Damen Tango. Primul dans. Prima editie

Nu sunt inca in stare sa cantaresc cu luciditate schimbarea aceasta din destinul meu. Inca rad de ceea ce mi se intampla, bucurandu-ma cam fara noima ca mi-am gasit cea de-a cincea slujba, insirata cu gratie intre preocuparile mele alaturi de Marea Dragoste, de Tango, de Editura Cartile Tango, de Cofeechat. Bineinteles, nemaivorbind de jobul splendid de mama cu norma intreaga, aflata in slujba a trei copii.

Nu stiu cum sa imi impart inima. Tot ceea ce fac, fac din iubire. Nici n-as accepta vreo truda care nu-mi e pe plac, numai de dragul banilor, oricat de grele si de rele ar fi vremurile. Asa ca las lucrurile sa se aseze cum s-au randuit toate si-n inima mea de parinte. Iubirile pentru copiii mei au venit pe rand si s-au asezat cuminti, una langa alta, dupa ce s-au inghiontit o vreme, sub impulsul unor nedumeriri firesti. Si joburile mele adorate isi fac loc unul langa celalalt, lasandu-mi convingerea ca va fi bine, ca-mi voi gasi puterea, lumina, energia, bucuria, de a le face pe toate cu bun simt, cu talent, cu suflet, cu sudoare, cu splendoare. Oare voi reusi?

Prima editie de Damen Tango a inceput, pentru mine, cu cateva ore inaintea transmisiei. Au fost probele de lumina si de sunet, au fost exercitiile de acomodare cu casca varata in ureche, au fost incurajarile si imbratisarile vii si parfumate ale Izutei si ale lui Paul, care m-au insotit in studio, si cele primite prin telefon de la Ilona si Victor, care isi faceau lectiile de zor, ca sa ma poata urmari in tihna de la ora intrarii in emisie. Si a fost apoi prezenta generoasa a lui Radu Moraru, care a facut o vraja ca sa ne alunge emotiile si ne-a laudat, si ne-a incurajat, cat sa trecem cu bine hopul primei intalniri.

De maine, suntem doar noi doua. Doar din cand in cand, probabil o zi pe saptamana, vom avea cate un invitat, pentru ca avem inca multe, multe sa dezbatem doar noi intre noi. E Damen Tango si sunt cu Simona Catrina alaturi, in cea mai frumoasa si ametitoare indrazneala comuna a noastra din ultimii ani. Dar, pana cand se face ora 17, iata marturiile de culise ale emotiilor noastre, ale bucuriei noastre, in fotografii frumoase marca Paul Buciuta. La cea dintai editie de la Damen Tango. Pe Nasul Tv, http://live.nasul.tv/

Din zece in zece ani

Luni e zi de sarbatoare mare, a Sfantului Gheorghe, care s-a luptat cu balaurul. E zi de sarbatoare mare pentru mine si pentru prietena mea, Simona Catrina – care ne luptam cu emotiile – pentru ca, in sfarsit, o dorinta a noastra pe care-o purtam in gand, in zambet sau in vis de vreo 15 ani, se preschimba in viata. Viata in culori, viata in cuvant, viata in idee. Viata in ritm de Damen Tango. Asa cum stim noi sa traim.

De luni, 23 aprilie 2012, vom incepe o emisiune vie, desteapta, curajoasa si emotionanta deopotriva. Televiziunea lui Radu Moraru, Nasul Tv, ne gazduieste fara sa ne ingradeasca, ne sustine fara sa ne puna piedici, ne asaza in lumina cea mai frumoasa ca sa putem ajunge mai departe, la sufletele celor care, de-atatia ani, ne citesc si ne sunt alaturi.

Iar cea dintai editie, aceea la care va invit, luni, la ora 17, va fi una cu totul speciala, pentru ca, intr-un dulce si aducator de audienta paradox, ne va fi invitat cel ce ne e gazda: Radu Moraru.

Cu zece ani in urma, exact pe 23 aprilie, lansam pe piata cel dintai numar al revistei Tabu. Editia de mai. Un numar care o avea pe coperta pe Andreea Marin, frumoasa, salbatica, imbracata in costum de indianca ce-si danseaza ritmurile iubirii langa foc. Fusese ideea noastra, a Simonei, a mea, a art-directorilor de atunci, Costi Gurgu si Vali Dia si toata lumea s-a minunat de indrazneala noastra si de frumusetea Andreei pe care mi-o amintesc mereu, delicata, sigura pe ea, politicoasa si ferma, coborand dintr-un Mini Cooper cu zambetul pe buze si cu mana intinsa pentru salut.

