„Avem o singură viață și, când nu iubim, o mie de morți.“

Ați votat la Eurovision ca să câștigați mașina?! Ei, bine… GHINION!

de

Nu mă pot abține să urmăresc Eurovisionul românesc, deși de fiecare dată TVR-ul ne furnizează atât de multe ocazii să ne ieșim din țâțâni de nervi vizionându-le spectacolele, încât promit că anul viitor nu mă mai uit. Și, totuși, cum spuneam, nu mă pot abține. E ca o rană căreia îmi vine mereu să-i rup coaja…

M-am enervat groaznic anul trecut când au organizat spectacolul la Baia Mare și l-au ridicat în slăvi – ca să nu zic că l-au pupat în fund, că mi-e rușine de asemenea expresie – pe primarul penal Cătălin Cherecheș care, culmea, la puțin timp după aceea a și intrat la închisoare. Ediția de anul trecut a fost, efectiv, o odă închinată pușcăriabilului, care a stat de-a dreapta – sau de-a stânga, că nu mai știu, în orice caz, coastă lângă coastă cu organizatorii, iar camerele televiziunii naționale i-au transmis în prim-plan mutra satisfăcută de o mie de ori, ba chiar individul a dat și premii, pe scenă, etalându-și costumul de stofă scumpă și zâmbetul ieftin, dându-se în bărci și vorbind – la televiziunea națională!!! – cu un prieten al său din străinătate… A fost jalnic. Ca să nu mai zic cât de jalnic a fost deznodământul concursului Eurovision România 2016, căci câștigătorul Ovidiu Anton nici n-a mai plecat în Suedia, fiindcă TVR-ul, marele datornic al patriei noastre, nu-și plătise taxele la EBU.

Între timp, se pare că și le-a plătit. Așa, mai pe șest, că n-am priceput niciodată prea clar cum a făcut de-a scos din teșchereaua goală 16 milioane de franci elvețieni. Am o vagă bănuială că tot noi i-am plătit, dar nu știu sigur cum s-au făcut aranjamentele, așa că las subiectul ăsta în coadă de hering. (Dacă știți voi, dragi cititori, cum s-a rezolvat, trimiteți-mi și mie niște linkuri lămuritoare)…

Nu mai insist asupra ediției din 2016 și a nedreptății care i s-a făcut lui Ovidiu Anton și nici nu mai bat apa în piuă zicând ceea ce s-a mai zis: că ar fi fost corect, ieftin, eficient și moral să-l trimită anul acesta pe Ovidiu Anton să concureze la Kiev, fără să se mai facă atâta tămbălău și atâta risipă de bani. Dar ei, organizatorii, ar fi rămas fără datul în stambă (erau, de fapt, mai mult dantele și ciucuri acolo decât stambă) și le-ar fi părut rău, așa că au reluat circul și cheltuielile – pe banii noștri, doamnelor, domnilor și camarazilor de revoltă! – și-n 2017, și l-au lăsat pe Anton cu buza umflată și reputația dezumflată.

Anul acesta, două chestiuni însemnate mi se par absolut jalnice și consider că merită sancționate. Una la nivel moral, iar cealaltă la Protecția Consumatorului.

Cea dintâi, pe care consider că o putem rezolva cu o privire disprețuitoare și-un vot de blam, este aceea că, de fapt, piesa care va reprezenta România nici măcar nu era făcută pentru România. Compozitorul Mihai Alexandru s-a trezit lăsându-și gura să vorbească fără el în conferința de presă ulterioară transmisiunii directe – așa numitul doppo festival – și să ne spună că piesa pe care au interpretat-o câștigătorii României a fost scrisă pentru Elveția, dar că, până la urmă, ăia au refuzat-o la import și, dacă tot rămăsese cu ea nefolosită a zis: ia s-o reciclez eu și să zic că poate reprezenta România, că la noi merge și ce-au refuzat alții.

„Piesa a fost făcută pentru formația Timebelle din Elvetia. Dupa aceea, ei au primit o piesă din Suedia la care au rămas, pentru că au tras și managerii, și alții, și au renunțat la proiectul meu și am rămas cu piesa și a trebuit să fac ceva cu ea!”, a spus Mihai Alexandru în finalul emisiunii, după ce, mai pe la jumatea transmisiei declarase că s-a gândit special să facă piesa asta potrivită ideii de „celebrăm diversitatea”: „Trebuia să facem o nebunie specială pentru Eurovision, chiar dacă eram convins că radiourile comerciale n-o vor difuza, dar avem aici reprezentanți de la alte radiouri mai importante care ne vor difuza” s-a exprimat el, lăsând, deci, să se înțeleagă destul de clar ideea că a creat piesa pentru noi. Apoi s-a răzândit și a recunoscut că era doar un rebut, că el încercase întâi să celebreze diversitatea elvețienilor, dar ăia au zis că și-o celebrează cu un suedez, mai bine…

Dar, cum spuneam, chestiunea asta rămâne doar la nivel de bun simț. Dacă tăcea, filosof rămânea – iar noi ne-am fi închipuit că e o piesă făcută special cu dorința de a reprezenta țara noastră și de a o duce în primele locuri ale clasamentului european, și ne-ar fi fost drag Mihai Alexandru care, iacătă, părea că s-a gândit să ofere țărișoarei iubite o piesă giugiuc, care să omagieze diversitatea poporului nostru și să ne reprezinte cu succes.

