s-a facut mie rau de singuratate si de tristete si de… blossom blue. Si cu ce mai eram, din cosmarurile mele, din visurile mele cu amanti tragi-comici (parca ai tai au mai multa prestanta, alyce), m-am trezit nauca- si ma asez la cafea cu voi, poate ma dezmeticesc putin.
      Buna dimineata, fete triste ca mine- cum ne-am adunat noi aici, parca imi vine sa va propun sa ne facem amazoane si sa intemeiem o noua oranduire, undeva.
      Ema, mi-a placut atat de mult melodia, de fapt, „a placea” nu e verbul potrivit, „a durea” e mai onest, incat iti fac o derogare- asa, in vazul lumii, si-ti dau ragaz de inca 24 de ore sa scrii si tu povestea ta. Hai!
      Alina, cea nou venita, buna dimineata. Ai spus povestea mea, nu-i frumos sa visezi visele mele si sa iubesti himera mea!… E naucitor, toate facem aceleasi lucruri, aceleasi greseli, ne avertizam una pe cealalata si totusi nimeni nu tine seama de sfaturi, suntem paguboase si triste, si cateodata imi vine sa urlu de ciuda!
      Iana, scumpa noastra de departe, tu ce ne mai dai cate-un strop de curaj. Buna dimineata, Rosanne a mea, si Raluca mea, si Corina mea, si Cora mea, si Monica mea, si Amore a mea, si Simona Ioana a mea, si Amalia mea, si Cristinele mele, si Dalila , si Valin, si… Nu suntem putini, am putea intemeia o noua tara impreuna.
      Buna dimineata, cu dragoste!
      Va sarut pe toti.

      Alice Nastase 5 februarie 2009 9:38 AM Răspunde
  • Neata dragilor!Neata Alice!
    Nu mai aveti voie sa fiti triste.Trebuie sa zambiti…maine poate fi mai rau! Glumesc,glumesc,dar chiar as vrea sa va inveselesc cumva,cumva si nu stiu cum.Uite ,incercati si asa.Ganditi-va ca daca sunteti triste si suparate si planse…nimic nu se poate schimba,pe cand un zambet,un gand frumos si bun,putin optimism poate ca va aduce o schimbare,ceva.Gandurile noastre se materializeaza pana la urma…cred ca singuri noi ne proiectam viitorul prin ceea ce gandim.Ganditi frumos,sperati fiti optimiste si poate va fi mai bine.Nu vreau sa va dau lectii,in nici un caz,vreau doar sa nu va mai simt tristetea si durerea .Daca as putea schimba ceva in viata voastra,tristele mele dragi …Mi-as imparti sufletul cu voi daca as putea.Nici eu nu am motive vesnice de fericire,nici viata mea poate nu e asa cum as vrea…dar nu mai vreau sa las astea sa ma doboare.Vreau sa ma bucur de ceea ce am,asa putin cat e…altii nu au nici atat! Zambiti,visati,sunteti frumoase si speciale.
    Poate viata ne e asa cum vrem sa ne-o facem .Hai sa radem impreuna si sa cantam Alice…daca tot ai pian!!! Vezi e un semn ca trebuie sa cantam!

    Cora 5 februarie 2009 10:58 AM Răspunde
  • Ganditi-va ce orchestra frumoasa am avea!

    Cora 5 februarie 2009 11:05 AM Răspunde
  • Buna dimineata.. Sigur ca nu tine nimeni seama de avertismente si sfaturi! Sunt doar un sprijin in calea artileriei grea dezlantuita de drag si lume. Un fel de crucea rosie, care te aduna ranit de pe campul de batalie, te intremeaza cu aspirina si bandaje si te trimite inapoi. Si cum putine sunt razboaiele terminate inainte de a incepe, cu tratative si noroc, sa avem curaj sa ne luptam razboiul ~ sa ne traim viata. Sa slavim dorul, caci datorita lui suntem vii. Cu bine si la mai bine!

    Monica Radulescu 5 februarie 2009 11:44 AM Răspunde
  • Mai întâi pictezi o colivie
    cu uşiţa larg deschisă,
    apoi pictezi
    ceva cât mai drăguţ
    şi cât mai simplu:
    ceva frumos,
    ceva util
    pentru pasăre;
    pe urmă pui tabloul pe-un copac
    într-o grădină,
    într-un crâng,
    într-o pădure
    şi te ascunzi după copac
    fără o vorbă
    fără să te miÅŸti…
    Se-ntâmplă uneori ca pasărea să vină repede,
    dar se mai poate întâmpla să treacă ani şi ani
    până se hotărăşte.
    Atunci nu te descuraja –
    aşteaptă, aşteaptă dacă e nevoie ani întregi.
    Viteza sau încetineala cu care pasărea soseşte
    n-au nici o legătură
    cu faptul că tabloul e reuşit sau nu.
    Când pasărea soseşte –
    dacă soseşte –
    păstrezi cea mai adâncă linişte:
    aştepţi mai întâi ca pasărea să intre în colivie
    şi după ce a intrat
    închizi uşiţa binişor cu pensula,
    apoi
    ştergi toate gratiile una câte una
    cu mare grijă, nu cumva s-atingi vreo pană.
    Pe urmă faci portretul arborelui, alegând
    din toate crengile pe cele mai frumoase,
    iar pentru pasăre pictezi după aceea
    frunzişul verde şi răcoarea vântului,
    pulberea soarelui,
    foşnetul gâzelor prin iarbă în căldura verii,
    apoi aÅŸtepÅ£i ca pasărea să cânte…
    Dacă nu cântă
    e semn rău –
    semn că tabloul nu e bun,
    dar dacă vrea să cânte, e semn bun,
    e semn că poţi semna.
    Atunci îi smulgi o pană
    biniÅŸor de tot
    şi pe un colţ al pânzei te iscăleşti cu ea.

    De Jacques Prevert

    sursa: http://www.poezie.ro/index.php/poetry/134910/index.html

    In traducerea Ninei Casian.

    Sper sa va placa.

    Anais 5 februarie 2009 12:07 PM Răspunde
  • O orchestra de economisti-ca suntem cativa-cantatori si iubitori de poezie! Stiti ceva mai haios ca asta…

    Cora 5 februarie 2009 12:08 PM Răspunde
  • Nichita Stănescu Inima

    Bate, şi eu ştiu că bate şi vreau eu să bată.
    Bate şi-o aud întruna şi nu mai vreau să bată
    De fiecare dată, ca-ntâia dată.
    De fiecare dată, ca ultima dată.
    N-are culoare, n-are, ca miezul de piatră,
    ca miezul pietrei, de-ar bătea miezul de piatră.
    Nimeni n-a văzut-o niciodată.
    Mint ce-i care spun c-au văzut-o vreodată…
    Ea bate,şi eu ştiu că bate, şi vreau eu să bată.
    O aud întruna, până nu mai vreau să bată.
    Dar auzul meu şi ea sunt doar o bucată,
    un singur bloc de piatră nedespicată.

    Cora 5 februarie 2009 12:18 PM Răspunde
  • Fete cu suflete calde, cu suflete triste, va simt, va inteleg, ma regasesc, va tin de mana si va port cu mine…
    Alice, Rosanne si voi sunteti in sufletul meu, suntem reale si sincere, eu asa simt si stiu ca nu ma insel, nu de data asta, nu!
    Aseara am planuit o vacanta, o vacanta spre prietena mea, alerg mereu la ea cand mi-e greu, cand vreau sa fug de umbre, de mine, de el…ea e departe, dar e aproape de mare, ea si marea ma vor ajuta…
    Va imbratisez cu drag !

    Cristina Socaciu 5 februarie 2009 12:29 PM Răspunde
  • FERICIREA EXISTA:o gasiti in DEX (editia a II-a, Univers Enciclopedic Bucuresti,1996) la pagina 374,dreapta jos.
    Cu recunostiinta pentru toate emotiile si bucuriile pe care le-am trait citind acest blog si cartile zeitei ALICE .
    Am citit intâi cartile , apoi revistele Tango , de curind am gasit acest blog si cu drag citesc , nu stiu sa scriu , mi-e frica de cuvinte dar imi umplu sufletul cu poezie.
    Multumesc Draga ALICE pentru ca ESTI si pt ca putem sa te simtim langa noi. O muritore Ella

    Ella 5 februarie 2009 12:37 PM Răspunde
  • Ar trebui
    Autor : Ana Blandiana
    Ar trebui să ne naştem bătrâni,
    Să venim înţelepţi,
    Să fim în stare de-a hotărî soarta noastră în lume,
    Să ştim din răscrucea primară ce drumuri pornesc
    Şi iresponsabil să fie doar dorul de-a merge.
    Apoi să ne facem mai tineri, mai tineri, mergând,
    Maturi şi puternici s-ajungem la poarta creaţiei,
    Să trecem de ea şi-n iubire intrând adolescenţi,
    Să fim copii la naşterea fiilor noştri.
    Oricum ei ar fi atunci mai bătrâni decât noi,
    Ne-ar învăţa să vorbim, ne-ar legăna să dormim,
    Noi am dispărea tot mai mult, devenind tot mai mici,
    Cât bobul de strugure, cât bobul de mazăre, cât bobul de grâu…

    Ella 5 februarie 2009 12:57 PM Răspunde
  • Când ai nevoie de dragoste
    Autor : Mircea Cărtărescu
    când ai nevoie de dragoste nu ţi se dă dragoste.
    când trebuie să iubeşti nu eşti iubit.
    când eşti singur nu poţi să scapi de singurătate.
    când eşti nefericit nu are sens să o spui.

    când vrei să strângi în braţe nu ai pe cine.
    când vrei să dai un telefon sunt toţi plecaţi.
    când eşti la pământ cine se interesează de tine?
    cui îi pasă? cui o să-i pese vreodată?

    fii tu lângă mine, gândeşte-te la mine.
    poartă-te tandru cu mine, nu mă chinui, nu mă face gelos,
    nu mă părăsi, căci n-aş mai suporta încă o ruptură.
    fii lângă mine, ţine cu mine.

    înţelege-mă, iubeşte-mă, nu-mi trebuie partuze, nici conversaţie,
    fii iubita mea permanentă.
    hai să uităm regula jocului, să nu mai ştim că sexul e o junglă.
    să ne ataşăm, să ajungem la echilibru.

    dar nu sper nimic. nu primeÅŸte dragoste
    când ai nevoie de dragoste.
    când trebuie să iubeşti nu eşti iubit.
    când eşti la pamânt nici o femeie nu te cunoaşte.

    Va citesc cu drag si mi-am permis sa va trimit cateva versuri , Ella

    Ella 5 februarie 2009 1:10 PM Răspunde
  • Va spun si eu bine v-am gasit… zi, dimineata sau ce o fi …
    Alice are sa ne cinte ceva la pianul cu coada si toate vom fi mai fericite, mai frumoase, mai vesele…
    eu numai cind scriu „pian cu coada” ma emotionez ca suna asa aristocratic si boem… chestii de-astea cum eu n-am avut in viata mea…

    iana 5 februarie 2009 3:39 PM Răspunde
  • am si eu un pian acasa, un pian electric..dar mi-e imi place sa-l alint si sa-i spun pian. nu stiu sa cant, dar de dragul iubitului meu am invatat un cantecel si-l cant uneori cand sunt singura.( il cant in gand pentru ca nu am curaj sa ma ating de pian…ma doare prea tare).

    dalila tua 5 februarie 2009 5:03 PM Răspunde
  • Alice tare esti buna si ma incurajezi, dar eu stiu in adancul sufletului meu ca nu sunt intreaga..ca e mai multa nebunie decat dragoste…dar sper sa am putere sa-mi duc nebunia pana la capat…azi sunt trista, ca in toate zilele cand sunt singura..nici munca nu ma mai ajuta sa-mi uit tristetile!

    dalila tua 5 februarie 2009 5:06 PM Răspunde
  • Dacă-ai crezut c-ar fi putut să fie
    Ceva mai mult decât ce-a fost, te-ai înÅŸelat!…
    N-a fost decât un început de nebunie,
    De care-ntâmplător ne-am vindecat!…

    N-a fost decât un zbor de triolete
    Pe care un poet le-a scris în vis,
    ÃŽn cinstea celei mai frumoase fete,
    Åži-a-nnebunit de’ndată ce le-a scris!…

    N-a fost decât ce nu se poate spune
    Decât cu ochii-nchişi şi pe-nnoptat,
    În ritmul unui început de rugăciune
    Pentru iertarea primului păcat!…

    N-a fost decât ce-a trebuit să fie,
    Şi, dac-a fost cu-adevărat ceva,
    N-a fost decât un strop de veşnicie
    Desprins dintr-un meschin „et caetera!”…

    Alice draga mea, azi am un motiv sa ajung acasa devreme!

