„Avem o singură viață și, când nu iubim, o mie de morți.“

Anul marilor iubiri

de

Am avut o bucata de viata in care priveam cu dispret filmele in care, in scenele de inceput, unul dintre personaje lansa replica „nu mai am curaj sa iubesc”. Cu inocenta varstelor fragede, acuzam scenaristul de blazare. Cu siguranta pe care ti-o dau stocurile enorme de sperante ma revoltam de-atata deznadejde. Pentru ca, pe-atunci, oricat de amar mi-ar fi fost plansul de la finalul vreunei iubiri mai mult sau mai putin inchipuite, eu stiam ca voi iubi din nou. Ca nu peste mult, vor rasari iarasi curcubeele peste inima mea.

Au trecut ani pana cand teama in fata unei noi iubiri nu mi s-a mai parut atat de putin plauzibila. Si-apoi timpul s-a rasucit nemilos si mi-a dat si mie acces la toate intelesurile disperarii. „Nu mai am curaj sa iubesc”, mi-am spus si eu, o vreme, folosind cuvintele banale auzite odinioara. Si chiar n-am mai avut. Cu reflex jalnic, de animal batut, am invatat sa nu mai cred. Sa depistez minciuna si tradarea inainte ca ele sa fie comise. Sa miros pacaleala si sa imi rezerv satisfactia – paguboasa-  ca, de data asta, n-am mai asteptat sa ajung la revelatia amara. Sa ma prind ca in discursul cabotin-inlacrimat al celui din fata mea, care se grabea sa se prezinte ca un om tradat,  speriat, si el, de ranile trecutului, se ascunde, de fapt, aproape intotdeauna, cate o alta incalceala amoroasa, cu o alta femeie tinuta si ea in asteptare¦ Si sa fug de durerea si de umilinta competitiei in care cei mai multi barbati te obliga sa te inscrii, ca sa ajungi tu posesoarea trofeului care sunt ei insisi.

O vreme, am stat deoparte si mi-am impus sa privesc de pe margine. M-am inchis in cercul meu de foste neveste disperate si mi-am trecut zilele militand pentru noncompromis, si noptile rugandu-ma sa pot evada din plans, si din cadere, si din singuratate. Dar acum cred din nou. Stiu ca dragostea aceea curata, pe care ai visat-o cu vis de fecioara, se intoarce la tine candva. Am simtit ca iubirea dintai nu se lasa invinsa si ca are puterea ca, peste ani, peste deziluzii si rataciri, sa ti se arate si sa ti se ofere din nou. Inca o data. Ultima data. Si, in noaptea dintre ani, cand si sotii blazati si indragostitii norocosi se saruta sub vasc si se promit unul celuilalt pentru anul cel proaspat, eu m-am lasat luminata de revelatia intoarcerii la primele intelesuri. La cele uitate, la cele curate.
Am 16 ani si-mi astept iubirea dintai. Nu ma tem de nimic, si nu ma indoiesc de noroc. Barbatul meu, cel pe langa care, din pacate si din intamplare, am trecut odinioara fara sa ma opresc, se va intoarce la mine. Si vom fi noi doi, singuri pe pamant, pregatiti sa ne incepem viata. Si pregatiti sa ne incheiem viata, unul langa altul, umar langa umar, destin in destin, inima langa inima.

Pentru ca anul 2009 va fi anul marilor iubiri regasite. Sau nu va fi deloc.

Categorii:
Confesiuni

Comentarii

  • Da, Alice! Vreau si eu puterea de a ramane ca la 16 ani , „dezgolita”in fata iubirii, gata de a o primi ca pe o necunoscuta, de a o aseza in patul plin de perne moi,in vise ametitoare. Voi face asa mereu, stiind totusi ca, pe umarul ei jubileaza tradarea, minciuna, nepasarea, asteptandu-si cuminte „randul”.Si ce daca? Le rad in fata , le ignor, nu le dau sufletul, nu le las sa-mi schimbe maduva.Ma incapatanez si raman asa.Visand cu disperare si inima naiva la iubirea aceea mitica, sorbind , pana atunci, din amarul celor pamantene…

    rosanne 3 ianuarie 2009 2:07 PM Răspunde
  • Cat de ideala este d-na Maia Morgenstern!Felicitari, Alice!!!!

    rosanne 3 ianuarie 2009 2:08 PM Răspunde
    • Rosanne, eu mi-am pierdut puterea asta, o vreme, dar acum mi-am regasit-o cumva, printr-un miracol! Si de aceea m-a rascolit povestea Annei, pentru ca la asta ma gandeam si eu, simteam dandu-mi tarcoale o intoarcere esentiala in timp, in credinte, intoarcerea la inocenta. Si daca si tie iti va fi data pedeapsa s-o pierzi, sa stii ca va fi doar ceva temporar. Oamenii cu suflet bun si curat, cum suntem noi cei de aici, au dreptul si la a doua sansa, si au dreptul, trebuie sa-l aiba, la marea iubire si la marea fericire.
      Anna, ma doare povestea ta, ma doare, pentru ca nu o inteleg. Pricep toate cotloanele suferintei si cautarii tale, asta da, dar pe el nu-l inteleg. Si, asa cum am scris si mai sus, eu am trecut prin experiente de care mi-e greu sa-mi amintesc, in care barbati ce se declarau speriati si neincrezatori, care pretindeau rabdare, de fapt aveau nevoie de timp ca sa-si lichideze sau ca sa-si lamureasca si celelalte povesti tinute in asteptare. Ai citit Tangoul de luna asta? E un interviu cu Agnes Toma in care vorbeste, cu multa intelepciune, si despre asta. Nu vreau sa spun ca asta e situatia lui Cris, nu vreau sa spun nimic, fiindca nu inteleg. Numai ca stiu ca in iubirile adevarate totul e simplu, nu ramane nimic de neinteles. Doar ca acelea sunt rare si greu de gasit, stiu, stiu, stiu…
      Buna dimineata, tuturor, acum, la pranz. Buna dimineata!

      Alice Nastase 3 ianuarie 2009 2:20 PM Răspunde
      • Anna, ma bucur ca-ti gasesc speranta printre randuri. Te imbratisez, cu dragoste. Sa nu te indarjesti, sa spui Faca-se voia Ta, Doamne- si, cumva, miraculos, o sa fie bine! Tu stii cel mai bine, si important e sa ai putere si sa crezi, sa zambesti, sa te rogi.

        Alice Nastase 3 ianuarie 2009 2:23 PM
  • Asa va fi,Alice ! Va fi anul marilor iubiri regasite. Sa fii convinsa de asta !
    Iubirea adevarata ,pura,frageda,de la 16 -18 ani,se intoarce la tine iar tu primeste-o cu sufletul deschis si cu rabdare…..
    Eu,o traiesc,mi-am regasit-o,sau m-a regasit ea pe mine,cine mai stie….
    Nu pun intrebari,nu caut prin buzunare,nu sunt cicalitoare,traiesc,iubesc cu rabdarea anilor maturitatii dar cu sufletul de la 18 ani,cand ne plimbam fericiti prin frunzele toamnei,sau prin zapezile pure ca si sufletele noastre….
    Pentru ca acum este langa mine ,pas cu pas ,mai aproape de mine,cel mai iubit dintre pamanteni,iubirea tineretii mele…..
    Intrebari imi pun mie,voua,prietenilor mei dragi….
    Lui,niciodata….
    Dar clipele cu el,multe,putine,sunt magice,le traiesc asa cum vin,incercand sa nu analizez nimic,sa nu daram nimic,sa merg in soapta pe cararea de dor si dragoste…..
    Mai tii minte?
    „Eu nu pazesc portile raiului.Usa mea este mereu deschisa pentru tine”
    Asa-i spunea Monica lui Danut,asa i-am spus mereu lui Cris al meu…..Si uite,dupa ani de zbucium,de amagiri,de lupte pierdute pe altarul altor iubiri….ne regasim incet incet sufletele…..
    Te pup si te iubesc,va iubesc pe toti

    anna 3 ianuarie 2009 2:11 PM Răspunde
  • Multumesc,asa voi face,draga Alice….
    ….Nepotelul meu ,(baietelul surorii mele),in varsta de 2 ani,imi spune,intr-o imbratisare puternica,asa cum numai copiii ti-o pot da….”Anna mea,te iubesc frumos !”….cineva il corecteaza,si-i explica ca se spune mult,in loc de frumos…El isi scutura cu putere capsorul buclat si repeta cu indarjire….”Anna mea,te iubesc frumos !”
    Doamne,cat adevar in sufletul ,in vorbele unui copil de 2 ani….
    Pantru ca a iubi nu este o cantitate,nu putem cantari dragostea….
    Dar sa iubim frumos,ei,da,asta e cheia succesului…..nu????
    Sa invatam deci,anul acesta, SA IUBIM FRUMOS…..
    Si sa ne dorim sa fim iubiti frumos….

    anna 3 ianuarie 2009 3:00 PM Răspunde
  • Asa este, draga mea Alice, dragele mele, exista iubiri simple, firesti, fara strategii, fara chin, fara tradari. Exista iubiri scrise in destine, iubiri stelare. Iubiri in care un simplu „te iubesc” e suficient, nu-i nevoie de cuvinte prea multe. E adevarat, sunt putine, sunt rare, dar exista.
    Si pentru toate iubirile foste si prezente un cantecel frumos:
    http://www.youtube.com/watch?v=PXWradch65g

    Catalina 3 ianuarie 2009 3:35 PM Răspunde
  • Si eu ma incapatanez sa cred ca exista iubire frumoasa, adevarata, iubire-iubire, iubire fara povesti inventate, iubiri sincere in care daca tu iti pui sufletul in palme pt. EL, el sa aiba grija de el, sa nu-l striveasca cu un simplu „imi pare rau”… Iubiri in care promisiunile si juramintile, pe care tu nu le-ai pretins niciodata, sa fie respectate… Eu stiu sa iubesc frumos, stiu sa-mi respect promisiunile, eu mi-as da viata oricand pt. EL… Si eu stiu ca niciodata nu i-as spune celui pe care-l iubesc cu toata fiinta mea, „imi pare rau”, dupa care sa plec fara a intoarce macar capul… Si totusi el e inca in mine, si-l iubesc la fel de frumos…
    Si stiu cat de naiva sunt, sa stiti…

    Dar speranta nu mi-am pierdut-o, si vreau, si imi doresc sa fiu iubita frumos…

    Alice, te imbratisez cu multa caldura!

    Cristina Socaciu 3 ianuarie 2009 3:48 PM Răspunde
  • Costi, dragul nostru Costi, cat de frumos ai scris tu pe pagina cealalta. Daca nu te-as fi vazut in carne si oase n-as fi crezut ca existi cu adevarat. Multumesc, dragul nostru!

    Catalina 3 ianuarie 2009 3:59 PM Răspunde
  • Cat adevar spunea Cora in pagina cealalalta despre iubire…
    Fiecare din voi , dar mai ales Alice parca s-ar fi insinuat prin gindurile mele si ar fi asternut cu rabdare si adevar cuvintele astea minunate.
    Exista mari iubiri, suflete pereche pe care revin , le redescoperim iar odata cu ele parca ne redefinim , reinventam si de fapt traim …

    diana_r 3 ianuarie 2009 4:24 PM Răspunde
  • Exista mari iubiri spuneam si poate ca uneori viata ne face sa nu le intalnim .Stiu ca exista un timp al lor pentru fiecare fie ca e la 16, 20, 34,40sau 60 de ani.Sentimentul e acelasi dar trairea in functie de experienta de viata acumulata are alta culoare

    diana_r 3 ianuarie 2009 4:29 PM Răspunde
  • Iubitii mei , anul 2009 va fi un an bun pentru suflet.Asa spun si cei care citesc in stele.Va fi anul regasirilor. Va doresc un an plin de iubire dragele mele. Costi ai un suflet atit de sensibil, imi dorescpentru tine sa gasesti femeia care sa merite muntele de iubire pe care simt ca- l poti darui.

    nina dumitru 3 ianuarie 2009 4:49 PM Răspunde
  • Alice,fericirea te pindeste, iti spun de ceva timp. Trebuie sa ai incredere .Te-am visat intr-o noapte stind pe un nor.Cred ca e un semn bun .

    nina dumitru 3 ianuarie 2009 4:55 PM Răspunde
  • „Prea repede uităm ce-aveam în gând,
    Sub apăsarea vorbelor de rând!
    Nici nu mă strigi de tot, nici nu mă laÅŸi…
    E-atâta ezitare între paşi.
    Prea repede uităm ce-aveam de spus –
    Un zbor în minus, o cădere în plus…
    La tine-i vară şi la mine-i frig,
    Nici nu te las de tot, nici nu te strig.”
    George Tarnea

    Mi-a placut mult George Tarnea…..
    Multumesc Costi,pentru imbratisarea calda…..

    anna 3 ianuarie 2009 5:18 PM Răspunde
  • Alice, coincidentele nu exista; daca am trecut pe langa „el” fara sa ne oprim inseamna ca nu era motiv suficient de solid sa ne oprim. Si daca nu a fost atunci , crezi ca va fi maine?
    Uneori ne angrenam in relatii vicioase de amor nebun, in care obiectul atasamentului sta in provocarea pe care o vedem in incercarea de a-l schimba. Pe el. In numele iubirii ce ne-o poarta. Cum n-a mai facut pentru nici o alta eva din drumul lui.
    E flatant pentru sufletul nostru de copile si e incitant pentru carnea noastra de femei. Dar e total gresit pentru legile iubirii „pe bune”.
    Si daca ai dat o data skip, de ce sa te intorci din drum? Pentru a te vinde celui ramas la coada, in lipsa de alti clienti ? Compromisurile cu tine insati sunt prostitutie pe termen lung. O femeie se poate minte frumos, dar nu la nesfarsit. Iar nesfarsitul e ala cand te ridici de la masa prietenilor, cu care ai petrecut si ai ras si te-ai simtit bine, si te indrepti spre cina romantica in doi. Unde el iti vorbeste de amintirile garii invechite, in care te-a asteptat atat, in vreme ce tu iti proiectezi peisaje si iti tesi povesti ca in slide-showul din power point. Ok, deconectarea, prostuta mea draga, si pornirea in alte cautari. Dupa materiale de renovat gari expirate. Problema e ca orice lucru carpit, ciorba reincalzita si amor resuscitat te oboseste, te iroseste si te ofileste.

    N-am facut nici un sens, asa-i? :p
    La multi ani!

    Copila blonda 3 ianuarie 2009 5:22 PM Răspunde
  • Draga Alice, dragelor zinelor si Costi- sa dea Dumnezeu sa fie un an al iubirii, al regasirii, al sperantelor, asa cum toti ne dorim, al sperantelor implinite mai ales. Imi doresc, fara vreun motiv concret, sa aud de multe nunti, de nunti pe pamint…

    corina 3 ianuarie 2009 5:35 PM Răspunde
  • Da, Costi, adevarat. Ce facem cand „a fi impreuna devine „a nu fi impreuna”?

    rosanne 3 ianuarie 2009 5:37 PM Răspunde
  • ” Universul ne ajută întotdeauna să luptăm pentru visele noastre, oricât ar părea ele de nebuneÅŸti, pentru că sunt visele noastre ÅŸi doar noi ÅŸtim cu ce preÅ£ le visăm.” Coelho

    Cristina Socaciu 3 ianuarie 2009 5:41 PM Răspunde
  • Alice, au fost si momentele astea de…ratacire, de a incerca sa gandesc si sa traiesc ca ceilati, mai”rationali”, „pragmatici”…dar nu ma simt bine asa, nu sunt eu, e cineva in carnea mea, ma chinuie zilele si mai ales noptile.Imi accept ranile inimii si schilodirea sufletului, prefer asa…Sa traiesc!

    rosanne 3 ianuarie 2009 5:42 PM Răspunde
  • Alice, am 16 ani. si crede-ma ca si acum exista deznadejde.

    oana 3 ianuarie 2009 6:11 PM Răspunde
  • E pentru prima data cand intru pe site-ul Tango, pentru prima data cand citesc randurile de pe acest blog, la indemnul unei prietene foarte bune. Singurul lucru care imi trece prin cap acum este doar recunostinta pentru aceasta prietena. La inceput cand am intrat eram destul de sceptic zicand ca nu am ce cauta eu aici…Asta-i un spatiu rezervat doamnelor si eu ca baiat sau barbat(nici eu nu stiu sigur ce sunt-un mascul sigur) nu am ce gasi aici. Dar iata ca am gasit mai mult decat speram. Nu am citit prea multe articole sau texte dar cele pe care le-am citit m-au lasat fara cuvinte si mi-au reamintit ca eu defapt sunt un sensibil si ca incer sa ma ascund sub masca unui baiat indiferent.
    Sper si eu din toata inima ca acest an sa fie si pentru mine anul marilor iubiri, mai exact al marii mele iubiri pe care am pierdut-o cu 4 ani in urma si pe care o astept sa se intoarca…
    Multumesc Alice Nastase si intregii echipe Tango ca intr-o zi banala de inceput de an mi-ai redeschis inima spre speranta si multumesc prietenei mele foarte bune Andreea care sunt sigur ca va gasi si acest Reply al meu si va sti cu siguranta cine l-a lasat. La mai multe in 2009 si promit ca voi reveni de azi inainte pe site si pe blog de cate ori voi avea ocazia pentru ca se merita.
    UN TANAR.

    Seby 3 ianuarie 2009 6:38 PM Răspunde
  • Dragii mei ,dragi!Da stiu ca sunteti minunati! Am fost plecata azi toata ziua,mi-am adus puii de acasa de la bunici …si simt ca sensurile mele se aseaza in matca.
    Anna am fost ravasita de povestea ta,de iubirea ta.Vei vedea ca primavara iti va aduce in gradina nu numai ghiocei!
    Alice,ce fericita ma face pacea ta si speranta din tine! Mi-esti asa de draga …si vreau sa simti cat de mult te iubesc!
    Ce mai…va iubesc pe toti dragilor ! Asa pana face Tudor al nostru diabet!!!!

    Cora 3 ianuarie 2009 6:41 PM Răspunde
  • Tot recitind cuvintele unice ale lui Alice ma intrebam ce mare iubire pot eu regasi , avand in vedere ca sunt casatorita cu dragostea de la 16 ani…S-au intamplat multe schimbari pe parcurs, insa, altceva mi-a strafulgerat gandurile:La 12 noaptea de Anul Nou am primit un telefon de la tatal meu…dupa 30 de ani.(n-am locuit impreuna) Da, mai vorbisem pana acum, dar sa ma sune si sa-mi ureze „La multi ani!” a insemnat enorm pentru mine.Ma vindecasem de lipsa atentiei din partea lui, acceptasem, in sfarsit, ideea mamei ca este om bun dar nu prea sociabil, ca nu stie sa-si arate sentimentele.Si, tocmai cand imi indepartasem toate sperantele de a-l mai cunoaste…ma tulbura un simplu „La multi ani”!
    Bineinteles ca noptile de atunci au fost inmuiate de intrebari :De ce acum?Ce rost are?Ce gand ascuns? Si toata revolta si dezamagirea din copilarie dispar acum, lasand camp verde si lin iubirii…

    rosanne 3 ianuarie 2009 6:54 PM Răspunde
  • Rosanne, gandeste-te la iubirea de la 16 ani, nu la iubitul de la 16 ani, la cat de minunat iubeam si eram iubite atunci…
    Poate telefonul de la tatal tau e telefonul sperantei…

    Cristina Socaciu 3 ianuarie 2009 7:08 PM Răspunde
  • ” A spune cuiva „te iubesc” înseamnă de fapt „tu nu vei muri niciodată”. ” Sfantul Augustin

    Nu vreau sa va naucesc cu citate, dar mi-a placut atat de mult !

    Cristina Socaciu 3 ianuarie 2009 7:10 PM Răspunde
  • sunt cu voi aici, dar tac….astazi vreau numai sa ascult….
    era timpul sa invat si lectia asta….
    va imbratisez cu drag pe toate

    monica 3 ianuarie 2009 7:53 PM Răspunde
  • Monica, te imbratisez si eu cu drag!

    Cristina Socaciu 3 ianuarie 2009 7:56 PM Răspunde
  • Monica, sper ca e doar o tacere calma, senina. Nimic rau, nu? Ce absurd ca tacerea spune mai mult decat pot cuvintele uneori…

    rosanne 3 ianuarie 2009 9:30 PM Răspunde
  • Cristina S, iubirile raman. Eu le consider niste fiinte: se nasc, sunt vii si se pierd.Ne amprenteaza, ramanem ale lor si raman ale noastre.O unda de tristete fireasca si frumoasa vibratie a sufletului dupa…

    rosanne 3 ianuarie 2009 9:37 PM Răspunde
  • Alexandru Andries-Cea mai frumoasa zi.

    rosanne 3 ianuarie 2009 10:18 PM Răspunde
  • Iulia M , sa stii ca nu te-am uitat…

    Cristina Socaciu 3 ianuarie 2009 10:23 PM Răspunde
  • Am ascultat-o impreuna cu voi…

    Cristina Socaciu 3 ianuarie 2009 10:48 PM Răspunde
  • sint confuza. e prea mult pentru mine. ne-am ingramadit multi in casuta ta, alice. scriu acum cu speranta ca, atunci cind voi avea curaj sa ma destainui, ma veti ajuta. sint intr-un mare impas. de anul trecut m-am hotarit sa divortez. fara sa cer aprobare sotului. na, ca am avut curaj din prima. va incarc cu o prea mare povara. unii de aici sint atit de profunzi…. uneori recitesc cite un text pentru a intelege… .cam asa sint eu. pornesc de undeva dar ma pierd pe parcurs. alice, aproape nu am curaj sa-ti spun, imi place mult scriitura ta. nu am curaj, pentru ca repet ce ai auzit de…………………, poate prea multe ori. sau poate, nu. esti secretul meu. sint egoista. am cumparat cartile tale si le-am facut cadou de craciun prietenelor. nu le-am spus despre blog. imi place enorm de mult, ana. te salut, suflet. tuturor, salutari, urari de bine.

    carmen 3 ianuarie 2009 10:56 PM Răspunde
  • Ascult melodia „chiar daca…”- Florin Chilian
    Dragele mele,dragii mei,sigur,de maine ma pot lauda ca am locuit in Tara Minunilor….
    Sunt obligata sa-mi fac bagaje,sa plec pentru o saptamana la Londra,apoi,cine mai stie pe unde….
    Asa ca,plec cu tara asta minunata cu tot….va iau cu mine,oriunde,de acum….
    Nu stiu daca voi avea timp sa mai vb,dar sigur voi incerca….
    Va multumesc de mii de ori pentru ca m-ati primit,m-ati imbratisat,mi-ati mangaiat sufletul….
    Sunt sigura ca va rugati pentru mine,asa cum si eu,de 2 zile ma rog pentru fiecare dintre voi….Iertati-ma,am o problema in a retine numele,mi-e greu sa va caut asa,dar sunteti toate,toti in gandul meu,in rugaciunile meu….
    Draga Alice,va fi 2009 anul iubirii ….
    Stiu,stiu ca ti-e greu sa-l intelegi pe Cris,dragul meu,iubitul meu Cris….
    Crede-ma,nici eu nu mai caut sa-l inteleg….asa cum v-am marturisit,intrebari imi pun mie,voua….in niciun caz lui….
    Imi traiesc clipele magice alaturi de el,ma las in voia iubirii si a lui Dumnezeu,ma rog si …..fie ce-o fii……
    Ii daruiesc iubire,el imi daruieste clipe magice pe care le traiesc cu tot sufletul….
    Poate,voi reusi sa-i trimit o scrisoare de dragoste publica….poate in Tango,cine stie,poate fi-va si aceasta tema si ma inscriu de pe acum…..poate asa va pricepe…..
    Oricum,povestea mea,este probabil povestea multora dintre noi…..
    Trista sau nu, este o poveste adevarata,o poveste de viata…..
    Dar vreau sa fim optimiste…..
    Maine este ultima zi de vacanta(pt cine a avut vacanta !!!),luni incepe un an de munca,de zbateri,de frecusuri cu problemele zilnice,inerente…..
    Va doresc tuturor,un an usor din acest punct de vedere….
    La mine se prefigureaza a fi unul greu….dar asta e…..nu ma plang….mi-am ales singura drumul……
    Ce sa va aduc de la Londra ????
    Va pup.va iubesc.
    ……pe curand (pe cat de curand pot)…..Anna

    anna 3 ianuarie 2009 11:12 PM Răspunde
  • Buna seara! Azi am primit telefon. De la un prieten ce a petrecut revelionul in tarile calde.
    S-a gandit la mine si este nerabdator sa ne revedem. Poate fi acesta un semn? Las timpul sa-mi raspunda, desi nu sper mai mult. E un prieten drag ce-si cauta disperat sufletul pereche. Uneori cred ca nu priveste in directia buna.

    Cristina Bizu 3 ianuarie 2009 11:15 PM Răspunde
  • Acum,ca v-am cunoscut prin intermediul pozelor,va imbratisez si cu privirea,nu numai cu sufletul.Va iubesc pe toti…
    Cristina B,cauta semnele,fiecare poate fi important pentru tine….dar fii te rog optimista…..telefonul va suna mai devreme sau mai tarziu….de cele mai multe ori atunci cand astepti cel mai putin….Sunt alaturi de tine….Dragostea vine sau, cum spune o melodie,….nu stiu exact….Dragostea vine,e peste tot,e-n aer,o simti…..
    nu-mi vine sa ma despart de voi,imi sunteti tare dragi….
    Ps…..Alice,tu esti o „literata” explica-mi si mie cum reusesc sa fac excese cu virgula ???? de ce oare o iubesc eu atat de mult ?????

    anna 3 ianuarie 2009 11:23 PM Răspunde
  • Unde sunteti, Oameni Mari si Intelepti? Ma implinesc cu randurile voastre.Va doresc seara minunata, acolo unde e nevoie de voi, langa puii vostri, langa semineu, pe canapeaua mov..si-n gandurile mele.Va multumesc!

    rosanne 3 ianuarie 2009 11:23 PM Răspunde
  • ”Zece vieti de-as sta cu tine/ Tot ar fi putine/” Florin Chilian
    Asta-mi repeta mereu fostul iubit. Dar a uitat sa precizeze ca zece vieti inafara de asta.
    http://www.trilulilu.ro/bercutu/4e3e588736b550

    Cristina Bizu 3 ianuarie 2009 11:24 PM Răspunde
  • In urma cu vreo 3 ani eram undeva, intr-un aeroport, la coada de check-in. In fata mea statea o pereche de adulti din care doar unul ( nu mai imi amintesc care) urma sa plece. Se tineau strans in brate, se mangaiau, se priveau lung in ochi. Nu cred ca au schimbat nici un cuvant. Mi-am intarziat putin plecarea ca sa surprind momentul despartirii. Imbratisarea- ultima- dureroasa. Si m-am gandit, cu mintea mea de atunci: ce caraghiosi sunt astia, oameni in toata firea se poarta ca adolescenti de 16 ani…
    Acum iubesc si ma comport exact ca si cei doi de atunci… Oameni in toata firea ne tinem de mana, ne imbratisam. Uneori ma gandesc la cum ne judeca cei care ne vad si nu imi pasa !
    Oricum cred ca sentimentul cel mai prezent este invidia. De fapt si atunci, chiar daca nu as fi recunoscut nici sub tortura, ii invidiam pe cei doi. Pentru ca, indiferent unde ma purtau drumurile, nu aveam parte nici de o asemenea despartire si nici de o regasire pe masura ei.
    E minunat sa ai 40 de ani si sa iubesti ca la 16 … Sa iei din dragostea de atunci tot freamatul, tot dorul, toata revarsarea imensa de bucurie cand ne regasim. Sa ai fluturi in stomac, sa te alinti… Dar e frumos sa transpui toate aceste emotii pe o baza de femeie matura. Care stie sa asculte, nu se teme sa mangaie, careia nu ii e teama sa spuna ce simte.
    In 2009 vreau sa imi regasesc iubirea din 2008. Asa cum in 2008 am regasit-o pe cea din 2007. Nu trebuie sa caut mult in urma, doar intorc capul si privesc peste umarul anului care a trecut. As vrea multe pentru anul abia inceput. Dar in ce priveste dragostea vreau doar sa iubesc frumos. Cum bine a spus nepotelul Annei.
    Dragele mele necunoscute… cu care cred ca am multe in comun… Draga mea Alice, pot sa spun fara nici un fel de jena ca imi esti draga si ca te regaseam cu bucurie in fiecare editorial si cu atat mai mult in gandurile de aici. Va doresc sa iubiti frumos in 2009. Oricum ar fi: iubiri regasite, iubiri noi, iubiri trecute peste pragul anului…Pentru ca atunci cand iubim suntem frumoase si se vede asta din fiecare privire, din fiecare gest.
    Suna naiv? Cam da- dar iubesc ca o adolescenta. De 16 ani.