Faceam pe atunci parte din trustul Mediapro, iar Nety Sandu ne calculase cu grija care este ziua in care trebuie sa lansam revista pe piata, in asa fel, incat astrele sa isi aseze razele cu gratie, cu splendoare, cu noroc peste revista noastra. Si asa a fost. Revista exista si azi, data din mana in mana, iar proprietarii de azi se lauda cu ideile noastre ca si cum ar fi cumparat o data cu brandul si puterea noastra de a inventa lumi, rubrici, concepte, obraznicii si splendori. Dar, la zece ani de atunci, astrele si-au impletit din nou razele ca sa lumineze o zi cu noroc, cu sansa, cu zvacnet, cu drept la aducere aminte. Ziua in care incepem un proiect de suflet si de minte, inima si literatura, ducand Tangoul nostru mai departe, intr-o alta fateta, intr-o alta dimensiune. Pentru ca, din zece in zece ani, ne incumetam sa rasturnam lumile.

Avem Tangoul lunar, cel tiparit, de citit si iubit. Avem Marea Dragoste a lumii noastre in care am transpus Tangoul de fiecare zi pe www.revistatango.ro si de acum incolo, intr-o indrazneala live de luni pana joi, de la ora 17, o ora de emisiune Damen Tango pe Nasul Tv.

Veniti cu noi, mai departe. De luni, suntem de citit, de iubit, de privit in fiecare zi.

Te-am asteptat ca pe o zi de Pasti

Periplul ultimelor zile m-a facut sa scot dintr-un sipet de memorie mai intai o expresie uitata: Te-am asteptat ca pe o zi de Pasti. De obicei, urmata de un Dar… Si, apoi, imbatata de emotia tuturor asteptarilor nebune ale vietii mele, m-am pomenit trecand in revista toate doritele limanuri pe care le pot aseza sub umbra, sub lumina, sub tristetea, sub ridicolul, sub maretia aceleiasi expresii.

Ce am asteptat?

- sa primesc bicicleta promisa dupa ce am intrat la liceu. (N-am primit-o)

- sa-mi cumpere tata rochie de la fondul plastic, dupa ce am intrat la facultate. (N-a avut niciodata bani de ajuns pentru ceva atat de frivol si inzorzonat)

- sa ma ceara de nevasta primul meu iubit. (M-am maritat tarziu, cu cel de-al treilea, pe care l-am cerut eu…)

- sa ma invite in oras baiatul de care am fost indragostita patru ani. (Prima invitatie la restaurant am primit-o de la el atunci cand m-a chemat la nunta lui)

- sa am si eu masina mea. (Am avut o masina luata la mana a doua candva, dupa un hei-rup financiar zgaltaitor, care mi-a scos toate coastele in evidenta…)

- sa-mi gasesc fericirea in casnicia dintai. (Of…)

- sa nu ma mai simt vinovata pentru toate neimplinirile mele. (Ma simt, si acum)

- sa se preschimbe in fiinta himera cautarilor inimii mele (Nu, n-a putut…)

- sa ma imbogatesc (Ha, ha, ha!)

- sa imi gasesc marea dragoste (Am gasit-o!)

- sa nu mai plateasca sotul meu facturile casei in care fosta nevasta locuia cu un alt barbat (Am avut ceva de asteptat…)

- sa nu mai am grija Tango-ului iubit (E inca o rana vie, care nu mai prinde crusta…)

- sa ajung din nou la numarul de kilograme de dinainte de a ramane insarcinata (Imposibil!)

- sa transform site-ul www.revistatango.ro / Marea Dragoste in cel mai drag loc de intalnire online (Mai am putin de trudit si iubit:-)

- sa pot sa iert tot ce nu pot sa iert (Doamne, ajuta-ma!)

- sa imi recuperez banii pe cartile care-au stat atatia ani in topul vanzarilor la Diverta (Tribunale, tribunale triste…)

- sa fiu fericita in fiecare zi. (Nu stiu… Nu stiu…)

- sa nu mai traiesc din cuvant, pentru cuvant. Ci numai pentru dragoste. (Se poate?)

Voi ce ati asteptat?

Si inima mea

E noapte sfanta si inalta, in care lumina pogoara din ceruri, printr-un miracol pentru care nu ne vom istovi niciodata uimirea si respectul. Lumina sfanta aprinde lumanarile celor cu suflete curate, apoi ni se asaza tuturor drept in inima, preschimbandu-ne in oameni mai buni, mai iubitori, mai generosi.

Tine de noi sa ocrotim frumusetea din noi pentru totdeauna. E timp bun sa ne amintim ca, asa cum aparam cu palme induiosate flacara indumnezeita, straduindu-ne s-o aducem si s-o tinem in casa vreme cat mai indelungata, si dragostea noastra trebuie ferita de urgia nepasarii, de vantul tradarii.

Dam de-acum lumina din mana in mana, asa cum ducem dragostea noastra mai departe, si tot mai departe. Pana reusim s-o preschimbam in mare dragoste.

Hristos a inviat! In cosul cu oua rosii, asezati, rogu-va, si inima mea…

Primavara noastra

Asa vine primavara noastra in fiecare zi.