    Ema 5 februarie 2009 5:36 PM Răspunde
  • seara buna din inima, v-am purtat si eu pe unde am fost, pe unde am vazut…soare si partial zapada…buna seara si la noile venite, le urez si lor sedere placuta la hotelul inimii!
    In curind vine aici carnavalul, si eu anul asta nu mai am nici o masca…
    azi am simtit real, auditiv, dar o senzatie de mina calda intinsa, voci cristaline ce mi-au umplut sufletul de caldura si speranta…le multumesc si le sarut ecoul peste ecoul meu…
    Alice, draga mea si a noastra, oare stii cite dreptate ai avut cu anul iubirii…? sper…la toti

    corina 5 februarie 2009 6:54 PM Răspunde
  • Dalila tua, te tin de mana …

    Cristina Socaciu 5 februarie 2009 7:01 PM Răspunde
  • Buna Alice ,

    Iti multumesc pentru indicatia de a posta aici si pentru cuvintele de incurajare . Tocmai am citit una dintre poeziile mele preferate , scrise de Minulescu ( multumiri Emei , care a postat ) si mi-am dat seama ca iubirile mele , putine cate au fost , se regasesc in prima strofa …si ca si multe dintre cele care au scris aici , pentru ca am citit multe postari , traiesc clipe in care singuratatea ma cam ingana , in care mi-as dori o dimineata in doi si o cafea in pat , in care chiar si un ciupit fugar mi-ar rascoli simturile , iar vocea unui barbat mi-ar spune ” e si el aici „. Am trait de fiecarea data acelasi „sad-end ” in care incercam sa gasesc solutii pentru a nu cadea in abis , DIN NOU , atunci cand auzeam aceleasi fraze cliche , aceleasi scuze puerile , aceleasi minciuni elaborate …”nu sunt suficient de bun pentru tine ” , de parca bunatatea ne-o putem masura ,FARA SUBIECTIVISM , noi insine .Dezamagita sau nu ,inca ma zbat intre clipe de bucurie si zile de nostalgie , sau tristete , mai degraba …E bien sa fii printre ” ai tai ” !

    Lorelei 5 februarie 2009 7:08 PM Răspunde
  • multumesc…poate asa nu am sa ma mai ratacesc asa de des

    dalila tua 5 februarie 2009 7:32 PM Răspunde
  • Tristetea pe care am incercat sa o seduc zambind zilele trecute, nu s-a lasat invinsa, imi strange inima ca intr-o menghina, ma face sa ma simt goala, pustiita… am scos din nou CD-ul cu Chilian – Chiar daca, si ascult la nesfarsit „ce mult te-a iubit, ce mult te-a iubit…” si stiu ca imi va fi la fel de dor in fiecare zi, si stiu ca il voi iubi la fel in fiecare zi a vietii mele…Si incerc sa gasesc solutia magica de a-i spune La multi ani de ziua lui, fara sa-l sun, fara sa-i scriu… dar vreau, atat de mult vreau ca mesajul meu de La multi ani sa ajunga la el… Si nu am nici o idee, si mi-e teama ca in acea zi voi fi impietrita de tristete si nu voi reusi sa-i spun La multi ani…
    Sufletul meu plange, ma doare dorul de el… si ma doare tare! Si sunt trista…

    Cristina Socaciu 5 februarie 2009 7:43 PM Răspunde
  • Cristina,

    Iti pot da eu o sugestie: trimite-i un buchet de flori la birou. Foarte putine femei o fac. Ii poti scrie un mesaj din care sa inteleaga cine e expeditorul daca nu vrei sa te semnezi. Sau macar sa se gandeasca la tine. Eu am facut-o. A meritat.
    Te imbratisez.

    Felice 5 februarie 2009 7:50 PM Răspunde
  • Iti multumesc, Felice! Ii voi trimite flori si chiar fara mesaj va sti ca sunt de la mine…

    Cristina Socaciu 5 februarie 2009 7:55 PM Răspunde
  • Daca tot ne este dor si doare , sa doara pana la capat ! Pentru cele care se regasesc in sunete , nu ezitati sa ascultati Romantic FM ; este cel care ma insoteste in camera goala , in patul gol , in sufletul bantuit de amintiri , este de-a dreptul „fidel ” inimii albastre.Si acum pe notele unui cantec dureros de frumos ” No more -I love You-s ” , va las in umbra durerilor voastre , sperand ca maine sau poate azi ati intalnit „antidotul ” ….

    Lorelei 5 februarie 2009 8:41 PM Răspunde
  • Buna seara ! Le spun si eu bun venit fetelor !

    Cora 5 februarie 2009 9:08 PM Răspunde
  • Iar voua,noua tuturor o seara…de vis!!!!

    Cora 5 februarie 2009 9:14 PM Răspunde
  • Buna seara, dragele mele. Ma alatur si eu tristetilor voastre, si azi nu mai am curajul sa mai cred in iubire totala, eterna. Alice, m-am decis, nu exista, nu a existat niciodata, si nu va exista. Doar eu m-am repezitsa sper ca voi da peste ea, inr-o zi, intr-o seara. Dar, pare ca la mine va fi iarna pe vecie. Si nu mai sper. Si nu mai cred. Si nu mai vrea sa cred. Si am sa invat sa-mi iubesc singuratatea, si am sa plang pana la epuizare. Si plang.
    Va strang la sufletul meu…si va iubesc doar pe voi, total, fara intoarcere.

    ” Primavara, care ai fost
    Nu veni, n-ai niciun rost
    Poti sa pleci suntem reci
    Iarna ni-i pe veci.”

    alyce 5 februarie 2009 9:22 PM Răspunde
  • Si iar ascult Alifantis…Intamplare simpla.

    Cora 5 februarie 2009 9:26 PM Răspunde
  • Alyce,nu spune asa,draga mea! Nu ,nu exista iubire eterna si totala,stiu si eu,poate de asta au parte numai zeii,dar exista si pentru noi iubire ,trebuie sa credem in asta…altfel ce ne mai ramane?

    Cora 5 februarie 2009 9:30 PM Răspunde
  • Cora iubita mea, iti multumesc pentru incurajare, dar azi ploua torential atata afara cat si la mine in suflet. Si nu mai am puterea sa sper nimic, nimic. Si mi-am facut un ceai de lacrimi sarate, si il beau cu tine, cu voi.

    alyce 5 februarie 2009 9:41 PM Răspunde
  • Iana draga de departe tie iti doresc spor la treaba!

    Cora 5 februarie 2009 9:59 PM Răspunde
  • Cora, mi-am promis sa aduc cd-ul cu Alifantis la serviciu… mai am putin si dorm aici asa ca cel putin sa dorm cu cine-mi place..
    miine, daca nu uit, vom asculta Alifantis in acelasi timp si ma voi gindi ca ascultam impreuna.

    alyce nu-ti spun nimic nou: nu exista iubire in forma aceea eterna, absoluta… si sa stii ca eu ma bucur ca nu exista ca m-as plictisi de moarte, tu nu? hai sa cautam iubiri pamintene si sa lasam zeii sa se plictiseasca in lumea lor nemuritoare.

    iana 5 februarie 2009 10:02 PM Răspunde
  • de ce crezi tu alyce ca zeii faceau pasiuni pentru paminteni, mmm? fiindca cea mai dulce si mare iubire e asta a noastra trecatoare si pacatoasa…

    iana 5 februarie 2009 10:05 PM Răspunde
  • Alyce,am o poezie pentru tine,pentru noi toate.Tare mi-a placut!Eu chiar ma regasesc in ea,de parca mi-ar fi scris-o omul asta mie!

    Femeia si ploaia

    de Virgil Titarenco

    femeia aceea se plictisea
    trăind
    îşi aşeza faţa în palme
    îşi devora singură
    visele ca pe niÅŸte cireÅŸe coapte
    puţin amărui pătîndu-i violet degetele albe
    nu avea vîrstă
    trupul îi devenise un fluviu de zile
    se tolănea peste oraşul ei
    odată cu seara
    prelungindu-se în pisicile aproape nevertebrate ale nopţii
    citea
    îndrăgostindu-se nebună de bărbatul fiecărei cărţi
    ca şi cum ar fi fost singurul supravieţuitor
    al unei lumi irecuperabile
    tîrziu privea fugar
    prin dantela îngălbenită a ferestrei
    ÅŸi aducea ploaia
    dar nu plîngea niciodată

    Cora 5 februarie 2009 10:09 PM Răspunde
  • Buna seara dragele mele!

    Cristina, ideea cu buchetul de ziua lui e minunata! Sau trimite i un cadou, o atentie – un bilet ceva fara sa te semnezi, fara a fi nevoita sa l suni sa-l auzi si sa te doara din nou, fara sa-i spui direct la multi ani!
    Da, sa o faci neaparat!

    raluca 5 februarie 2009 10:10 PM Răspunde
  • Iana hotarata? Facem revolutie? Ca ce… si noi vrem iubire vesnica si totala!

    Cora 5 februarie 2009 10:11 PM Răspunde
  • Poate daca ploaia s*ar opri si din cer n-au sa mai cada lacrimi…

    Cora 5 februarie 2009 10:15 PM Răspunde
  • Stelele ar rasari !

    Cora 5 februarie 2009 10:15 PM Răspunde
  • of mai fetelor, cum se poate sa fim atat de triste? eu mi-am gasit alinarea in seara asta..un pic de jazz si un pahar de vin de la mama de acasa…va trimit un pic din zambetul meu ( sper sa va ajute). maine poate am sa plang, maine cine stie prin ce ploi o sa mai alerg…dar in seara asta vreau sa stau linistita la umbra paharul meu de vin si sa ma gandesc ca si voi stati un pic linistite…

    dalila tua 5 februarie 2009 10:17 PM Răspunde
  • nu vreau Cora… n-auzi ca ma plictiseste??? ce e aia sa iubesti asa una intr-una… fara despartiri, fara cautari… doar stai asa si iubesti. plictisitor!

    iana 5 februarie 2009 10:17 PM Răspunde
  • Bravo tie Dalila !Aha …in vino veritas!Pai sunt triste fiindca beau intr-una ceaiuri fel si fel! Ia puneti mana si beti un paharel de vin…ca uite ce minuni face!

    Cora 5 februarie 2009 10:20 PM Răspunde
  • Raluca,

    Ii voi trimite flori, le-am si gasit deja… flori si atat…

    Cristina Socaciu 5 februarie 2009 10:21 PM Răspunde
  • draga Cora,
    crezi c-am avea sorti de izbanda in revolutie – cu deviza noastra? iubire vesnica si totala!”?

    raluca 5 februarie 2009 10:22 PM Răspunde
  • Asa e Iana…sunt sigura ca odata ce am avea-o ne-am dori oricum altceva…mult mai aproape si mult mai curand,vorba poetului!

    Cora 5 februarie 2009 10:22 PM Răspunde
  • cristina,

    e minunat- trimite i florile gasite” ce minunat

    am ascultat de abia acum cantecul Emei! ce cumplit de trist e- te goleste

    raluca 5 februarie 2009 10:23 PM Răspunde
  • Nu,Raluca,nu cred, fiindca sa te pui cu zeii…nu e chiar simplu! Mai bine sa traim ce ni se da,ca oricum n-avem ce face!

    Cora 5 februarie 2009 10:24 PM Răspunde
  • Iana,

    ca de obicei esti o magnifica „doar stai asa si iubesti, plictisitor”. Cum le spui tu asa – natural…:)

    raluca 5 februarie 2009 10:25 PM Răspunde
  • dalila tua,
    eu nu pling acum, am plins in trecut si cine stie cit voi mai plinge in viitor…
    dar sa stiti voi ca eu cind pling, pling … adica asa din tot sufletul, pling pina la eliberez, sau pina ma plictisesc. Si cind ajung in punctul acela ca nu mai pot plinge si vad eu cit timp am ripisit plingind ma ridic si ma duc mai departe. ca mai departe asta tot acolo se va sfirsi la lacrimi, la deznadejde… cerc fetele mele, asa e viata in forma de cerc.
    deci, plingeti fetelor ranitelor dar cu pasiune… pina va trece. asta e avantajul nostru, al muritorilor: ne moare iubirea, ne moare durerea… renastem… si tot asa..

    iana 5 februarie 2009 10:25 PM Răspunde
  • zi-mi tu raluaca, sau oricare dintre voi daca v-ar placea sa stati sa iubiti asa mereu… fara suisuri fara coborisuri…

    iana 5 februarie 2009 10:26 PM Răspunde
  • Cora, mie nu mi-era teama de zei, ci de pamantenii nostri-zeii nostri, ca s-ar inspaimanta de motto ul revolutiei noastre- iubire vesnica si totala. ar fugi de-ar manca pamantul, crede ma

    raluca 5 februarie 2009 10:27 PM Răspunde
  • Alyce draga ,

    De cate ori ni s-a intamplat sa ne indragostim fara sa avem un corespondent in cel pe care l-am ales (? ) este o intrebare retorica , o stim . Am iubit de mici copii , am continuat cu amorul neinteles adolescentin si am atins culmile „gloriei ” in amorul matur de mai tarziu.Ghinion pentru unele dintre noi , acest amor s-a dovedit a fi un fiasco , dar norocoasele chiar au intalnit acea „himera”.E greu sa te desprinzi din intunericul care te inconjoara acum , incearca macar sa te agati de cateva cuvinte , de cateva suflete care au trecut prin experiente similare si care doresc sa „fie cu tine „. Nu da definitii , nu trage concluzii asta seara …e un sfat ( si eu am pagini intregi de cuvinte desarte , amare si dure , pe care le recitesc si care ma doboara ‘all over again’) si o dorinta .Scrie-ne , noua , celor triste !