    Simona Ioana 3 ianuarie 2009 11:49 PM Răspunde
  • Sunt emotionata si mi-e drag de voi. Ma bucura intoarcerea Corei dragi si a scumpei Monica, ma tulbura venirea Annei intr-un moment in care povestea ei ne-a deschis tuturor porti ale intelesurilor proprii. Anna, adu-ne de la Londra vesti bune despre sufletul tau- si despre sufletele noastre. E incredibil cat de mult ne daruim unii altora.
    Cristina Socaciu, e splendid citatul tau din Sfantul Augustin. „Tu nu vei muri niciodata”… O sa fie bine si pentru tine, Cristina draga, e randul meu sa ma rog pentru tine, asa cum ai facut-o si tu. Simona Ioana, acum ceva vreme ti-as fi spus cat te invidiez si eu pentru iubirea ta de adolescenta! Intre timp am priceput ca asa stiu sa iubesc si eu si asa voi iubi de-acum inainte. Daca am sa uit, cateodata, am sa te rog sa-mi amintesti! sau pe tine am sa te rog, Diana, pentru ca si eu cred in suflete pereche si iubiri fara varste!
    Cristina Bizu- ce frumoasa esti tu cu lalelele si cu sperantele tale! Sa fie intr-un ceas bun telefonul. Copila Blonda, tu esti putin cinica, si-mi pare rau, dar nu pot sa nu-ti dau dreptate, pe ici, pe colo, prin multe locuri… Dar iti doresc sa te oblige viata sa uiti de cinism, sa te pomenesti cu o iubire mai presus de indoiala si judecata- asa cum ne dorim cu totii. Oana, draga mea, imi pare rau, as fi vrut sa nu poti scrie asemenea cuvinte. Si as vrea sa uiti de deznadejde, sa-ti traiesti varsta splendida clocotind de sperante! Rosanne, ma bucur pentru iubirea ta si ma bucur de frumusetea gandurilor tale. Seby, sa-i multumim Andreei ca esti aici si sa te rugam sa mai stai. Nu esti singurul barbat, e aici si Costi, ireal in splendoarea sufletului sau, absolut ireal- cum spunea Catalina, cea mai inteleapta si cea mai curata dintre noi… Catalina si Nina, rugaciunile voastre ne vor ajuta pe toti, cand mi-e greu, ma las in grija voastra, dragele mele. Va port enorma recunostinta!

    Alice Nastase 4 ianuarie 2009 12:51 AM Răspunde
  • Si eu te voi purta in sufletul meu, draga mea draga Alice, te voi purta pe vecie.

    Catalina 4 ianuarie 2009 12:58 AM Răspunde
  • da, cum zice alice, nici eu nu inteleg comportamentul lui cris al annei noastre. anna s-a intors la el cu acel suflet al marilor iubiri de la 16 ani, cu acea puritate a dragostei. iar el- e prea plin de ezitari. nu stiu, nu-mi pot imagina.

    prima mea dragoste….nu a fost la 16 ani- pe atunci eram prea ocupata sa strang coronite la scoala, sa citesc facand nopti albe; da- eram un „soarece de biblioteca”, dar unul rebel ce asculta in acelasi timp rock si se imbraca cum nu-i placea mamei, cum nu-i statea bine unei „domnisoare in devenire”- cu cizme, blugi, tricouri largi. aveam ceva feminin in mine, dar nu cultivam acel ceva. venea natural la suprafata, dar nu de la prima „ochire”. si multi dintre baieti nu – si luau timpul necesar de a- l descoperi.
    dar inainte de a implini 18 ani l-am cunoscut. am intalnit prima mea dragoste. alice, eu l-am recunoscut de prima data, dor uitandu ma in ochii lui. si din acea seara, spre disperarea mamei am fost 3 ani nedespartiti. hiii— imi amintesc ca in noapte dinaintea celei de a 18 – a aniversari m-a sculat din somn- de fapt a sculat toata strada cantandu-mi la contrabas. Da dragele mele, in mijlocul noptii, artistul meu (era inca elev la liceul de muzica) statea cu contrabasul pe strada si – mi canta. doamne ce rosie am fost in obraji. si suparata:) (ce ciudate suntem si noi femeile; visam la asa ceva si cand se intampla ca alesii nostri sa dea semne de romantism ne enervam ca a sculat vecinii)….
    mda- asta a fost prima mea dragoste; prima care niciodata nu va muri pentru ca mi-a spus- si i-am spus te iubesc.

    raluca 4 ianuarie 2009 1:15 AM Răspunde
  • Si eu multumesc pentru minunea de a te fi cunoscut,te iubesc ,draga mea.

    nina dumitru 4 ianuarie 2009 1:19 AM Răspunde
  • Alice, ne vom ruga impreuna… Si va fi bine! Esti tare buna cu noi, cei care locuim aici, in casuta ta!

    Cristina Socaciu 4 ianuarie 2009 1:26 AM Răspunde
  • „Am 16 ani si-mi astept iubirea dintai „…Alice, mai vrei sa cunoasti inaltimea si caderea primei iubiri ? Sufletul tau sa mai ia din experienta directa dulceata nemasurata si amaraciunea sfasietoare a ceea ce este, de fapt, viata ?

    Poate nicicand iubirea nu se consuma mai la “timpul prezent” si mai aproape de adevarul vietii – in care insasi eternitatea incape – decat la 16 ani. Sufletul traieste prezentul ca pe ultima clipa si, in acelasi timp, il traieste pe “niciodata ca acum”. Gandurile indragostitului adolescent, absorbite complet de iubirea sa, nu mai pot cuprinde alt element esential al existentei si nu mai pot concepe altceva, afara de dansul maiestuos al iubirii.

    Noi, adultii, trebuie sa ne intorcem acolo, la prima lor iubire… Nu cu nostalgie, ci cu puritatea si cu indrazneala sufletului adolescentin. Pentru el iubirea este si atat… Un fulg continuu in fierbinteala si zbuciumul vietii. Acest fulg tacut, din care ne extragem puterea de a gasi fericirea, de a o cauta, de a gusta mierea vietii si fascinatia ei. Doar sufletul de adolescent iarta fara sa spuna “iarta-ma” si doar el se trezeste inger in launtrul celui mai atroce spectacol al disperarii. Si pentru aceasta nu-i nevoie de mai mult decat de vocea fiintei iubite, de taraitul telefonului sau de mana mangaietoare a persoanei iubite.

    Sa ne intoarcem toti, cu plecaciune, la sufletul adolescentului din noi si sa sorbim din el adevarata stiinta de a iubi. Ca-i pacat ca noi, cei mai mari, pierdem adolescentii din noi pe cararile absurde si fantasmagorice ale existentei…

    Costi 4 ianuarie 2009 1:28 AM Răspunde
    • Raluca, ce poveste splendida, si ce frumos scrii! Iar tu, Costi, aduci atata emotie, atata profunzime aici. De unde va iviti sa ma-nconjurati cu atata frumusete?? Nina, Catalina, Cristina, va datorez sufletul meu de azi si rugaciunile mele de maine. Va sarut pe toti, cum imi spune mie cineva fara de care nu pot sa traiesc, „de noapte buna si de te iubesc”.

      Alice Nastase 4 ianuarie 2009 2:20 AM Răspunde
  • draga alice, iti multumesc pentru vorbele frumoase. daca vrei, ai sa poti citi ce mai scriu si intr-o revista. una din romania. am articole frumoase frumoae:) dar din pacate nu despre dragoste. am sa-ti trimit pe mail numele revistei si un articol. sper insa sa nu ti ocup prea mult timpul. acolo scriu cu „noul meu nume” de fata casatorita. vreau sa scriu pe mail personal pentru ca sunt mai sfioasa si nu-mi place publicitatea. iar aici, in cuibusorul nostru vreau sa ma stiti doar ca „raluca”, prietena voastra.
    va imbratisez, noapte buna, pe maine.

    raluca 4 ianuarie 2009 2:26 AM Răspunde
  • Corina, tare as vrea sa ti se implineasca profetia! Sa auzim de multe nunti si de multi de „si-au trait fericiti pana la adanci batranete!” Te rog, concentreaza-te, ca sa fie asa!!!
    Raluca, te astept, curioasa si mandra ca flerul meu nu da gres! Aici s-au adunat oameni talentati, condeie inmuiate in lumina!

    Alice Nastase 4 ianuarie 2009 2:35 AM Răspunde
  • Alice ma bucur pentru tine ca la inceput de an esti mai bine….sper sa fie de-adevaratelea, si nu doar o imbarbatare de sine, sau un crampei de literatura…ma bucur ca toate sperati si sperati…..eu nu mai am putere sa sper; nici sa ma rog; am facut-o de prea multe ori si tot nu s-a intamplat nimic ; am trecut de la esec la esec, chipurile asta-mi ajuta la perfectionare….si ce sa fac cu perfectionarea aceasta a eului ? la ce-mi ajuta ? m-am perfectionat destul, sunt puternica, sunt profunda, si ? nu-mi gasesc barbatul potrivit , iar pe unii ii sperii de-a dreptul….ei vor femei caldute, blajine, care sa-i idolatrizeze, nu femei care sa fie inteligente, libere, sa le puna probleme acasa…..si am nevoie disperata de un barbat cu care sa-mi impart viata, pentru ca pur si simplu nu ma pot bucura de nimic, daca nu impart cu barbatul visat….
    In concluzie, eu mi-am propus la inceput de an sa stau pe margine si sa privesc muta cum trece viata mea (ce-a mai ramas din ea ), asa, ca la o caravana cu artisti….sa ma uit cu-n ochi rece, fara emotii, ca si cum n-ar fi vorba despre mine……

    rhodelsya 4 ianuarie 2009 12:33 PM Răspunde
  • Vad ca iar ati” petrecut” pana la ziua,nebunaticilor!Si normal ca acum n-am cu cine vorbi.
    Dar nu-i nimic,vorba inginerului meu drag,eu vorbesc si singura!
    Nici nu stiti ce provocare e pentru mine subiectul asta!Al marilor iubiri,,AL PRIMELOR IUBIRI,AL MARILOR SPERANTE!
    Pentru mine,mai putin norocoasa decat voi,prima iubire a fost durere si dezamagire si tradare.Si mi-a fost cumplit de greu sa accept ca viata reala nu e ca-n romanele pe care le citeam.Prima mea dragoste ,care da,a inceput la 16 ani si a durat vreo sase ani,mi-a lasat sufletul pustiit si inima franta.Dar,am mers mai departe ,cu greu,si acum inteleg ca ma doare cumplit ca eu nu pot sa-mi amintesc ca voi cu drag si nostalgie acea perioada.pentru ca iubirea mea de atunci s-a sfarsit ..”.din pricina numai a uniu soare privit ca un rau al luminii”-N.Stanescu.Am scris despre povestea asta a mea o alta poveste”Casanova si Isolda”,care mi-a fost publicata in vara in Lumea Femeilor.O sa aveti rabdare sa o cititi?
    O sa o atasez oricum aici.V-am spus…pentru mine a fost o provocare mult prea mare.Iertati-ma! cred ca o sa intelegeti.

    CASANOVA SI ISOLDA (poveste de neiubire)

    Am crezut ca-s print,dar nu-s decat
    Vas cu panza rupta-n vant.
    Am crezut ca-s grau,dar vad
    Cum ma mistuie-un prapad.
    Am crezut ca-s viu,dar nu-s
    Decat zborul spre apus.
    Am crezut in oameni ,dar
    Oamenii se-nalta rar.
    Mihu Dragomir

    Am intalnit iubirea prea devreme, pe cand eram inca un copil nestiutor (desi aveam vreo17 ani),candid cu suflet neintinat si toate dorurile asteptand….Citeam in disperare pe atunci si credeam ca dragostea se mananca cu lingurita de argint si ca fericirea se soarbe din pocal de
    aur.Credeam in dragostea aceea siropoasa din romanele pe care le inghiteam pe nemestecate….,unde cavaleri neinfricati luptau si mureau pentru iubire.,iar Juliete si Isolde blonde inghiteau otravuri
    neputand trai fara ei.
    Credeam pe-atunci ca daca ai un suflet minunat si cat de cat ceva in tartacuta viata iti va deschide larg poarta ,iar fericirea va tese gogoasa de matase in jurul tau,adapostindu –te de rau.Credeam, speram,stiam ca intr-o zi voi scoate la lumina aripi diafane de fluturas si ma voi inalta spre soare….Gandeam eu atunci ,cu mintea otravita de atatea povesti despre onoare,adevar,cinste si puritate cum ca viata nu-i decat un lung sir de fericiri,insirate pe ata ,ca margelele,si ca nu trebuie
    decat sa ai grija cu ce le asortezi.Imi spuneam mereu ca trebuie sa vezi in ceilalti sufletul,caracterul si ca invelisul asta din oase si carne nu-i decat vehicul care sa ne poarte ici ,colo,unde vrem.Dar
    vai de tartacuta mea si vai de bietul meu suflet cand realitatea cruda m-a izbit mai ceva ca Expresul intr-o gara…. Si-apoi am inceput sa inteleg ca ,vai, n-am sa pot fi niciodata fluture printre atatea molii si omizi !
    A fost cumplit sa simt ca cel pe care il iubeam(desi ,intre noi fie vorba,acum ma intreb cum am putut iubi un astfel de om)ma dadea la o parte din viata lui pentru ca nu aveam(vai)
    pedigree ,iar prin vene imi curgea cu nerusinare sange de tarani si muncitori cinstiti si la casa lor. El era frumos inalt ca bradul…(completarea vine de la sine),materialist pina in ata inimii,cu lipsa crasa de cultura desi de altfel fiu de profesor…. . Eu il iubeam, asa cum iubesti intaia oara in viata ,iubind de fapt, iubirea pentru el si cred ,imaginea lui creata in mintea mea, asa cum l-as fi vrut.Si l-am iubit asa vreo sase ani ,am crescut impreuna oarecum ,intr-un soi de relatie care ba era ,ba nu era ceea ce ar fi trebuit sa fie.Pana intr-o zi cand obosita si istovita de atata joaca de-a iubirea m-am gandit
    ca trebuie sa-i dau drumul.Stiam ca daca e al meu are sa se intoarca inapoi la mine….dar dus a fost”.Si apoi ne-am despartit cum pe jos si neagra se desparte umbra de frunza din pricina numai unui soare
    gandit ca un rau al luminii”-Nichita Stanescu.
    Ce a mai urmat? Un an si ceva in care eu am suferit cumplit .O vreme in care n-am facut decat sa-mi adun zdreanta cu zdreanta sufletul tavalit prin noroaie si calcat in picioare;sa-l adun si sa-l carpesc bucata cu bucata,ata cu ata.Sa plang indurerata ca viata mi-a zdrelit genunchii si mi-a impietrit zborul cand numai ce-l invatasem ….Sa va mai spun ca nu mai credeam nici macar in mine si ca tot universul meu nemarginit a facut implozie lasandu-ma fara nici un punct de sprijin, fara firul acela de argint ce ma tinea in echilibru.

    Cum aveam sa mai traiesc eu intr-o lume care nu era asa cum eu credeam,o lume in care nu conta ca ESTI ci trebuia sa AI ?Am umplut file dupa file scrijelindu-mi durerea de-a ma fi nascut in asa vremuri,neputand sa cred ca am sa pot merge mai departe …Unde era gogoasa mea de matase,unde eram eu fluturasul de altadata?
    Am inceput atunci sa cladesc in jurul meu fortarete intangibile si-am ramas acolo ferecata in turnul meu in care, ca-n Mesterul Manole eu ma zidisem de vie….. Zadarnic incerca
    oricine sa patrunda la mine,zadarnice chemari ispititoare incercau sa ma amageasca …Apoi intr-un tarziu am aflat ca el ,cel preaiubit era cu cineva.Da isi gasise pe cineva exact pe gustul lui:locuia in
    alta tara unde curgea lapte si miere ,avea multi bani ,si chiar multi ani(era cu vreo zece ani mai mare decat el) .Si-a luat zborul spre meleaguri teutone chemat de marea dragoste ce-o intalnise,ametit de
    conturile rotunjoare de prin banci ale Brunhildei nascuta totusi in Otenia noastra.Si-a abandonat facultatea -la ce-i mai folosea o diploma de inginer?Abia atunci am inteles cat de oarba si de proasta
    puteam fi…si atunci eliberarea a venit cumva de la sine.Iubisem o naluca si aceasta disparuse,luind cu ea toata durerea si tot chinul meu.M-am impacat cu mine si cu lumea in care aveam sa traiesc,chiar
    daca nu era asa cum eu doream.Intre timp imi terminasem facultatea,eram economist cu diploma ,dar repetenta la iubire.El nu avea nici o diploma ,dar avea inelarul stang ocupat si o masina scumpa
    in garajul casei lui din tara aceea minunata……
    Ce bine ca viata totusi ne despartise ! Si cum altfel ar fi putut fi, cand noi doi nu fusesem niciodata in aceeasi poveste…Eu ,Isolda blonda cautandu-l pe Tristan (si ,culmea,chiar l-am gasit pana la urma!),el Casanova necautand nimic,ci doar culegand placeri si adunand…. averi ,(ca sa rimeze).Cum ne-am fi putut alatura viata langa viata ,doi oameni ce nu aveam nimic in comun ?! Si
    tot ce ne-a legat n-a fost decat o ratacire a doua personaje din povesti diferite ,care nestiind credeau in povestea lor.Dar…aceasta de fapt nu exista.Ati auzit cumva despre povestea „Casanova si Isolda”? Eu pe asta n-am citit-o niciodata!

    Cora 4 ianuarie 2009 12:38 PM Răspunde
  • Alice, iti daruies din tot sufletul o melodie la care eu tin de mor….e trista, ca viata care trece fara iubirea disperata de care ai nevoie….dar poate fi interpretata si altfel, ca o imensa bucurie in suflet…
    http://www.youtube.com/watch?v=X4V9awsmKpQ
    siguro sa-ti placa….

    rhodelsya 4 ianuarie 2009 12:59 PM Răspunde
  • Citesc povestile voastre.Este ca si cand v-as fi intalnit pe toti, pe fiecare in parte.Si nu ma refer la vreo intalnire fizica, desi s-a intamplat si aceasta.Cand intalnesti un om este ca si cum ai intalni o carte. Ca si cum ai intalni o… poveste. Unul este roman de aventuri. Altul este… tragic. Altul comic. Altul este poveste stiintifico-fantastica. Altul parca-i o carte de religie. Unul seamana cu un studiu stiintific amplu. Altul parca-i romanul unei indelungi copilarii. Si fiecare dintre ei contine toate acestea, in diferite proportii.Unde domina aventura, se diminueaza stiinta. Unde domina copilaria, se subtiaza drama. Unde domina religia, dispare aventura si tot asa.

    Povestile vietilor noastre sunt ingaduite, compuse si jucate de noi insine. Daca am intelege mereu aceasta, am deveni scriitorii constienti ai propriei povesti. Si am simti cum viata noastra se deruleaza fantastic pe un fel de foita subtire de energie, in launtrul careia miliarde de fiinte inteligente asteapta sa rostim urmatorul cuvant al povestii.

    Pe aceasta foita infinita, vie si iubitoare noi dictam ce vrem si cand nu vrem. Noi vorbim cand plangem si cand radem. Noi scriem povestea si cand gandim, si cand simtim, si cand suntem fericiti, si cand dormim…

    De aceea „povestea vietii” este cea mai minunata carte pe care o scrie si gunoierul, si savantul, si copilul, si batranul. Pentru a ne scrie povestile de viata nu avem nevoie sa stim a scrie. Suntem „scriitori” prin vointa divina, asa incat scriitorii nu fac decat sa ne imite.

    Cand devenim constienti de faptul ca noi suntem autorii povestii vietii noastre, am putea fi socati, or am putea zambi..si, orice am face, scriem inca ceva… pe hartia infinita a vietii, sau pe o pagina a ei,blogul lui Alice…

    Costi 4 ianuarie 2009 1:03 PM Răspunde
  • Frumos si adevarat, Cora. Cateodata suntem din povesti diferite, important e sa avem norocul unui happy-end personal.E greu, insa, sa decidem cand si cum iesim din firul narativ care se dovedeste a fi prea sinuos si prea impovarator pentru noi.
    Nu citisem piesa asta cu Casanova si Isolda inainte, dar am trait-o la scena deschisa, primind ranjete in loc de aplauze si franturi de sperante reci in loc de flori.Nu stiu daca era mai bine s-o fi citit inainte(poate ca cineva imi facuse vreun rezumat vreodata, dar nu intelesem)insa, acum, dezbracata de costumul Isoldei, pot fi EU, gata de „trairea” altor povesti pe care nu le-am citit inainte…

    rosanne 4 ianuarie 2009 1:07 PM Răspunde
  • Rhodelsya, am dat si eu click pe melodia pt. Alice, e melodia sufletului meu, melodie ce mi-a fost trimisa intr-una din cele mai triste zi din viata mea…mi-a trimis-o o fosta si eterna iubire si mi-a spus s-o ascult ca ma va linisti…ma rascoleste de fiecare data cand o ascult, o ascult des, o am si la birou, o am si in masina…dar o am mereu in suflet…

    Cristina Socaciu 4 ianuarie 2009 1:40 PM Răspunde
  • „http://www.youtube.com/watch?v=QVyxMv-fUvY&feature=related”
    Am nevoie de tine sa pot sa visez…

    Cristina Socaciu 4 ianuarie 2009 2:22 PM Răspunde
  • Raluca…. “soarece de biblioteca, dar unul rebel ce asculta in acelasi timp rock si se imbraca cum nu-i placea mamei, cum nu-i statea bine unei “domnisoare in devenire”- cu cizme, blugi, tricouri largi. aveam ceva feminin in mine, dar nu cultivam acel ceva. venea natural la suprafata, dar nu de la prima “ochire”. si multi dintre baieti nu – si luau timpul necesar de a- l descoperi”….
    Doamne, o descriere exacta (si) a adolescentei Ana… exact asa! Mersi pentru emotia aceasta, domnita Ralu 🙂

    ana 4 ianuarie 2009 3:25 PM Răspunde
  • carmen,
    ma tulbura povestea ta…la prima citire , necunoscand amanune , nestiind nici ce va leaga, nici ce va desparte….iti spun insa, sa incerci cu toata forta sa te aduni si sa-ti gasesti puterea de a discuta deschis….
    eu am invatat in umila-mi viata, ca atat intr-o casatorie, cat si intr-o despartire (divort) este nevoie de doi….asa este cinstit, onest…..
    numai in doi poti lua acesta decizie….altfel va fi icorect….si spunea cineva mai devreme ceva de „roata”….
    N-am experimentat pe propria-mi piele „roata”, dar crede-ma ca am vazut-o cum s-a rostogolit de-a dreptul, peste sufletul cuiva drag…a fost , si inca este….devastator….
    nu e un sfat …poate numai un indemn…..

    Cora,
    mi-a placut teribil Isolda ta,
    ai fi putut sa-i dai papucii mai devreme lui Casanova asta …tu esti desteapta,Cora….(uite cine vorbeste)
    de parca n-as stii ca iubirea nu tine cont de reguli, formule, altgoritmi, statut social, saltele de bani sau numai saci….etc…
    iubirea vine se cuibareste in tine , e gata nascuta,creste …iar de murit eu nu cred ca moare vreodata….ramane numai ferecata intr-un seif ale carui chei le-am ratacit cu buna stiinta ….
    daca printr-un efort de aducere-aminte le gasesti si ai si forta, si intelepciunea de a privi dincolo…uneori cu tristete , alteori cu regret, de cele mai multe ori cu o bucurie resemnata, caci orce iubire nu poate fi decat o innobilare a sufletului greu incercat de cautari existentiale….
    apropo Cora, ne vedem astazi pe canapeaua mov ?!daca esti prinsa in ale tale, nu-i bai …de maine tot pe afara sunt asa ca, oricand iti gasesti vreme, da un semn…

    monica 4 ianuarie 2009 3:27 PM Răspunde
  • ANAAAAAAAAAAAA !!!!!
    scriam in acelasi timp…..mi-e dor de tine….te-am visat noaptea trecuta…..
    aseara am fost la tine in casuta….imi era tare dor de tine…insa inainte de a-ti posta catega ganduri…am inceput sa citesc….din 14 dec…si am citit …am tot citit…pana m-a luat romeo la ….stii tu ….l-am gasit si pe Tom al tau acolo….cat de frumosi sunteti….
    o sa-ti scriu draga mea Ana….stii ca am incredere ca numai tu ma poti vindeca….

    monica 4 ianuarie 2009 3:32 PM Răspunde
  • Alice, uneori si sa-ti doresti ti-e frica. Mai ales cand pariurile se fac pe bataia cordului tau. Dar, ce sa zic… fie-ti tastele aurite! 🙂

    Copila blonda 4 ianuarie 2009 3:40 PM Răspunde
  • Anna,
    mai vreau randuri,ritm si rima de-a lui George Tarnea…..a scris superb…

    monica 4 ianuarie 2009 4:04 PM Răspunde
  • te pup, Moni… mersi.

    ana 4 ianuarie 2009 4:06 PM Răspunde
  • Raluca,
    mi-a placut povestea marii tale iubiri….si mi-a placut finalul:
    „prima care niciodata nu va muri pentru ca mi-a spus si i-am spus te iubesc.”(raluca)

    Eu n-am avut sansa de a-mi intalni iubirea decat tarziu, pe cand aveam 20 ani, si eram anul intai la facultate…eu am fost un copil fara copilarie, si o adolescenta fara trairi…si astazi am flash-back-uri ale unor episoade dure …care m-au maturizat inainte de vreme…
    Eu am pierdut niste etape …nu stiu cum e, nu stiu ce insemana sa iubesti la 16 -18 ani…n-am sa stiu niciodata….
    Stii raluca, si eu eram colectionara de coronite, atat ale mele cat si ale surorii mele, de care eram responsabila mai ceva ca mama…
    Sistera mea (asa o alint si azi), spunea tot timpul la scoala cand lua o nota mica si o intrebau profesorii de ce plange….”o sa ma bata Monica pentru nota asta”…e o poveste lunga, si…trista….(Ana , m-am regasit si eu in randurile tale, cand ai vorbit atat de frumos despre mama ta (in casuta ta)…o sa-ti povestesc odata si despre a mea….care ramane speciala pentru ca e……….. mama…….
    Vorbeam despre marea iubire a anilor dintai, iubirea adolescentina, iubirea pura , perfecta, casta,inocenta…..a fost, este si va ramane speciala probabil pentru fiecare dintre noi…intaiul te iubesc rostit de cel pe care-l doream primul si ultimul, inceptul si sfarsitul nostru…cel fara de care nu reuseam sa construim lumini si sa risipim umbre….
    iubirea mea aceea de la 2o ani a durat putin numai un an ….dupa care a trebuit sa renunte la facultate sa se intoarca acasa…
    mi-a scris o scrisoare pe care o pastrez si astazi (e ingalbenita de trecerea anilor, e mototolita de cat am strans-o la piept, e uda de cate lacrimi am varsat pe ea…) imi vorbea in acea scrisoare de o boala….o boala ce-l va tine departe….imi vorbea parca de moarte, dar nu avea curajul sa-i rosteasca numele)….
    toate astea s-au intamplat repede, mult prea repede intr-o saptamana mi-a scris, mi-a vorbit printre lacrimi si suspine, printre bagaje facute in graba…printre soapte….printre regrete…n-am inteles multe nici atunci, nici acum…citesc acea scrisoare si incerc sa-mi imaginez….
    L-am condus la tren, am ingenunchiat pe peronul garii urland si implorandu-l sa nu plece, promitandu-i sa-l vindec de toate bolile pamantului….jurandu-i sa-l fac fericit daruindu-i toata fiinta mea pura,tot sufletul meu neintinat, toate trairile mele neincepute……
    A urcat in trenul acela si nu s-a mai intors niciodata…. mi-a raspuns cu greu la telefon inca de vreo doua ori, dupa care….nu l-am mai gasit…..
    am avut de cateva ori pornirea de a pleca in cautarea lui…insa ceva, cumva m-a oprit de fiecare data…mi-au ramas randurile lui asternute atent peste iubirea noastra….este certirudinea unei mari iubiri…unui „a fost odata…..”