Însă a doua mea obiecție serioasă merită și sper că se va lăsa cu o reclamație la Oficiul pentru Protecția Consumatorului. Păi cum adică, în condițiile în care ți-ai făcut campanie publicitară pe televiziunea națională îndemnând telespectatorii să te voteze pentru că există un mare premiu în joc, o mașină, pe care o va câștiga unul dintre cei care au sunat sau au trimis sms la 1264, cum să dai tu premiul la întâmplare, punând-o pe câștigătoare să aleagă un număr între 1 și 6000 – de ce, Doamne, iartă-mă, până la 6000, când au fost 31.694 de voturi?! Și de ce s-o pui pe Ilinca să aleagă, când era clar că mama, tata, bunica, mătușa și prietenii ei au votat primii, iar ea, dacă a zis numărul 17   (17 din 6000!!!) s-ar fi putut gândi că în primii 20 oricum doar neamurile ei s-au grăbit să sune?

Și, dacă am accepta că alegerea Ilincăi a fost de bună credință, fără să se gândească la faptul că ar putea favoriza pe cineva, totuși, cu votanții cuprinși între 6000 și 31.694 ce se întâmplă? Ei nu au fost ademeniți mincinos, printr-o campanie care i-a înșelat cu ideea că ar putea câștiga o mașină? Dacă unii dintre ei au votat numai din dorința de-a participa la tragerea la sorți, și nu ca să susțină o piesă? Cu ei ce se întâmplă, le dăm banii înapoi?

Deci, dacă au votat numai pentru mașină, și-au luat o țeapă de zile mari… Ghinion, vorba lui Iohannis.

Și doar în paranteză mai semnalez o a treia chestiune care m-a făcut, și ea, să mă minunez. Știți cum începea comunicatul de presă OFICIAL trimis de TVR după concurs? Exact așa:

  • Câştigătorii Selecţiei Naţionale a primit şi un CEC de 5.000 euro, sumă destinată pregătirii show-ului pentru finala internaţională
  • Eurovision România premiat un telespectator cu o maşină (sublinierile îmi aparțin, dar inserez în text și un facsimil)

Revenind la oile și revoltele noastre: eu am votat mai târziu, deci sigur n-am fost în primii 6000, așa că cer răspicat să-mi fie restituiți cei 40 de cenți.

Și iluziile mele le vreau înapoi, cele care m-au făcut să mă uit și anul acesta la Eurovision crezând că o să fie bine, și-o să-mi placă, și n-o să mă mai enervez ca anul trecut, ca acum doi ani și ca de când sunt jurnalistă… Iluziile mele care le-am avut – vorba cântecului, ca să rămânem tot în sfera muzicală românească în care celebrăm diversitatea, exprimările incorecte și neonestitatea.

 

 

Categorii:
Confesiuni

Comentarii

  • E posibil ca la 6000 sa se fi inchis liniile de votare, deci sa fi fost programate FIX 6000.

    Ciprian 6 martie 2017 1:16 PM Răspunde
    • Si atunci cum s-au primit 31.694 de votur? Ca TVR a anuntat ca acesta a fost numarul total de voturi. Iar concursul a fost promovat pentru toti, nu s-a spus nicaieri: primii 6000 care voteaza intra in tragerea la sorti, s-a spus „toti cei care voteaza”…

      Alice Năstase Buciuta 6 martie 2017 1:37 PM Răspunde
  • Na! ti-a trebuit Eurovision, acum o sa ai nevoie de vreo 10 sedinte de meditatie, 5 de yoga, 2 de spa si una de cryotherapy ca sa uiti, sa ierti si sa iti revii :).
    In loc de masina, cred ar fi fost mult mai util ca toti cei care au votat castigatorii sa primeasca gratuit un test auditiv ca sa poata auzi clar ceea ce au votat iar pentru primii 17 un tratament deasemea gratuit. Nu le-ar strica un test nici celor din juriu care au facut selectia finalistilor.

    Daniela 6 martie 2017 5:00 PM Răspunde
    • Eurovision am cautat, belea mi-am capatat! Ma leaga, insa, cu mare nostalgie, de Eurovision anii nostri dintai din presa, cand eu si Simona scriam mereu despre Eurovision, am fost de doua ori si in strainatate… Eheu, fugaces…

      Alice Năstase Buciuta 7 martie 2017 3:41 PM Răspunde
  • Bogdan 7 martie 2017 12:03 PM Răspunde

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title