    Lorelei 5 februarie 2009 10:28 PM Răspunde
  • Iana

    ai dreptate- daca mai stiiiiiiiiiiiiiiii (deja ma stii putin, mai mult ca alte cunostinte din „real life”) – nu mi ar placea asa- tot timpul lin:)

    raluca 5 februarie 2009 10:28 PM Răspunde
  • E buna ideea asta cu vinul. Uite mi-am umplut si eu paharul si il beau cu voi, si pentru voi…deja imi e mai bine. Alice, ti-am pastrat si tie, un pahara, doua, trei…

    „Suparat sunt doamne iar, stau in carciuma si-mi nec amarul…”..(ca sa cant mai departe melodia ta, Cora)

    alyce 5 februarie 2009 10:28 PM Răspunde
  • Alyce,

    acum ti-am citit si eu postarea, te inteleg.
    Nu ti spun- Alyce, te vei razgandi. Doar sper ca o vei face.

    raluca 5 februarie 2009 10:31 PM Răspunde
  • Iana ,

    Nu , cred ca nu mi-ar placea sa tot iubesc , fara sa ma enervez catusi de putin , asa si pentru simplu fapt ca nu suna , ca nu ma bate la cap pana ma plictisesc si vreau stop, fara sa ne certam putin , doar de dragul impacarii , fara putina pauza , fara un ” te urasc ” cand de fapt eu traiesc antonimul …Fiecare iubire trebuie sa aiba momentele ei de cumpana , altfel zic eu nu are culoare …

    Lorelei 5 februarie 2009 10:33 PM Răspunde
  • De fiecare data iubim altfel si de fiecare data spunem ca e ultima oara si de fiecare data nu e asa si de fiecare data zicem ca n-o sa mai iubim niciodata…dar iar o luam de la capat,de fiecare data!

    Cora 5 februarie 2009 10:34 PM Răspunde
  • ema,

    ti-am ascultat melodia a nu stiu cata oara! e ceva ce ma face sa o aud mereu si mereu- o si as spune si eu „sa te ia naiba misterx”

    raluca 5 februarie 2009 10:38 PM Răspunde
  • alyce, eu nu spun ca raluca „sper sa te razgindesti”… te vei razgindi.. asta e drumul… singurul. Nu avem de ales, ne alege drumul in cautarea vietii si a fericirii pe noi… sa vrei sa stai pe loc in starea asta de acum (desi nu-ti este bine) si tot nu poti… nu sta in puterea ta (a noastra) sa luam asa decizii…
    stii cum bancul ala:
    cum sa-l faci de Dumnezeu sa rida?
    spune-i planurile tale pe urmatorii cinci ani…

    capul sus tristele mele, vine si vremea noastra…

    iana 5 februarie 2009 10:38 PM Răspunde
  • Asa functionam,asa suntem noi oamenii! E dureros cand te gandesti ca un om care candva era toata viata ta ,ajunge nici macar sa nu te mai intereseze vreodata! Pe mine ma doare maruntimea asta a noastra de oameni!

    Cora 5 februarie 2009 10:39 PM Răspunde
  • da Cora, e total ciudat cum ne putem cunoaste, atinge, iubi si apoi suntem „intime strangers”. e foarte ciudat.

    raluca 5 februarie 2009 10:40 PM Răspunde
  • Se spune ca Dumnezeu nu ne da mai mult decat putem noi duce…si asa e! Oricat am plans si am suferit ,a venit o zi in care am invatat iar sa zambesc!Ca sa pot plange,candva din nou!

    Cora 5 februarie 2009 10:43 PM Răspunde
  • eu nu stiu ce e cu mine – nu mai stiu de cand am ras asa din tot sufletul. sunt mereu mai trista, mai…nu stiu. poate e si vremea, si gandurile, si…tot

    raluca 5 februarie 2009 10:45 PM Răspunde
  • dar Cora si Raluca, exista si partea plina a paharului: devin straini oamenii de care ne-am despartit tocmai ca sa putem iubii pe urmatorii… cum ar fi sa ma intereseze toti fostii mei iubiti (nu ca ar fi prea multi, dar…) unde as ajunge eu? lasa sa ma intereseze doar actualul, ca vedeti si voi cit timp ne ocupa actualii… adica nu-i chiar asa simplu sa ne rupem timp si pentru oamenii care au trecut la un moment dat prin inimie noastre…

    iana 5 februarie 2009 10:46 PM Răspunde
  • Raluca,e ciudat! Trec pe strada pe langa un om pentru care mi-as fi dat sufletul candva,langa care am trait sase ,6,ani din viata mea si-mi pare un strain …si e un strain!Poate ca totusi suntem asa de nestatornici si de asta nu meritam mai mult!

    Cora 5 februarie 2009 10:46 PM Răspunde
  • Suntem doar metamorfoze,asta suntem!

    Cora 5 februarie 2009 10:51 PM Răspunde
  • iana, nu stiu ce sa zic. pe mine nu ma intereseaza toti iubitii din trecut, ci doar unul:) anume.
    si uneori cati nu se departeaza unii de altii in ciuda apropierii cotidiene, in ciuda faptului ca traiesc impreuna, se trezesc impreuna, mananca impreuna….
    cate perechi nu sunt asa- cred eu – la inceput te tine dragostea nevoia de celalalt de atingere, apoi copiii apoi creditele apoi necazurile apoi amintirea timpurilor frumoase …cine stie

    cora, poate nu ca suntem nestatornici ci pentru ca n-ai simtit ca acela e alesul:), sau ca dragostea s-a dus in anii aceia, sau ca ati uitat (cum uitam toti) sa luptati unul pentru altul…sau pentru ca nu era momentul…cine stie

    raluca 5 februarie 2009 10:53 PM Răspunde
  • Deci,curga vinul in cupe…asta va doresc! Hai ca acusi vine Alice si ne canta o polka la pianul ei cu coada!

    Cora 5 februarie 2009 10:53 PM Răspunde
  • Asa este , Cora . Dupa ani de convietuire , acel cineva ajunge sa-ti para un necunoscut ale carui taine nu ai mai vrea sa le cunosti , fata de care nu mai nutresti nici cel mai marunt sentiment si pe care totusi l-ai iubit .Raman insa amintirile , acelea eu , personal , nu le mai pot sterge , le pot doar retrai pentr cateva clipe pentru ca mai apoi sa le trec din nou in arhiva . Sufletul nu uita niciodata , noi insa ne straduim s-o facem ca sa mergem mai departe , ca sa traim alte povesti .

    Lorelei 5 februarie 2009 10:53 PM Răspunde
  • Te-am simtit eu Ralu unde bati! Sa stii ca acum cand am scris povestea asta cu bradul,tot scormonind prin suflet si minte dupa amintiri…m-a cam prins si pe mine” flama”.Si recumosc m-am gandit cum ar fi daca…

    Cora 5 februarie 2009 10:56 PM Răspunde
  • mmmm- mi-am amintit de neruda. doamne, uneori ma gandesc cata iubire a avut el, un barbat pagan:) in ciuda casatoriilor, in ciuda departarilor, in ciuda a toate a iubit o numai pe una, pe ea dragostea din tinerete dupa care a alergat o viata intreaga- pe albertina rosa (parca aceste i este numele).
    si de aceea, in seara asta pt voi de la mine prin versurile unui barbat pentru singura lui dragoste:)

    Pablo Neruda

    I can write the saddest lines tonight.

    Write for example: ‘The night is fractured
    and they shiver, blue, those stars, in the distance’

    The night wind turns in the sky and sings.
    I can write the saddest lines tonight.
    I loved her, sometimes she loved me too.

    On nights like these I held her in my arms.
    I kissed her greatly under the infinite sky.

    She loved me, sometimes I loved her too.
    How could I not have loved her huge, still eyes.

    I can write the saddest lines tonight.
    To think I don’t have her, to feel I have lost her.

    Hear the vast night, vaster without her.
    Lines fall on the soul like dew on the grass.

    What does it matter that I couldn’t keep her.
    The night is fractured and she is not with me.

    That is all. Someone sings far off. Far off,
    my soul is not content to have lost her.

    As though to reach her, my sight looks for her.
    My heart looks for her: she is not with me

    The same night whitens, in the same branches.
    We, from that time, we are not the same.

    I don’t love her, that’s certain, but how I loved her.
    My voice tried to find the breeze to reach her.

    Another’s kisses on her, like my kisses.
    Her voice, her bright body, infinite eyes.

    I don’t love her, that’s certain, but perhaps I love her.
    Love is brief: forgetting lasts so long.

    Since, on these nights, I held her in my arms,
    my soul is not content to have lost her.

    Though this is the last pain she will make me suffer,
    and these are the last lines I will write for her.

    Pablo Neruda

    raluca 5 februarie 2009 10:59 PM Răspunde
  • Si am intrat pe net ,ca tot poporul,si am dat cautare pe numele lui.L-am gasit,i-am gasit E-mailul si …m-am oprit aici.Desi tare as vrea sa stiu cum e viata lui!

    Cora 5 februarie 2009 10:59 PM Răspunde
  • da cora, povestea ta cu brazi.

    cred ca toate ne intrebam la un moment dat „cum ar fi fost daca…”

    raluca 5 februarie 2009 11:01 PM Răspunde
  • Cora, ti ai cautat trecutul pe google, cum spune simona catrina?

    si nu i-ai scris? te-ai oprit?

    raluca 5 februarie 2009 11:02 PM Răspunde
  • nu stiu daca m-as fi putut opri – esti o sfanta, cora:)

    raluca 5 februarie 2009 11:03 PM Răspunde
  • cum scria neruda „dragostea e scurta. uitarea tine atat de mult”:)

    raluca 5 februarie 2009 11:05 PM Răspunde
  • Evident ca m-am oprit! stii m-am gandit sa nu-mi provoc destinul chiar asa !…de fapt mi-a fost frica ,mi-e frica de mine de ceea ce as putea rascoli.Asa ca stau bland!!!!!

    Cora 5 februarie 2009 11:05 PM Răspunde
  • da te cred. si mie mi-a fost frica. si mie inca mi-e frica:)

    raluca 5 februarie 2009 11:06 PM Răspunde
  • Nu sunt sfanta…as vrea eu!…doar ca nu vreau sa-mi complic inutil viata! E si asa destul de.

    Cora 5 februarie 2009 11:06 PM Răspunde
  • Bun gasit dragelor si dragilor.
    Am plecat ieri (azi ) in noapte spre mare sa-mi vad „mostenirea”, a mea si a noastra, eu aflam destul de tirziu despre decizia de la Haga. Ne-a crescut tara. Ma iertati va rog, vin cu subiecte si atitudini „potrivnice” temei postate. Din pacate iar a trebuit sa schimb destinatia si am pus cap compas pe alta locatie, mai importanta, asa ca am lasat „receptia” pe altadata.
    Am trecut doar sa va spun noapte buna si sa va spun ca m-am gindit la voi.
    Cu bine, va las.

    Valin 5 februarie 2009 11:08 PM Răspunde
  • da asa e. uneori ne „complicam” mai mult decat trebuie, trezim amintiri vechi…si si

    raluca 5 februarie 2009 11:08 PM Răspunde
  • A cunoaÅŸte. A iubi.
    Încă-odată, iar şi iară,
    a cunoaşte-nseamnă iarnă,
    a iubi e primăvară.

    A iubi – aceasta vine
    tare de departe-n mine.
    A iubi – aceasta vine
    tare de departe-n tine.

    A cunoaÅŸte. A iubi.
    Care-i drumul, ce te-ndeamnă?
    A cunoaÅŸte – ce-nseamnă?
    A iubi – de ce Å£i-e teamă
    printre flori şi-n mare iarbă?

    Printre flori şi-n mare iarbă,
    patimă fără păcate
    ne răstoarnă-n infinit
    cu rumoare ÅŸi ardoare
    de albine rencarnate.

    Înc-odată, iar şi iară
    a iubi e primăvară.

    Lucian Blaga – Primavara

    Cristina Socaciu 5 februarie 2009 11:08 PM Răspunde
  • valin,
    noapte buna
    sa ai grija de tine
    si sa te intorci din nou la noi

    raluca 5 februarie 2009 11:09 PM Răspunde
  • Pericolul cel mai mare pentru noi suntem noi insine intotdeauna!

    Cora 5 februarie 2009 11:10 PM Răspunde
  • eu inca mai port in suflet prima mea dragoste…si-o sa ramana acolo etern singurul, unicul zburator.din cand in cand ne mai vedem si la fiecare despartire raman cu un puhoi de lacrimi in suflet pentru ca el nu e fericit..viata la incercat in chipuri care pe mine m-ar fi inghenunchiat, m-ar fi anulat…dar el continua sa existe, sa spere, sa priveasca….sa astepte mantuirea….

    dalila tua 5 februarie 2009 11:10 PM Răspunde
  • Noapte buna ardeleanule!