    monica 4 ianuarie 2009 4:53 PM Răspunde
  • Pe toÅ£i la fel, nu poÅ£i să-i mulÅ£umeÅŸti,
    Rămâne doar să rabzi şi să-l iubeşti
    Numai pe unul singur întru toţi,
    Aşa cum încă nici nu şti că poţi,
    Aşa cum încă nici nu poţi să şti,
    Împodobindu-ţi nopţile pustii
    Cu numai dorul tău de carnea sa,
    Fără prea mult, pe-atunci, a-ţi mai păsa
    Dacă de-atâtea gânduri, pâna-n zori,
    Se va-ntâmpla, iubindu-l, să şi mori.
    George Tarnea

    anna 4 ianuarie 2009 4:56 PM Răspunde
  • E prea puÅ£in ce pot mărturisi,
    Dacă-ai fugi şi nu te-aş mai găsi,
    Dar, ca să afli totul, nu e greu;
    Ascultă-mă cu sufletul, mereu,
    Lăsându-mă să cred că nu mai vrei
    Să te desprinzi cumva din ochii mei
    Şi-ai să înţelegi cât frig s-ar întâmpla
    Dac-ai fugi ÅŸi nu te-aÅŸ mai afla…
    George Tarnea

    anna 4 ianuarie 2009 4:57 PM Răspunde
  • draga monica,

    iubirea ta pierduta pe un peron mi-a produs atata tristete…atata amar de tristete. si mi-a amintit de alte iubiri traite nu la fel de fericita ca prima de care v-am povestit.
    da- „certitudinea unei mari iubiri” dar una cu suspine. imi pare rau

    ana, imi place cum imi spui „domnita ralu”. asa imi spunea si bunica mea…
    va imbratisez

    raluca 4 ianuarie 2009 5:16 PM Răspunde
  • Dragele mele,
    Mi-am aruncat privirea si sufletul spre voi,dar am fost prea ocupata cu bagajele,cu drumul,cu pregatirea.Am apucat sa scriu ceva,a sunat telefonul,am cautat ceva pe net si am reusit sa sterg ce am scris,o iau de la cap,dar mor de ciuda….fac greseli cand ma grabesc….
    Vorbeam ieri despre semne,invitam o prietena de aici sa le caute,sa le inteleaga menirea ,venirea,pentru ca Dzeu ni le trimite,dar numai de noi depinde sa le gasim….
    Dragelor,a venit Cris….
    Vb mai tarziu un pic

    anna 4 ianuarie 2009 5:29 PM Răspunde
  • Da, scriitorii si personajele propriilor noastre „capodopere”, scopul fiind ,insa, diferit.Unii pentru a dobandi admiratia lui Alice, nevoia prieteniilor fara fond, dorinta de a se remarca prin stiluri neconventionale, etc.Putini ,se pare ,cei care prin scris isi „ard” tulburarile interioare, primind astfel, fara sa constientizeze, fara sa astepte…admiratie, prietenie si iubire.
    Iata cum isi explica un copil de 14 ani neinteleasa pornire de lega litere si de a pune virgule…
    „Scriu pe CD, in nisip, pe geamul aburit, pe perete, pe tabla, pe coala de caiet cu spirala, numele, clasa, data, titlul, umplu spatiul alb, nimicul, cu raspunsuri, rezumate, teme, eseuri, proiecte defecte; scriu idei, ganduri sau vise, reguli nescrise, pentru mine, pentru profi, pentru Mosi sau pentru Dana, la vedere sau retras, pentru ca trebuie sau pentru ca vreau si e de-abia 11 seara, scriu cu drag, cu efort, cu plictiseala, stimate, draga, Domnule, Doamna, ca sa nu se piarda, ca sa nu uit lista de cumparaturi, ca s-arat c-am citit si ca stiu despre Zoe, despre Carpati si corabia lui Noe, scriu cu mana, cu litere mari de tipar, cu cifre, strans sau labartat, cu cap si coada si, uneori, fara cap, de ziua ta, de Sfantul Valentin, de Anul Nou, in loc de cadou…”

    Important e sa lasam cuvintele sa respire in noi , nesufocandu-le cu dorinta de a le „vinde ” pe cativa banuti de argint(indiferent de cum se materializeaza acestia)
    Iertati-ma daca am gresit cu ceva.
    Alice, te admir…

    rosanne 4 ianuarie 2009 8:52 PM Răspunde
  • nu am avut prima mare iubire, prima iubire a fost din nevoia de a incerca… o iubire. a scirtiit ceva de la inceput. n-am trait voluptatea unei iubiri totale. o astept. m-am casatorit gindindu-ma ca mie nu-mi e data iubirea si-mi doream copii si vroiam sa plec de acasa. am fost extrem de fericita cind pruncul meu era dependent total de mine. atunci, dupa ce am nascut am cunoscut fericirea. astept iubirea…

    carmen 4 ianuarie 2009 9:35 PM Răspunde
  • In aceasta dupa-masa, am bantuit pe strazi, pe strazile altui oras, orasul lui… si nu stiu sigur de ce m-am dus, stiu doar ca am ajuns acolo, ca m-am chircit de durere, ca am tinut strans volanul cu palmele transpirate, ca am ascultat muzica noastra, ca am plans, si am plans mult… Si parca as fi vrut sa-l mai vad odata, desi stiam ca in fiecare duminica merge la masa la parintii lui care locuiesc in alt orasel… Si chiar daca a trecut pe langa mine nu l-as fi putut vedea din cauza lacrimilor… Si cu sufletul praf am parasit orasul jurand ca nu ma voi mai intoarce niciodata… Si sa nu ma certati… Promit ca nu mai fac!

    Cristina Socaciu 4 ianuarie 2009 9:36 PM Răspunde
  • Cristina S, pentru tine Duffy-Stepping stone

    rosanne 4 ianuarie 2009 9:49 PM Răspunde
  • „Pentru ca sentimentele din mine ard puternic…
    Dar nu o sa fiu niciodata piatra pe care sa calci
    Ia tot sau lasa-ma in pace…”

    O ascult de Duffy mereu… Multumesc, Rosanne!

    Cristina Socaciu 4 ianuarie 2009 9:58 PM Răspunde
  • cristina ,
    daca promiti bine, fie…nu te cert….
    ti-am mai scris draga mea….stii ce ai de facut….nu privi in urma….oricat de greu ti-ar fi…
    te imbratisez cu drag

    Carmen,
    nu o astepta…caut-o. !!!…
    s-ar putea sa rataceasca pe undeva…s-ar putea sa intarzie prea mult…si pe cand te va fi gasit…sa nu mai insemne mare lucru…sau poate nimic….

    rosanne,
    nu stiu daca cineva de aici este in cautarea unor prietenii fara fond, daca cineva cauta sa se remarce in vreun fel sau altul….cat de aprecierea lui alice…ce pot sa spun….cred ca dorim cu totii sa stim ca meritam dragostea ei….
    nu ma regasesc in remarcile tale usor cinice…
    eu cred ca toti de aici avem sufletul curat, deschis…si nu cautam nimic altceva decat ce n-am reusit sa gasim „afara”…sensibilitate, dragoste, caldura sufleteasca, prietenie adevarata….e un taram pe care nu vreau sa-l populam cu invidii, rautati,subtilitati meschine…daca povestea mea cu „protagonisti” cu tot ti s-a parut ca asta cauta…imi pare rau ca v-am facut partasi la ea….pentru mine este o alta palma ce am primit-o de la viata…
    pe viitor am sa fiu mai atenta ….cu toate ca aici nu vroiam sa-mi incorsetez trairile, sa-mi filtrez gandurile, sa-mi maschez sufletul….n-am petru ce draga rosanne….

    monica 4 ianuarie 2009 10:10 PM Răspunde
  • Monica, stiu ca nu trebuie sa privesc in urma, stiu…
    Poate inca mi-e sufletul acolo, eu il chem inapoi la mine…

    Cristina Socaciu 4 ianuarie 2009 10:25 PM Răspunde
  • Monica, nu sunt cinica.Mi-e greu sa fiu asa, chiar si cand viata mi-o cere.Iarta-ma, nu am scris decat ceea ce-am simtit, de altfel asa mi-am si incheiat destainuirea.Nu m-am referit la cineva anume, sunt parerile mele despre oameni si „personaje”.Si eu vad in locul acesta un taram in care sa-mi pot exprima cele mai nebanuite trairi, fara ca cineva sa ma jigneasca cu indiferenta si ironie, insa, nu cred ca toti de aici sunt asa.De fapt, de ei nu poti scapa, sunt in viata reala, sunt aici, pretutindeni.Nu putem gasi globul de sticla, dar putem simti cum uleiul se separa de apa chioara, si atunci….Iarta-ma, erau doar niste ganduri ce mi-au invadat degetele citindu-l pe Costi…despre noi scriitorii, noi personajele..Ganduri bune sau rele, pedepsti-ma cum credeti…

    rosanne 4 ianuarie 2009 10:49 PM Răspunde
  • Eu te imbratisez, Rosanne!

    Cristina Socaciu 4 ianuarie 2009 10:53 PM Răspunde
  • Simt, Cristina, ca prima data…

    rosanne 4 ianuarie 2009 11:02 PM Răspunde
  • nu draga monica,
    poate rosanne se referea la faptul ca eu am spus ca scriu intr-o revista si m-am oferit sa-i trimit lui alice niste articole. dar sa stea toata lumea linistita nici eu nu caut constient admiratia nimanui si nu am de ce sa ma simt vinovata pentru faptul ca cu asta (pe langa altele) ma ocup. cred ca toate/ toti suntem aici pentru ca o admiram pe alice, pentru ca avem de invatat de la ea, pentru ca suntem in cautare de prietenii „cu fond”, pentru ca ne simtim bine, pentru ca da, intr-adevar vrem sa ne 2ardem tulburarile interioare”. imi este greu sa accept aceste cinisme mai ales ca venim aici cu inima deschisa. poate nu afost intentia ta, rosanne dar asa a iesit din ceea ce ai scris.

    carmen, imi esti atat de draga!!! si atat de sincera!

    cristina socaciu,
    de ce sa te certam – si noi cred ca am fi facut asa ceva. si poate ai simtit nevoia ca, cumva sa te eliberezi de ceva. nu?

    raluca 4 ianuarie 2009 11:27 PM Răspunde
  • Raluca,

    ma usuca dorul…dar, am promis… si nu mai fac!

    Cristina Socaciu 4 ianuarie 2009 11:32 PM Răspunde
  • promisiunile nu sunt facute ca sa fie incalcate? (glumesc putin). cristina, poate ai nevoie de asta, nu? poate asa te vindeci. te sarut si te inteleg. si eu am „urmarit” din masina de atatea ori o fereastra anume, am lasat biletele, m-am comportat ca o adolescenta indragostita:)

    raluca 4 ianuarie 2009 11:37 PM Răspunde
  • Rosanne, si eu te admir. Pentru cum scrii, si pentru cum gandesti. De fapt, fiecare dintre voi imi starneste uimirea, mandria, emotia. Ma regasesc atat de mult in voi!
    Rhodelsya, stiu asa de bine ce spui despre barbatii care cauta femei domoale, docile, care stiu sa se prefaca a nu le pricepe minciunile si ascunzisurile! Doamne, draga mea, de cate ori mi-am spus eu insami ca traim intr-o lume in care trebuie sa faci pe tampita ca sa ai vreo sansa la a-ti gasi perechea, pentru ca barbatii, in devastatoarea lor majoritate, se poarta ca si cum ar fi trofee si pentru a le cuceri trebuie sa faci compormisuri peste compormisuri… Sinistru. Stiu ce inseamna sa fii singura pentru ca nu mai poti sa induri jocul de-a pacaleala. Sau jocul de-a personajul, cum spune Rosanne, fiindca foarte multi dintre noi habar n-au cine sunt, sunt niste fantose, niste inventii, daca-i trezesti noaptea din somn si-i intrebi cum ii cheama nu stiu sa-ti raspunda, asa-s de nauciti de rolurile pe care le joaca.
    Monica, inca o data mi te arati ca pereche de suflet. Unde ai citit povestea mea si-apoi ai trait-o? Sau unde am citit-o eu pe a ta ca s-o traiesc apoi? Doamne, Monica, noi si povestile noastre pe cate un peron invadat de lacrimi…
    Cora, cata zbatere si cata victorie, cat suflet si cata fragilitate, tu esti neasemuita, ti-o spun a nu stiu cata oara, si n-am sa ma opresc din uimire! Am trait si eu si istoria ta, da, l-am cunoscut pe Casanova si m-am indragostit de el, desi eu veneam din povestea Isoldei- ca si tine. Drama lui Casanova si marea lui pacaleala este ca el se prezinta Tristan!
    Cristina Socaciu, te-as certa, dar cu ce suflet? Am ratacit si eu pe strazi pustii, cautand o urma, un parfum, o amintire. Un singur lucru iti pot spune, desi te inteleg perfect: Monica are dreptate. Ratacirile mele nu m-au dus nicaieri, nu mi-au adus decat inca o amanare pentru ziua in care rana s-a inchis. Pentru ca ranile se inchid, totusi, mai devreme sau mai tarziu. De obicei mai tarziu. Si niciodata de tot.
    La Anna a venit Cris. Poeziile lui George Tarnea au chemat dragostea- ce miracol! O sa le invat si eu, pe dinafara. Nu indraznesc s-o strig pe Anna, dar ii spun in soapta numele, si ma rog sa nu ne auda si sa nu-i stea gandul la noi.
    Carmen, eu stiu si cred ca si tu stii. Dragostea copiilor e o minune, o binecuvantare, e cel mai frumos rost al existentei noastre. Dar nu tine loc de iubire de femeie, sunt bucati diferite de viata. Cine isi imagineaza ca dupa ce va avea copii nu va ami tanji dupa dragostea inimii si a brabatului sau- venit sau asteptat- nu spune adevarul. Ca sa fii intreaga, trebuie sa le ai pe amandoua. Asa a vrut Dumnezeu, sa fim mame si sa ne iubim barbatii. Nu-i asa, Monica, tu stii, tu stii! Si eu am asteptat, Carmen, ani si ani la rand am asteptat iubirea, dar acum iubirea mea va veni, stiu, simt, cred, spun: va veni. Si va veni si pentru tine, iti promit!
    Copila blonda si intristata, poate ca e mai bine ca nu-ti doresti. Si eu am primit cele mai de pret lucruri cand nu mai asteptam, cand renuntasem la indarjire, cand nu mai cautam cu orice pret. Si atunci au venit. Nu-ti dori nimic, Copila, dar roaga-te sa fie bine, si nu-ti otravi inima.
    Costi, ma plec in fata ta. Esti scriitor, cu viziune si talent. Fiecare comentariu al tau starneste emotie. Mai scrie-ne, ca sa te contrazicem, ca sa fim de partea ta, ca sa ne uimim.

    Alice Nastase 4 ianuarie 2009 11:42 PM Răspunde
  • Raluca, draga mea, talentata mea, asta-i spuneam si eu Cristinei, ca n-am inima s-o cert. Ca si eu m-am purtat adesea ca o adolescenta indragostita. Am sa-ti raspund, o sa-ti scriu…

    Alice Nastase 4 ianuarie 2009 11:45 PM Răspunde
  • Astazi am luat eu o pauza de scris. V-am citit, am trait cu voi, cu fiecare in parte, iubirile, tristetile, tulburarile. Dar nu pot sa mai tac.
    E normal sa fie diferente de opinii, suntem oameni. Nu gandim cu totii la fel. In casuta fetitei noastre cu inima venim cu sufletul deschis si cautam, asa cum a spus draga noastra Monica, „sensibilitate, dragoste, caldura sufleteasca, prietenie adevarata….”. Eu cred ca cei care cauta altceva vor pleca la fel cum au venit, la fel de saraci. Pe Costi l-am intalnit la intalnirea cu Alice. Si pot sa spun cu mana pe inima ca mi-a placut „rau” de el. Am gasit in el ceva ce n-am gasit in multe femei . Si nu vreau sa-l intimidam, sa-l dezamagim sau Doamne fereste sa-l pierdem si pe el asa cum am pierdut un Muritor de pe aici.
    Va spun acum noapte buna, zeita mea Alice, dragele mele prietene, dragi mei prieteni! Ingerii sa va vegheze somnul.

    Catalina 4 ianuarie 2009 11:46 PM Răspunde
  • Ideea mea, raluca, a fost sa-mi scriu gandurile , sa-mi primesc pietrele…Si nu venim aici pentru ca ne ocupam cu ceva sau altceva, ci pentru ca ne cautam prietenele in care credeam si care ne-au tradat, iubitii pe care i-am adorat si care ne-au abandonat, mangaierea pe frunte de copil pe care am asteptat-o in zadar …Nu suntem precum coala de hartie, avem in carca toate „bagajele”dureroase care ne-au facut sa fim asa, sa ajungem , din intamplare sau nu, pe blogul lui Alice, sa-i cerem ei sa duca crucea si noi, in schimb, groaznicele dureri.

    rosanne 5 ianuarie 2009 12:01 AM Răspunde
  • Seby, mi-a placut tare mult ce-ai scris pe cealalta pagina. Si-am inteles, da …din pacate am inteles, si-i tare trist.

    Catalina 5 ianuarie 2009 12:06 AM Răspunde
  • da rosanne, te-am inteles. venim aici pentru a cauta pe cel/cea de langa noi, pentru ca suntem in cautarea de prietenii. tocmai de aceea m-a mirat faptul ca ai spus despre „prieteniile fara fond”. clar, nu conteaza ce suntem in vita de zi cu zi. asta e chiar un detaliu „neimportant”. si nu suntem aici sa stabilim ierarhii. unele dintre noi au/am recationat cuvintele tale din pura surprindere, uimire.
    da nu suntem „precum coala de hartie” dar daca te gandesti asa si coala respectiva de hartie prin cate a trecut ca sa ajunga „o simpla coala de hartie”:) – mda filozofez prea mult la ora asta.
    va imbratisez, noapte buna

    raluca 5 ianuarie 2009 12:11 AM Răspunde
  • Cu lacrimi in ochi, noapte buna , Oameni Mari si Intelepti!

    rosanne 5 ianuarie 2009 12:21 AM Răspunde
  • Catalina, draga mea, mai devreme sau mai tarziu vom intelege cu totii ca aceia care vin si pleaca suparati de pe blog sunt exact oamenii aceia care au obiceiul sa vina si sa plece, suparati, sub cate un pretext pe care ajung ei insisi sa-l creada, si din vietile noastre sau ale celor care le stau in preajma. Nu cred ca trebuie sa ne cenzuram ca sa tinem, cu orice pret pe cineva aici. Eu n-am nicio indoiala ca legatura pe care o avem cu Costi e mai profunda decat ne imaginam noi si mai stiu si ca el nu va pleca, ofuscat, niciodata. Pentru ca el nu face asta nici in viata lui de zi cu zi. L-am intalnit, nu? L-am imbratisat. L-am privit in ochi. Ne leaga mai mult decat niste cuvinte scrise din spatele unei porecle.
    Costi, eu n-am sa te pierd niciodata! Tu ai venit la mine cu o floare.

    Alice Nastase 5 ianuarie 2009 12:27 AM Răspunde
  • Of, draga mea draga Alice. Incalcite-s cararile vietii…..mult prea incalcite pentru mine. Pentru mine, un om simplu, un om care iubeste simplu si adanc.

    Catalina 5 ianuarie 2009 12:41 AM Răspunde
  • Noapte buna si multumesc ca nu m-ati certat ! M-am certat eu… si acum mi-e sufletul praf si ochii in lacrimi! Si el va veni si la noapte si ma va trezi…pana intr-o noapte cand voi refuza sa ma trezesc la sosirea lui…

    Cristina Socaciu 5 ianuarie 2009 12:42 AM Răspunde
  • Am sosit!Va doresc un An Nou magic!Fie ca dorintele sa vi se implineasca,sa traiti iubirea ce-o meritati,sa va fie trairile senine si inima curata!V-am purtat cu mine in toate zarile si v-am inchinat gandurile mele bune.Va imbratisez,cu mult dor!

    Simona Radoi 5 ianuarie 2009 12:42 AM Răspunde
  • Cand doi oameni se intalnesc, doua povesti de viata se intalnesc deopotriva.La intalnirea cu Alice, s-au intalnit mai multe povesti de viata, chiar daca am povestit acolo franturi de povesti sau n-am povestit nimic.”Scriitorii” aduc la intalnire romanele lor „inregistrate”. Acesti „scriitori umani” care suntem noi toti (dar nu in sens clasic, caci nu-mi place) nu-si citesc povestea de la prima pagina. Nici noi nu deschidem in computer folder-ul pe care l-am scris cand am cumparat computerul, ci pe acela care ne intereseaza pe moment…

    Mintea noastra se opreste in partea de poveste care seamana cel mai mult cu povestea celuilalt. Caci, „cei ce seamana se aduna”, nu-i asa? Si noi semanam cu unii mai mult decat cu altii in anumite puncte ale povestii de viata pe care am inregistrat-o de la nastere pana in prezent. Mintea cauta in inregistrari exact acele parti care au nevoie de vindecare sau pe acelea care au nevoie de completari. Ea, mintea, crede sincer ca… „are probleme cu cineva” din afara sa, asa ca declanseaza programul de completare sau de rescriere a experientei inregistrate.

    De aceea, poate, Alice, Catalina si alte „personaje” de aici spun ca ma plac pe mine sau pe un alt „personaj”…

    Costi 5 ianuarie 2009 12:47 AM Răspunde
  • Iubitii mei , polemicile nu fac bine nimanui.Prietenii fara fond ? Nu face parte din acest loc cu ferestre spre rai , acest loc urzit cu fir de suflet pe care l-am numit casa.Reflectati dragii mei .
    Noapte buna.

    nina dumitru 5 ianuarie 2009 12:47 AM Răspunde
  • Si eu te imbratisez, Simona. Bine ai revenit printre noi!

    Catalina 5 ianuarie 2009 12:49 AM Răspunde
  • am intrat aici pentru ca inima mea sangera…
    am intrat aici si am gasit caldura, dragoste speranta si raspunsuri la intrebari…
    imi sterg lacrimile si sarea lor imi arde obrajii dar nu-mi pierd speranta…
    sufletele pereche exista…
    si marile iubiri chiar daca a mea A MURIT,dar a fost am trait-o, am simtit-o.
    Ce ma doare mai mult e lasitatea omului caruia i-am daruit sufletul meu, lipsa curajului de a spune raspicat S-A TERMINAT ! desi toate gesturile lui se simte asta.
    Dar a fost SUPERB atat cat a fost!
    Am pus intr-un sac de gunoi toate urmele materiale ale trecerii sale si astept ca inima asta nebuna sa numai sangere…
    Am sa ma agat de tot ce ma poate ajuta savindec rana de cutit si de dejamagire…
    Nu stiu ce am sa fac cu simturile mele cu mirosul de ger si cel de primavara si de piper…,cu auzul care tresari la vreo muzica speciala sau la vocea sa grava si calda si nu stiu daca am sa arunc la cos amintirile…
    Am inchis telefoanele mobile si le-am ascuns de mine sa nu fiu tentata sa-l mai caut eu,am intrerupt orice forma de comunicare si slava domnului pleaca incateva zile din tara-sambata…
    S-a terminat dar are grija ca din cand in cand sa ma sune si sa -mi spuna un banc sau vreo prostioara…
    Nu vreau sa va intristati pentru mine sunteti prea frumoase pentru asta…
    Noapte buna!

    diana_r 5 ianuarie 2009 12:51 AM Răspunde
  • Costi tu esti real ,sensibil,si imi doresc pentru sufletul tau minunat sa gasesti iubirea aceea
    stelara, ai un munte de emotii de oferit .

    nina dumitru 5 ianuarie 2009 1:01 AM Răspunde
  • Cta dreptate ai Costi, daca ne-am impaca noi cu noi, si n-am mai vana pacatele altora…
    Diana, niciuna dintre noi nu este „indeajuns de frumoasa” ca sa nu simta tristetea ta devastatoare. Stiu lasitatile iubirii… Te imbratisez, de noapte buna. Si pe voi, ceilalti dragi ai mei de aici.

    Alice Nastase 5 ianuarie 2009 1:17 AM Răspunde
  • Si iar nu pot sa dorm.Ce-am spus gresit? Unde n-au ajuns simturile in cuvinte??

    rosanne 5 ianuarie 2009 1:19 AM Răspunde
  • N-ai spus nimic gresit, absolut nimic, Rosanne! Trebuie sa dormi! Aici nu exista cuvinte gresite si vinovatii, te rog! Te tin de mana, sa trecem obstacolul insomniei impreuna.

    Alice Nastase 5 ianuarie 2009 1:29 AM Răspunde
  • N-am vrut sa deschid polemici, nici nu ma pricep foarte bine la gestionarea lor.Nu stiu sa-mi atac adversarul, nici sa-l privesc din spate. Ma confundati, sper sa ma cunoasteti si sa ma recunoasteti intr-o zi.

    rosanne 5 ianuarie 2009 1:32 AM Răspunde
  • Cu tine, Alice, in vis…

    rosanne 5 ianuarie 2009 1:33 AM Răspunde
  • Somn lin, oamenii mei intelepti!

    rosanne 5 ianuarie 2009 1:34 AM Răspunde
  • Bun gasit dragilor.
    Bun venit Seby. Cu permisiunea ta, incerc sa-ti raspund si eu, aici, unde ne-a indicat Alice. Nu vreau sa dau lectii sau sfaturi si admit ca pot gresi; iti pot spune doar cum fac eu si asta nu inseamna ca e solutia potrivita si pentru tine sau oricine altcineva. Eu privesc activitatile si le gindesc, ca pe un sistem de ecuatii cu mai multe variabile si necunoscute; in acestea intra termenele, personalul, resursele, prioritati si conditionari, etc. stabilesc obiectivele urgente, importante si regulate; orice problema are cel putin doua solutii; incerc sa nu risipesc timpul si functie de profilul „problemei”, hotarasc un scenariu principal (mod de rezolvare) si unul de rezerva. In orice activitate regulata intervin si factori colaterali, am grija sa le definsec bine importanta si durata de „viata”. De multe ori ce se gindeste peste noapte, nu e aplicabil dimineata sau de la prinz sau seara (necunoscutele si variabilele) asa ca scenariul de lucru il hotarasc pe loc si in cadrul unei discutii scurte, repetabile cind e cazul. Incerc sa nu devina probleme, simple neconformitati. Activitatile trebuie bine intelese si persoanele responsabilizate, explica, verifica si informeazate.Si asa mai departe. Succes.

    Valin 5 ianuarie 2009 2:03 AM Răspunde
  • Bun gasit Costi, bun venit alaturi de noi. Emotionante spusele tale si cu mult adevar.

    Valin 5 ianuarie 2009 2:06 AM Răspunde
  • Va salut de dis-de-dimineata!!Gata, de azi iar incepe alergatura:dupa nimicuri, dupa cai verzi pe pereti, sa prinzi verde, sa fii in timp, in minute pretioase…Dam drumul la cdul din masina, vb la telefon, poate nu ne mai auzim „tulburarile”…Gata, beau cafeau in fuga si ma pregatesc sa fiu iar om „mare”(aici, da, e peiorativ), sper sa-mi iasa…
    Pana la noapte , cand revin, va las niste ganduri bune sa va deschida usa casutei si sa va aiba in paza.
    O zi cu folos, oameni dragi si intelepti!

    rosanne 5 ianuarie 2009 7:56 AM Răspunde
  • Buna dimineata tuturor! Gata vacanta …toata lumea la treaba!