    Cora 5 februarie 2009 11:12 PM Răspunde
  • „In iubire se simte mai mult decat e nevoie, se sufera mai mult decat se
    cugeta, se viseaza mai mult decat se traieste”… Octavian Paller

    alyce 5 februarie 2009 11:13 PM Răspunde
  • dalila,

    uneori imi mai intalnesc p net prima mea dragoste, acel tip rebel ce mi canta la pian si la contrabas pe ploaie si in noapte. a ajuns acum la rubrica de prieteni din mail.
    si e peste mari si tari si a trecut peste multe – sincera, spre rusinea mea nu credeam ca reuseste stiindu l asa de rebel si ametit.
    si l am intrebat intr o seara ce mai face si el mi- a raspuns direct „ma uit la pozele tale vechi, ce coincidenta ca ma intrebi acum”. iar eu surprinsa „la pozele mele vechi?” si el imi rapsunde „da raluca prima mare dragoste nu se uita nicicum”- si de atunci nu l-am mai vazut online

    raluca 5 februarie 2009 11:14 PM Răspunde
  • raluca, periculos… viata pe o muchie de cutit…. eeii asta nu e prentu mine… ma retrag din cauza ca eu am tot incercat acesti „cum ar fi daca…” si m-a cam durut de fiecare data…

    iana 5 februarie 2009 11:22 PM Răspunde
  • Valin , Romanule!!
    te-ai fi dus acolo? sa vezi tu cu ochii tai… hai ca sint fara cuvinte (eu si asa am putine)…

    sper sa nu fie adevarat tot ce scrie presa de azi …

    sa dormi bine, man!

    iana 5 februarie 2009 11:25 PM Răspunde
  • E dac Iana,Valin al nostru e dac,stiu sigur!

    Cora 5 februarie 2009 11:27 PM Răspunde
  • Ai vazut ca-i de pe aici,ardelean de-al meu!

    Cora 5 februarie 2009 11:28 PM Răspunde
  • Raluca, e trist si frumos ce ai scris tu. Unele persoane nu se uita niciodata. Degeaba vem noi sa le ucidem amintirea. Si ce faci cand afli ca iubitul tau, fostul tau, se insoara???? E infiorator de greu sa stii ca te-a uitat, pentru totdeauna.

    alyce 5 februarie 2009 11:28 PM Răspunde
  • alyce…..ce faci? poate am sa ti raspund alta data la aceasta intrebare……..acum e prea „periculos, pe muchie de cutit”, cum zice Iana

    raluca 5 februarie 2009 11:30 PM Răspunde
  • Alyce, nu te-a uitat… si nu te va uita niciodata pt. totdeauna… Nu-ti amari sufletul, as vrea sa-ti scriu mai multe… Dar stiu sigur ca nu te-a uitat. Crede-ma!

    Cristina Socaciu 5 februarie 2009 11:30 PM Răspunde
  • Iana, le ce te referi e „periculos, viata pe muchie de cutit” – vorbim doar, cred ca suntem prea slabe, prea tematoare sa recationam:)

    raluca 5 februarie 2009 11:31 PM Răspunde
  • da cristina are dreptate – nu te-a a uitat. isi vede doar de viata, „o ia cum vine, se multumeste cu ceea ce are, ce e comod, usor”. uite ca am si raspuns

    raluca 5 februarie 2009 11:32 PM Răspunde
  • Ce poti sa faci ,oricum ce poti face?

    Cora 5 februarie 2009 11:33 PM Răspunde
  • Raluca, iti raspund eu ce faci, si imi raspund si mie in acelasi timp. Stai ca mine in aceste ore otravite si sorbi vin dulce, crezand ca te va face sa uiti. „beau sa uit ca bea”-din Micul Print…dar eu beau sa uit ca il iubesc…si nu reusesc…

    alyce 5 februarie 2009 11:34 PM Răspunde
  • pai da Raluca… esti curioasa sa afli, asa intr-o doara si dintr-o toana de moment ce face fostul tau, care a ramas agatat acolo in lista de prieteni pe internet… si uite cum poate sa-ti intoarca ziua (sau poate viata?) pe dos…. daca stiai in ce te bagi ai fi deschis fereastra aceea on-line?

    iana 5 februarie 2009 11:35 PM Răspunde
  • De-asta stau eu deoparte …oricat de tentata as fi!

    Cora 5 februarie 2009 11:38 PM Răspunde
  • iana cred ca ai inteles gresit- prima mea iubire rebela – e de mult in fereastra mea personala de contacte in email. pt ca nu am pierdut niciodata contactul de la „iubire nebuna adolescentina” a a juns la „contacte – prieteni” pt ca, cum zicea si alyce si cristina de unele persoane nu te poti desparti niciodata cu adevarat.
    nu am deschis nici o fereastra, nu am intrat din curiozitate- el era acolo, a stiut tot timpul unde sunt, am stiut tot timpul und e, ne-am insotit drumurile pregatiti sa ne ajutam mereu unul pe altul.

    nu, nu prima mea iubire adolescentina m-a facut sa sufar recent.
    gandurile mele „cum ar fi fost daca” sunt pricinuite de altcineva – dar …asta e alta poveste:)

    raluca 5 februarie 2009 11:39 PM Răspunde
  • vezi Cora – poate ca tu ai dreptate. poate ca iana are dreptate-
    stai departe incercand sa te protejezi pe tine.

    dar poate ca unele dintre noi nu traiesc pe muchie de cutit ci „fara de plasa de salvare sub parghia acrobatica”:)

    raluca 5 februarie 2009 11:41 PM Răspunde
  • alyce, pot sa te intreb de unde esti? din ce oras?

    raluca 5 februarie 2009 11:42 PM Răspunde
  • Din Cluj sunt, Raluca, draga mea. De din orasul unde acum toarna cu galeata, e frig, si foarte, foarte intuneric.

    alyce 5 februarie 2009 11:44 PM Răspunde
  • am trait cinci ani asa… punind cind si cind cite un „hi, ce mai faci?” pe internet… si de fiecare data am suferit… citeodata primeam raspunsuri care ma faceau sa sper si erau urmate de convorbiri telefonice care imi dadeau aripi… alte dati primeam raspunsuri conventionale care ma intristau fiindca eu speram sa primesc mai mult…
    este vorba de omul dupa care m-as fi dus desculta pina la polul nord… pe care l-am asteptat ani si ani… care, asa cum scria Alice intr-un Tango, mi-a promis cerul si pamintul si nu mi-a dat nici macar un martisor… cint si eu cu voi azi din adincuri unde n-am mai umblat de mult dar care se incapatineaza sa ramina cu mine: luate-ar naiba mister x…
    de asta spun ca nu, nu …. nu mai pun intrebari, am sters adrese de e-mail si de mess si de ICQ… vreti sa vi le reproduc din memorie… sigur ca pot… 🙂

    iana 5 februarie 2009 11:45 PM Răspunde
  • vino la mine (cu gandul cel putin ca sunt peste mari si orase si ape). aici e mai cald- sunt 8 grade:) – si bem un vin impreuna:) si o luam si pe cristina, si pe cora -si i scriem un mail colectiv domnului cautat pe goole, si pe iana o imbatam putin sa nu mai fie atat de „reala”:) si …uite uitam ca iubitii se insoara ca domnii iliciti ne scriu scrisori, ca primele iubiri ne-aui uitat

    raluca 5 februarie 2009 11:47 PM Răspunde
  • Vezi,Iana ce poveste ai putea sa scrii? Toate fugim oarecum de trecut.Pentru ca tot ce-am depozitat acolo e ca muntii de steril: radioactiv.Cu cat e mai ascuns cu atat mai bine!Nu se poate sa nu ne frigem,daca ne jucam cu focul!

    Cora 5 februarie 2009 11:49 PM Răspunde
  • deci Iana , Iana sunt bucuroasa!!!!
    Sunt bucuroasa ca vezi in sfarsit ne spui si tu putin din povestea ta, nu ne mai lasi sa ne simtim asa niste pagane ilicite:) ca noi ne interesam, deschidem ferestre, intrebam oameni:)
    Iana, hai sa bema tunci vinul acela impreuna toate si sa nu o lasam pe alyce singura in clujul intunecat!

    raluca 5 februarie 2009 11:49 PM Răspunde
  • Va spun noapte buna, ne tinem de maini si azi…
    Felice, iti multumesc din nou pt. ideea ta, si vreau sa-ti spun ca mi-ar fi placut sa ma fi gandit eu la flori, dar sunt prea trista pt. un gand atat de frumos!
    Voi merge si voi alege eu trandafirii pt. el, si-i voi saruta pe fiecare pe rand… si stiu sigur ca si el ii va saruta cand ii va primi, stiu sigur…
    Alice, buna mea Alice, iti trimit un gand bun de prietenie sincera!
    Rossane, Ana va imbratisez cu drag!

    Cristina Socaciu 5 februarie 2009 11:49 PM Răspunde
  • Sau mai bine hai sa mergem la Ralu!

    Cora 5 februarie 2009 11:50 PM Răspunde
  • Iana, i-ai trimis lui Alice povestea ta? Eu da si da si da si ma simt mai fericita dar pe alta parte mai necajita, intristata ca i-am trimis ei toate intrebarile mele in forma de poveste

    raluca 5 februarie 2009 11:51 PM Răspunde
  • Da eu va astept pe toate! si am si loc pentru voi toate, aici!

    raluca 5 februarie 2009 11:52 PM Răspunde
  • Noapte buna Cristina !

    Cora 5 februarie 2009 11:53 PM Răspunde
  • Si pe noi Cristina trebuie sa ne imbratisezi!
    Vreau sa ma imbratisezi si pe mine:) am nevoie:)

    raluca 5 februarie 2009 11:53 PM Răspunde
  • draga Raluca,
    eu i-am vazut pe toti iubitii mei insurindu-se, cu exceptia unuia care era deja casatorit… pe unul dintre ei l-am vazut casatorinde-se si a doua oara….
    de aceea m-am casatorit eu asa tirziu… bine ca n-au fost mai multi ca nu ma mai lua nimenea.. hahahaha
    si te rog nu ma imbata ca cine stie ce alte confidente mai fac pe aici si imi pierd reputatia de „cerebrala”..

    iana 5 februarie 2009 11:54 PM Răspunde
  • Va imbratisez pe toate cu drag! Promit!

    Cristina Socaciu 5 februarie 2009 11:54 PM Răspunde
  • Ce-o fi cu Alice ?Cred ca a venit Denzel si-i canta la pian…parca o vad pe ea asa frumoasa cu rochiile ei divine,langa pianul cu denzel,ascultand!

    Cora 5 februarie 2009 11:55 PM Răspunde
  • Iana cerebrala,iana cerebrala!

    Cora 5 februarie 2009 11:56 PM Răspunde
  • Iana esti o „nebuna” dulce:)
    te ador asa acum (de fapt de mai demult dar acum iti marturisesc)
    Da si eu ma intreb ce e cu Alice; sper numai ca e bine.

    Ma duc si eu de pe net -mai citesc, mai fac cate ceva- nu ma culc ca sunt o „cucuvea de noapte” – nu stiu de ce am insomniile astea

    ce imi place cu voi. Sa nu ma lasati, sa nu ne lasam.

    raluca 5 februarie 2009 11:57 PM Răspunde
  • Nu mai fi trista Alyce…uite peste ce nebune de femei ai dat aici! Lasa-ne sa te inveselim un pic!

    Cora 5 februarie 2009 11:59 PM Răspunde
  • Te pup,Ralu! N-ai tu norocul sa mai scapi de noi!

    Cora 6 februarie 2009 12:00 AM Răspunde
  • Ati reusit sa ma inveselit, Cora draga. Sunteti minunate si va imbratisez din tot sufletul…Chiar m-am indragostit de voi. Na, ca am recnoscut si asta.

    alyce 6 februarie 2009 12:03 AM Răspunde
  • dragele mele, imi permiteti in seara asta ca urmatorul cantec sa i l dedic lui, lui „luate-ar naiba misterx!” ok? ca prietene dragi, ma intelegeti de ce i dedic lui melodia asta – desi nu va stii- doar noi o stim doar

    si din clujul intunecat si ploios, dintr o deva mareata, dintr un düsseldorf cu povesti incalcite, dintr un dc:) al ianei si din alte parti doar pt el. merci dragele mele ca mi-ati permis (o stiu)

    http://www.youtube.com/watch?v=dcVcwwo8QFE

    asadar letourbillon de la vie- din Jules et Jim- apropo trebuie sa vedeti vechiul film. el, „luate-ar naiba misterx mi l-a aratat

    raluca 6 februarie 2009 12:03 AM Răspunde
  • Iana,mai esti draguto? Azi vad ca sunt si eu fluturas de noapte! Pai ,da ca e vacanta !Si tot astept o veste de la Alice!

    Cora 6 februarie 2009 12:03 AM Răspunde
  • Vezi…deja iubesti pe altcineva!Ti-am spus eu!

    Cora 6 februarie 2009 12:04 AM Răspunde
  • i-am dedicat ceva – o sa vina mai tarziu pt ca asteapta accept.
    e o melodie dedicata lui in special in noaptea asta. stiu ca mi permiteti.

    noapte buna si nu vreau sa scap de voi:))) cora
    si alyce, vezi ca vinul nostru da roade:) !

    raluca 6 februarie 2009 12:05 AM Răspunde
  • pe maine

    raluca 6 februarie 2009 12:05 AM Răspunde
  • Pe maine,Ralu!

    Cora 6 februarie 2009 12:08 AM Răspunde
  • M-ati facut sa zambesc si ma simt mult, mult mai bine. Pacat ca nu e si Alice cu noi. Noapte buna , Raluca! Eu am sa mai bantui putin pe ici pe colo…

    alyce 6 februarie 2009 12:09 AM Răspunde
  • Noapte dragelor..

    am sa revin… fug la munci acum..

    iana 6 februarie 2009 12:11 AM Răspunde
  • Noapte buna Alyce, noapte buna fetelor.
    Si eu mai bantui pe aici pe acolo- mai am ceva lucruri, ganduri de aranjat, mai am de visat:)

    raluca 6 februarie 2009 12:12 AM Răspunde
  • pai ce sa faci alyce…te bucuri..pentru ca daca l-ai iubit te bucuri ca si-a gasit fericirea! eu asa am facut cand am aflat ca s-a indragostit ( ca-l stiu cat e de sensibil si cat sufera de singuratate si cat se zbuciuma si se usuca…ca un clopotel cand il scoti din umbra padurii)..si apoi l-am vazut cand femeia de care se indragostise a plecat de langa el…si mi s-a strans sufletul intr-o imensa clipa de durere pentru ca nu aveam cuvinte suficiente si nici mangaieri pentru el…si n-am putut decat sa stau acolo si sa plang. dar el v-am spus, e unicul, singurul…si pot sa jur ca niciodata, nicicand nu am sa mai iubesc cum l-am iubit pe el…

    dalila tua 6 februarie 2009 12:14 AM Răspunde
  • Cred ca si eu ma duc la culcare…pentru mine e deja foarte tarziu oricum.Va sarut pe toate,iar tie Alyce iti las un gand bun sa-ti tina de urat si de tristete! Noapte buna!

    Cora 6 februarie 2009 12:15 AM Răspunde
  • Ca un clopotel cand il scoti din umbra padurii…ce frumos ai spus,Dalila! Suav.

    Cora 6 februarie 2009 12:18 AM Răspunde
  • Multumec, Cora. Te imbratisez. Noapte buna!!!!

    alyce 6 februarie 2009 12:23 AM Răspunde
  • Aveam vreo 13 ani cand am citit primul roman. Elevul Dima dintr’a saptea. Tin minte si acum patura albastra, cu dungi rosii si galbene, pe care am luat-o de acasa si am asternut-o pe iarba verde din curtea bisericii, langa clopotnita. Ascunsa acolo, am trait povestea de dragoste dintre Grigore Dima si Lotte, poveste ce mi-a marcat adoloscenta, tineretile…viata… Si-n ziua de azi, sunt convinsa ca o mare iubire poate tolera un sfarsit atat de trist ca ala.
    Au trecut ani. Multi. N-am trait nici macar un sfert dintr-o mare iubire. Dar am trecut foarte, foarte aproape de ea. Cel putin asta e sentimentul pe care il am, singurul in care cred.
    Cum a aparut El in viata mea, cum l-am incurajat sa dispara (era sansa lui la un job bun), cum sa fac sa scap de amintirea lui, astea sunt intrebarile care-mi chinuie sufletul. Mai e si regretul ca desi spiritual vorbind, l-am simtit sufletul pereche, fizic l-am strans in brate doar in vis. Doare rau!!
    Noapte buna!

    http://www.youtube.com/watch?v=8jWfhJRapu4

    Ema 6 februarie 2009 12:32 AM Răspunde
  • Frumos suna toate aceste urari de noapte buna…Eu tocmai m-am despartit de cineva , acel cineva care nu crede ca a iubit si nici ca va iubi , care crede ca un barbat nu poate ramane alaturi de o femeie daca aceasta nu-i ofera ce si-a dorit atat – un copil si asta pentru ca nu o ajuta biologia , nu din rea vointa . Am intrebat atunci : pai inseamna ca fiecare are o consoarta doar din pur interes ? ” Raspunsul a fost : majoritatea cuplurilor au un interes , nu mai exista relatii bazate pe sentimente…Pai atunci , va intreb pe voi , ce concluzie as putea sa trag eu , unde ma regasesc eu in toata relatia asta ?Mi s-a propus sa merg cu el intr-o alta tara , sa o incepem de la zero . care zero ? De de ajung de fiecare data la acelasi pod pe care nu mai pot sa-l trec , de ce nu pot si eu sa uit de mine intr-o iubire , sau macar poveste care sa aiba macar jumate de final fericit ? Da , cred ca ploua si aici si chiar daca incerc sa inteleg , nu pot decat sa tac …cuvintele le-am spus si au adus cu ele vant si ploaie …
    Ce pot sa fac?

    Lorelei 6 februarie 2009 12:40 AM Răspunde
  • Lorelai,

    vei trece podul acela cind vei avea cu cine… cumva, din motive independente de tine, persoana aceea se lasa un pic asteptata… dar ai nimerit bine… aici, majoritatea dintre noi sintem veterane ale „salii de asteptare”…
    Exista relatii bazate pe sentimente si daca ele n-ar mai exista le-am reinventa noi aici in pasi de tango… ai incredere in tine si nu rataci fara rost, nu esti singura cum prea bine vezi…
    sintem cu tine fiindca ai nevoie de noi. ne primesti, da?

    iana 6 februarie 2009 1:20 AM Răspunde
  • Ce mult ati scris, ce bine mi-e cu voi!

    Mi s-a aprins orasul, as vrea sa il vedeti si voi. Alice a noastra il stie. Vi l-as aduce in palme daca as putea. Chicago mi-e dragoste nepotrivita, dar o dragoste mare. Pe la 4 si jumatate, cinci dupa amiaza rasare ca o nava spatiala, ca o minune langa lac. Nu il pot vedea altfel decat ca un decor din Dune sau Poarta Stelara. E metalic, de asta spun ca nu mi se potriveste, dar e uluitor. Va iau cu mine la plimbare, nu va las sa dormiti.

    amalia 6 februarie 2009 7:41 AM Răspunde
    • Azi va spun eu cea dintai Buna dimineata, cobor in fuga sa fac eu cafeaua si va astept. Sunt mistuita de dor, m-a ajuns din urma tot dorul pe care m-am prefacut ca nu il mai am si mi-a umplut plamanii cu dragoste si venele cu asteptare. Mi-e dor, mi-e dor, imi vine sa plec desculta pana la capatul lumii, ca sa il gasesc pe barbatul vietii mele, intalnit doar in vis- si sa-l intreb cum de nu se prabuseste, la randu-i, de dor, de dorinta. Azi am sa-i scriu scrisori de dragoste, poate-l induplec, poate-l fac sa se ierte, poate mi-l aduc inapoi, macar in iluzie.

      Alice Nastase 6 februarie 2009 9:21 AM Răspunde
  • Buna dimineata,draga mea!Sigur ca pleci pleci la capat de lume dupa el,doar tu esti Sadeth,fluture alb! Sa-ti fie ziua vis implinit,ALICE!

    Cora 6 februarie 2009 9:29 AM Răspunde
    • Si tie, Cora iubita! Asa este, voi pleca, aripile mele albe nu pot fi doar de decor! Te imbratisez. O sa-mi auzi zborul in curand, ca un cantec spus in soapta, o sa auzi de mine!

      Alice Nastase 6 februarie 2009 9:34 AM Răspunde
  • Alice,Alice…acusi e gata si vacanta ,ni se intorc puii acasa in cuib si rosturile in matca! Copiii mei sunt salvarea mea sa stii!Altfel nu cred ca as putea suporta viata asta searbada si parca inutila!Te imbratisez cu grija sa nu-ti frang aripile iubito!

    Cora 6 februarie 2009 9:42 AM Răspunde
  • Stiu sa suna a cliseu,dar sa stii ca mie chiar imi pasa Alice si ti-as da jumatatea cea buna a sufletului meu …doar sa te vad fericita!

    Cora 6 februarie 2009 9:44 AM Răspunde
    • Nu suna a cliseu. Si te cred. Chiar te cred. Tu ai venit de la capatul lumii, alergand, catre mine. Copiii mei sunt salvarea vietii mele, fara ei m-as fi prabusit de mult. Dar ei nu tin locul altor impliniri, ei sunt o felie, cea mai frumoasa a vietii, dar ai nevoie de toate celelalte. E ca si cum ai avea cel mai frumos colier cu diamante si ai crede ca poti sa umbli goala in ninsoare, pentru ca oamenii vor spune: ai cel mai frumos colier cu diamante. Viata asta e facuta astfel, incat sa ne dorim si sa meritam sa avem totul. Eu asa cred. Am vazut aseara Revolutionary Road- Nonconformistii, l-au tradus. E trist, trist, e un film despre mine si barbatii mei, despre voi si barbatii vostri. E cumplit, nici macar nu mi-a ingaduit sa plang, atat de cumplit mi s-a parut.

      Alice Nastase 6 februarie 2009 9:52 AM Răspunde
  • si eu alice vin langa cafeau ta cu un strudel cald cu branza si cu mult zahar nins,e facut in Sibiul sasilor nostri, mai ai nostri decat ai altora…si e buuuunnnn
    la fel de bun ca placintele Annei si ale lui Rosanne, d-aia manac si uit de dieta ca ele mi-au facut pofta….
    Ieri, am salutat-o in gand pe Laura si pe muriotarea noastra in drumul meu prin Sibiul lor atat de frumos si cochet …m-am oprit si-am baut un Latte Machiato intr-o cafenea ce-mi amintea de Dusseldorf, si mi le-am asezat langa mine (fie si-n gand pe sibiencele noastre dragi de aici – muritoarea si Laura)..promit sa stau mai mult data viitoare…si sa ne si cunoastem privindu-ne pana in suflet…
    Acum fug catre o noua destinatie…aia a Marii Uniri …de la Alba Iulia…fuuuggg

    monica 6 februarie 2009 9:48 AM Răspunde
  • Altfel…azi multa,multa treaba printre cifre ,receptii si bonuri de consum-nervos!!!!.Ma scutur de romantism si de vise si dau iama in hartii,gramezi! E o zi asa frumoasa ,la mine! Amalia draga mea de departe ,vezi ce frumoasa e azi Deva? Desi …un pic cam rece!

    Cora 6 februarie 2009 9:50 AM Răspunde
  • Te sarut Monicuto furnicuto!Eu…tot greiere boem si pribeag ,mai bine as canta numai sa nu muncesc!!!!

    Cora 6 februarie 2009 9:52 AM Răspunde
  • Nu stiti pe cineva care sa angajeze greieri de companie? Sa stau,sa spun poezii,sa scriu cuvinte mirabolante si fraze ametitoare …si sa fiu si bine platita?

    Cora 6 februarie 2009 9:55 AM Răspunde
  • O sa incerc sa-l caut si eu! Mersi Alice!

    Cora 6 februarie 2009 9:59 AM Răspunde
  • Ni s-a terminat spatiul de scris ?

    Cora 6 februarie 2009 10:08 AM Răspunde
  • Alice, Cora, Monica, buna dimineata, va spun. Ma alatur si eu voua. Azi, la mine e un soare puternic care nu se armonizeaza de loc cu sufletul meu. Vi-l trimit voua. Sa va bucurati voi de el, caci eu am uitat. O zi minunata sa aveti!!!!

    alyce 6 februarie 2009 10:21 AM Răspunde
  • Buna dimineata tuturor!
    Monica, te trag de urechiuse!!!! data viitoare sa ne suni! Nu-i asa ca e frumos Sibiul nostru???!!! Ii iubesc aerul acela de oras medieval, cu Piata Mare si Piata Mica….niste bijuterii! Ma simt o norocoasa! Fetelor, mi se pare mie sau aseara v-au cam napadit amintirile???!!!!…Tristutele mele, va imbratisez pe toate si vreau sa va dau astazi numai albastru senin in suflete! Si sa vina odata cine trebuie sa nu mai stati in „sala de asteptare”. As demola-o, as rade-o de pe fata pamantului!!!!
    Pupici.

    Laura 6 februarie 2009 10:23 AM Răspunde
  • Sibiu!!!!Orasul meu de suflet,o frumusete…Numai Florenta mi-a placut mai mult! Iarta-ma Laura! Da, Sibiul este un oras superb…si tanjesc vesnic dupa Piata voastra mare si dupa Piata mica si dupa Podul Mincinosilor! Esti norocoasa Laura!

    Cora 6 februarie 2009 10:31 AM Răspunde
  • Cora draga, am avut un moment de cadere usoara, cand am vazut scris de tine „Podul Mincinosilor”. Am si eu amintiri legate de Sibiu, de faimosul pod, amintiri ce dor, inca…Gata nu mai zic nimic, ca poate va molipsesc cu tristetea mea, si nu vreau. Va imbratisez, pe fiecare, pe rand.

    alyce 6 februarie 2009 10:40 AM Răspunde
    • Ha, ha, eu am avut un moment de cadere grea cand am vazut scris cuvantul Mincinosi- de pod nu-mi amintesc, dar mincinosi…. unde intorc privirea! Si-n lumea asta eu ma incapatanez sa nu mint, si ma mai mir de ce sunt o vietate ciudata si singura!