    Cora 5 ianuarie 2009 9:41 AM Răspunde
  • Dragele mele,dragii mei,buna dimineata ! O

    anna 5 ianuarie 2009 11:02 AM Răspunde
  • Nu pot sa tac,totusi nu pot! Si stiu ca ar trebui sa ignor judecatile cuiva care nu ma cunoaste si nici nu incearca sa o faca.Rossane iarta-ma draga mea ca te-am deranjat cu povestile si personajele si capodoperele mele.Dar…nu erau pentru tine,atunci.Daca ai fi citit tot ce ne-am scris noi cei de aici mai de la inceputuri ai fi aflat cum sunt eu si pentru ce scriu eu aici.
    Am spus-o de multe ori,aici e un loc unde putem deveni mai buni si mai curati.Eu asta vreau si pentru ca prin oamenii de aici pot sa o fac,stiu!Si apoi da,scriu pentru admiratia Alicei,si pentru prietenia si dragostea ei scriu.Si suntem multi care scriem aici pentru asta.
    Nu am castigat niciodata banuti pentru ceea ce am scris-pe ici ,pe colo.Desi nu cred ca ar fi vreun rau in asta,draga mea!Atunci cand cuvintele tale se vand la piata ca merele,inseamna ca sunt necesare pentru hrana oamenilor.Spirituala,fireste.
    M-a durut judecata ta nedreapta .Pentru ca aici venim ca sa fugim de judecatile altora si ca sa gasim intelegere si caldura unor suflete nobile.Pentru mine scrisul e singura mea salvare.De mine insumi,in primul rand.Eu scriu ceea ce simt asa cum ma pricep eu,mai prost sau mai bine ,fara pretentii si ifose.Dar scriu mai ales fiindca simt ca trebuie sa o fac.Punct.Nu stiu de ce trebuie sa-mi justific aici gesturile si trairile si mai ales de ce sa-mi cenzurez sufletul.Pentru toate astea e mare lumea din jur!
    Alice,draga mea,ce bucurie sa te simt plina de speranta si linistita.Te iubesc asa cum stiu eu s-o fac ,din lumea mea de poveste cu personaje si fluturi!Sa ai o zi de poveste ,draga mea!
    Va doresc si voua ,ingerii lui Alice o zi de vis! Mi-e dor de noi toti impreuna acolo in casuta cu semineu,cu canapele mov si cafea aburinda !
    Nici o veste de la IANA!_

    Cora 5 ianuarie 2009 11:27 AM Răspunde
  • Anna ma bucur pentru tine ,pentru ca s-a intors Cris al tau!

    Cora 5 ianuarie 2009 11:30 AM Răspunde
  • cora, buna mea cora,

    dimineata am scris imediat dupa rosanne…si pe langa altele (de dimineata) ma intrebam ce-i cu tine de nu esti prima la apel…
    habar n-am de ce nu a aparut mesajul meu …nu mai conteaza era oricum de bine…
    o salutam si dimineata pe Rosanne, o intrebam daca a reusit sa doarma noaptea trecuta…si eu am fost cam agitata….mi-am amintit ieri de trista mea poveste…n-o mai facusem de mult….

    monica 5 ianuarie 2009 12:19 PM Răspunde
  • La mine cade reteaua,parca traiesc in evul mediu.Deci,o zi buna tuturor,vacanta s-a terminat,un an plin de impliniri profesionale.
    Da,aseara a venit Cris,poate intr-adevar dragostea mea,poate si rugaciunile voastre il aduc din ce in ce mai des alaturi de mine.Cu ganduri mai limpezi,mai calde,cu zambete in loc de incruntari,cu priviri ce ma mangaie nu ma mai rascolesc…..
    Asa cum v-am tot spus,nu-i pun intrebari,ma multumesc sa traiesc clipele magice pe care mi le daruieste,il astept cu bratele si sufletul deschise numai pentru el.
    Da,stie ca-l iubesc,ezita inca,am insa rabdare si sunt sigura ca,asa cum bine spunea cineva(multumesc draga mea)posibil ca in primavara asta nu numai ghioceii sa infloreasca la mine in gradina ci tot sufletul meu.
    Va cer iertare,din nou,mereu si mereu,eu va respect pe fiecare dintre voi,va citesc cu atentie,dar am o problema in a retine numele,incerc azi sa ma concentrez si sa dau si cateva raspunsuri nominale(am putin mai mult timp liber).
    Spuneam ieri,in asteptarea lui Cris,ca eu cred in minuni,in semne,pe care Dzeu ni le trimite la tot pasul.Spuneam asta pentru o prietena draga de aici,Cristina B,care tot asteapta sa sune telefonul….Telefonul suna draga mea,uneori chiar atunci cand nu-l mai astepti….Traieste pana atunci frumoasa viata,cu bune,cu rele,cu tot ce-ti trimite Dzeu in dar in acea zi…..Vorbeam despre semne,iar Cris al meu a venit la mine cu un dar de plecare(v-am spus ca plec pentru o saptamana),un dar ,”asa,ca sa stiu eu ca nu ma uiti”—–(!!!!!!!!repet,il las sa spuna ce vrea el,nu-l contrazic)…..
    Ei bine,darul pt drum este un CD cu……n-o sa ma credeti,cu Tangouri celebre…
    Vazand chiplu meu mirat,mi-a raspuns „iubita,asta mi-a sarit in ochi ,asta ti-am luat”.
    Nu stie,normal ca nu stie,ca eu dansez un tango minunat,de zile intregi alaturi de voi….
    Nu este acesta un semn,eu zic ca da,asa ca,multumesc Cris,multumesc Doamne,multumesc Tango…..
    Referitor la spusele tale,draga Rosanne,esti minunata,scrii foarte frumos,te admir cu adevarat si pentru felul tau transant de a spune ce gandesti…..
    Inteleg ca te-ai casatorit cu omul pe care la-i iubit de la 16 ani,te simt un pic trista,poate odata ne spui si noua tristetea ta…..
    Cu totii,constient sau inconstient cautam admiratia celor din jur….Ce e rau in asta ????
    Ma bucur cand oamenii de aici au talente literare,scriu,despre dragoste si nu numai, se implinesc asa ca oameni.Si eu vreau sa citesc ce scrii tu,draga Raluca…..
    Il admir pe Costi care stie sa aseze atat de frumos cuvintele ,care stie sa foloseasca atat de bine punctuatia…..eu ma incurc de o multime de virgule…….
    Nu cred ca „cerseste”cineva admiratia noastra,a lui Alice…..
    Mare dreptate ai Alice…..Si eu ma regasesc cateodata in temerile voastre ale tuturor,in visele voastre,poate mi-ar placea sa scriu mai frumos,uneori imi iese,alteori nu,cuvintele uneori sunt niste bolovani de care ma impiedic si atunci,,,,,mai bine tac…….
    Da,sunt de acord,aici suntem suflete,suntem oameni deschisi pentru prietenie,pentru implinire spirituala,pentru cunoasterea altui drum in viata paralel cu al meu,dar la fel structurat……
    Interese?????Nu cred,nu vad cum sa existe…..Neghina iese din sita mai devreme sau mai tarziu.Eu am incredere in oameni,si ,cu mana pe inima spun,draga mea Rosanne,oamenii adevarati nu m-au inselat niciodata…..Am invatat in viata ca nu studiile,nici conditia sociala te fac OM…….Am cunoscut oameni minunati,in satele noastre ,care nu au scoala deloc,dar a caror intelepciune poate sta pe acelasi raft cu marii filozofi….Si voua vi s-a intamplat,nu-i asa????
    Stiu ca adevarata scoala a vietii incepe cu cei sapte ani de acasa…..
    Apoi,mai trebuie sa va spun si alta parere a mea…..
    De ce sa nu admiram pe cei care au cu adevarat talent,de ce sa nu-i ajutam daca putem……
    Bine spunea Alice,incurajand-o pe Raluca….”Aici s-au descoperit condeie inmuiate in lumina” -poate nu au fost chiar cuvintele astea,scuze,dar asta era ideea…..
    Cu totii stiti ca,dincolo de granitele acestei tari,alaturi de CV,ba chiar mai important decat el,sta o recomandare…..A inceput si aici,destul de timid …..
    Stiti voi cate suflete a gazduit Cella Serghi ???? Cati oameni a ajutat????Cati tineri talentati a indrumat ,fara ipocrizie,fara maretie,fara fala,fara sa ceara nimic in schimb????Stiti voi cata modestie era in chipul si sufletul acestei femei vesnic indragostite?????
    Am cunoscut-o la sfarsitul vietii ei,dar stiu ca primea multa in lume in casa,usa ei era deschisa pentru oricine batea in ea.
    Cati oameni a ajutat Monica Lovinescu,Zoe Dumitrescu Busulenga,Nina Cassian…..Brancusi,intr-o alta epoca…..etc,,,,etc…..
    Poate scriem impreuna o carte ,poate publicam ceva impreuna,poate mai facem cateva pagini de Tango…
    Nu,eu nu am astfel de talente,eu scriu doar ce simt,fara pretentii de om de litere….daca putem face asta impreuna,de ce nu????eu pot aduce un sponsor pentru cheltuieli……
    De ce sa nu ne admiram talentele daca exista,de ce sa nu le recunoastem???
    Eu cred ca intelepciunea din vorbele Anei,tiza mea draga,talentul lui Costi in a manui cuvintele,toate celelalte,Cora,Catalina,Cristina B,Cristina S,Nina,Valin,tu Rosanne scrii minunat,profund,Monica,pentru care mai caut din Tarnea pe care l-am invatat pe de rost….,Doamne,noi,cu dragostea noastra,cu sufletele noastre minunate,cu talentele noastre,fiecare are un talent,putem face o multime de lucruri impreuna….
    Sunt de acord cu Tabara Tango,minunata idee……contati pe mine,cu orice tine de organizare,pot oferi acestei initiative doua locatii minunate(una din doua,la alegere !!!!)una la Azuga,alta la Vama Veche(marea mea minune marea,cu siguranta o iubiti si voi !).
    Ma uit la ceas,am mai raspuns intre timp si la telefon,cafeaua am baut-o,e timpul sa o pornesc din loc,sedinta,ordin de plecare,etc…..stiam ca plec maine,dar se pare ca plec miercuri…..asta e,sunt pregatita,v-am pus deja in bagajele mele,azi am multa treaba,dar va iau in gandurile mele,Nina,te rog,spui niste rugaciuni minunate,roaga-te si pentru mine si pt Cris al meu…..stiu ca ajuta mult sa ne rugam unii pentru altii….
    Un alt semn,despre care am vrut sa va spun ieri,este ca,in gradina mea,ghioceii infloresc in fiecare an,cu precizie de ceasornic,pe 14 februarie…..am niste ghiocei superbi,mari,frumosi,cu un miros divin,nu glumesc,o sa-i vedeti cu ochii vostri…..abia va astept,pana atunci ma mai eliberez si eu din programul asta care se anunta infernal luna asta…..Nu este un semn in asta???
    Cristina Socaciu,nu mai plange,aminteste-ti vorbele unui om mare(in clipa asta chiar nu stiu cine le-a scris) ” Nu merita sa plangi pentru nimeni,iar cine merita nu te face sa plangi”.
    „Dragostea vine numai pentru acei care stiu sa astepte atat de linistiti ca si cand ar avea eternitatea in fata lor”
    Traieste,lasa-te iubita daca nu poti iubi,admira pe cineva pt dragostea pe care ti-o poarta….
    Stiu,stiu ca ati citit povestea mea,stiu ca este adevarata dar trista,dar ,dragele mele,am fost iubita de oameni minunati,nu am asteptat plangand niciun Cris,cu tot suletul meu care era numai al lui…..Acum l-am regasit,este Marea mea Iubire,este Marele meu Dor…..avem o sansa,dar pana acum,eu am trait……si inca,foarte frumos……
    Nu mai plange,uite,noi,te imbratisam cu totii,te iubim,in jurul tau,sunt sigura ca sunt oameni care te iubesc…..cauta semnele,draga mea,ele exista si pentru tine….
    O parere la o alta problema..,nu retin a cui………nu am avut niciodata o relatie cu un barbat casatorit,niciodata…..Poate sunt egoista,nu stiu,poate vreau totul sau nimic…..nu judec,nu dau cu pietre….Dar am un exemplu aproape de sufletul meu.O buna prietena a trait ani intregi un astfel de miraj(da ,am spus miraj)….apoi el a divortat pentru ea,s-au casatorit,au facut un copil,apoi el a divortat de ea pentru o alta….Poate sunt eu un pic mai ciudata,poate si experienta prietenei mele,oricum o vorba din batrani spune „naravul din fire n-are lecuire”….Poate ma insel,asta sunt eu……scuze,scuze,scuze…….
    Daca l-as fi regasit pe Cris cand era inca insurat,sigur,sigur,100% nu as fi acceptat niciun fel de relatie cu el……..Sunt foarte clare in mintea si in sufletul meu astfel de aspecte…..
    Dar,iertati-ma,e numai o parere….Am o colega maritata cu un om minunat care o iubeste la culme,iar ea are un amant necasatorit…..Ea spune ca e fericita…..nu stiu,asa o fi,nu judeca pe nimeni,dar eu nu pot,nu am acceptat asta niciodata.Deci situatia poate fi si invers….Va pup,va iubesc,poate va scriu diseara,daca pot.

    anna 5 ianuarie 2009 12:22 PM Răspunde
  • Valin, iti cer o consultatie privata de business! Pari foarte organizat si eu sunt tare aiurita. Ce zici?
    Rosanne, sa vii diseara sa le impaci pe fetele mele, si sa ma tii de mana in timpul insomniei.
    Anna, spune-mi macar o vorba din care sa inteleg ca esti bine, ca ai sperante proaspete, ca s-a intamplat ceva minunat…
    Cora, nu te-a judecat nimeni, tu scrii extraordinar si trebuie sa iei si spusele celorlalti ca pe niste metafore. Si eu scriu ca sa-mi salvez sufletul, si eu evadez in scris si prin scris, iar daca cineva m-ar judeca pentru asta, ar fi pacatul lui. Dar eu stiu ca nu te-a judecat nimeni, hai sa nu mai fim tot timpul asa de dispusi sa vedem raul din spusele celorlalti si sa ne dam dreptul la contradictie. Cora, tu esti toata, toata numai suflet, cum sa te acuze cineva de mercantilism. Ce sa vinzi, scumpa mea, rasul tau, energia ta, efervescenta ta? Astea nu se pot vinde si nu se pot cumpara. Eu as avea nevoie, dar… primesc gratis, si cu generozitate, de la tine:)
    Buna dimineata, Nina draga si buna, si buna dimineata, Catalina, te imbratisez. Mi-a scris prietena mea Anda ca azi e zi de post, stiati?

    Alice Nastase 5 ianuarie 2009 12:23 PM Răspunde
  • Monica si Anna, am scris o data cu voi!

    Alice Nastase 5 ianuarie 2009 12:24 PM Răspunde
    • Monica si Cora, vin acum sa-mi beau cafeaua cu voi! Dar stiu si ca negresit am sa ajung la Deva in lunile urmatoare. O sa va povestesc de ce.
      M-a intristat referirea Annei la relatiile cu barbati insurati. Din mai multe motive. Dar, in primul rand, pentru ca ma intristeaza relatiile duplicitare. Nu cred ca poti sa traiesti cu mai multi oameni in acelasi timp, nu cred ca poti iubi doi oameni in acelasi timp, decat comitand o tradare esentiala fata de unul dintre ei sau, mai grav, fata de tine insuti. Si nu conteaza daca e insurat sau a mai facut aceeasi promisune pe care ti-o face si tie unei alte femei… Am iubit o vreme un barbat care se prezenta tuturor ca fiind neinsurat, numai fiindca noi nu aveam acte la primarie, dar in rest, traiam ca oamenii casatoriti, insa el uita sa precizeze asta celorlalte femei. Si am pe cineva drag, o prietena buna care traieste o poveste de dragoste cu un barbat insurat in acte, dar care nu mai are in comun cu sotia oficiala decat niste afaceri greu de descalcit, in rest sunt absolut liberi unul de celalalt. Nu cred ca e vorba despre casatoria in sine, ci despre capacitatea de a-ti tine promisiunile si de a fi onest cu tine si cu cei din jur.

      Alice Nastase 5 ianuarie 2009 1:33 PM Răspunde
      • Monica, Monica, iubita mea, perechea mea! M-ai facut sa rad! Ce buna esti, si ce devotata, si ce a mea! Te iubesc, si cu asta basta! Nu vreau sa fiu trista deloc anul asta- vreau sa ne vedem des si sa radem. Barbatii din vietile noastre stiu asa de bine sa ne faca sa plangem, habar n-au ca, daca ar fi in stare sa ne aduca rasul si lumina in viata le-am fi devotate pana la moarte. Sunt niste natarai. Nu, nu vorbim despre cei pe care-i cunoastem, Romeo e al tau si te face fericita, am vazut cu ochii mei cum te-ai luminat la fata cand el a intrat in incapere!

        Alice Nastase 5 ianuarie 2009 1:39 PM
  • dragele mele,

    eu am intrerupt brusc postarea mea…aveam musafiri si a trebuit sa inchid…
    unde ramasesem ?!
    A , cora, buna mea cora…ce-am vrut eu sa mai adaug a spus alice(caci de aia mi-e suflet pereche), si eu am fost la fel de pornita pe rosanne si am simtit ca trebuia sa iau atitudine nu neaprata pentru mine ci pentru noi toti de aici….astazi dimineata cand am recitit totul mi-am dat seama ca as fi putut s-o spun altfel….nu mai conteaza ….chiar nu trebuie s-o transam atat de dur (atitudinea despre asta era vorba)….am reactionat si eu si tu sub impulsul de moment….daca vei reciti….o sa ai o alta abordare…
    Rosanne scrie foarte frumos …stii cred ca e sora cu Leda…de care mi-e dor….
    va spun un secret…mi-e mai dor de Leda decat de muritor hihihihi…
    am chef sa ma bine dispun astazi….ma asteapta un an greu….dar tot nu vreau sa ma apuc de treaba (cica eu sunt la munca , acum!!!….)
    Anna draga, frumos si din suflet graita-i si tu….in tot ce-ai spus…..iti multumesc ca esti aproape de noi si esti gata sa-ti oferi sprijinul tau neconditionat pentru toate nebuniile mele, ale noastre….
    ai vazut, tu faci excese de virgula eu de „…..” si de fiecare data cand le postez ele inseamna ceva….
    Cora,
    n-ai vrut sa te vezi cu mine pe canapeaua mov ieri…poate iti vine cheful zilele astea…da-mi un semn….
    Catalina, Nina si voi sunteti pe baricade asa-i ?! Sunteti bine, nu?!
    va imbratisez pe toti cu toata dragostea mea

    monica 5 ianuarie 2009 1:29 PM Răspunde
  • „am vazut cu ochii mei cum te-ai luminat la fata cand el a intrat in incapere!”
    s-a vazut asa-i ?! te iubesc !!!!
    In noaptea anului nou te-am visat ca veneai la mine la Deva…erai cu Nana si Victor si ma sunai de la Sebes sa ma intrebi cati km mai ai pana la mine, si daca sigur n-ai ratacit drumul ?!Calatoreai de multa vreme….
    vezi ca nimic nu e intamplator…
    te astept minunea mea…te asteptam (eu, cora, romeo, poate si inginerul…)

    monica 5 ianuarie 2009 1:52 PM Răspunde
  • Voi veni, negresit! Poate-mi recuperez si eu inginerul/Tristan/Romeo al meu- ca nu stiu cum sa-i spun, pana atunci:)! Dar, cu sau fara el, am sa vin, sa ma asteptati! Si voi sunteti mereu in visele mele. Si ma leaga dintotdeauna ceva, ca o vraja, de Deva, s-au petrecut atatea lucruri in sufletul meu acolo… Trebuie sa mai vin! Cum m-a visat si Cora, cu inima de sare, si cum ma visezi tu, calatorind de prea multa vreme… In sufletele voastre pogoara vise adevarate. Si-n sufletul Ninei si al Catalinei, si al Cristinei Socaciu, si al Annei, si al Rosannei, si al lui Carmen, si al Ralucai, si al Dianei… fiindca e acolo curatenie si credinta. Si iubire, multa iubire. Si chiar simt si eu ca rugaciunile noastre fac minuni, ca atat timp cat vom fi aici, impreuna, vietile noastre se vor rasturna spre bine!
    Leda, mi-e dor de tine, de sobrietatea ta, de intelepciunea ta! Cat bine ne aduceai! Vino inapoi, nu ne parasi, te rog! Te strig si eu, intr-un glas cu Monica mea!

    Alice Nastase 5 ianuarie 2009 2:03 PM Răspunde
  • Dragele mele! Alice,sa fie adevarat,tu la Deva?Doamne ce fericire,deja incep sa te astept !Mereu,mereu.sI NUMAR DEJA CLIPELE!!!!
    Monicuta mea draga ieri am fost cu puii la patinoar,era deja in program si n-aveam cum sa scap.Sa va povestesc ca am urcat si eu pe patine dupa …20 de ani.Si am plutit ca in vis!Si ca in viata am tras doua trante …ca sa nu uit prea curand unde mi-e locul.Si eu vreau sa radem si sa alungam dintre noi orice tristete si orice rautati.Stiu ca Rossane n-a vrut sa ne raneasca si stiu ca nici nu s-a gandit la asta.Stiu eu,mi s-a intamplat si mie.Si va iubesc pe toate si sa stiti ca v-ati pricopsit cu mine pe viata! Asa va trebuie! As dormi,cum zicea cineva,pe presul vostru de la redactie!Apropo,daca nu aveti ar fi cazul sa va luati unul! Si sa angajati receptionera ca deja se ingroasa gluma! Fetele mele iubite!!!!

    Cora 5 ianuarie 2009 3:15 PM Răspunde
  • Ce minunata coincidenta! Si sufletul meu alearga spre Deva, cu voi…In vara asta din anul minunat care a inceput o sa vin si cu trupul, in vacanta, sper sa va gasesc.
    Locuiesc de opt ani departe de Romania, mi-am gasit aici un loc cald, m-am gasit pe mine insami, mi-am zamislit copilul si il cresc cu dragoste in limba mea. Cu toate astea, legaturi mai puternice ca mine ma cheama inapoi. Nu stiu nici eu concret ce sa fac. In elvetia nu am un rost social, sunt doar acasa si m-am impacat cu ideea asta, temporar. Sunt in asteptarea unor raspunsuri, a unei provocari serioase- numai asa cred ca as avea motive sa vin inapoi. Spuneti-mi, cum e acum in Romania, care e atmosfera, trendul, incotro se indreapta lumea? Desigur, stiu in parte cum e situatia, dar voi sunteti intr-un fel ca si mine, de la voi stiu sa deprind si altfel de ,,semnale,,- si am nevoie de unele ca sa incep sa-mi cladesc planuri si sperante.

    corina 5 ianuarie 2009 3:16 PM Răspunde
  • iubitii mei ,insomnia a ajuns si la mine dupa ce am citit gindurile voastre din noapte .Azi noapte m-am lovit de refuzul imperativ al lui Costelus, care-mi amintea ca azi voi avea o zi grea. De dimineata incerc si nu izbutesc sa astern un gind imbracat intr-o haina simpla ,ca si sufletul meu care tinjeste dupa acest loc,si nu ii este dat sa ajunga.
    Te imbratisez draga mea Alice , gindul meu a zburat spre tine ,faci parte din prezentul meu ,te iubesc si-ti multumesc.Norul pe care te-am visat era alb si pufos, ma incapatinez sa cred ca fericirea va veni si la usa ta ,curind ,curind.Cit despre nataraii din viata noastra trebuie sa avem rabdare, uneori urmele tradarii lasa adinc urme in sufletul nostru,atat de adinci ca nu se pot vindeca decat cu incredere si rabdare.Ai rabdare cu dragostea ta,iubita mea,ai grija ca e fragila precum speranta din cutia pandorei.Hraneste-o cu incredere si va deveni puternica.As fi fericia stiindu-te fericita.Fug in in lumea rea, fericita ca am reusit
    sa ajung in locul acesta atit de drag sufletelor .Va sarut

    nina dumitru 5 ianuarie 2009 3:21 PM Răspunde
  • Corina,draga mea ce sa-ti spunem…nu prea grozav se misca lucrurile pe aici prin tara.E cam asa ca intotdeauna…reciteste-l pe Caragiale si o sa-ti amintesti.Oricum eu abia astept sa te cunosc.Restul ,mai vezi tu…

    Cora 5 ianuarie 2009 3:33 PM Răspunde
  • Monicuto,zilele astea trebuie sa ne vedem.Mi-e dor,dor de tine!Spune-mi unde e biroul tau.Noi suntem bot in bot cu calul,la IPH,stii unde nu?Poate reusim cumva,apropo ai fost in asa zisul nostru Mall?Si acolo sunt canapele mov sa stii!

    Cora 5 ianuarie 2009 3:38 PM Răspunde
  • Da,Alice,cum spune Nina…fericirea va veni la usa ta,sigur!Si eu voi fi acolo pe pres si ii voi sterge si saruta picioarele pentru tine,draga mea!

    Cora 5 ianuarie 2009 3:44 PM Răspunde
  • Merci, Cora, sigur o sa ne intilnim–si ai dreptate- de Mitici si Didine am fugit realmente de acolo. Ce pacat. Bine ca mai sunt si altfel de oameni, eu cred ca din ce in ce mai multi. Si copiii sunt altfel…Mai vedem, e cale lunga.

    corina 5 ianuarie 2009 3:55 PM Răspunde
  • cora mea,
    am fost in noul mall care m-a dezamgit total….nu ca as fi avut prea mari asteptari de la fam Suciu !!!!
    canapelele mov sunt pentru ca este aceeasi firma (si in real si in mall-ul nou) au aurmat acelasi concept….din lipsa de inspiratie probabil…sau din lipsa de timp…
    evident ca stiu unde e IPH-ul…doar am 8-9 ani de deva, nici nu mai stiu exact cati…nu-i mai numar fie cati o vrea Dumnezeu…
    Biroul meu este pe depozitelor,langa Ambulanta…stau aproape de ei, ca atunci cand intru in criza sa ma ia repede salvarea sa ma duca …stii tu unde…la ospiciul anei….cu mine n-au cheltuieli mari astia de la Ambulanta, daca tot sunt langa ei…
    as vrea sa ne vedem unde ti-e mai aproape tie, (cred ca la MAll , asa-i?!)
    uite maine la ora 13….e ok?!daca nu stabileste tu si eu ma conformez…
    te sarut cu drag

    monica 5 ianuarie 2009 4:02 PM Răspunde
  • Pai,sincera sa fiu Monicuto as prefera inainte de ora 12.Daca poti si tu.Daca nu e bine si la 13.Poate tu nu poti pleca de la birou…eu de pe la 13 sunt acasa cu masa de pranz pentru picii mei,de obicei.Si eu te sarut!

    Cora 5 ianuarie 2009 4:18 PM Răspunde
  • Buna ziua! Un an bun tuturor! Nu am sa spun ca am venit la chemarea cuiva pentru ca nici nu am plecat. Dar ii multumesc lui Alice ca m-a strigat, ca nu m-a uitat.
    Stau si citesc. E incredibil cata lume s-a adunat aici!

    leda 5 ianuarie 2009 4:18 PM Răspunde
  • corina,
    ce pot sa-ti spun e ca pana acum a fost in regula ..insa din 2009 am ceva rezerve…
    trend-ul nu se anunta a fi unul grozav…vezi ce se intampla la nivel mondial…
    Bine, unele ni le mai inventam si noi, caci suntem recunoscuti noi romanii, sa ne autovictimizam, suferim de „scenarita” , dam cu presupusul si daca tot e la moda criza de ce sa n-o impamantenim si la noi…
    Dincolo de toate astea, pot sa-ti spun ca in 2008 au fost cresteri salariale spectaculoase(pt Romania), insa nu pe o baza reala, si anume productivitatea muncii etc…ci numai pe un deficit de forta de munca…ceea ce nu-i tocmai OK…
    Parerea mea este ca cei care au reusit sa aiba o cariera construita in timp, lucreaza pentru firme serioase,si activeaza intr-un sector de larg consum…acestora le va fi in continuare ok
    pentru oportunisti..aia ce-si schimba job-urile de la o leafa la alta..astora le va fi mai greu..
    Pentru oamenii seriosi, cu pretentii de bun simt, se va gasi totdeauna ceva de lucru…acum depinde de nivelul aspirational al fiecaruia….
    cred ca ti-e tare greu cu puiul tau printre straini…draga de tine…

    monica 5 ianuarie 2009 4:25 PM Răspunde
  • LEEEEEDAAAAAAAAAAA!!!,
    bine ai venit !!!
    sincer mi-a fost dor de tine…
    hai, hai zi-ne ceva…..
    tot nu ne-ai spus de ce n-ai venit la intalnire….hai bag-o p-aia cu soseta…mi-a placut teribil…
    m-a enervat cineva zilele trecute si asa i-am raspuns ” m-a strans o soseta, d-aia”
    astept cu drag postarile tale…iti amintesti ca si pe mine m-ai „sfadit” la un momet dat…… pe mine si pe cora….hihihihi, dar mi-a trecut si-mi esti draga…
    Mai , dar nu-i chip sa m-apuc de treaba…n-am chef deloc….as sta numai aici…OFFFFF!!

    monica 5 ianuarie 2009 4:33 PM Răspunde
  • Buna ziua la toata lumea… La Multi Ani si povestea stupida a absesntei mele de la intilnire le-am postat la ‘noptile albe”..
    mi-a fost tare dor de voi… inca citesc ce ati scris zilele acestea.
    Simt ca sint acasa iarasi numai citindu-va.