      Alice Nastase 6 februarie 2009 10:47 AM Răspunde
  • http://www.youtube.com/watch?v=H8p6-VRZ2Bo&feature=related

    Am o melodie, care canta despre o lume plina de iubire. E pentru voi, si e frumoasa ca voi.

    alyce 6 februarie 2009 10:55 AM Răspunde
  • Buna dimineata , domnitelor

    Azi m-am trezit cu o durerea ingrozitoare de cap , poate pentru ca am cam suparat ” sufletul ” aseara si am tacut . Acum , in aburi de cafea ( si o iubesc ) , citesc randurile voastre si incerc sa ma regasesc printre voi .Pareti atat de impreuna …Iana , iti multumesc pentru invitatia in grupul vostru si e atat de bine sa fii primit si ascultat .Imi tanjesc simturile dupa cafele povestite , inconjurate de fumul de tigara ( o combinatie care pe mine ma cucereste desi sunt fosta fumatoare ) , de povestile cu talc si de nimicurile dezbatute …mi-e tare dor .De acel cineva care nu ma lasa sa trec puntea azi nu as vrea sa-l vad , sau sa-l aud , as vrea sa stau , imposibil de fapt , sa va „citesc „.
    Aceeasi „EU ” ( ardeleanca si eu 🙂

    Lorelei 6 februarie 2009 11:04 AM Răspunde
  • Alice, eu imi amintesc si de podu si de mincinosi. Caci doar eram cu unul cand am facut cunostinta, chiar si o poza (asa ca sa nu uit cata de bine ii statea mincinosului sub podul lui, si al altora), cu puntea mincinosilor.

    alyce 6 februarie 2009 11:04 AM Răspunde
  • Da ,este in Sibiu un pod cu acest nume.Sa ne spuna Laura legenda ca eu nu o stiu sigur bine…Si eu am o poza cu cineva acolo pe podul minciunilor…si inca ma mai intreb cat a fost real si cat minciuna din ceea ce am avut…A mai ramas doar bradul,v-am mai spus!

    Cora 6 februarie 2009 11:09 AM Răspunde
  • Alice draga ,

    Vorbind de filme , mi-am amintit de un cadou pe care „acel nimic ” despre care am scris in povestea mea si care a fost un film ” Fantana ” si care mi-a fost dat intr-o noapte de iarna cu mesajul ” sper ca acest film sa-ti spuna ceea ce eu nu pot ” . Filmul e dureros ( vi-l recomand , romanticele mele dragi ) , chiar daca nu e cu vampiri , este cu atata dragoste si atata amar ca il pot compara cu aroma de cafea si tutun pe care o ador …Filmul mi-a spus : „te iubesc pana la ….” , finalul mi-a spus : ” e tarziu ” .Am vazut filmul singura si am plans , ca un copil , ca o adolescenta , ca o femeie nefericita .Am iubit acel om , fara doar si poate .Filmul a fost biciul pe care il dai unei persoane care se autoflageleaza , e lama pe care o dai unui sinucigas ….nu e drept , dar ce poate fi drept in dragoste ?!

    Lorelei 6 februarie 2009 11:13 AM Răspunde
  • da , am omis un verb , imi pare rau , durerea mea de cap ma distruge ( pe care acel „nimic” mi l-a oferit )

    Lorelei 6 februarie 2009 11:15 AM Răspunde
  • Podul e frumos,uneori,aproape intotdeauna si mincinosii sunt frumosi…ca doar e o lume a spoielilor ,a formelor fara fond! Urasc,urasc mincinosii! Dar le iubesc podul,asta e!

    Cora 6 februarie 2009 11:15 AM Răspunde
  • Revolutionary Road – e un film dureros de trist…Despre oameni, si alegeri…Despre un fel de dragoste…Eu nu am putut sa ii cer sa vina dupa mine, dar nici nu am putut sta…Si apropo de minciuna…i-am marturisit zilele ce au trecut, ca din nefericire pentru el, pentru noi, nu pot fi decat frustrant de sincera…Stiu ca pierd cateodata ca nu stiu sa-mi ascund trairile, dar nu pot altfel…
    Sa te uiti si la filmul Jeux d’enfants (2003) – Love Me If You Dare sau la Il y a longtemps que je t’aime. Sper sa iti placa.

    Anais 6 februarie 2009 11:19 AM Răspunde
  • Mie mi-a placut foarte mult The Notebook ( Jurnalul), o frumoasa poveste de dragoste care chiar a durat ” pana cand moartea ne va desparti”…
    Sa aveti o zi in care minunea sufletului vostru sa va dea de veste!

    Cristina Socaciu 6 februarie 2009 11:28 AM Răspunde
  • da , cred ca intr-o masura mai mare , sau mai mica , cautam aceste filme cu iz de vechi , desi sunt picatura ca umplu paharul , de multe ori . Le cautam si cand le gasim, le savuram si continuam sa visam …Mincinosii sunt adorabile , trebuie sa recunoasteti si ne plac , in ciuda firii , legilor morale , sau lumii . Ce frumos este insa cand minciuna se transforma in realitate !Iubiti-i pe acei mincinosi care pot fi corupti …

    Lorelei 6 februarie 2009 11:31 AM Răspunde
  • dragele mele,
    buna dimineata
    m-am trezit acum, inca buimacita dupa o noapte lunga nedormita de gandit. stau la un suc de portocale (nu beau cafea) si citesc despre poduri, despre mincinosi si despre filme franceze. si in mintea mea se face asa o legatura! si iara imi amintesc – un pod (nu cel al minciunilor din Sibiu- iubesc orasul asta, este orasul mamei mele) ci unul din timisoara dar tot al mincinosilor! si cum zicea cora, al mincinosului frumos de tot la fel ca povestile spuse de el!
    cate poduri cu minciuni sunt in toate orasele astea ale lumii!

    Anais, am sa ma uit la filmele tale – ai vazut jules et jim? (am dedicat aseara medlodia din el). e ciudat de simplu si dureros

    raluca 6 februarie 2009 11:39 AM Răspunde
  • Nu cred. Dar il voi cauta. Imi plac la nebunie filmele frantuzesti. si Natalie, e simplu si dureros
    Un alt film pe care-l ador Love in the Time of Cholera – ecranizarea dupa romanul lui Marquez…An Officer and a Gentleman. Iar pentru cei care iubesc copiii talentati recomand filmul August Rush. Un altul care merita vazut este The Phantom of the Opera. Si sa ascultati Roch Voisine e superb.

    Anais 6 februarie 2009 11:55 AM Răspunde
  • Dragele mele,
    Sa va zic ceva de Podul nostru: este unul din simbolurile Sibiului si a fost construit inainte de 1771. Una din legende spune ca negustorii din Piata Mica erau aruncati de pe pod daca isi inselau clientii!!! Cred ca trebuie sa construim unul in fiecare oras din tarisoara asta a noastra!!!
    Insa alta legenda spune ca Podul era locul de promenada pentru tinerele cupluri din Sibiu dar si al cadetilor de la Academia Militara astfel ca foarte multe promisiuni si juraminte au fost rostite pe acest Pod….si erau minciuni…Si Podul se darama daca faceai juraminte mincinoase… Dupa cate stiu eu, e inca in picioare…
    Alyce, Podul e asa frumos si nu merita sa-ti amintesti de el cu tristete… Cat despre mincinos, la naiba cu el!!!!

    Laura 6 februarie 2009 12:02 PM Răspunde
  • The phantom of the Opera e superb. Sunt indragostita de el si de Moulin Rouge. De altfel imi si fac licenta pe aceste filme….Si mai este unul care mie mi-a placul Chicago.

    alyce 6 februarie 2009 12:03 PM Răspunde
    • Sunt nebuna dupa Moulin Rouge! Nebuna! E filmul meu iubit! Come what may…

      Alice Nastase 6 februarie 2009 12:07 PM Răspunde
  • Da, Laura. LA NAIBA CU EL!!!!!

    alyce 6 februarie 2009 12:04 PM Răspunde
  • Buna dimineata.Mi-e ciuda ca am lipsit, intr-un fel „motovat”, de la atatea intalniri… Ca sa imi faca in ciuda, calculatorul meu nu vrea sa intre pe situl „Tango.” Nu stiu cum, nu stiu de ce….si e atat de frustrant…Dar acum v-am regasit, v-am citit pe nerasuflate. Am vazut ca ati vorbit despre prima iubire…Ca de obicei, amintirile se reactiveaza…Prima mea iubire a fost demult, tare demult… L-am iubit 5-6 ani, desi am fost impreuna doar unul. A fost o iubire casta, frumoasa, cu sarutari stangace si concerte rock. Chiar imi spunea acum ceva vreme cat si-ar fi dorit sa imi mangaie respiratia de dimineata, privindu-ma dormind. Nu a fost si nu va fi sa fie… Cel putin, nu in viata reala.
    Pasiunea a fost pe alocuri inecata in lacrimile mele de neputinta; ca in orice poveste, m-a parasit, atunci cand il iubeam mai mult ; simteam ca viata nu mai are sens, pierzand dragostea pe care o decretasem cea dintai si ultima…
    A fost o poveste simpla. Cu melodii puse la miezul noptii, cu certuri si gelozii copilaresti… Vorbim, comunicam deseori, chiar daca nu ne vedem, ne stim atat de aproape… este tare important sa stii ca El/Ea -prima iubire este, la orice ora acolo, pentru tine, atunci cand ai angoase sau nelinisti…A ramas si va ramane de-a pururi o relatie casta, dar incarcata de afectiune.Desi el inca spera sa fim impreuna… Melodia lui Florin Chilian ii aminteste mereu de mine…de cate ori o asculta, tresare de dor… „Chiar daca”… Nu l-am amagit, nu i-am dat sperante. Imi este drag sa ii alin tristetile, printr-o vorba buna, incurajandu-l. Ce frumos era, in zapezile noastre, cu frezii galbene si miros de iubire…Da, prima iubire nu se uita niciodata, ramane in suflet ca un reper, fara insa a afecta prezentul, fara a leza iubirea celui de langa tine. In cazul meu a ramas o prietenie durabila, o romanta…
    Acum, intorcandu-ma la prezent, ma bucur de soare si lumina, ma bucur de zambilele din curte care au strapuns deja pamantul, de toata natura care se pregateste sa renasca, dupa o lunga hibernare…Asa cum si sufletele noastre se pregatesc de o primavara fara de sfarsit.
    Va imbratisez, va doresc sa veniti aici indragostite si iubite, asa cum ma simt si eu azi!

    Amore 6 februarie 2009 12:10 PM Răspunde
  • Alice draga mea,
    Am sentimentul ca iti sunt datoare! Mi-ai oferit sansa sa-ti trimit povestea mea si n-am profitat de ea. N-am profitat, pentru ca mi-a fost teama! La cate povesti frumoase am citit aici, mi-a fost teama ca o sa dezamagesc cu istoria mea, banala…Am incercat totusi sa fac un rezumat aseara. Sarac. .. E limpede ca nu ma pricep la scris! Dar de simtit simt, fir-ar sa fie! Simt ca eram datoare cu explicatia asta. Pentru ca m-ai vazut, te-ai oprit la mine si la melodia mea…to blossom blue.

    Acum dragele mele, voi toate, care v-ati pus sufletul in fiecare rand pe care l-ati scris, ajutati-ma sa inteleg un lucru. Cum se face, ca viata asta e asa de …cruda?! Daca acum doua zile mi-am amintit de el si am postat aici un „lua-te-ar naiba mihai” din tot sufletul, ce cauta el azi online in lista mea de contacte????

    Ema 6 februarie 2009 1:28 PM Răspunde
  • Draga Ema, lasa-l pe Mihai acolo, in sertarul cu amintiri; acolo ii este locul.Atunci cand te desparti de cineva, o faci pentru un motiv temeinic. O „ciorba reincalzit” nu are nimic din savoarea a ceea ce va urma, cu altcineva care sa merite gandurile tale… Doar gust de nostalgie si regrete, fara pasiune… Aminteste-ti de el, dar nu te gandi mai departe; vei regreta intr-o zi! Aceasta este parerea mea, acorzi acestui fapt o importanta mi mare decat se cuvine; te revede, te-a iubit, asta e clar.Dar e o simpla agonie, pana la o noua iubire. Sper ca nu te-am intristat; daca am facut-o te rog, cu drag, sa ma ierti.
    Va doresc tot binele din lume!