    Iana 5 ianuarie 2009 4:34 PM Răspunde
  • Cora,
    maine la 11 pe canapeaua mov de la MALL…voi fi acolo !!!

    monica 5 ianuarie 2009 4:35 PM Răspunde
  • Ianaaaaaaaaaa,
    ne-am facut atatea griji….nu stiam de unde sa incep sa te caut…noi toti ne-am intrebat ce-i cu tine..
    merg la”nopti albe sa vad ce s-a intamplat..
    pana una alta bine ca esti ok, draga mea…
    ti-am simtit lipsa
    vorbim mai tz
    te pup

    monica 5 ianuarie 2009 4:37 PM Răspunde
    • Iana!!! Leda!!! Va iubesc, multumesc mult ca v-ati intors!
      Alerg de colo, colo cu copiii, dar m-am oprit o clipa si v-am gasit si m-am bucurat enorm!
      Nina, cine e Costelus si cum te-a refuzat, ca nu pricep- sau… nu pricep!:) Va imbratisez pe toti, Cora si Monica, aveti voi grija pana ma-ntorc, acush, acush! Va iubesc si sunt vesela! Leda, draga mea draga!

      Alice Nastase 5 ianuarie 2009 5:01 PM Răspunde
  • bine tu Ianaa, dar sa nu dai tu peste un net in toata perioada asta …sunt 10 zile !!!
    sa ne scrii doua vorbe, sa stim ca ai ajuns cu bine, ca puiul e bine……
    te-am vista urat, am avut numai vise negre…
    nu ti-am stiut numele de familie ca te gaseam eu cumva in Braila aia….am pile la…cine vrei tu…si tot te aduceam eu cumva….
    il trimiteam pe Romeo cu duba, cu tancu, si tot te scotea de acolo..
    si ce-ai facut nu i-ai dat foc rablei ?!
    mi-e dor de tine

    monica 5 ianuarie 2009 4:56 PM Răspunde
  • Draga mea Alice,dragele mele,
    Am inceput de nu stiu cate ori sa scriu un mesaj pe acest blog dar de ficare data mi-am dat seama ca ceea ce am eu de spus e greu de spus si in gand,si mult mai greu e sa fie scris alb pe negru.
    Am citit tot ce a scris Alice si am urmarit acest blog inca de la aparitia lui si de ficare data am simtit acea consonanta pe care trebuie sa o aiba sufletele pereche.Sunteti minunate,sensibile si oarecum ireale pt lumea asta.Alice e …desavarsita in bunatatea ei.
    Povestea mea???e una nefericita asa cum numai pe pamant poate fi.Nu am spus-o nimanui,v-o spun voua azi pentru ca vorba lui Cioran,lucrurile spuse devin tolerabile,si imi asum riscul de a fi judecata pt ca stiu ca ma veti judeca cu blandete si mai ales cu

    intelegere.
    Am 35 de ani,sunt casatorita cu un om nici mai bun ,nici mai rau de cat altii,care sustine ca ma iubeste si avem o fetita minunata care are 6 ani.Acum 5 ani am aflat ca prietenul meu din perioada liceului are leucemie si l-am sunat,dupa 14 ani in care ne vazusem de2-3 ori absolut intamplator.De atunci a inceput totul…exista oamenii care iti raman adanc in suflet fara ca macar tu sa-ti dai seama de asta si e nevoie de un declic ca sa realizezi cat de intens ti-au marcat viata.Vorbeam la telefon in ficare saptamana ca doi adolesceni vrajiti.
    la un moment dat el a plecat in italia pt transplant impreuna cu fratele si sotia lui si nu am mai tinut atat de des legatura dar cand s-a reantors in tara,dupa o perioada si-a reluat serviciul[el fiind director la o banca,eu facandu-mi intre timp cont la acea banca] si ne-am revazut prima data intamplator si apoi nu chiar atat de intamplator,si intre noi chiar daca nici unul nu vorbea despre noi,era acea chimie care te face sa-ti doresti sa opresti clipele in loc.Am stiut ca il iubesc si ca as face orice pt el si simteam ca si el ma iubesti,asa ca dupa 5-6 luni i-am spus ca il iubesc,ca ma face sa-mi doresc sa fiu un om mai bun,mai destept,mai frumos dar el mi-a spus nu pot sa-ti dau nimic pt ca eu datorita bolii pe care am avut-o am devenit o persoana foarte religioasa si eu traiesc datorita rugaciunilor pe care le face sotia mea si chiar daca nu avem o relatie normala ca intre un barbat si o femeie,nu dormim impreuna de 7 ani, nu pot sa-ti dau nimic si-mi pare rau ca am pierdut trenul asta si
    ramanem prieteni. Am spus ca am inteles[cu toate ca prea multe nu intelesesem]si am continuat sa ne vedem o ora ,doua la banca,sa vorbim cate in luna si in stele ore intrgi la telefon sa fim prieteni .Eu din cand in cand ii mai faceam cate o declaratie,el imi spunea ca nu sunt rezonabila[urasc cuvantul asta ],nu ma suna o perioada si apoi iar redeveneam asa zisi prieteni.Uneori incerca sa-mi spuna mai mult dar spune imediat ca ii este frica de mine,mi-a dat cadou un lant si o cruciulita pe care eu am pierdut-o,mi-a luat alta si asta vara mi-a dat facut cadou niste carti ,sa le citesc si sa inteleg mai multe despre el:NOAPTEA DE ZANZIENE,DRAGOSTE IN VREMEA HOLEREI SI ARTA CONVERSATIEI.
    Si uite asa au trecut pe scurt 5 ani,timp in care am avut o sumedenie de remuscari si procese de constiinta,timp in care am fost cel mai aspru judecator al meu si inca il iubesc ,si daca mi-ar spune dute in celalalt capat al tarii ca o sa vin si eu de doua ori pe an,asta as face.
    Dar el e acum din nou bolnav si a facut transplant alogen de maduva[prima data facuse autotransplant],se simte bine,imi trimite din cand in cand cate un mesaj si astept sa vina acasa la cei pe care ii iubeste.
    Nu mai vreau nimic,sa fie sanatos .Atat
    Imi cer scuze,nu stiu cat de cooerenta am fost
    „schimbari mai grave de cat moartea au fost si sunt si vor mai fi”

    iry 5 ianuarie 2009 5:05 PM Răspunde
  • Nu am avut net azi la birou…v-am citit acum si va multumesc tuturora pt. gandurile bune si imbratisarile calde.
    Multumesc Alice!

    Cristina Socaciu 5 ianuarie 2009 5:09 PM Răspunde
  • Am uitat sa spun la toata lumea LA MULTI ANI!! SI CELE MAI FRUMOASE VISE SA VI SE INDEPLINEASCA!

    iry 5 ianuarie 2009 5:12 PM Răspunde
  • Azi e o zi vesela la voi, la mine- imi place! Va salut, felelor reintoarse.
    Monica, nu mi-e foarte greu printre straini, decit rar. Intr-un fel sunt privilegiata, in altul nu, dar suma e constant buna, la urma. Imi lipsesc fiinte ca voi in preajma, o Alice- si mai ales contactul direct cu oameni ca voi. De cind v-am gasit insa in casa asta virtuala, imi merge miraculos mai bine, sunt mai increzatoare in viitor.

    corina 5 ianuarie 2009 5:13 PM Răspunde
  • Monica,
    am avut internet la sora mea in Bucuresti… n-am vrut sa mai deschid calculatorul pur si simplu.
    Au venit cei de la firma de unde am inchiriat masina mi-au adus alta masina. Era deja noapte cind am ajuns in Bucuresti. Ideea e ca prima masina era noua, era in garantie nu era chiar o rabla sau macar nu arata a fi rabla.
    Micutza Ana e un copil cum nu merit eu… e minunata. N-a scos un scincet pe avion . Cind nu dormea era intr-o verva de zile mari, a distrat pe toata lumea de pe linga noi.

    Iana 5 ianuarie 2009 5:14 PM Răspunde
  • Monica, ce s-a intamplat in 2008 ramane in 2008. Nu am venit pentru ca asa am decis. Nu am nici un motiv si nici nu doresc sa inventez unul ( o boala subita, o pana de calorifer-ca sa nu mentionez preferata ta soseta- , o disparitie sau o aparitie). Asta nu e de bine dar nici de rau. Nu inseamna ca nu imi pasa de voi, ca nu am fost curioasa, ca nu am avut curajul sa ma uit in ochii (chiar si in pupilele 🙂 ) Catalinei si sa explic sau sa”ma explic”. Nu inseamna nimic mai mult decat o decizie pe care mi-o asum.

    Demn sau nedemn, sunt aici.

    leda 5 ianuarie 2009 5:53 PM Răspunde
  • Iana,
    hm…si eu imi spun uneori ca n-o merit pe rucsandrica mea…e atat de frumoasa si cuminte (cand nu o supara dintii)…si inteleapta la un an si 9 luni, si desteapta, si povestitoare (ca mine hihihi)…e a mea ….si a lui Romeo….
    astazi mi-am smuls-o cu greu din brate pe cand trebuia sa plec catre slujba, iar ea plangea si-mi facea „tai”…m-a condus cu privirea de pe geam pana nu m-a mai zarit…si eu pe ea…
    ce minunati sunt copiii nostrii , oare vor apuca ei sa traiasca intr-o lume frumoasa si buna ….cam asa cum o zugravim noi in sufletele noastre?!?!?
    Nu stiam ca o cheama Ana….ca pe ana noastra…… si mai noi ca pe ANNA cu gradinita si ghiocei….
    te imbratisez iana, te las pe maini bune
    eu trebuie sa ma intorc la munca…dupa cum vezi, azi cam tot pe aici am fost….
    dar nu vreau sa plec…..
    va imbratisez cu drag, cu dor, cu dragoste
    il las pe valin si pe costi sa ne mai spuna d-ale lor….inteleptilor….
    mergi pe pagina cu”dupa intalnirea noastra” vezi ce-am scris..te inscrii , Iana?!
    tu minune alice, n-ai zis nimic despre apucaturile mele de pe pagina alaturata…

    monica 5 ianuarie 2009 5:57 PM Răspunde
  • leda,
    si asta cu caloriferul e buna…am notat-o !!!
    bine faci Leda ca esti aici…avem nevoie de tine….

    monica 5 ianuarie 2009 5:59 PM Răspunde
  • Iana,Iana mea de departe ce ma bucur ca esti bine!Nici nu mai conteaza ce-*ai facut,cum ai facut important e ca esti aici cu noi si sunteti bine!Daca ai stii ce de griji mi-am facut! Te imbratisez,tare,tare!Si pe tine Leda noastra>>eu te simt asa buna dar un pic …morocanoasa.Cam asa ca Piticul ala din povestea cu Alba.Ce-mi plac povestile mele!!!!
    Monicuto azi ai fost tare activa,draga! Cred ca si tu vrei pe pres ,asa-i !
    Va iubesc pe toate,toate!Si pe tine Rossane,iarta-mi rabufnirea!

    Cora 5 ianuarie 2009 6:23 PM Răspunde
  • Pe pitic ilcheama Morocanosul, Cora.

    leda 5 ianuarie 2009 6:31 PM Răspunde
  • Stiu,Leda…dar esti un pic ,asa,nu-i asa?

    Cora 5 ianuarie 2009 6:38 PM Răspunde
  • Nope

    leda 5 ianuarie 2009 7:03 PM Răspunde
  • Cora, draga mea…
    ce bine ca v-am regasit, cita nevoie am de voi, de povestile voastre, de sufletele voastre, de rochiile voastre… sint trsita si o sa va scriu curind, atunci cind nu voi mai putea sa tin in mine tot…

    Iana 5 ianuarie 2009 7:16 PM Răspunde
  • „il las pe valin si pe costi sa ne mai spuna d-ale lor….inteleptilor…”,spune atat de prieteneste draga noastra Monica…

    Viata ascunde sub faldurile ei atat de multe mistere, incat chiar si „inÅ£eleptii” se pot simti – in fata unora dintre ele – ca niste copii. Oricata „intelepciune am strange, oricat ne-am stradui sa ne eliberam de nestiinta, de ignoranta, de inconstienÅ£a ori de neintelegerea noastra, vin clipe si momente, situatii si intamplari… de neinteles.

    Fie ca privim cerul nesfarsit, in adancurile caruia nu avem habar ce anume se ascunde, ori ca traim o situatie de viata, pare tot una. Si savantul, si „inteleptul, si copilul, si omul obisnuit isi cunosc slabiciunea de cate ori se intalnesc in calea lor cu „misterul vieÅ£ii”. Iar intalnirea cu necunoasterea este inevitabila pentru oricare dintre ei. Caci oricat de „intelept” ar fi inteleptul si oricat ar sti savantul, viata are retete prin care il poate lua de ciuf pe fiecare, fara explicatii. Si, cand insusi „inteleptul” intelege ca nu intelege, cand el stie ca nu stie, cand el stie ca nu poate, isi gaseste salvarea intr-o stare de abandon, dar si in una de smerenie.

    Viata are obiceiul sa aplece toate capetele care trec prin ea. Viata are obiceiul sa le duca pe toate în fundatura, pentru ca ele sa-si recunoasca slabiciunea si sa regaseasca atunci sursa adevarata a puterii. Viata este rabdatoare si consecventa in a ne dezvalui limitele si a ne pune îin genunchi. Lumini si umbre, fericiri si disperari, catacombe si campii fara seaman ne umplu clipele si ne compun drumul, dar viata ramane adevaratul calator prin ele.

    costi 5 ianuarie 2009 7:35 PM Răspunde
  • Ce dor mi-a fost de voi…Catalina, Nina-sunteti ingeri, Monica-o scumpa si o sensibila, devotata si intelegatoare, Cora-un ocean de sensibilitate, Costi, desi te-am vazut in carne si oase, esti ireal, crede-ma pe cuvant!!!Cristina B-o draguta, emotionata, tremura ca varga, iar
    gazdele intalnirii…MINUNATI,TOTI, DE-A DREPTUL!!!!!Alice, esti frumoasa!!!!!
    Ce de multa lume s-a adunat aici, cu vise, tristeti, indoieli si certitudini, imi sunteti dragi, toti!Leda, mi-a fost dor de tine!

    Simona Radoi 5 ianuarie 2009 8:08 PM Răspunde
  • Alice,
    esti frumoasa si ai doar 16 ani…
    Da-ne Doamne puterea si increderea de la 16 ani sa ne putem arunca in viata si in dragoste ca si cum ar fi pentru data! Caci numai prima data n-am stiut ce inseamna ranile tradarii si nici dezmagirea. Numai prima data increderea ne era deplina. Sa iubim ca la 16 ani, sau sa iubim ca si cum abia acum descoperim dragostea si ne daruim fara sa cerem nimic in schimb si fara sa cunoastem ce inseamna noptile albe cind vin peste noi indoielile.

    Iana 5 ianuarie 2009 8:23 PM Răspunde
  • Ma iubesti tu mai mult decat ceilalti?
    Ma iubesti tu ca un frate ceresc?
    Ma iubesti tu ca un rob din iubire?
    Eu asa te iubesc.

    Ma iubesti tu cand sunt langa tine,
    dar si-n ceasul amar si umbrit?
    Ma iubesti tu cand ceru-i departe?
    Eu asa te-am iubit.

    Ma iubesti tu mai mult decat ceilalti?
    Mai presus de-orice gand pamantesc?
    Mai presus de-orice dragoste a firii?
    Eu asa te iubesc.

    Ma iubesti tu pe culmi de vedenii
    dar si-atunci cand te simti parasit?
    Ma iubesti si-ntre flori,si-ntre lacrimi?
    Eu asa te-am iubit.

    Ma iubesti tu mai mult decat ceilalti?
    decat cei ce arar ma-nsotesc?
    Ma iubesti tu privind vesnicia?
    eu asa te iubesc.

    Simti ca-n lume straine ti-s toate?
    Simti ca-n mine ti-e totu-nplinit?
    Ma iubesti tu mai mult ca pe tine?
    eu asa te-am iubit.

    iry 5 ianuarie 2009 8:25 PM Răspunde
  • cora, eu sunt de mult pe pres….
    cand i-am scris prima data Simone,i i-am spus ca daca n-o gasesc acasa (pe cand ma voi fi pornit catre ea)…o voi astepta cuminte pe pres….
    asa ca mai intru si-n casuta, mai stau si la usa pe pres cand fac cate-o trasnaie…cand la ea cand la alice….
    asa ca draga mea , atunci cand faci nazbatii te invit pe presul meu… mai am loc acolo si pentru Leda si pentru Rosanne….
    Simona (posesoare de sot balerin) si profa noastra draga, ma bucur ca ne-ai scris …mai vrem sa ne povestesti din lumea ta , a voastra a artistilor….
    bine, putem incepe si cu meditatile la engleza….eu de trei ani ma apuc de engleza „de maine”…. !!!
    va imbratisez si fug acasa la puiul meu
    gata cu lucrul pe ziua de azi..(n-am rasturnat muntii, ma plateste cam degeaba patronul meu pe ziua de azi…dar ii promit ca recuperez maine…dar mi-a fost bine cu voi….)
    Daca nu mi-a ascuns romeo al meu laptopul mai vorbim diseara, la noapte….daca nu pe maine
    am avut o zi SUUUUUUUUPERBA, leda, iana, alice care vine la mine, ma vad cu Cora maine…, rosanne sora ledei, anna cu ghioceii ei si la fel de povestitoare ca si mine…tiza anei mele dragi, simona, cristina S cea inteleapta (chiar daca putin ratacita pe aleile contorsionate ale vietii), Valin, costi, inteleptii mei dragi… ce mi-as mai putea dori ?!
    Pe ANEMARI, peAlina, pe Nouria, pe Daniel….ups nici nu-mi doresc prea mult , asa-i !!!
    Nina , Catalina de la voi mi se trage….va imbratisez cu DOOORRRRR
    va imbratisez dragii mei dragi pe TOTI

    monica 5 ianuarie 2009 8:36 PM Răspunde
  • Costelus e sotul meu ,draga Alice pe care-l iubesc dar care nu mai concepea la 2 noaptea sa mai scriu ,de aici si insomnia.Si eu va iubesc dragii mei , am niste zile cam ciudate , zvonistica sumbra, target , atmosfera tensionata,sa va mai spun? Toate vor trece , eu asa simt,nu stiu de ce , poate pentru ca de aici mi se trage optimismul meu ,pentruca sunteti reali si imi sunteti dragi .Pentru doamnele si domnisoarele care vor sa-si cunoasca ursitul, va anunt ca trebuie sa va puneti busuioc sub perna dupa ce in prealabil ati tinut post .Am incercat sa va spun de dimineata ,dar la servici e o vinatoare de vrajitoare, ma ascund de colegii mei cei tineri care oricum judeca viata dupa alte criterii ,si am reusit sa va scriu in fuga.
    Deci Alice ,daca inginerul/ Tristan vine in visul tau ,inseamna ca e un semn bun .
    Monica mi-e dor de tine si de tine Cora mea geamana.Va astept dragii mei

    nina dumitru 5 ianuarie 2009 9:57 PM Răspunde
  • Corina,

    ai incercat sa te duci in Romania pentru o luna? asa in vizita sa vezi daca te poti (re)adapta?
    Eu visez Romania ziua si noaptea cind nu sint acolo… as putea sa ma intorc oricind numai ca… nu cred ca e timpul inca. Urmaresc si astept cu interes sa se schimbe lucurile un pic.
    Nu stiu in ce masura criza economica afecteaza Romania. Sincer, Bucurestiul pare afectat doar de neglijenta, praf si trafic, nu de o criza economica.
    Du-te sa conduci o zi prin Bucuresti si te vei ingrozi. Pietonii sint asa de obisnuiti cu masinile ca sar in fata acestora. Soferii se clacsoneaza fara rost, de cele mai multe ori din obisnuinta. Masina trebuie spalata probabil la fiecare 3 zile din cauza prafului… de data asta m-a luat groaza cu adevarat cind am fost prin oras…
    e doar parerea mea, nu vreau sa supar pe nimeni care locuieste in Bucuresti. Iubesc orasul pentru toate amintirile si pentru toata bucata de viata pe care mi-am petrecut-o acolo.

    Iana 5 ianuarie 2009 10:30 PM Răspunde
  • Iana draga mea ,te-am strigat , am fost ingrijorati ,ma bucur nespus ca puiul tau e bine ,ca tu esti bine. Asta e tot ce conteaza .Te asteptam draga mea , nici nu stii cit ma bucur.

    nina dumitru 5 ianuarie 2009 10:34 PM Răspunde
  • Am scris in acelasi timp cu tine Iana ,deci e clar ca undele inimii noastre s-au intilnit pe aceeasi cale.E de bine. Nu am apucat sa citesc tot, ai plecat din Romania?

    nina dumitru 5 ianuarie 2009 10:37 PM Răspunde
  • dragele mele, nu sunt acasa dar nu m am putut abtine si am venit sa citesc ce mai faceti.

    va imbratisez, miercuri sunt din nou cu voi.
    raluca

    raluca 5 ianuarie 2009 10:39 PM Răspunde
  • Am plecat ieri.
    Azi muncesc si ma uit pe blog sa vad ce mai scrieti si mai ales ce ati scris voi si cum ati petrecut. Am carti Nina pentru toata iarna, m-am pus la adapost de lumea rea. Lumea care ma obliga si ne obliga pe toti sa muncim cind n-avem chef si sa plecam cind vrem sa mai stam ….

    Iana 5 ianuarie 2009 10:41 PM Răspunde
  • Tu unde locuiesti, Iana-? in America, daca nu ma insel. Tie cum iti este?
    Si eu cred ca in citiva ani va fi altfel in tara natala, sper mai ales.
    Norocoasa, ai fost acolo si ai si carti…

    corina 5 ianuarie 2009 10:49 PM Răspunde
  • Iry, mi-a placut mult, mult poezia.
    Alice, Rosanne, Raluca, Anna, Monica…v-am simtit aproape si va multumesc!
    Azi nu stiu ce sa va mai scriu, dar sunt aici cu voi!

    Cristina Socaciu 5 ianuarie 2009 10:53 PM Răspunde
  • Buna seara, si sa ma iertati ca raspund asa de tarziu chemarilor voastre! 🙂
    Va salut pe toti, pe cei pe care am avut bucuria sa-i cunosc la intalnirea de duminica, dar si pe cei care n-au putut sau nu si-au dorit sa ne cunoastem si altfel decat in scris. Toti prietenii lui Alice sunt si prietenii mei, asa ca va multumesc din suflet ca o iubiti, ca o cititi si ca sunteti atat de fideli celei mai frumoase si mai destepte reviste din Romania si atat de devotati acestei „casute”, cum frumos a numit-o acum ceva vreme Ana, rockerita noastra : )
    Va pup pe toti, ii urez – cu intarziere- fericire si la multi ani luminati lui Anemari, pentru ziua ei de pe 2 ianuarie si il ciupesc si-l strang in brate pe Ionut pentru ziua lui de azi!
    Iar tie, Alice, iti spun, inca o data, ce ti-am mai spus (si sper ca ti-am si dovedit) de mii de ori: ca te iubesc – cu suisuri, cu coborasuri, cu minuni, cu greseli, cu-adevarat!

    AlinaG 5 ianuarie 2009 10:57 PM Răspunde
  • Iana,ma bucur ca esti bine , nici nu stii cit ma bucur.Cit despre moralul nostru ,se reface, suntem aici sa ne sustinem reciproc .Imi pare rau ca Bucurestiul te-a dezamagit, cred ca toate minusurile lui s-au impamintenit in viziunea noastra incit am uitat ca poate fi si mai bine.
    Ne-am obisnuit sa ne petrecem 4 ore pe zi din viata noastra injurind partenerii de trafic, pietonii, primarii si in general pe toata lumea. Asta e micul Paris al anului 2009.

    nina dumitru 5 ianuarie 2009 10:58 PM Răspunde
  • NU Corina, nu sint asa de norocoasa. A trebuit sa plec repede si mi-am lasat acolo sufletul.
    situatia ideala este asa: conditiile de aici si lumea de acolo. Mi se face dor de Romania de cind urc in avion. astept cu sufletul la gura luna mai cind ma intorc in Romania pentru 2-3 saptamini.
    N-as avea alt motiv de plingere decit distanta. Decit lipsa lumii pe care o iubesc si pe care nu o pot gasi pe aici. Am prieteni americani, si prieteni romani, numai ca ei sint asa un surogat, un inlocuitor.

    Iana 5 ianuarie 2009 11:02 PM Răspunde
  • Sfarsit de zi trista… reintalnire cu vechii si noii colegi.saruturi iudaice.pentru ca maine vor intra din nou in competitii cu gust de invidie, ambalate sclipitor in „challenge”.Ma doare, ma sculpteaza de vie , ma strange!!!
    Inceput de noapte somnambula…cu inghitituri mici si dese de intelepciune primita de la voi.(chiar si sub forma unor rabufniri, cora!).Inseamna ca le-am meritat.Cineva imi spunea”nu pot sa ma supar pe tine”..si credeam, de fapt nu meritam osteneala de a cauta niste argumente vii, pe care sa le cred, pe care sa le creada.
    Povestea mea, anna, nu stiu cand si cum am inceput s-o traiesc.Cred ca la 16 ani.Cu un baiat de care m-am indragostit, de care m-am legat cu franghii, in care mi-am infipt unghia moale..ca sa ne simtim pe veci asa. Am dobandit victorii pe care doar in vis ni le atribuiam: un an de interdictii din partea mamei, un an al lui de armata, un an al meu de studiu in alt oras, un an al lui , unul al meu si tot asa.Si uite cum s-au facut indeajuns cat pentru a putea merge cu inima deschisa la semnarea unor acte pe viata.Si-am continuat de unde ramasesem, intr-un an un copil, peste doi, altul.Nu stiu cum de ne-am pierdut in aceeasi casa, cu atatea vise, cu proprii nostri copii, spunandu-ne „mama si”tata”.Si, Doamne, cat as fi vrut sa ma fi inselat atunci, sa fi venit apoi cu flori si vorbe mieroase pe care sa le cred cu naivitate, cu iubire, cu unghii moi…Shilodirile iubirii mele sunt altele, se balangane pe langa corp , prinse de cate-un cuvant negru, privire rece , imbratisare straina…

    rosanne 5 ianuarie 2009 11:07 PM Răspunde
  • Iata dezamagirea de la 16 traita la 30, la cote maxime, cazand in gol, agatandu-ma de cate-o craca(as fi vrut sa aiba masculin cuvantul asta!!!) in care mi-am pus speranta salvarii, dorinta de a-mi diminua durerile, de a-mi bandaja ranile cu miere si rozmarin.

    rosanne 5 ianuarie 2009 11:17 PM Răspunde
    • Iana, abia cum te salut si te imbratisez cu adevarat. Si, oricat de absurda e povestea ta si oricat de tare te-a necajit, gandeste-te ca asa a trebuit sa fie! Exista o noima mai presus de noi. Poate ca ne vom intalni altcumva, altundeva, intr-un fel care, cu adevarat va aduce ceva esential pentru noi.
      Tot trista esti Rosanne, draga mea? Iarasi ne trecem noaptea, triste, impreuna? As vrea sa iti spun cat de bine pricep, cat m-am chinuit sa ma rup de durerea de a vedea propria-mi dragoste risipindu-se, intr-o casa in care copiii ne spuneau mama si tata- cum spui tu… Cat de greu a fost. Cat de greu iti este…
      Nina, te-am simtit noapte de noapte alaturi de noi. Mi-e dor de Catalina, i-as cere sfat de noapte lina si rugaciune pentru suflete fara somn, dar am inteles ca se ocupa altcineva, altundeva, cu strigarile – sau strigaturile? Eu n-am sa va mai strig, eu am sa las poarta casei mele si a sufletului deschisa, asa cum a fost mereu. Si am sa va reamintesc ca eu nu mint si nu iubesc minciuna. Aici veti gasi adevarul, atat cat poate el exista undeva, chiar daca nu e-mpachetat in hartie sclipicioasa, si n-are pampon.
      Corina, as vrea sa-ti raspund la intrebarea ta despre cum e in Romania si sa ma plang, sa-ti spun ca e rau, ca noi, la intalnirea noastra, am vorbit mult despre cum ar fi sa plecam, cu totii. Dar asta e o discutie lunga si trista, pe care poate-o s-o purtam la Deva, cand ne vom vedea, sau in gradina cu ghiocei a Annei.
      Alina, nu m-am indoit niciodata de dragostea ta. Tu, Anemari, si nu doar voi, pentru ca suntem un grup superb la Tango, imi veti fi alaturi pana la moarte, stiu asta. Raluca si Anna, aveti grija pe drumurile voastre. Cristina, tu pune-ti busuioc sub perna si viseaza pe altcineva!