    Amore 6 februarie 2009 1:35 PM Răspunde
  • Amore,
    Sertarul e inchis. Mai trebuie sa-l incui si sa arunc cheia. Inca n-am putere, dar va veni o zi… sunt sigura de asta. Astept…

    http://www.youtube.com/watch?v=eIiAdHGi3AI

    Ema 6 februarie 2009 2:01 PM Răspunde
  • Buna sa va fie ziua, va spun si eu, o muritoare de rand, din acest cochet orasel din inima tarii, care este Sibiul, si, care vad ca trezeste multora dintre voi amintiri fel si fel, iar, denumirea podului, indeamna la „razvratire”…
    Monica draga, m-as bucur nespus ca data viitoare cand vei mai poposii aici, sa ne anunti si pe noi, (imi permit deja sa vorbesc si in numele tau Laura draga) pentru a a savura impreuna aerul acesta special de oras de poveste si pentru a ne intalnii privirile.
    Este adevarat ca, mai ales vara, Sibiul, imprima o anumita stare sufletelor cautatoare de frumos, de traire interioara adanca. Insa si iarna are farmecul ei, mai ales daca ne gandim la imprejurimi.
    Corina, elventianca noastra cu ochi caprui, te salut cu drag si pe tine, iti multumesc ca nu ma uiti si din cand in cand postezi cate un gand ce-l indrepti spre mine. Sper ca totul este bine la tine.
    Chiar daca nu va scriu prea des, va citesc cu drag povestiile, fiind vizibil vrajita de felul in care fiecare isi trimite bucatele de suflet asa in eter, pentru a mai improspata putin atmosfera, cu lucruri simple si frumoase pe care doar oamenii bogati spiritual o pot face.
    Iti multumim Alice, pentru acest minunat dar de a ne da sansa sa fim impreuna!
    Intr-o zi, poate ca voi reusii si eu sa scriu mai mult, in sensul unei povesti (sau poate a mai multora) din „dosarul vietii mele” de pana acum .
    Sa aveti o zi cu mult soare in suflete oameni mari si frumosi! Un soare duios, asa cum imi patrunde mie in acest moment prin fereastra unei incaperi, din Piata Mica, si zambesc…

    muritoare 6 februarie 2009 2:55 PM Răspunde
  • m-am uitat la twilight si din momentul in care l-am vazut am ramas cu senzatia ca viata mea nu e completa…iubitul meu a ras un pic de mine ca am ramas cu ochii in lacrimi, cu gandurile departe, departe…dar el nu stie ca daca as gasi vampirul ala din film as fi in stare sa merg desculta prin maracini numai sa ajung la el…nu stiam nici eu asta( si-mi suna in minte cuvintele tale alice”exista dragoste cu noroc”…exista dar poate nu am gasit-o eu pe toata…exista dragostea mea cu noroc…dar a lui?!).
    si pacatuiesc cand zic, dar barbatul ala ma asteapta… sunt convinsa ca nu e doar o plasnuire a mintii mele, ca nu e doar in gandurile mele, in mintea mea, ca undeva intr-un colt de lume exista si respira..

    dalila tua 6 februarie 2009 2:57 PM Răspunde
  • Buna sa va fie inima fete frumoase! si baieti, astept Valin un semn sa vad ca n-ai ramas pe Insula Serpilor.
    Monica, puteai sa ma invititi si pe mine la o plimbare prin orasele acelea… te invidiez!
    Lorelei, cafea povestita si fum de tigara… combinatia perfecta – si eu tot o fosta si nostalgica fumatoare (apropos, tu visezi ca fumezi? eu da, si e tare bine )… mor de dorul unei cafele povestite.
    Alice, credeam ca aseara chiar s-a intimplat…
    Cora bine te-am regasit, am Alifantis azi cu mine..

    iana 6 februarie 2009 3:52 PM Răspunde
  • Buna ziua,buna seara? ,dragile mele dragi!
    Te pup Iana mea,tie buna dimineata si spor la treaba…la noi e week-end deja!

    Cora 6 februarie 2009 6:30 PM Răspunde
  • Eu n-am vazut inca filmele astea noi,dar abia astept.Si eu ador Moulin Rouge! si in general musicall-urile toate!

    Cora 6 februarie 2009 6:31 PM Răspunde
  • Draga Iana ,

    Daca inca visez ca fumez , inca mai trag adanc in piept ( like an addicted-nu stiu de ce dar suna mai bine in eng) cand intru intr-o cefenea adevarata , unde fumul nu te inneaca , ci te amageste doar prin izul lui barbatesc…Cred ca as putea descrie aceste doua arome mereu , pentru ca imi incanta simturile .Ador cafeaua povestita ( va astept oricand in alba-iulia ) !!!Ma bucur ca aici pot povesti de tot si toti si gasesc similitudini si ma regasesc in cuvintele si experientele voastre . Iubesc ideea de iubire , ce-i drept !

    Lorelei 6 februarie 2009 6:40 PM Răspunde
  • Mi-e dor de-o intamplare romantica in viata mea! Voua nu?

    Cora 6 februarie 2009 6:41 PM Răspunde
  • ascult Chilian acum , la dracu cat e omul asta de trist si ce frumos „ma dor” cantecele lui …”NU” vi-l recomand in momente de ratacire !

    Lorelei 6 februarie 2009 6:42 PM Răspunde
  • Oricat romantism si melancolie iti aduce un film…cand se termina parca ai vrea sa si traiesti concret ceva …macar ceva!

    Cora 6 februarie 2009 6:42 PM Răspunde
  • O intamplare romantica ? DAAAAAAA …Mi se cam umezesc ochii cand vad cate un happy-end cu pupaturi la orice film mai mult sau mai putin bun si ma condamn ca-mi doresc si eu de fiecare data sa mi se intample , macar o data , o chestie inedita ; imi doresc sa ma impiedic de vorbe dulci , sa cant cand ma trezesc , sa plec la munca si sa dau peste „el” , un el pe care nu-l cunosc si care-ar vrea sa ma cunoasca si sa ma pupe ( cum zic ardelenii ) fara remuscari sau jena…gata , ca deja o iau razna si iar nu mai pot face nimic …

    Lorelei 6 februarie 2009 6:47 PM Răspunde
  • Si-atunci m-apropi de pietre si tac…Iana mea!

    Cora 6 februarie 2009 6:50 PM Răspunde
  • Iau cuvintele si le arunc in mare,dar degeaba!

    Cora 6 februarie 2009 6:51 PM Răspunde
  • Buna, Cora draga. Daca iti plac musicall-urile, iti recomand Cocosatul de la Notre Dame, e in franceza si eu o piesa de teatru. E geniala. Incearca pe youtube, sunt ceva fragmentele (Notre Dame de Paris act 2 song 17 Vivre).

    alyce 6 februarie 2009 6:52 PM Răspunde
  • Apropo de muzica ,poate cineva sa ma ajute sa-mi gasesc o doza la pick-up-ul meu …ca mor de dor de-a imi asculta discurile mele preferate! Ca pe aici ,pe la mine nici vorba de asa ceva!

    Cora 6 februarie 2009 6:54 PM Răspunde
  • Merci,Alyce.Cum esti azi,mai bine?

    Cora 6 februarie 2009 6:55 PM Răspunde
  • Ascult Mihaela Runceanu-De-ar fi sa vii…doamne ce-mi placea melodia asta!

    Cora 6 februarie 2009 6:58 PM Răspunde
  • „nu-mi mai spune cuvinte frumoase, ca p fondul meu d gol emotional si la cat d frumoasa esti, o sa ma indragostesc d tine …”
    Dati-mi un raspuns la un astfel de mesaj ( povestea este oricum imposibil de „finalizat”) .Eu am cam ramas fara cuvinte ( nu ma asteptam , e vorba totusi de un amic )

    Lorelei 6 februarie 2009 6:59 PM Răspunde
  • Si cum sa speri ca voi mai fi cea de ieri
    eu nu te-am uitat,dar vezi te-am ratacit prin gand

    Cora 6 februarie 2009 7:00 PM Răspunde
  • Cora , ce frumos !!!…..

    Lorelei 6 februarie 2009 7:02 PM Răspunde
  • Lorelei,nimic nu e imposibil de finalizat! De ce?

    Cora 6 februarie 2009 7:04 PM Răspunde
  • Sunt mai linistita decat aseara, Cora draga. Dar tot in aerul meu trist.

    Am si eu o melodie pt voi, Meat Loaf- It’s All Coming Back To Me Now

    alyce 6 februarie 2009 7:07 PM Răspunde
  • Cora draga ,p entru ca , din pacate , in acest caz , am incercat doar sa fiu alaturi de un amic care trecea prin ce trecem si noi , printr-o despartire nasoala …nu e vorba de sentimente , cel putin din partea mea , nu ceea ce isi doreste el si normal , acum , i-ar fi usor sa se indragosteasca de oricine care ii putin atentie fiind f vulnerabil dpdv sufletesc.Nu vreau sa ma inteleaga gresit si in acelasi timp nu vreau sa jignesc spunand ceea ce NU SIMT .La naiba , chiar in toate incurcaturile imi gasesc eu locul 🙁

    Lorelei 6 februarie 2009 7:08 PM Răspunde
  • Poate un pahar de vin ,Alyce? Doar unul!!!!

    Cora 6 februarie 2009 7:11 PM Răspunde
  • Adevarul te va elibera,Lorelei! Asa cred…

    Cora 6 februarie 2009 7:17 PM Răspunde
  • Doar unul???? Nu cred ca e suficient!:)Poate o butelie, doua, trei…Acum mi-am amintit o chestia: cica chiar daca incerci sa iti ineci necazurile in alchool, nu vei reusi, caci ele stiu sa inoate. Asa ca doar am sa le amortesc pentru moment. E bine si asa.

    alyce 6 februarie 2009 7:19 PM Răspunde
    • Fac si eu un scurt popas, intre doua drumuri…
      Va las melodia Mihaelei Runceanu, aleasa de Cora, si dragostea mea.
      http://www.youtube.com/watch?v=hFr1-DsPAeY
      Si as veni sa beau si eu cu voi, dar inca mai muncesc, dar la noapte ma apuc de baut! Alyce, stai pe aproape, sa ciocnim!
      Lorelei, barbatii astia sunt toti nebuni (nu-s normali ca noi:))!

      Alice Nastase 6 februarie 2009 7:39 PM Răspunde
      • Plec acum! Va mai las o melodie a aceluiasi compozitor care a scris De-ar fi sa vii, Alexandru Vilmany. „Nu mai stiu ce-i bine si ce-i rau”, cu Elena Carstea, slabiciunea mea muzicala dintotdeauna. Ea si geloziile ei oneste, si vocea ei superba… Eu o iubesc pe Elena.
        http://www.youtube.com/watch?v=Yu6uzMIb4Gs

        Alice Nastase 6 februarie 2009 7:42 PM
      • http://www.youtube.com/watch?v=IXdNnw99-Ic
        Pink Floyd, Wish you were here. O piesa revendicata de o iubire veche.
        Acum chiar plec. Revin mai pe seara.

        Alice Nastase 6 februarie 2009 7:47 PM
  • Alice draga , ma gandesc la tine , cum iti faci tu timp sa ne „cuprinzi pe toate ” …e cald gestul tau si fi sigura ca suntem aici si atunci cand te vei intoarce pentru a „bea” un pahar de vin impreuna . E superba vocea Elenei !Credeam ca sunt mult mai putine persoane care mai asculta „voci candva apuse , dar nu uitate” .Si eu ma numar printre melancolici …
    Da , cred ca barbatii sunt nebuni si da , as vrea sa cred ca noi suntem cele indreptatite sa spunem asta .
    Da, Cora , o sa spun adevarul chiar daca risc sa-l pierd …Stiu cum e sa incerci sa te agati cu disperare de oricine atunci cand pamantul iti aluneca de sub picioare si totusi vreau dreptul meu la fericire si dreptul lui la „o iubire adevarata „.
    http://www.trilulilu.ro/brandusacugene/997314c210a2d1-pentru voi si pentru mine !

    Lorelei 6 februarie 2009 7:54 PM Răspunde
  • Buna seara, va spun si eu ! Lorelei, am fost in orasul tau, am ales cei mai frumosi trandafiri…trandafiri cu dragoste, doamna de la florarie a fost amabila, mi-a zambit, eu m-am fastacit, imi erau mainile inghetate si-mi tremurau… Am fost cu prietena mea si parca mi-a fost mai usor, desi de cand am intrat in oras si pana am plecat din el, mi-au tremurat genunchii, inima si sufletul… si am ascultat „Chiar daca…” Si Doamne cat de mult il pot iubi…

    Cristina Socaciu 6 februarie 2009 9:06 PM Răspunde
  • Mi s-a facut dor de Queen…Love of my life!…si Bohemian Rhapsody !..si Too much love will kill you…doamne ce melodii!