      Alice Nastase 5 ianuarie 2009 11:35 PM Răspunde
  • Rosanne, pot doar sa te tin strans de mana…

    Cristina Socaciu 5 ianuarie 2009 11:19 PM Răspunde
  • Va multumesc si va trimit un gand de somn usor.Maine in zori va citesc printre gene proaspat rimelate.promit.
    Monica, multumesc pentru „infratirea”cu leda, da, mi-am dorit intotdeauna sa fiu sora cuiva.sau mai bine ea sa-mi fie mie…mai mare, mai inteleapta, mai iubitoare.
    Cristina S, de-atunci in gandul meu, in asemanarea trairilor si spectaculosul din ele.
    Vise calde, oameni mari!

    rosanne 5 ianuarie 2009 11:26 PM Răspunde
  • Rosanne,

    si intram in challenges dar trebuie sa avem team spirit, sa fim uniti, sa ne simtim ca in familie… asa suna azi sedinta de inceput de an. Am avut impresia ca sedinta aceasta a fost vineri si ma gindeam ca nu sint aici sa aud toate acestea dar nu, a fost azi de dimineata cit sa ma trezeasca din visarile mele. Lucrez la „personal goals” pe 2009, de care depinde in mare masura bonusul pe 2009.

    Si intre timp imi vine in minte prima iubire si prima neinplinire…
    M-am indragostit de cine nu trebuia (nici macar nu ma mai mira) si l-am iubit nebuneste fara ca macar sa ii spun vreodata. Imi faceam in minte scenarii si scheme de cum ar fi daca… dar „daca” nu s-a intimplat nicicind. Dar a fost frumos ca il vedeam in fiecare zi, faceam in asa fel sa plec odata cu el la scoala si sa il vad in tramvai sa stam la o vorba nevinovata. Le uram pe toate colegele lui pentru ca stateau cu el la ore si alergam ca nebuna in pauza mare poate-poate ma vede si mine si imi arunca o vorba acolo ca doar na eram vecini de casa. Asa a fost adolescenta mea… am asteptam si a fost un exercitiu bun fiindca m-a pregatit pentru marile asteptari si pentru adevaratele dezamagiri care au venit la pachet cu asteptarile.
    Am citit povestea Annei si m-am intrebat ‘ce-ar fi daca…. s-ar gindi acum la mine?” M-am scuturat repede… nu vreau! Epoca asteptarile e dusa si o rog sa nu revina.

    Iana 5 ianuarie 2009 11:35 PM Răspunde
  • Da, si o zi mai buna miine, Rosanne.
    Aici ninge ca in basm, e liniste, mari si oceane de liniste si speranta. Va trimit din ele, si voua suflete triste.

    corina 5 ianuarie 2009 11:35 PM Răspunde
  • Rosanne, da, da te tin si eu de mina strins-strins. fii tare si lupta! caci inteleg ca ai pentru ce!

    Iana 5 ianuarie 2009 11:38 PM Răspunde
  • Alice,
    a fost cumplit. Inca ma doare. Mi-am desfacut bratele si m-am uitat in sus: „DE CEEE?”

    Iana 5 ianuarie 2009 11:41 PM Răspunde
  • Alice, nu vreau sa visez pe altcineva, vreau sa incep prin nu a-l mai visa pe el, chinuitoare vise, care ma trezesc in miez de noapte, sa nu-l mai aud, sa nu-l mai simt…sa plece din mine… Vreau sa adorm linistita, iar cand voi vrea sa-mi amintesc de el sa pot zambi…
    Iar cand voi reusi sa-mi amintesc de el zambind, imi voi pune busuioc sub perna.

    Noapte buna…

    Cristina Socaciu 5 ianuarie 2009 11:49 PM Răspunde
  • Bucurati-va ca cei pe care ii iubiti,ii urati,ii doriti,ii regretati sunt sanatosi

    iry 5 ianuarie 2009 11:55 PM Răspunde
  • „eu nu mint si nu iubesc minciuna” De ce, draga mea Alice, de ce aceste cuvinte urate ? Eu n-as indrazni nici macar sa gandesc vreodata asa de tine. De ce, de ce? De doua zile sufar de neintelesuri, de incarcari, si-acum vii tu sa pui sare pe rana? Nu inteleg de ce? Eu te-am iubit din acea zi, acea zi grea si frumoasa a noastra. Si draga noastra Alice, eu n-am asteptat sa ma strigi ca sa vin. Eu am venit la tine cu inima deschisa auzindu-ti doar strigatul inimii.
    Va spun noapte buna, ingerii sa va vegheze somnul!

    Catalina 5 ianuarie 2009 11:58 PM Răspunde
    • Draga mea, Catalina mea, cum poti sa crezi ca ti-as spune tie ca minti? Oare atat de gresit am ajuns sa scriu, incat cuvintele mele nu mai au inteles? Tu stii ca eu te consider sfanta, am spus asta mereu. Te rog sa ma ierti daca ceea ce am spus te-a ranit, dar nici nu m-a gandit ca ai putea vreodata intelege asa. Am vrut sa iti reamintesc ca ti-am spus intotdeauna adevarul, tie mai mult ca oricui altcuiva, si ca daca altcineva ar spune despre mine lucruri care ma contrazic, eu mi-as dori ca tu sa crezi in versiunea mea, pentru ca eu nu mint. Ce cuvinte urate? Sa spun ca eu nu mint? Te-am chemat mereu, cu tristete si speranta si te-am rugat sa ma treci in rugaciunile tale. Daca iti poti imagina ca, peste doua zile, ma dezic de tine, inseamna ca, intr-adevar, traim intr-o lume in care nu mai merita sa credem in nimic.

      Alice Nastase 6 ianuarie 2009 12:30 AM Răspunde
  • Alice , esti in gindul Catalinei , ea te iubeste neconditionat , asa iubeste ea , fara sa ceara nimic in schimb , nu trebuie sa o strigi , ea este aici .Am hotarit sa dansam in ritm de tango
    impreuna, iar Catalina stie sa fredoneze melodia sufletului cel mai bine. Venim in casuta asta pentru ca vorbim aceeasi limba, aceea a inimii .Faci parte din prezentul nostru , esti parte din noi, si-ti vom dovedi ca nu sunt vorbe goale.Suntem paminteni si avem nevoie unii de altii.

    nina dumitru 6 ianuarie 2009 12:06 AM Răspunde
  • Acum am vazut postarea Catalinei . Ea nu minte nu insala , cu toate riscurile, chiar si cu acela de a avea sufletul zdrobit. Credeti-ma pe cuvint. Pling, ma doare sufletul , de ce?

    nina dumitru 6 ianuarie 2009 12:11 AM Răspunde
  • Eu sunt de acord cu iry – bine ai venit, iry! – sa fim recunoscatori pentru ce avem, sa ne uitam catre partea frumoasa a lucrurilor. Sa le uram sanatate dusmanilor, ca sa avem cu cine sa ne razboim! Glumesc, mi-as dori eu sa fiu intr-atat de optimista… Noapte buna, fetelor, noapte buna baietilor (care mai sunt, care n-au plecat la razboi), noapte buna Alice, regino. Asa e, cum spui tu.

    AlinaG 6 ianuarie 2009 12:25 AM Răspunde
  • Alice, au fost ghilimele. Si-am spus ca EU n-as indrazni sa cred ca minti. Si cred ca nimeni de aici sau de pe alte meleaguri nu a mintit. Asa sunt eu, vreau sa cred ca lumea-i buna, vreau ca oamenii sa se iubeasca la fel de mult ca altadata. Si sufar si ma dor durerile lor.

    Catalina 6 ianuarie 2009 12:44 AM Răspunde
  • Afara e gerul Bobotezei,va puneti,deci,dragelor busuioc sub perna sa va visati alesul….
    o zi grea,de inceput de an,cu termene,planuri,etc…..v-am imbratisat acum pe toti dintr-o privire si m-ati pus pe ganduri….
    Draga Rosanne,sunt alaturi de tine,ai doi copii minunati,ai dragostea lor neconditionata,relatia ta cu sotul-iubit din tinerete poate fi reinventata,daca exista sanse si destin,daca nu,cu siguranta va veni un print si pentru tine,din cele patru zari…..
    Cristina Socaciu,mi-amintesc de versurile lui Nichita Stanescu…..”….mi-e dor sa pot / sa nu-mi mai fie /dor de tine….”……………eu zic sa-ti pui busuioc sub perna…..
    O calugarita de la M.Recea,(Tg.Mures),mi-a spus ca in noaptea asta,la miezul noptii se cistesc acatistele Bunei Vestiri si a Sf Nicolae…..In asteptarea clipei dintre zile,va scriu voua…Voi citi cele doua acatiste,pentru mine,pentru Cris al meu,pentru voi toate,dragele mele….
    Iana,toata viata fara de Cris,in rugaciunile mele spuneam…..”Doamne,ajuta-l sa-i fie bine.Dar daca nu-i e,adu-l langa mine si-l fac eu fericit,pentru ca binele lui e linistea mea,linistea lui e binele meu,si tu ,numai tu stii Doamne,cat de mult il iubesc”……Pupici multi Anei celei mici…..
    Vom vedea ce ne rezerva destinul,eu sper,ma rog si am rabdare cu el….
    Corina,pe 26 ianuarie voi fi la Zurich,pentru o conferinta,cazarea este la hotel Wellenberg,,,Niederdorfstrasse 10……Daca putem vb la hotel,e ok,iti pot aduce cu draga inima cartile Alicei dragi,si alte publicatii Tango….Vorbim pana atunci….
    Nina,cred ca si tu te rogi pentru noi toate in noaptea asta magica,nu???Multumim mult.
    Monica,tie,dar si Anei,Catalinei,Ianei,Ninei,Rosannei,Iry,Costi,Leda,Corina,etc,toti locuitorii Tarii Minunilor,va dedic ceva frumos….
    „Mi-ai atins doar inima usor,
    Si s-a sfaramat in mii de inimi,
    Eu,cu mii de inimi ma-nfior,
    Si mi te iubesc,cu mii de inimi….
    Mi-ai atins doar buzele usor,
    Si s-au sfaramat in mii de buze,
    Eu,cu mii de buze te-mpresor,
    Si mi te sarut,cu mii de buze….”
    Iar tie Alice,tie Rosanne,tie Cristina Bizu,Cristina Socaciu….
    Atentie….
    „Am….am sa-mi tai palmele….Am sa le pun la posta,intr-un plic,dupa ce zile-ntregi le-am dresat si le-am trasat sa faca ce vor face…..Le vei primi….le vei recunoaste…le vei saruta,sau,mai bine lasa ,(nimic nu e sigur pe lumea asta)….Ei bine ele,palmele mele,dupa ce te vor mangaia…..te vor lua,una de o mana,cealalta de alta…te vor pune in plic si…mi te vor trimite….Scrisoare Express,cu valoare….Ajunge-vei !!! cam…mototolit,ce-i drept…(astia de la posta sunt complet neglijenti !!!!),dar vesel ca ne-am regasit….
    Si ,pentru ca eu nu mai am palme…..S-au ratacit nebunele cine stie pe unde,ei bine….tu,dupa ce vom bea din cafeaua revederii,vei sterge si colbul de pe mine….biet bibelou uitat intr-un colt al inimii tale…..”

    va trimit si blestemul meu de iubire,poate va trebuie in noaptea asta magica….
    Te blestem….
    Ca-n suflet sa-ti ninga
    Numai cu chipul meu….
    Sa fie soare,doar la zambetul meu,
    Iar frunzele din par,
    Sa ti le scuture Toamnele,
    Numai cand vreau eu….
    Te blestem …
    Sa fii un an,sa fii doi…
    Sa fii etern…
    Iar eu….
    Sa nu fiu,dacat,tacuta,ninsa…
    Umbra,pierind din primul an…..

    Va iubesc,ma rog,sper

    anna 6 ianuarie 2009 12:51 AM Răspunde
    • Anna, iti dau eu carti si reviste pentru Corina, sa fie din partea mea! Ce frumos ai scris, ce de daruri ne-ai facut prin cuvintele tale!
      Catalina, draga mea, sfanta mea, asa e, traim intr-o lume in care nimeni nu minte, sunt doar neintelesuri, uneori mai triste si mai dureroase decat minciunile. Sufletul tau e prea nobil si se incarca cu dureri ale altora, stiu. Ma duc sa-mi iau si eu acatistele si sa citesc, sa-mi gasesc linistea in cartea sfanta primita in dar de la Nina. Noapte buna, dragelor, dragilor, ma rog acum pentru noi toti. Si apoi o sa-mi visez ursitul, care e acelasi ca-n visul meu de la 16 ani. Numai ca, pe atunci, nu credeam in vise. Acum cred.

      Alice Nastase 6 ianuarie 2009 1:10 AM Răspunde
  • offfff !!!!
    mai suflete frumoase si intelepte ce-ati patit?! Nina ,Catalina dragele mele…stiu ca va e greu acolo unde truditi….stiu ca aveti sufletul incarcat de atatea batalii ce trebuie sa le purtati….alice a facut o simpla remarca…fara o aluzie la cineva special….cu atat mai putin la voi…sunteti ingerii nostri pazitori…nu ar putea nimeni sa creada asa ceva despre voi….iubitele mele….
    e tarziu ca tare as suna-o pe Anemari sa-mi dea telefoanele voastre si sa va sarut asa cum pot printre taste….
    aice a fost azi atat de fericita cum n-am simtit-o de mult…eu m-am jucat astazi in casuta…mi-a lasat cheile…si uite mi-am facut de cap…am vorbit cu toata lumea…am dansat,am cantat…nu prea am facut profit la firma azi, dar maine recuperez….
    a fost o zi deosebita pentru mine, nu ma intristati…aseara eu …acum voi….
    hai, dati-mi un semn ca a juns sarutul meu pe obrajii vostrii…

    monica 6 ianuarie 2009 1:02 AM Răspunde
  • Iubitele mele, ma voi ruga pentru toti in noapptea asta sfinta. Dumnezeu sa va lumineze drumul, sa va trimita ingeri si semne , si oameni si lumina. Aici , in locul acesta unde nu cu mult timp in urma ne dadeam tributul dragostei noastre am trait emotii de intensitate cosmica, ne-am tinut de mina ,am dansat tangoul ce ne-a unit pe viata.

    nina dumitru 6 ianuarie 2009 1:09 AM Răspunde
  • Anna,
    tu si Cris sinteti altfel decit am fost eu si… prima iubire. Tocmai de asta am zis ca n-as vrea sa vina el la mine, fiindca a fost o scrinteala de adolescenta care nici macar nu trebuia mentionata aici.
    Trebuie sa recunosc cinstit ca te invidiez. Tu traiesti ceva foarte frumos cum putini oameni traiesc.
    V-am mai spus eu pe aici de Joseph Campbell. Am revazut de curind un DVD cu un interviu cu el. Zice la un moment dat ca viata este un spectacol unic si ca esti un spectator privilegiat indiferent de locul pe care il ocupi. Tu Anna chiar esti privilegiata asa sa stii.

    Iana 6 ianuarie 2009 1:10 AM Răspunde
  • Cristina,
    pune busoiocul acela sub perna , daca spune toata lumea sa faci asa, or fi stiind ele ce spun si Alice si Anna. Mica si neascultatoare, mmm 🙂

    Iana 6 ianuarie 2009 1:15 AM Răspunde
  • Catalina,
    eu sincer nu cred ca cineva dintre noi ar putea sa zica despre tine ca minti. iubita noastra, chiar si in cazul in care, prin absurd, s-ar face astfel de remarci in aceasta casuta, din start tu esti exclusa. si cred ca sint in asentimentul tuturor.

    Iana 6 ianuarie 2009 1:18 AM Răspunde
  • anna,
    superb…sublim.. …tu si poeziile tale, si ghioceii tai….m-ai fermecat….iti mltumesc

    rosanne,
    imi pare rau pentru tot ce traiesti…poate o sa-ti spun povestea mea…odata….
    acum te indemn numai sa lupti…ai pentru ce….ai pentru cine, iar cand vei fi terminat toate bataliile si vei fi iesit infranta din toate atunci poti sa capitulezi…pana atunci lupta…ai pentru ce….pacat ca nu-i ana aici…daca te intorci pe paginile alaturate ai sa gasesti postari ale ei….si poate gasti o frecventa comuna de a aborda „problema ” asta…iti doresc sa-ti fie bine…nu-ti lasa sufletul sa rataceasca pe taramuri necunoscute….recupereaza-l repede…
    Alina G, ma bucur ca esti cu noi
    Iry, Cristina S,iulia nostra …repede puneti busuioc si maine povestiti-ne
    fug, s-a trezit rucsandra…off dintii astia!!!
    va imbratisez cu drag

    monica 6 ianuarie 2009 1:21 AM Răspunde
  • Monicaaaa
    si noi tot cu dintii.

    Iana 6 ianuarie 2009 1:24 AM Răspunde
  • Monica, a ajuns pupicul tau pe obrazul meu. Si-i dulce, dulce.
    Of, tu Iana, nici n-am apucat sa-ti spun, draga mea, bine ai revenit. Si sa nu ne mai dai atatea emotii data viitoare, da? Pupici ingerasului tau cuminte.

    Catalina 6 ianuarie 2009 1:28 AM Răspunde
  • Rosanne,

    Lupta fiindca a fost prea mult acolo ca sa se piarda totul! abandoneaza lupta doar atunci cind stii tu ca ai incercat aproape tot. Sa nu ramii sa te uiti in urma si sa apara acei „daca as fi facut asta” sau „daca as zis…” Asta urasc eu cel mai mult „daca…” nu stiu sa scap de „daca” astia… si ma iau cu ei la trinta tot timpul.

    Iana 6 ianuarie 2009 1:29 AM Răspunde
  • Aha,

    deci miine aflam viseleeee…. sa va treziti dimineata si scrieti aici sa vedem si noi ce ati visat, OK?

    Iana 6 ianuarie 2009 1:33 AM Răspunde
  • Dragele mele,
    Stiam ca e post ieri, pentru ca azi e o mare taina. Nu am uitat de voi, dar nu sunt cuvinte care sa va merite atingerea.

    Valin 6 ianuarie 2009 1:37 AM Răspunde
  • „Cand iubirea va face semn,urmati-i indemnul,
    Chiar daca drumurile-i sunt grele si prapastioase,
    Si cand aripile -i va cuprind,supuneti-va ei,
    Chiar daca sabia ascunsa-n peneju-i v-ar putea rani,
    iar cand va orbeste dati-i crezare,
    Chiar daca vocea -i ar putea sa va sfarme visurile,
    asemenea vantului de miazanoapte care va pustieste gradinile.

    Fiindca,precum iubirea va incununa,ea trebuie sa va si crucifice.
    Precum va face sa cresteti,ea trebuie sa va si reteze uscaciunile.
    Precum ea se ridica pana la inaltimea voastra,alintandu-va ramurile
    cele mai fragede care freamata in lumina soarelui
    Tot la fel va razbate pana in adancul radacinilor voastre,
    zdruncinand inclestarea lor cu pamantul
    .
    Asemeni snopilor de grau ,ea va secera.
    Va treiera pentru a va descoji.
    Va vantura spre a va curata de pleava.
    Va macina pana ajungeti foarte supusi.
    ca apoi sa va harazeasca focului sau,si sa puteti deveni painea sfanta la ospatul divin.
    Toate acestea vi le va da iubirea,pentru ca,astfel,sa va puteti cunoaste tainele inimii,si astfel sa deveniti o parte din inima Vietii.
    Dar daca,stapaniti de teama,veti cauta doar tihna si placerea dragostei,
    Atunci e mai bine sa va acoperiti goliciunea si sa iesiti din treierisul iubirii,
    Spre a va intoarce in lumea fara de anotimpuri,unde veti rade dar nu cu intreaga voastra bucurie si unde veti plange dar nu in toate lacrimile voastre.

    Iubirea nu se daruie decat pe sine si nu ia decat de la sine.
    Iubirea nu stapaneste si nu vrea sa fie stapanita.
    Fiindca iubirii ii este de ajuns iubirea.

    Sa nu credeti ca puteti croi singuri drumul iubirii,fiindca iubirea,daca o meritati,va va arata drumul spre ea insasi….

    Daca iubesti si ai dorinte,fie ca ele acestea sa fie :
    Sa te topesti si sa devii izvor ce susurul in noapte-si canta
    Sa cunosti durerea prea marii duiosii
    Sa fii ranit de intelegerea iubirii
    Sa sangerezi de bunavoie si
    Bucurandu-te
    Sa te trezesti in zori cu inima inaripata si sa inalti multumire pentru inca o zi de iubire
    Sa te intorci impacat acasa la vremea amurgului
    Si-apoi sa dormi,inaltand in inima o ruga pentru cel iubit,iar pe buze un cantec de lauda…”
    (Kahlil Gibran.)

    Noapte buna,va iubesc,sa visati pe cine vreti voi,asa sa va ajute Dzeu.

    anna 6 ianuarie 2009 1:47 AM Răspunde
  • Va multumesc pentru ganduri.N-am vrut sa intinez acest loc cu intamplarile care au dus la situatia asta.Credeti-ma, nu sunt superficiala, as fi vrut mai mult decat oricine sa-mi pastrez iubirea, s-o resuscitez cumva, s-o prind de niste aparate doar sa stiu ca respira..Cat despre cei pentru care se merita sa lupt…luptau cu mine, in vise zbuciumate, cu stransuri de palme umede, in tristeti de copii.
    Cu voi, imi refac usor si fin firul de matase al vietii, intelegandu-i nodurile si scamoseala.
    Chiar va admir, sa stiti asta.
    Cristina,asa sa faci, lasa sa se usuce bine!

    rosanne 6 ianuarie 2009 8:32 AM Răspunde
  • Neata !Monicuto,n-avem noroc!Sunt vraiste,racita cobza si terminata!Azi am ramas acasa,ma duc inapoi in patul care ma cheama,dar am zis sa-ti spun sa nu ma astepti degeaba azi.Imi pare rau ca tare mi-e dor de tine!Ma pun pe picioare si mai vedem ,bine draga mea?
    Aveti grija de voi,va iubesc pe toti!

    Cora 6 ianuarie 2009 8:56 AM Răspunde
  • Buna dimineata! Citesc…Citesc…Citesc… Tot ce este scris aici traiesc si simt si eu. Nu mai scriu. Doar citesc.
    O zi minunata tuturor!

    Cristina Bizu 6 ianuarie 2009 10:18 AM Răspunde
  • buna dimineata dragii mei dragi,
    Cora mea, fa-te bine…avem vreme…
    Ce vise am avut !!!
    Anna era asezata intr-un fotoliu (balansoar) si ne spunea poezii ….din Tarnea (era blonda cu parul lung in visul meu, cu ochi albastrii)…eram cu totii intr-o camaruta simpla, calda (asa ca a anei noastre dragi) va amintiti cum povestea ana la intalnirea noastra ca-si doreste sa traiasca, si cum arata casuta din visul ei….(nina, catalina,simona..va amintiti asa-i ?!)
    Iana, tu erai in alta odaie….nu stiu daca a fost autosugestie sau altceva , cert este ca erai foarte trista, plangeai …plangeai dupa Ana mica, pe care-o lasasesi in Romania….
    Chiar ai lasat-o aici?
    Daca intr-adevar a ramas in Romania iti spun inca de pe acum ca nu, nu o sa rezisti 5 luni fara ea…si apoi Iana, de acum incepe partea frumoasa …s-o vezi ce minuni inceraca in fiecare sapt, ce cuvinte spune, ce mutrisoare face sunt minunati dupa un an……
    Stiu e greu , e cumplit de greu….noi toate avem incercarile noastre cu pruncii nostrii….nu-i asa alice ?!! tu stii, si tu stii !!!!…..poate cele cu parinti aproape si cu mame desavarsite, care sa le ajute neconditionat de timp , de loc , de distante sau de ….orice altceva…., poate doar acelea se pot numi norocoase….restul infrunta TOT ce deriva din asta….mame cu jumatate de norma, neveste la fara frecventa, bone superficiale (si nu e chiar cuvantul potrivit), soti nemultumiti, colegi neintelegatori, slujbe rigide, sefi sau patroni cu teluri mercantile si atat !!!…off Doamne sunt multe…atat de multe cele ce le infruntam….si cate mai avem de dus …..
    te imbratisez Iana, eu cea care crede-ma am dus multe poveri….desi nu s-ar zice….de mica de foarte mica….de mult prea mica…..insa mi-a dat Dumnezeu un sot minunat, care de ceva vreme (sa tot fie vreo 8 ani ) ….ma ajuta, si astfel le duc mai usor….
    Oare ce-or fi visat fetele noastre?!
    Cristina S, Iulia M, Monica Radulescu,Cristina B – v-am uitat aseara, dar si voi erati in visul meu si erati fericite….Iry (grea karma ai si tu)…si Rosanne….nu, copiii nu au voie sa planga, sa deplanga, sa fie partasi, sa sufere….pentru alegerile noastre mai mult sau mai putin fericite….elibereaza-te….nu ramane prizoniera unor alegeri gresite ale trecutului..chiar daca atunci au fost….desavarsite….Nu , copiii nu trebuie sa planga !!!
    Alice, minune tu ce ai visat ?!
    eu v-am vista pe voi…chiar si fara busuioc sub perna….

    monica 6 ianuarie 2009 10:34 AM Răspunde
  • Buna dimineata!
    Am visat pe cine am vrut eu, dar nu stiu daca e de ajuns. Intr-adevar drumurile sunt grele si prapastioase, dar peisajul e superb. Am picioarele pline de rani, inima plina de drag si imi doresc sa nu fiu singura pe drum. Sa fiu ca azi-noapte, atat de linistita intr-un vis cu el. Afara ninge. In cateva zile, acest an – ‘unul dintre cei mai buni ai vietii mele’, cum zic horoscoapele – mi-a adus un NU crud de la omul drag, masina lovita in parcare, nici un bonus la salariu, dar munca.. Nu ma vait, imi doresc sa traiesc cu o bucatica din omul asta, l-am visat frumos, ninge frumos.. Il sarut de departe si traiesc, respir, visez.. Cine stie, poate intr-o zi si el isi va dori sa ma aiba aproape. Nu stiu daca e o iubire de altadata, e cea prezenta, prima pe care am vrut-o ultima. Drumul curge insa cum vrea el, eu imi sterg ranile si zambesc fulgilor de nea. Cine stie..

    Monica Radulescu 6 ianuarie 2009 10:35 AM Răspunde
  • Buna dimineata ,o zi minunata ca sufletele voastre ….
    Noaptea magica a trecut,desi,daca zana cea buna mi-ar fi dat bagheta fermecata,as fi transformat-o in vesnicie…..
    Nu,nu am visat nimic,am trait aevea, o noapte magica,de dor,de dragoste,de rugaciuni,printre busuioc,vise,acatiste ,alaturi de Cris al meu,doar al meu…..
    Da,Alice.mare dreptate are Agnes Toma in articol,barbatii sunt niste copii mari,pe care,de multe ori e bine sa-i duci de mana si sa le arati drumul…..
    Azi noapte ,dupa ritualul cu busuioc si rugaciuni,pentru ca ” Am 16 ani si-mi astept iubirea dintai”,am hotarat sa adorm linistita,mi-am alungat din minte orice gand rau sau mai putin rau,incercand sa adorm….
    Un sms de la Cris,imi spune „Noapte buna,e prea tarziu sa vb,dar nu uita sa pui busuioc sub perna ,iar eu o sa-mi doresc sa ma visezi pe mine”…..
    Si pentru ca mi-am amintit de tot ce discutam noi mereu aici,de Agnes si de curajul ei de a-si cere sotul de sot,ei bine eu,care niciodata nu i-am cerut nimic lui Cris,am pus mana pe telefon si i-am raspuns ,tot prin sms(Mi-a fost frica sa aud un raspuns….)……”Cris drag,vino sa visam impreuna,am busuioc si pentru perna ta….”
    A venit,mult mai repede dacat as fi crezut,am senzatia ca astepta acest raspuns…..
    Asa ca,dragelor,n-am visat,ci am trait,cea mai magica noapte de dragoste,printre busuioc,rugaciuni,vise frumoase…..
    Ce-mi pot dori mai mult ?!!!!????
    Da,draga mea Iana,sunt o privilegiata…..Abia in noaptea asta am aflat asta,si-ti multumesc mult….
    Rosanne,eu zic ,ca si Alice(scuze Alice,am ajuns sa-ti folosesc cuvintele ca si cum ar fi ale mele,trebuie sa-ti platesc drepturi de autor,altfel ma poti acuza sigur de plagiat!!!!!glumesc desigur,nu te supara!!!!),—-„dragostea invinge totul si muta si stelele din loc”.
    Daca-ti iubesti sotul,daca macar o scanteie a mai ramas intre voi,sigur,sigur iti vei reinventa si iubirea si relatia si familia minunata….Ce e sortit sa fie,va fi cusiguranta….
    Ei,na,cred ca iar am plagiat pe careva dintre voi,sigur am citit fraza asta,aici,minunatelor…..
    Plutesc inca,intr-un vis din care nu ma treziti va rog,vreau sa iau visul cu busuioc cu tot maine in bagajele mele….In Bucuresti ninge slab,linistit,asa cum ii sta bine unei zile de Boboteaza…..Din pacate nu mai am timp sa ajung azi la o biserica,maine plec,poate dupa amiaza,daca mai gasesc o biserica deschisa sa iau si eu apa sfintita…..
    Va pup,va iubesc,va doresc o zi minunata….
    Sper si ma rog sa fi visat ce ati vrut fiecare…..Nu pot citi decat diseara tarziu,inainte de culcare….

    anna 6 ianuarie 2009 10:48 AM Răspunde
  • Bravo tie Anna! Sa-ti fie toate noptile senine si pline de drag ca aceasta! Savureaza, pluteste, nu uita nici o imagine, nici o aroma. Zambeste!

    Monica Radulescu 6 ianuarie 2009 10:57 AM Răspunde
  • Pentru Rosanne si nu numai,
    „NU SE POATE !
    Nu se poate sa nu se poata,chiar si atunci cand,la suprafata suprafetei lucrurilor,si dupa toate regulile bunului simt,s-ar parea ca intr-adevar, NU SE POATE !!!!!
    Cum,cu ce pret,cu ce valuta forte a sensibilitatii trebuie platit acest SE POATE ,mai ales atunci cand nu se poate,nu conteaza !!!!
    CEEA CE CONTEAZA,E DEMONSTRATIA CA….SE POATE !!!!!”

    SE POATE SA FII FERICITA !!!!!!

    anna 6 ianuarie 2009 11:01 AM Răspunde
  • Alice, Anna- zine bune, mi-ati facut o mare bucurie pentru mine de fapt acum e Craciunul…Va ginditi deci sa-mi trimiteti carti si reviste. Sunt atit de binevenite, sunt necesare, ca aerul. Anna, sigur voi veni sa te vad, daca vrei iti arat orasul, daca ai timp si casa mea…O sa intorc si eu darul vostru cu ciocolata…
    Din toate cartile publicate de Alice am doar cea scrisa cu d-na Liiceanu. Eu le platesc cu drag si pe celalalte daca esti asa buna Anna sa le aduci.
    Dupa postarea Alicei de aseara m-am culcat cu inima grea, am crezut ca s-au tulburat apele la noi in casuta, si azi, citesc ca sunteti toate limpezi, senine.
    O zi minunata va doresc, va iubesc si eu.

    corina 6 ianuarie 2009 11:44 AM Răspunde
    • Am visat ca imi venea iubitul acasa, ca fusese plecat 20 de ani si ca se intorcea la mine. Ca eu intre timp traisem o viata convinsa ca el nu va mai veni niciodata, o viata in care ma risipisem in iubiri mintite, si casnicii, si divorturi, si separari, si deznadejdi. Am visat ca nu auzisem nicio chemare. Simteam doar nevoia sa cobor, sa vad ninsoarea. Si l-am gasit pe el, Ursitul meu, in pragul usii, privindu-ma cu ochi luminati de zambet. Am plecat sa ne plimbam prin ninsoare, si pentru ca el era inalt, iar eu voiam sa stau cu umarul lipit de al lui, zburam pe langa el. Si, in visul meu, i-am spus ca pentru prima data inteleg ca mi-am meritat suferintele si dezamagirile din dragoste, pentru ca m-am tradat pe mine insami si idealurile mele. Pentru ca nu am avut puterea sa-l astept si sa sper ca va veni inapoi, pentru ca nu am avut puterea sa-l caut pana la capatul lumii si sa-l salvez de destinul lui fara mine si sa-l aduc acasa. Si el m-a imbratisat, culegandu-ma din zborul meu, si m-a strans langa el, si eu am simtit curgandu-mi prin vene senzatia aceea splendida de pace si caldura, de lumina si de dragoste, de siguranta, pe care o traiam in copilarie, cand adormeam in bratele mamei. Si ne-am intors spre casa, si intre timp casa isi aprinsese toate luminile la ferestre, si am intrat, tinandu-ne de mana. Si nu am mai plecat niciodata. Asta am visat.

      Alice Nastase 6 ianuarie 2009 12:59 PM Răspunde
  • …Cora, insanatosire grabnica, cu miere si ceai )
    Eu am visat azi-noapte, dar fara sa stiu de obiceiul cu busuioc (nu mai citisem ultimele postari) ca imi cautam o casa pe un munte inzapezit, impreuna cu dragul meu. Am mers mult, la un moment dat parca mai aveam un copil, vedeam tot felul de case, unele cred ca va apartineau. Imi amintesc ca erau la porti rufe spalate, haine frumoase, care erau scuturate de vint. M-am gindit dimineata, ca probabil asta facem, metaforic, aici impreuna. Ne suntem martori la propria calatorie care e viata noastra, uneori ne mai aratam podoabele noastre, hainele- ceea ce ne imbraca, reprezinta…
    La sfirsitul visului eram la un restaurant, la un bufet si cautam sa beau apa. Am gasit o carafa, mi-am turnat si ce credeti…Era apa cu trandafiri, ceva dulce, aromat, minunat-cum in viata reala niciodata nu am baut!
    Eu cred ca e semn bun!

    corina 6 ianuarie 2009 1:19 PM Răspunde
  • Alice, tu esti apa cu trandafiri ce o sorb din cind in cind…
    Poetic vis ai avut, nici nu ma indoiesc ca nu o sa devina adevarat. Ma uitam cum tii tu in aproape fiecare poza telefonul in mina, atit de suav, de cu dragoste de parca ai imbratisa cuvintele si gindurile celui ce-ti scrie, de la care astepti mesaj…Era un gind ce mi s-a dictat singur vazind -a cita oara?- gestul tau de a tine strins si asa frumos telefonul in palma: Alice merita cu adevarat sa fie fericita, sa cunoasca iubirea totala.

    corina 6 ianuarie 2009 1:25 PM Răspunde
  • raluca, abia astept sa revii…
    esti aceeasi raluca popescu de la inceputuri sau esti o alta raluca ?!
    oricare si oricine ai fi ma bucur ca esti aici…si daca esti din Sibiu insemana ca ne si cunoastem…
    te imbratisez
    oare muritoarea noastra draga ce-o face…era tot o Sibianca …nu ne-a mai scris nimic…

    monica 6 ianuarie 2009 1:31 PM Răspunde
  • Dragelor, draga alice,
    de cand am descoperit cartile lui alice pe care le-am citit pe nerasuflate, mi-am dat seama ca exista multe femei ca si mine, profunde, sofisticate si sensibile!
    Si asa v-am gasit pe voi si m-am regasit in ceea ce scrieti!
    Viata e si buna si rea si frumoasa si urata…ce e mai important este ca exista oameni alaturi de care sa ne bucuram si cu care sa ne incurajam.
    suntem o mare familie!
    daca ma primiti alaturi de voi, va scriu si povestea mea cat de curand!
    bisous

    alexandra R 6 ianuarie 2009 1:57 PM Răspunde
  • Bine ai venit Alexandra!

    corina 6 ianuarie 2009 2:01 PM Răspunde
  • Am visat si eu, fara busuioc sub perna, e acelasi vis, vis irealizabil dar inca drag sufletului meu. Bunica mea m-a invatat sa privesc spre geam in diminetile in care vreau sa nu-mi amintesc visul. Cand voi simti ca vreau sa visez altceva, ma voi ruga, si-l voi ruga frumos pe EL, sa ma asculte, sa-mi asculte rugamintile, si stiu ca o va face, pentru ca eu nu am facut rau nimanui, eu am iubit frumos, eu am iubit adevarat, eu am daruit tot ceea ce era frumos in mine…nu am pastrat nimic doar pentru mine.
    Va multumesc tuturor si fiecareia in parte, pt. ca imi scrieti gandurile voastre…
    Va simt aproape!
    Rossane, da, asa voi face, voi avea rabdare sa ma vindec de el. Pe tine te voi tine de mana atata timp cat voi simti ca ai nevoie!
    Alice, iti doresc din suflet ca visul tau sa devina realitate…

    Cristina Socaciu 6 ianuarie 2009 2:03 PM Răspunde
  • Exact asta ma intrebam, Cristina, a Socului, ce ai visat…Speram. Si tu, si toatele celalalte domnite triste de aici meritati un print pe viata, pe dragoste. Eu de cind am gasit acest loc, m-am eliberat de unele poveri inutile, de povesti in care nu era limpede. Scriu asta ca sa te incurajez, desi stiu cum e cind ai sufletul pustiit…
    Aici sunt citeva fete care au norocul sa fie cu omul lor, le simt iradiind de dragoste, de stabilitate. Poate de aceea?

    corina 6 ianuarie 2009 2:14 PM Răspunde
  • Multumesc Corinuca de incurajari! Imi prind tare bine, crede-ma!

    Cristina Socaciu 6 ianuarie 2009 2:28 PM Răspunde
  • Intr-o zi o sa va spun si eu povestea mea. Mai astept sa ma luminez, sa nu mai caut raspunsuri la intrebari prea grele. Costi vorbea odata de cartea vietii, pe care fiecare o scrie cu faptele sale, o traieste sau e trait de ea. Voi, cei ce scrieti aici, asa de frumos, de miscator-voi toti inaripati de idealuri, de dragoste mai ales, care nu va lasati doboriti de esecuri, karme rele- va creati propria carte, biblie personala. Si la sfirsit o sa semneze si El, sunt sigura. Eu sunt doar la capitolul ,, Tara de ciocolata si ghetari,,. Invat inca.

    corina 6 ianuarie 2009 2:55 PM Răspunde
  • Ce frumoase sinteti voi… ce bine mi-e mie ca sint aici cu voi.

    Monica,
    da, da, da. Nu mai scriu ca deja pling … si am plins amindoi azi-noapte dupa ce ne-am adunat acasa… o casa mare si goala… Gelu pleaca miine in Africa si o sa ramin in casa aceea care parca nu mai e mea… gata scriu mai tirziu..

    Iana 6 ianuarie 2009 4:03 PM Răspunde
  • Iana,
    nu fi trista! vei gasi puterea din interior! si eu stau intr-o casa singura, fara el, care a plecat… si la inceput am plans, m-am temut de casa mea, am avut insomnii… dar acum e asa bine acasa!!! si astept cu aceeasi nerabdare sa se intample lucruri noi, pufoase! sa vina El si sa ma iubeasca si sa se simta acasa in casuta mea!
    zambeste!

    alexandra R 6 ianuarie 2009 4:37 PM Răspunde
  • Da Alexandra,

    dar nu ti-ai dat copilul, pentru 4-5 luni, din cazua unui serviciu cu program incarcat care iti ofera bani si falsa satisfactie ca numele tau e scris pe usa de la biroul tau – exact asa cum ai visat tu cind te duceai la scoala si cind nu aveai decit o singura rochita cu care te imbracai la toate sindrofiile din camin…
    Nu lipsa sotului meu ma face trista (el pleaca frecvent si plecarile nu sint mai lungi de o saptamina) ci prostia mea si orgoliul meu care m-a minat pe cai gresite, care m-a impins sa stau fara puiul meu caruia nu-i pot oferi in perioada ianuarie-aprile decit maxim 2 ore pe seara…

    Iana 6 ianuarie 2009 4:51 PM Răspunde
  • La Multi ANI! SA AVETI UN AN BINECUVANTAT! SI tie Alice tot binele din lume! Revin mai tarziu …

    ina B 6 ianuarie 2009 4:54 PM Răspunde
  • Am visat ca erati fericite, toate, iubite, ca nu era strop de lacrima pe obrazul vostru, ca indoiala, nesansa, temerile erau invinse.V-am visat frumos, pe un camp de maci, alergati desculte si soarele va lumina drumul.Am visat ca vom fi impreuna, la bine si greu, mereu.Am visat ca ce se intampla aici e adevarat si necontrafacut.Am visat ca va imbratisam, cu drag, cu dor, cu nesat.As dori din suflet ca visul sa devina realitate.Imi sunteti tare dragi!Va vreau!

    Simona Radoi 6 ianuarie 2009 4:54 PM Răspunde
  • Si noi vom fi cu tine, Iana! Si stiu sigur ca te intelegem bine… Te tinem de mana!
    Nu stiu de ce, dar intotdeauna m-am simtit bine de tot, cand cineva m-a tinut strans de mana, imi amintesc de bunici, de parinti cand eram micuta…apoi cand am crescut ma tineau prietenii de mana, si cei care m-au iubit au simtit ca imi place sa ma tina strans de mana…mereu mi-au spus multe aceste strangeri de mana… Ca sa nu mai spun despre plimbarile cu jumatatea sufletului meu, mana in mana… facandu-ma sa cred ca nu-mi va da drumul niciodata.
    Si imi amintesc ca, un prieten imi povestea isi tinea uneori iubita de mana cand dormeau…

    Cristina Socaciu 6 ianuarie 2009 4:57 PM Răspunde
  • Alice,

    daca ce a scris Nouria este adevarat, daca simti asa o lehamite si o scarba de noi, sau de cineva de aici, ai posibilitatea sa blochezi mesajele persoanei (sau personajului, cum zice Costi) respective. Dupa ce am citit postul Nouriei ma simt asa ridicola scriind aici de problemele mele, de simtirile mele… mi-a fost intotdeauna teama de ridicol (si tu trebuie sa stii asta fiindca esti rac ca si mine). Nu voi incerca sa intru cu un alt nume decit acesta, care si numele meu adevarat, din acte… asa ca, te rog, blocheaza numele meu si voi sti ca m-am umplut de ridicol si nu voi intra pe blog.

    Iana 6 ianuarie 2009 5:06 PM Răspunde
  • Am citit si eu ce a scris Nouria. Si nu inteleg de ce ne judeca pe toti ! Si daca cineva a suparat-o pe Alice, de ce nu le spune numele. Eu chiar nu vreau sa supar pe nimeni! Desi am suferit din cauza aceasta, spun oamenilor ce gandesc despre ei, le spun cand ma supara si daca simt ca ei nu ma vor aproape, indiferent de cat de tare ma doare, plec pentru totdeauna…

    Cristina Socaciu 6 ianuarie 2009 5:29 PM Răspunde
  • Rosanne,

    am citit (a cita oara? ) postul Monicai… are dreptate. Copii nu trebuie sa plinga, ei nu trebuie sa sufere. Decit sa-si vada parintii reci, indiferenti, eventual contrindu-se/certindu-se… mai bine cu parinti despartiti. Daca tu esti nefericita ei stiu fara sa le-o spui tu. Eu cred ca un copil este fericit atita timp cit mama este fericita. Mama este cea care conteaza, indiferent cine si ce mi-ar spune. Mama da tonul atmosferei din casa si ea nu poate sa-si mascheze nefericirea.
    Iti doresc sa te lumineze Dumnezeu si sa iei hotarirea cea mai buna pentru tine si pentru copii tai.

    Iana 6 ianuarie 2009 5:38 PM Răspunde
  • Alice e puternica, onesta si, evident, se poate apara si singura. Cred cu fermitate, chiar daca nu stiu despre ce este vorba,ca reactia Nouriei este o decizie personala, ca nu a fost dictata de Alice.

    Cred ca Nouria a decis sa vorbeasca din indignare si s-ar putea ca Alice sa nu stie inca despre asta. Dar ceva s-a intamplat, asta este clar.

    Alice ne-a invatat aici sa spunem adevarul, sa ne asumam faptele, sa ne confruntam cu cele mai ascunse cosmaruri, asa ca daca ea tace acum este -cred- pentru ca nu are nimic de spus.

    Si vinovatul/a tace. Interesant!

    leda 6 ianuarie 2009 5:39 PM Răspunde
  • Iana si Cristina Socaciu va rog sa tineti cont de faptul ca aceea este postarea mea, sunt gandurile mele, parerile mele! Nu scriu in numele lui Alice, de aceea nu e cazul sa-i cereti ei vreo explicatie. Daca aveti nelamuriri, intrebati-ma pe mine. Va multumesc!

    Nouria 6 ianuarie 2009 5:39 PM Răspunde
  • Nici eu nu inteleg, dar stiu, am simtit pe viata mea ca niciodata nu va fi doar armonie. Dar cind e, atunci trebuie sa ne bucuram tare…

    corina 6 ianuarie 2009 5:39 PM Răspunde
  • Am recitit mesajul Nouriei. Ia sa vedem, cine incearca sa o imite pe Alice, cine a uitat de unde a plecat? Cine copiaza , prost, scriitura lui Alice si cine sunt cei ce s-au alaturat infamiei? Cine si-a facut blog, si l-a popularizat aici si apoi i-a „atras” dupa sine pe „oropsitii” de aici?

    CINE?

    leda 6 ianuarie 2009 5:42 PM Răspunde
  • Nouria, nu-i ceream socoteala ! Nu as indrazni niciodata sa fac asta ! Era vorba de tine, tu trebuia sa spui numele celor care au suparat-o ! Eu nu am facut nimic rau aici, nici macar nu am avut vreun gand rau…

    Cristina Socaciu 6 ianuarie 2009 5:48 PM Răspunde
  • Leda, hai sa nu stricam pagina lui Alice despre marile iubiri! Nu-si au rost discutiile astea in acest loc! Haideti la mine sa vorbim despre asta, daca e cineva interesat, intr-adevar, sa lamureasca lucrurile!

    Nouria 6 ianuarie 2009 5:51 PM Răspunde
  • da Leda, ceva s-a intimplat.

    Nouria, sigur ca nu ti-a spus Alice sa scrii… hai ca nu sintem asa toante sa ne inchipuim ca Alice ti-ar zice tie sa scrii… cind ea stie sa o faca mult mai bine.
    Doar lasa-ne si pe noi sa fim ingrijorate si sa intrebam pe Alice ce se intimpla. Avem dreptul sa o intrebam cred, nu ne este indiferent ce se intimpla si, cine stie, poate chiar ajutam la clarificarea lucrurilor.

    Iana 6 ianuarie 2009 5:52 PM Răspunde
  • sunt muuuuuuuuuuuutaaaaaaaaaa !!!!!!!!!!!!!!…
    ti-am scris nouria pe pagina ta….
    dar tot te iubesc alice, si voi ramane a ta …si daca ma pune romeo sa divortez….
    cora,
    zi-mi unde stai ca vin cu o plasa de medicamente la tine…numai ciupeste-ma si trezeste-ma din visul asta urat…..macar suna-ma …te-am cautat azi la IPH cam si la et 4 si la 5 vroiam sa-ti gasesc un nr de tel…n-am dat de tine…sun-o pe Anemari sa-ti dea nr meu de tel…sau adresa de mail…nu-mi permit s-o postez aici…..
    am nevoie de umarul tau pe care sa plang, am nevoie sa-mi dai doua palme sa ma trezesc…tu poate intelegi mai bine….

    monica 6 ianuarie 2009 6:06 PM Răspunde
  • Cora,

    sa te faci bine… si mai scrie-ne si noua despre tine.

    Monica,
    nu sint muta… fiindca trebuie sa aflu ce anume s-a intimplat.

    Iana 6 ianuarie 2009 6:18 PM Răspunde
  • leda,
    si tu bantui pe ici pe colo….
    politisto, detectivo….
    ori nouria judeca prea aspru, demersul unora,ori cunoaste si alte lucruri (mai tehnice sau nu) …pe care poate e mai bine sa nu le stim si noi…
    Dumnezeu stie , ce-o fi mai bine….

    monica 6 ianuarie 2009 6:23 PM Răspunde
  • vino muritor si clarifica-ne tu, suflet nobil si caritabil (asa de caritabil ca poate sa scrie pe toate blogurile aceleasi cuvinte)…
    deci Alice, muritor o fi bind el vin roze – dar uite ca si vinul roze se bea cu mai multe fete deodata si nu pe rind…
    hai ca tot la berea lui Tudor ma inscriu…

    Iana 6 ianuarie 2009 7:38 PM Răspunde
  • Eu sunt atit de neutra, imi pare rau, nu-mi permit sa am pareri-probabil asta o fi lectia elvetiei…Eu o admir pe Alice, ce scrie ea si ce simte, si pe cei ce sunt intr-un fel ca ea. Stiu ca suntem toti liberi sa alegem ce exemple sa urmam, cu ce oameni sa ne inconjuram. Mai stiu ca sunt si chimii neintelese, atractii catre o anumita persoana.
    Sper sa nu ne risipim.

    corina 6 ianuarie 2009 7:56 PM Răspunde
  • Am ajuns si eu acasa, dupa o mica peripetie…mi s-au blocat rotile masinii in mijlocul drumului, si nu a mai vrut sa porneasca… inghetase…pana nu demult eram sigura ca daca mi-e sufletul inghetat nu mai poate ingheta nimic… Am incalzit-o, m-a ascultat si m-a adus acasa…
    Fete dragi si intelepte, facem foc in casuta noastra? Trebuie sa o incalzim! Trebuie!

    Cristina Socaciu 6 ianuarie 2009 8:03 PM Răspunde
  • Corina, Elvetio neutra,
    cum sa ne risipim?
    Alice nu, orice ai face, sint citiva p-aci de care nu scapi… adica da-ne ignor, da-ne interizs , tot degeaba… cumparam, citim, avem pareri pe care le discutam … asta n-o sa inceteze.
    Nu are cum sa inceteze, cel putin in ce ma priveste.
    Am recitit aseara un articol al tau in care scriai despre munca, despre renuntarea la multe, de dragul carierei… si iar am plins. Si aseara si azi dimineatza cind mi-am imbracat costumul (tinuta business cumparata de la …. stiti voi), cind m-am parfumat, cind mi-am pus poseta pe umar… am deschis laptopul in metrou nu fiindca aveam treaba ci fiindca imi aduceam aminte ce scriai tu acolo despre ce sacrificam de dragul carierei marete si parfumul meu isi modifica esenta si avea ceva nesuferit, si costumul ma stringea….

    Iana 6 ianuarie 2009 8:06 PM Răspunde
  • Iana, in urma cu vreo 12 ani ,am renuntat la costumul business, la poseta si parfum(laptop nu era pe-atunci, dar l-as fi azvarlit si pe-ala) si am ales, dupa nopti de plans, deznadejde si tradare din partea unor oameni ce-mi erau dragi la vremea aceea, sa fiu, magna cum laudae, ”MOTHER HOME STAYING”.Au trecut anii,am mai plans, din ce in ce mai putin, nu m-am impacat cu oamenii nici acum (ma tradasera cand mi-era lumea mai draga!)dar ,din secunda zaririi micii mutrisoare, totul mi-s-a parut complet diferit.N-am regretat nicio secunda, desi pierdusem o pozitie jenant de cocotata.Si, iata-ma acum, fericita ca n-am ratat niciun moment din viata fiului meu.Sunt mandra de asta, dar, vai, ce aspru criticata am fost, de-ai sti!Si mi-e bine in continuare si ma gandesc ca destin sau intamplare, am ales cum nu se putea mai bine! Iti doresc, din suflet, da iei decizii intelepte!

    Simona Radoi 6 ianuarie 2009 8:25 PM Răspunde
  • Citesc cu groaza, cu infiorare comment-uri, blog-uri(pe care n-am ajuns pana acum), incerc sa gasesc un capat al discutiei voastre.E mult prea complicat(normal, suntem atatia oameni cu personalitati diferite), refuz sa mai caut indicii, ma oboseste …Si atunci, dau back, back , ajung la imaginea lui Alice asezata ca o icoana in fruntea tuturor,Ma incarc cu blandetea de pe fata ei, inchid ochii si tot o vad, tac, dar vorbesc cu ea, tace , dar spune atat de mult prin tacerea ei, asemenea preotului la marturisire…

    rosanne 6 ianuarie 2009 8:58 PM Răspunde
  • Costi 6 ianuarie 2009 9:00 PM Răspunde
  • Costi,
    te-ai ingrozit, man?
    rosanne, bine faci. ne revenim si noi incet-incet..

    Iana 6 ianuarie 2009 9:06 PM Răspunde
  • Multumesc celor care mi-au scris.As fi vrut sa pot spune „intreaga poveste”, insa timpul nu-mi permite si, sincer, nici nu vreau sa incarc negativ locul asta minunat.Permiteti-mi sa scriu ca pana acum, franturi de ganduri, bucati din puzzle-ul vietii mele, asa cum mintea le cuprinde sau cum inima le accepta.
    Cristina S, spuneai mai sus ca doar citesti, citesti, citesti…Cristina, incepe sa si scrii, fara teama, fara indoieli, doar lasa tulburarile sa prinda forme de cuvant binefacator si ai sa simti caldura lui curgand siroaie prin vene.Scrie-ti tie, scrie-i lui, scrie-mi mie, scrie-ne noua…scrie cum crezi, cum vin, unul cate unul sau toate de-a valma.Nu conteaza.Doar scrie, scrie, scrie…Hai sa-mi tii hartia dreapta, hai ca-ti tin lumanarea deasupra ei…
    Iarta-mi greseala , daca e sa fie una.

    rosanne 6 ianuarie 2009 9:17 PM Răspunde
  • Rosanne, nu pot sa scriu…uneori nici sa gandesc. Incep de multe ori sa scriu, sterg tot, imi curg lacrimi, multe de tot… Va trece timpul si va fi mai bine, nici rabdare nu prea am, si parca vreau raspunsuri, si parca vreau liniste…toate sunt in mine, stiu si asta…dar nu stiu unde sa caut, inca e el in mine…inca „imi curge el siroaie prin vene”… Te-am copiat, suflet bun, cu numele Rosanne!

    Cristina Socaciu 6 ianuarie 2009 9:22 PM Răspunde
  • Monica,
    ma-m uitat la pozele de la intilnire iarasi, fiindca am citit ca tu erai cea mai mica… daca veneam eu pitica de mine, erai devansata, asa sa stii…
    eu tot mai visez sa ma intilnesc cu voi la vara…

    Iana 6 ianuarie 2009 9:40 PM Răspunde
  • m-an

    Iana 6 ianuarie 2009 9:41 PM Răspunde
  • adica, m-am

    Iana 6 ianuarie 2009 9:41 PM Răspunde
  • adica m-am timpit de tot..

    Iana 6 ianuarie 2009 9:42 PM Răspunde
  • De multe ori mi-afacut placere sa vorbesc despre nimicurile care ne fac viata mai colorata. Cel mai frumos este atunci cind ai cu cine sa vorbesti. Oamenii care stiu sa dea valoare acestor nimicuri si sa le surprinda nuantele sunt foarte putini. De aceea publicul prefera stirile. Se simt mai importanti cand discuta politica, sau accidente sau un mare festival desfasurat undeva, departe, unde nu vor si nu au cum si nu au de ce sa ajunga vreodata.

    In tot acest timp viata noastra este formata din particule. Mirosul de cafea dimineata. Respiratia regulata a persoanei care se odihneste relaxata langa tine si inaintea caruia te trezesti uneori numai ca sa o privesti in liniste cateva secunde. Urma de apa lasata de piciorul gol pe parchet imediat ce ai iesit de la dus. Un generic de final de film si tigara de dupa. Cand regasesti in privirile celor de langa tine un alt fel de intelegere a ultimului sau primului cadru. O seara de iarna dupa multe sau putine coborari si rasul cu pofta, sincer si din stomac, indiferent de subiect. O replica neasteptata intr-un moment in care parea ca nimic nu poate sa salveze de la plictiseala o seara obisnuita de marti.