    Cora 6 februarie 2009 9:15 PM Răspunde
  • http://www.youtube.com/watch?v=zaQaYoJ-j-o

    Ascult si eu cu voi,Mihaela Runceanu ,Elena Carstea,dragi,foarte dragi sufletului meu….
    Iana,draga mea,am petrecut 2 zile la Braila,in „orasul interzis”,si,spre uimirea mea,timpul a sters absolut orice amintire urata,lasand locul unor nostalgii frumoase,peste care pot trece frumos,fara regrete,fara remuscari….
    Am ajuns intr-o Braila mohorata,inviorata doar de o placinta aurie ca stafidele care o ornau…..Doamne,fetelor,placinta mai buna si mai multa nu am mancat in viata mea….
    Am transformat ,impreuna cu o draga prietena o zi aparent rece intr-una insorita,am reusit sa transformam o banala si urata camera de hotel intr-un salon Spa,cu alge marine pt fata si cu creme din abundenta….
    Am transformat o zi galagioasa intr-o zi linistita,in care numai Cris al meu a mai sunat din cand in cand ,asa,pentru nimicuri cotidiene,nu cumva sa cred eu ca-l intereseaza ce fac si cu cine…..nuuuuu…..si-a adus el aminte ca nu stiu eu,ca nu fac eu,ca ce-am facut eu cu…..nimicuri….dupa care,hotarat lucru trebuia sa sun si eu la culcare,(daca,doamne fereste,nu sunt singura..!!!!!!!!!!!……..)……
    Da,am facut toate astea,pentru ca Alice ne- imprumutat tuturor bagheta ei magica de zeita…..
    Si am mai facut ceva….
    Aseara,am ras cu pofta,povestind capitole intregi din viata mea,pomenind toti barbatii vietii mele,care,saracii de ei ,sigur au sughitat ,nestiind ca eu sunt vinovata de asta….
    Am ras cu pofta,repet,intrerupta doar de telefoanele unui Cris vampir si nepamantean care ,in stilul lui unic si aparent ciudat,imi dovedeste clipa cu clipa ca eu exist pentru el ,mult mai mult decat stie el sa-mi arate….
    Iana,azi dimineata ,Braila era insorita,era cald si bine pe faleza,era calma si frumoasa,extrem de frumoasa Dunarea…..
    Am reusit,astazi,pentru prima data dupa mult timp,sa inteleg ca,intr-adevar amintirile se pun ele singure in sertare incuiate ale sufletului,ca Dunarea mare are pe fundul ei mii si mii de chei ale acestor lacate….
    Am reusit sa privesc totul cu detasarea omului matur,al povestitorului despre o alta viata,al altui om ,in niciun caz nu m-am regasit ca si protagonista pe strazile pe unde cu ani in urma ma chemau ochi flamanzi de caldura,buze flamande de saruturi,suflet flamand de iubire…..
    Am reusit !!!
    De azi,Braila nu mai este „orasul interzis” si nici „loc de dat cu capul”…..
    De azi,Braila este orasul placintelor aromate,aurii,ingeresti de-a dreptul !!!
    De azi,Braila este orasul Mariei Filotti,al Dunarii albastre,al superbei Biserici Grecesti in care am intrat si m-am rugat si pentru mine,si pentru Cris,dar si pentru voi toti,pentru fiecare in parte….
    Draga Alice,ne-am rugat si eu,si draga noastra prietena,pentru tine,pentru Tango,pentru carti de povesti frumoase ,pentru iubirea ta magica si unica si care trebuie sa vina la tine de departe,de foarte aproape,de unde o fi ea….
    Am citit tot ce ati scris,ma minunez cum ne intoarcem mereu la iubiri dintai,la iubiri din trecut,la iubiri -amintiri……
    Eu stiu ce traiesc,eu stiu ce am in suflet,eu stiu cum iubesc un nepamantean cu chip bland si care si ieri si azi , m-a tinut in „priza”cu vocea lui dura,grava,cu telefoane date la ore strategice si cerute la alte ore si mai strategice…..sa stie el ce,cum,cu cine,in ce fel,daca ,cand ,de cand, de ce nu cand.,…….etc…..
    Va iubesc,va multumesc,va admir sincer !!!!

    anna 6 februarie 2009 9:17 PM Răspunde
  • Cora, da, da sa fie Queen… iubesc muzica lor… Too much love will kill you..
    ascult Taxi Ai inchis marea in ochi… superb…

    iana 6 februarie 2009 9:19 PM Răspunde
  • http://www.youtube.com/watch?v=rgvrRr9NRZQ

    Ador melodia aceasta.
    Cristina , ma bucur pentru norocul de a putea iubi , atat de mult …

    Lorelei 6 februarie 2009 9:42 PM Răspunde
  • http://www.youtube.com/watch?v=l3sirNkCV7k&feature=related

    Dintre toate pasarile de pe pamint
    Am ales sa ma nasc om
    Dintre toate pietrele apele lumii
    Numai una e desavirsita
    Dintre toate

    Valin 6 februarie 2009 9:47 PM Răspunde
  • Bine v-am regasit! Citesc si ascult melodiile, sunt si ale mele…
    Prieteni dragi, va imbratisez de noapte buna…va iau in lanul unduit.

    rosanne 6 februarie 2009 10:10 PM Răspunde
  • Ma dezgusta oamenii care afiseaza o fericire falsa. Privesc in jurul meu, si dau peste zambete neinsufletite, ce poarta cu ele povestea unei false fericiri. Si totul nu e altceva decat un teatru prost jucat si gratuit.
    Prefer sa ma dau de ceasul mortii mele, traindu-mi tristetile de moment, decat sa etalez un chip senin, lipsit de profunzime. Si cat de frumoasa e uneori tristetea, si cat de creativa. Si cred ca daca intr-o zi nefericirile mele m-ar parasi, n-as mai avea nimic de zis. As tacea pentru totdeauna, fiindca niciodata nu am stiut sa vorbesc despre fericirile mele. As trai cu sufletul in palmele celuilalt, izolandu-ma de viata ce se intinde dincolo de noi.
    Urasc oamenii prefacuti. Urasc iubirea nedemna, mincinoasa, care m-a lasat, si m-a gasit de atatea ori plangand in bratele singuratati. In bratele nimanui. Si totusi, paradoxal, o iubesc.

    alyce 6 februarie 2009 10:26 PM Răspunde
  • anna 6 februarie 2009 10:48 PM Răspunde
  • alyce,

    stai sa vezi cum e vezi toata ziua zimbete profesionale… reci… masti impenetrabile.

    mastile de fericire falsa nu sint asa rele, si sint vulnerabile… cad repede.

    iana 6 februarie 2009 11:01 PM Răspunde
  • Nu stiu, Iana, ce sa zic. Eu, una, nu pot fi altcumva decat sunt. Daca imi vine sa plang, plang. Daca simt nevoia sa urlu de dor, o fac. Si daca il iubesc, o strig in gura mare. Si niciodata nu am putut sa ma ascund in spatele unei masti. Si nici nu vad de ce as face-o. Asa sunt eu, transparenta. Si poate ca nu e bine.

    alyce 6 februarie 2009 11:17 PM Răspunde
  • alyce, e foarte bine..
    si eu sint la fel…spun in gura mare absolut tot. nici nu pot sa ascund nimic, fie bucurie sau amar… si cred ca e bine sa fim asa. de ce as face eforturi sa ma abtin in a-mi exprima sentimentele – indiferent care sint ele?
    sa zica unii: „o, iana, ti-ai pus asa inima pe tava?” da, da… de ce am inima s-o tin acolo sa n-o vada lumea si apoi sa zica: Iana n-are inima… 🙂

    iana 6 februarie 2009 11:40 PM Răspunde
  • mi-e mila de toti prefacutii si chiar si de toti mincinosii mi-ar fi mila, daca nu mi-ar fi sila… ca minciuna ma deranjeaza teribil.

    iana 6 februarie 2009 11:44 PM Răspunde
  • multumim anna.. frumos

    iana 6 februarie 2009 11:48 PM Răspunde
  • „1890. (Miezul nopÅ£ii) Rouen, 5 ianuarie. Să scriu… ce? Sunt fericit. Mi-e teamă să uit. Mi-ar plăcea ca peste vremuri să-mi păstrez amintirea acestei fericiri. Ce bine-ar fi dacă, ÃŽn plictiseala mormântului, ai putea să-Å£i retrăieÅŸti necontenit viaÅ£a ÅŸi să-Å£i simÅ£i uÅŸor, ca ÃŽntr-un vis de noapte, amărăciunile ÅŸi bucuriile, dar ÃŽndepărtate, ÃŽn aÅŸa fel ÃŽncât să nu mai suferi din cauza lor ÅŸi nici din cauza amintirii durerilor. Mi-e teamă să uit. De aceea, pe aceste foi aÅŸvrea să aÅŸtern, aÅŸa cum păstrezi florile uscate al căror parfum ÅŸters trezeÅŸte amintirea, aÅŸvrea să-mi aÅŸtern amintirile tinereÅ£ii trecătoare, pentru ca mai târziu ea să-mi fie ÃŽncă aproape.
    Astăzi i-am vorbit: i-am Înşiruit visele mele măreţe şi superbele mele speranţe.
    Astăzi mi-am dat seama că ÃŽncă mă iubeÅŸte. Sunt fericit… Ce-aÅŸputea, de fapt, scrie? Scriu, căci mi-e teamă să uit.
    Şi deja toate-acestea nu mai există decât În amintirea mea.
    Dar poate că amintirea lucrurilor de demult, de dincolo de mormânt, va dăinui.“
    (Jurnal,André Gide )

    Costi 6 februarie 2009 11:49 PM Răspunde
  • Buna seara, bine v-am gasit, nici n-am despachetat, ca m-am si napustit sa va „vad”, sa va „”aud”, mi-era tare dor de voi…Londra e magnifica, mi-a taiat rasuflarea, e tot ce-si poate dori o fiinta fericita, trista, deprimata, uimita, indragostita, tradata, pe punctul de a-si pierde slujba, care a castigat la loterie si nu va mai avea nicio grija vreodata,care locuieste in cel mai luxos hotel sau intro cutie de carton in Trafalgar Square…e tot ce-ti poti imagina, sunt ravasita…
    Va gasesc linistiti, asta ma bucura cel mai tare. A fost un zbor cu peripetii, sunt obosita,orasul e sub nameti, lucru neobisnuit, trebuie sa revin pe pamant strabun, sunt obosita …
    Va imbratisez cu drag, am ceai de toate soiurile, contati pe mine!

    Simona Radoi 6 februarie 2009 11:52 PM Răspunde
  • fetelor, impachetati repede.. plecam la Londra.. 🙂

    iana 6 februarie 2009 11:54 PM Răspunde
  • Alice, unde esti??? Ca se termine vinul.

    alyce 7 februarie 2009 12:08 AM Răspunde
  • Dragelor,
    Am deveni dependenta! De trei zile sunt tot timpul cu gandul la voi. Chiar daca in aceste trei zile am plans, cat n-am plans in doua luni! Parca m-am trezit. Nu mai sunt in starea aia nesuferita de amortire. Amore, draga mea, mi-am cumparat o zambila, pana ajung la zambilele mele din gradina, mai dureaza… Parfumul ei mi-a invadat sufletul, mintea… Sunt linistita. Azi, nici macar o lacrima! Ascult dire straits – so far away …

    http://www.youtube.com/watch?v=qvvkq4hIlsA

    si astept cuminte ziua in care o sa strig, cat pot de tare, ca l-am gasit…
    noapte linistita!

    Ema 7 februarie 2009 12:10 AM Răspunde
  • „termina” am vrut sa zic…:)

    alyce 7 februarie 2009 12:11 AM Răspunde
  • Iana, a venit vara la londra? ca de dimineta pacalicii aia de la w…air erau inzapeziti (la cap !)

    Ema 7 februarie 2009 12:17 AM Răspunde
  • Ema intreaba pe Simona radoi, ca ea zicea ca Londra e frumos pentru toata lumea si atunci eu ziceam sa mergem la Londra..
    eu sint in Washington DC, e ger si atit… aici vremea nu are nimic de spectacol… decit ocazional cite un polei.

    iana 7 februarie 2009 12:24 AM Răspunde
  • buna seara dragele mele toate.
    in seara asta sunt foarte obosita de aceea nu pot sta cu voi prea mult. va citesc si apoi ma duc in pat sperand ca in zilele urmatoare sa fiu o companie mai placuta:)

    aveti grija de voi:)

    raluca 7 februarie 2009 1:17 AM Răspunde
  • Si in mintea mea se succed fel si fel de amintiri, care de care, mai incalcite si rascolitoare. Si neputinta mea de a spune stop tuturor gandurilor contrare, e tot mai puternica.
    Mi-am amintit de toti iubitii mei, si i-am mai iubit inca o data, pe rand. Apoi, i-am chemat si i-am alungat din sufletul meu, si am oftat, iar, la dorinta de ai mai atinge pentru ultima oara, chiar si in vis doar. Dar sufletul meu ranit a refuzat orice imbratisare grabita. Orice gand de dor. Si in noaptea asta au murit in mine toate iubirile trecute, si le-am ingropat, in intunericul lunii, si mi-am jurat sa nu le mai dezgrop niciodata. Dar teama ca s-ar putea trezi din mormant, asemenea lui Bloody Marry, ma obsedeaza, ma nelinisteste. Si am sa pun capul pe perna, si am sa visez la o iubire, in bratele careia sa pot sa imi dau moartea, zambind.

    alyce 7 februarie 2009 2:08 AM Răspunde
  • Iana,
    recunosc, ca mie mi-a fugit gandul la stirile de dimineata, cand o companie de zbor, una mica, anulase toate zborurile de la bucuresti spre londra, din cauza zapezilor…
    acum convinsa fiind de ce a scris simona radoi, impachetez si …ne vedem acolo 🙂

    Ema 7 februarie 2009 7:12 PM Răspunde
  • Ema, o veste buna!
    Asa trebuie sa fii…sa astepti primavara zambind…Si ea te va rasplati….cu o dragoste mare!
    O zi minunata tuturor!

    Amore 9 februarie 2009 11:10 AM Răspunde

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title