    Nimicurile care formeaza cotidianul individului iti spun totul despre el. Felul in care isi misca miinile, felul in care isi deschide sau isi inchide privirea. Lipsa gesturilor sau abundenta lor. Tonul vocii intr-o polemica. Felul in care se incapatineaza copilareste. Alintatura voluntar inconstienta. Cinismul exersat (semn de de lipsa de inteligenta in viziunea mea usor cruda). Felul in care accepta sau incearca sa o faca. Tot nimicurile sunt cele care formeaza si fata cealalta a monedei. Felul in care celalalt iti inchide telefonul, desi tu mai ai ceva de spus, dar ea nu prinde ultima pauza de respiratie. Gestul cu care se ridica de la masa si pleaca. Desi tu ai convingerea ca mai era o nuanta acolo care trebuia subliniata. Dimineata cand uita sa faca si pentru tine cafea. Importanta celorlati in viata ta este data de suma nimicurilor care se potrivesc sau nu. Daca acordul fin al nimicurilor nu functioneaza, toata relatia aia interumana devine un harsiit de radio vechi, iar conceptul de confort dispare.

    Cand confortul dispare, nimicurile isi pierd importanta si individualitatea. Iar interactiunea devine o stire tv – are o zona de importanta majora si mass-media e obligata sa o relateze – totul este privit la nivel macro, iar solutiile gasite sunt globale. Si, de cele mai multe ori, radicale. De aia nu-mi plac stirile. Nu surprind nici un nimic. Nimic. Asa cum stiu eu din copilarie. „Toate nimicurile sunt importante”, mai ales cand cei de langa tine conteaza.

    Asa ca reformulez: „Toate nimicurile sunt importante. Dar conteaza numai nimicurile celor care conteaza”. Restul e orgoliu si egoism si incrancenare si nepasare si astea nu conteaza pentru ca nu stiu pe nimeni care sa nu le aiba. Am scris asa… pentru ca mi-a venit sa o fac… Si pentru ca niciodata ,in nici un context ,nu mi-a fost frica de cuvinte. Ce nu spui, nu exista.

    Costi 6 ianuarie 2009 9:43 PM Răspunde
  • Cine ne-a facut noua rost de Costi?
    Da, da, toate nimicurile sint importante. Nici mie nu mi-e frica de cuvinte doar ca tu ma faci sa ramin fara ele… n-avem eu prea multe dar acuma gata, gata… am mutit.

    Iana 6 ianuarie 2009 9:49 PM Răspunde
  • dragele mele,
    va doresc o seara placuta, desi – in cateva secunde cat am putut sa citesc am inteles ca atmosfera s-a cam racit.

    draga monica,
    nu sunt raluca popescu(parca ai zis) de mai demult (din pacate? din fericire??:) ).
    sunt o alta raluca- sunt atat de multe:!
    una care v a citit si careia i-a placut atmosfera. una care a vrut si ea sa fie partasa. una care nu vrea sa-si faca publicitate (citind ultimele replici si foarte rapid blogul nouriei – am inteles ca asta e „tema de actualitate” acum). una care s-a simtit bine printre voi. si una care, ca toate dintre noi de aici are o poveste de viata mai mult sau mai putin interesanta. si cum suntem (sau incercam sa fim o familie) ne vom „descoperi” pe parcurs povestile. 🙂
    poate postez gresit acest mesaj, dar mi se pare ca oricum, acolo unde este ARTISTUL/ARTISTA sunt si multi care vor sa copieze. iar pe adevaratii artisti, cum este alice nu ar trebui sa-i sperie aceasta „incercare de frauda”. imi amintesc ca am citit ceva despre coco chanel. aceasta, se simtea chiar flatata de multitudinea de „fake-uri”, existente pe piata, toate incercari palide ale unicului model chanel. marea creatoare chiar se simtea flatata si le felicita pe croitoresele ce se inpirau din munca ei. si la urma urmei cati dintre pictori, artisti, etc etc nu au avut un maestru???? si cine au ramas in istorie? ucenicii sau maestrii??? lucrarile lui michelangelo au fost executate de ucenici in marea lor parte- dar se stie ceva despre ei??? deci atunci de unde atata inversunare pe blogul celalalt???
    va imbratisez pe toate – dupa 6 ore de condus pe -15 grade speram sa ma mai incalzesc pe aici. din pacate in aceasta seara e trist …
    oricum, va sarut si mi pare bine ca v-am gasit. sper insa sa putem (co)exista si in viitor.
    raluca
    deci nu inteleg

    raluca 6 ianuarie 2009 10:13 PM Răspunde
  • Continui eu lista de nimicuri marete, daca-mi permiti…fixarea retinei de imaginea inchipuita a persoanei care te-ar iubi neconditionat, mirosul amprentelor cu care te-a managaiat, doar pentru a te clasa, cuvinte de dragoste pe care le crezi pana pe sira spinarii, textura pielii cu rol de vestmant regesc, scrasnetul dintilor cand vrei sa il contesti, pentru ca tu esti mai inteleapta, mai indragostita, mai …irepetabila, umbra adorata care-ti cedeaza locul de la margine, lasandu-ti de fapt, patul gol si liber, sa te poti chinui in voie cu ganduri, de ce-uri, karme, destin.

    rosanne 6 ianuarie 2009 10:16 PM Răspunde
  • Monica
    Eu „detectiv”, eu „politist”, eu care bantui pe „ici , pe colo” cum spui tu, macar nu ma imbrac in hainele mincinoase ale imparatului, macar nu spun aceleasi lucruri tuturor, macar nu ma preumblu cu aceleasi fraze impopotonate peste tot, pe toate blogurile. Iata ce am gasit prin preumblarile mele Monicutza:
    „eu o iubesc mult pe alice, nu deslusesc inca de ce mi-a adus-o Dumnezeu aproape , pe ana o simt vindecatoarea sufletului meu, si vad in ea o reflectie a proprie-mi vieti (cu tom si vera)…ea ceva mai profunda decat mine, dar “suspect” de asemanatoare…(de metalica si apucaturile metaliste o sa-ti mai vorbesc..ca doar ti-am marturisit ca am avut material didactic suficient…)”
    Recunosti randurile? Iti mai aduci aminte pe unde le pui?
    Si iata ce am mai gasit:
    „nu , nu pot sa cred ca alice poate sa faca asta…eu o simt o parte din mine o iubesc mult pe femeia asta, iar daca si tu , asa cum declari simti asta te rog gaseste o portita si vorbeste-i direct…..sigur undeva, a ramas ceva nerostit….
    si stii muritorule, promit ca pe cora ti-o aduc eu….
    va imbratisez cu drag cu dor cu sete de voi .cora e nebunatica mea, catalina si nina sunt ingerii mei…voi sunteti ai mei de ceva timp si nu vreau sa va pierd”

    Pe cine mai vrei sa iei cu tine de aici, din casuta lui Alice file de poveste?
    Eu iti spun raspicat: NU VIN!

    leda 6 ianuarie 2009 10:18 PM Răspunde
  • a…si mai ceva. intr-adevar, tema lui alice era – anul marilor iubiri. imi cer (umil nu spun pentru ca nu sunt o persoana- prea umila iar cand am ceva de spus- spun sus si tare!). – imi cer asadar scuze ca noi, toate am mai divagat pe alte teme. dar e foarte greu ca sa dai anumite rame in care sa ne desfasuram „discursurile”. pe bloguri, din cate stiu eu (si nu numai) se mai discuta una, alta se mai trece la alt subiect- ca intr-o intalnire cu „actori sociali”. mi se pare foarte normal, nu??? si cred ca nu a fost intentia nimanui sa „stricam blocul despre marile iubiri”.
    inca o data saruturi,
    ma duc sa-mi scot cu o baie calda frigul din oase. si la propriu si la figurat.

    raluca 6 ianuarie 2009 10:19 PM Răspunde
  • Nimicuri nemuritoare pe care le iubesc si le urasc totodata, pentru ca , fara ele, n-ar mai fi TOTUL ,INTREGUL, NEMARGINITUL

    rosanne 6 ianuarie 2009 10:23 PM Răspunde
  • Raluca, enjoy!
    mai am ceva lucruri de facut azi, dar deseara asta fac: o baie cu spuma si iau Tango-ul cu mine sa mai citesc despre masina albastra, despre blana de urs, muntele si flacara…
    Eu (de altfel destul de cerebrala) dupa ce am citit prima data povestea aceea simteam furnicaturi pe spate.

    Iana 6 ianuarie 2009 10:31 PM Răspunde
  • Eu cred ca noi asta ar trebui sa discutam aici in primul rind: Tango…. si eu am un chef nebun sa aud ce ati simtit voi cind ati citit povestea cu pricina.

    PS
    dupa toate discutiile de azi de pe blog simt ca un ochi sta si ma urmareste dupa modelul „big brother is watching you” si ma intreb ce fel de diagnostic (calificat sau mai putin calificat) mi se pune.

    Iana 6 ianuarie 2009 10:35 PM Răspunde
  • Cred ca ochiul tau, Iana, e inundat de lacrimi, are privirea departe departe dupa o farama de adevar, de curat, de frumos….Cred ca ochiul tau a plecat in lume haihui sa-si caute nemurirea. Cred ca si eu, cu felul meu direct de a vorbi, am contribuit la asta.

    Sunt trista!
    Noapte buna!

    leda 6 ianuarie 2009 10:39 PM Răspunde
  • Iana,
    din pacate nu pot citi Tango-ul.poate mi-l va trimite si mie cineva, aici unde sunt. sau pur si simplu imi fac un abonament pt strainatate. (nu vreau sa fac reclama acum la abonamente – tin sa precizez; pentru ca, vorba Ianei, am impresia ca astazi chiar suntem intr-un film de genu nu „big brother”- ca ala a fost cam ciudatel si in „breave new world”)
    acum chiar ca ma duc la baie – tot cu nelamuriri. am mai citit blogul Nourei si chiar ca ma intreb daca „Artsitul trebuie sa ramana artist” si publicul sa-l admire (sau si critice????- asta nu reiesea clar din blog)- unde mai ramene feed-bac-ul- sau mai pe „pedagociceste” spus- „conexiunea inversa reciproca?”
    gata, ma relaxez la baie si-mi va disparea amarul din cerul gurii.
    va imbratisez

    raluca 6 ianuarie 2009 10:46 PM Răspunde
  • Doamne, mi-e rusine!!!sunt imbujorata, rece in talpi, carunta (la 30!!!) sub o vopsea neagra si toxica ..

    rosanne 6 ianuarie 2009 10:49 PM Răspunde
  • Raluca,

    se pot face abonamente pentru strainatate. N-am Tango-ul la mine dar, daca vrei iti scriu Banca si nr. de cont si suma pentru abonament. Eu primesc revista de la sora mea dar cred ca de luna viitoare imi fac abonament direct ca sa stiu ca imi vin toate numerele acasa.
    Desi, cred ca poti sa gasesti aceste detalii si pe aici pe web-site.
    Ma duc sa controlez chiar acum.

    Iana 6 ianuarie 2009 10:50 PM Răspunde
  • Ce s-a intimplat rosanne??

    Iana 6 ianuarie 2009 10:51 PM Răspunde
  • iti multumesc Leda,
    mi-ai facut un mare serviciu…acela de a arata si celorlalti ca nu mint…inclusiv nouriei (care dezinformeaza….parca asa se numeste!!!!….)posteaza te rog tot mesajul si nu extrage fraze din context…
    N-am spus niciodata ca o iubesc pe Ana, am spus si spun ca o apreciez pentru ceea ce am simtit eu ca este, in astea 2-3 luni….
    Cat de superficial ma puteti judeca…Doame in ce lume traim…
    Doame spune-mi tu cu ce amgresit ca pot sa-mi exprim admiratia fata de un om, si de ce n-am voie sa spun raspicat „te iubesc” daca asta simt…
    ce dovada mai mare de iubire poti primi de la un om, care-si lasa un copil de un an si noua luni acasa cu cine apuca si fuge 400 km sa-si imbratiseze sufletul pereche….
    Cand ai alergat Nouria ,si tu Leda ultima data intr-un context asemanator….
    Leda cea „netinatoare ” de promisiuni…nu te-am invitat sa vii cu mine niciunde…nici n-am s-o fac…
    urasc ipocrizia si urasc ipocritii….inainte sa arunci cu pietre in mine…priveste-ti „barna” din ochiul tau…ala atat de vigilent!!

    monica 6 ianuarie 2009 10:56 PM Răspunde
  • Monicutza, ai dreptate, esti o victima. Nu ai gresit cu nimic, nu ai mintit, nu ai tradat, nu ai inselat nici sentimente si nici asteptari. Esti o victima si dai cu pumnul in masa raspicat, te scuzi, acuzi in stanga si in dreapta ( ba ca Nouria, ba ca eu, oricine numai , Doamne fereste, nu TU). Daca ai sa taci o secunda, daca o sa-ti dai timp sa te gandesti la tot si la toate, ai sa intelegi ca si eu am dreptate, si tu ai dreptate, si Nouria are dreptate…dar mai ales Alice.
    Restul e tacere.

    leda 6 ianuarie 2009 11:02 PM Răspunde
  • Monica,
    te rog eu nu mai suferi atit… Leda a zis ca a vorbit direct, ca este trista…
    azi toata ziua am asteptat sa scrii ca sa vad cum esti, nu te mint si nici nu te lingusesc ca n-am de ce.
    Asa cum ai (ati) vazut si pe mine m-a intors pe dos postul Nouriei… si am zis ca poate sufera si ea din cauza lui Daniel. Impresia mea, asa cum am mai zis, e ca Alice este ferita de publicul acela de care, din pacate, are parte Daniel citeodata.

    Da Raluca, asta am sesizat si am incercat sa spun si eu: artist fara public nu se poate. Noi toti, si artistii deopotriva avem nevoie de feed-back. facem bine ce facem sau nu? de unde stim? de la cei care beneficiaza de munca noastra.

    Iana 6 ianuarie 2009 11:04 PM Răspunde
  • Alice,
    inteleapto! nici sa nu te bagi aici, OK?
    cred ca cel mai bine ar fi sa scrii alt post si sa ne napustim acolo ca si cum nu s-ar fi intimplat nimic. deci, tot la tine e scaparea. HELP!

    Iana 6 ianuarie 2009 11:09 PM Răspunde
  • Iana, in general artistii isi cunosc drumul si d-aia sunt artisti ca sa nu-i intereseze parerea celor din jur. Ci ca sa-si urmeze chemarea. Aia sunt artistii mari sau geniali. Restul… trepadusesc si ei p-acolo. E nevoie si de ei pt masa aia mare de care ziceti 😉

    ionutz 6 ianuarie 2009 11:11 PM Răspunde
  • Ionutz,
    te rog arata-mi un artist din ziua de azi pe care il intereseaza strict opera lui. Te rog arata-mi un Van Gogh – care umbla descult si picteaza fiindca asa ii vine. Mai arata-mi un artist, care asemenea lui Vince, isi da ultimile haine saracilor, traieste din banii fratelui si nu-l intereseaza ca opera lui nu se vinde fiindca el nu face arta pentru bani ci doar fiindca el asa simte neavind pretentia ca ce face el e arta…

    Iana 6 ianuarie 2009 11:18 PM Răspunde
  • Sunt nenumarati, dar din nefericire ori o sa-i descoperim prea tarziu, ori deloc. Ori se supraapreciaza in mod fals 😉

    ionutz 6 ianuarie 2009 11:24 PM Răspunde
  • Exact…
    prea putini, si absolut nerescunoscuti… restul au nevoie de public. si nu e absolut deloc vina lor. E vina societatii, deci o vina a noastra a tuturor… public si artisti deopotriva.

    Iana 6 ianuarie 2009 11:27 PM Răspunde
  • Inca una si ma duc: acum pe Nina (pe carari laturalnice) o dor niste tradari. Ale cui oare? Din onestitate, sunt convisa ca o dor tradarile ei dupa ce s-a cercetat in oglinda.
    Si pe umerii cui credeti ca plange Nina? Pe umerii Muritorului, iaca….brrrr m-a luat cu frig.

    leda 6 ianuarie 2009 11:28 PM Răspunde
  • „convinsa”, of course

    leda 6 ianuarie 2009 11:29 PM Răspunde
  • Artistii aceia de care vorbesti tu nu stiu ce e aceea „public’, tocmai fiindca nu se considera artisti… daca ar citi postul Nouriei, ei nu s-ar vedea pe scena… pot sa pun pariu cu tine ca acesti oameni s-ar vedea parte din masa de oameni care formeaza publicul.

    Iana 6 ianuarie 2009 11:31 PM Răspunde
  • Leda deja vreau sa ma duc acolo si nu stiu adresa… nu, nu mi-o da!! lasa-ma sa stau asa fara sa citesc nimic din alte pagini.

    Iana 6 ianuarie 2009 11:33 PM Răspunde
  • Muritorul asta cu vinul lui roze le zapaceste de numai-numai… parca sintem in telenovele..

    Iana 6 ianuarie 2009 11:34 PM Răspunde
  • Nu Iana, n-ai dreptate, dar n-are rost sa dezvoltam aceasta discutie aici. Poate o sa scriu ceva la mine pe tema asta 😉 Deja postul asta a luat-o in balarii rau. Iar asta chiar ar putea fi o discutie interesanta pt mai multi.

    ionutz 6 ianuarie 2009 11:36 PM Răspunde
  • de acord Ionut..

    Iana 6 ianuarie 2009 11:37 PM Răspunde
  • Iana, eu reclama neplatita falsilor psihologi nu fac, asa ca ioc adrese. Pofta-n cui.

    leda 6 ianuarie 2009 11:38 PM Răspunde
  • Nu stiu daca iubirea dintai nu se lasa invinsa, insa stiu sigur ca are puterea ca, peste ani, peste deziluzii si rataciri, sa se arate. La mine cel putin s-a aratat, insa pentru ca am cautat-o cu tot dinadinsul, am ispitit-o, am convins-o. Mi-era dor de ea, de fapt ca sa fiu sincera cu mine si cu voi, mi-era dor de felul in care eram eu cand iubeam dintai, asa ca am ispitit destinul, l-am pacalit, l-am fortat, m-am folosit de tot ce am avut l-a indemana si -n final am obtinut ce mi-am dorit. El, cel pe langa care din intamplare trecusem odinioara fara sa ma opresc, s-a intors la mine. Sau poate eu m-am intors la el. N-a durat. Nici eu, nici el nu mai aveam 16 ani, de fapt aveam aproape dublu. Acum, gandindu-ma in urma cred ca am facut o gresala. Partea buna a exeperientei a constat in faptul ca n-o sa-mi petrec restul vietii gandindu-ma ”ce-ar fi fost daca ne-am fi intalnit la 30 si nu la 16?”. Partea rea e ca am ramas cu tristetea ca mi-am ispitit iubirea dintai sa mi se arate. Regret ca n-a facut-o de buna voie.

    madi 6 ianuarie 2009 11:42 PM Răspunde
  • Nu leda, n-am nevoie,
    eu am visele mele si mai am o flacara si poate vine cineva cu muntele si cu blana de urs… si terapia e completa.

    Iana 6 ianuarie 2009 11:42 PM Răspunde
  • Doar pentru Alice:Imi pare rau ca in acest loc am simtit emotii cosmice,si stii bine ca nu mint ,am urzit acest loc cu o parte din sufletul meu , am plins o data cu tine. Imi pare rau ca acest loc si a pierdut aura sfanta primita intr-o noapte de decembrie in ritmul tago-ului care vreau sa cred ca ne-a unit pe viata.Eu nu am tradat pe nimeni si va ramane in sufletul meu alice din revista si din serile in rautatile nu ne atingeau. Ana care a fost acuzata de mercantilism a tremurat in prag de revelion pt. Iana si pt. pruncul ei neavand nicio veste de la ea. Alice vei ramane in sufletul si in inima mea si voi tacea ascultandu-te. Inima mea este franta si sufletul zob.

    nina dumitru 6 ianuarie 2009 11:43 PM Răspunde
  • Alice,
    Noapte buna!
    vreau sa visez si eu mina aceea alba care conduce masina spre munti… ooofff

    Iana 6 ianuarie 2009 11:43 PM Răspunde
  • Nina,

    cred ca v-am multumit tuturor pentru ce sinteti… i-am cerut Anei sa vina si sa explice atita tot..
    citeste si tu bine ce am scris si apoi mai vorbim… te rog nu incepe sa arunci cu pietre in mine degeaba, asa cum ati facut si cind ii luam apararea lui Tudor.
    cind gresesc stiu sa recunosc si sa imi cer iertare…

    nu vreau sa dezamagesc, sa supar pe nimeni de aici si am pretentia ca voi stiti asta despre mine…

    Iana 6 ianuarie 2009 11:46 PM Răspunde
  • si in general s-a vorbit azi prea mult despre un lucru de nimic… in fond face fiecare ce vrea.. scopul meu a fost azi sa ma asigur ca n-am suparat pe Alice.
    Da, recunosc ca m-am simtit ca naiba azi de dimineata dupa ce am citit postul Nouriei.
    Ma doare sufletul acum sa vad ca voi plecati, fara sa incercati sa spuneti ceva despre acest post. De bine sau de rau, parerea voastra, asa cum am facut eu, cum a facut leda si cum a facut Monica.
    Nu as fi fost mai putin ingrijorata decit voi, daca cineva de aici ar fi fost absent dupa ce promisese sa vina la intilnire.
    Va multumesc inca o data si imi cer scuze sa va tinut cu sufletul la gura. Asa a fost sa fie si nu stiu cum sa mai vorbesc despre stupida intimplare.

    Iana 6 ianuarie 2009 11:52 PM Răspunde
  • vino Nina si spune-ti parrea pe pagina care ne-a rascolit azi toata ziua…
    chiar si semnatara postului a recunoscut ca nu Alice i-a zis sa scrie, ca este doar parerea ei.
    Deci, te rog, nu o baga pe Alice in asta… n-ar fi drept.

    Iana 7 ianuarie 2009 12:00 AM Răspunde
  • Nu pot din cauza lacrimilor sa caut invitatia pe care Ana a facut-o pe blogul ei . Alice spunea in seara aceea ca vom veni cu totii .De unde ideea cu tradarea? Eu cred ca Ana nu a mintit pe nimeni si e dreptul fiecaruia DINTRE NOI sa ne exprimam intr-un fel sau altul. Am recinoscut ca m-a durut plecarea lui Muritor ,dar i-am respectat deciziile. O voi iubi pe Alice, din carti , din reviste, de oriunde ,voi citi si reciti pina la durere ginduri asternute in seri magice cin vibram pina la ultima fibra. Rautiatile celor care creeaza polemici pe aici nu ma ating, iar ALexandra imi sterge lacrimile.Dumezeu ne va lumina si adevarul va iesi la lumina .Eu nu mint, nu tradez .Cine ma cunoaste stie. Ana e o sfinta.Leda astept sa ma faci praf . Si acum tac si pling.

    nina dumitru 7 ianuarie 2009 12:10 AM Răspunde
  • # Alice Nastase Says:
    December 14th, 2008 at 10:33 pm

    Iubitele mele, frumoasele mele, va veghez de departe. Sunt prizoniera in biroul meu, ma zidesc la temelia revistei mele. Ana, draga mea, am sa te vizitez curand si cu drag, iti promit, abia astept sa vin, sa venim toate, in vizita! Cristina, esti atat de trista, as vrea sa te alin cumva, si nu stiu cum. Dar sunt aici prietenele mele, ele vor avea grija de tine, te vor tine de mana…
    Va sarut de noapte buna, va iubesc pe toti, adulti si copii, va multumesc.
    ASTA A ZIS ALICE SI VOI RASTALMACITI CUVINTE. ACUM TAC.

    nina dumitru 7 ianuarie 2009 12:14 AM Răspunde
  • Va spun Noapte Buna!
    Simona Radoi multumesc ca te-ai gindit la mine si mi-ai raspuns… nu sint singura si ma bucur!! Macar aici cineva s-a aplecat asupra problemei mele… In general se intimpla ca eu ascult pe toata lumea dar pentru problemele mele nu au prietenii timp niciodata. Multumesc Simona.

    Iana 7 ianuarie 2009 12:17 AM Răspunde
    • Acum am aterizat, am citit pe diagonala, dar se pare ca e nevoie de mai mult de atat, ma documentez si revin!!!!

      Alice Nastase 7 ianuarie 2009 12:26 AM Răspunde
  • E prea mare drama, credeti-ma!Mai avem putin si ne sinucidem in masa.Acest loc nu e o secta, am venit aici , practic nechemati, putem pleca sau disparea oriunde si oricand. Este decizia fiecaruia.Rationamentele tin de noi.Simt, totusi, ca s-a facut prea mult uz de declaratii.In orice caz, un lucru e cert:sa nu uitam de bun simt, decenta, educatie.Ar fi, cu adevarat, PACAT

    Simona Radoi 7 ianuarie 2009 12:28 AM Răspunde
  • cu ochii inrositi de lacrimi, cu gandurile ascunse intr-o traista sa nu mi le vada romeo si sa mi le lege de gat, cu sufletul calcat in picioare,…va spun noapte buna , daca am sa reusesc sa adorm….
    noapte buna iana mea, multumesc ca ai fost aici langa mine….
    unde e pruncul tau sa ajung pana acolo, poate inaintea ta ?!
    pentru dinti da-i calgel si nurofen seara inainte de somnic…
    noapte buna dragilor mei dragi cei de acum si cei dintai
    chiar daca pricep mai greu „subiectul propozitiei”, iar exprimarea nu-i una „docta” ….cei dintai suntem noi toti cei mai de demult …… cei de acum si cei de maine….
    Anna , drum bun sa ai, si adu-ne de la Londra – INTELEPCIUNE- se gaseste greu si se cumpara cu „valuta forte”….
    noapte buna minunea mea alice

    monica 7 ianuarie 2009 12:28 AM Răspunde
  • dragele mele toate,
    am terminat si cu baie si tot n-am putut sa-mi alung tristetea citind agitatia de aici care, venind de pe blogul celalalt mi se pare total nefondata.
    va doresc o noapte mult mai buna ca ziua de azi nici nu stiti cat imi sunteti de dragi (si afirmatia asta vine de la mine care, daca vom avea ocazia sa ne intalnim par o „rece”)
    ca sa ne mai linistim va dedic ceva tuturor. e vorba despre paul weller (solist la „the style council” si „the jam”). melodia se numeste going places.

    http://www.youtube.com/watch?v=HCdYBqBoHkU
    chiar imi pare rau si pur si simplu nu inteleg. nu inteleg. degeaba.

    inca o data, noapte buna

    raluca 7 ianuarie 2009 12:51 AM Răspunde
  • ce-i aici?chiar n-ati inteles ca alice nume de poveste nu mai oblojeste rani,suflete,inimi?nepretuitele mele poveri,a venit vremea sa va tratati singure sau intre voi,alice pleaca in vacanta cu mine.parol!
    hai…va astept cu ironii indraznete si hihihi-uri gangurite.si cu analize.nu de la medic si nici literare.
    sarut mainile…inmanusate cand tastati.

    tudor 7 ianuarie 2009 12:58 AM Răspunde
  • Incredibil, incredibil, dar totusi adevarat. De ce oamenii nu mai pot iubi, de ce nu au voie sa-si declare iubirea mai multor persoane, de ce exista atata otrava in cuvinte, de se sunt permise aceste cuvinte, de ce intr-o zi mare ca cea de azi ne otravim sufletul cu atatea rautati?? Am asteptat sa va linistiti, sa aruncati tot focul din voi. Ma asteptam ca astazi, intr-o zi sfanta, asa cum va spuneam, daca nu vom vorbi de Boboteaza – ziua in care se purifica apele (din pacate nu si sufletele….), sa vorbim cel putin de visele voastre de azi noapte. Ce ati demostrat aruncand cuvintele ce dor? Va simititi mai bine? Dormiti mai bine? Ok. Nu pot sa spun decat ca mi-e mila de sufletele ratacite. Stiu, deja vad niste „ranjete” si ironii, dar credeti-ma, nu exagerez cand spun ca mi-e mila de suflete chinuite. Imi pare rau, draga mea Alice, imi pare rau ca EU am aruncat asa niste cuvinte urate in casuta ta. Sper sa ai puterea sa ma ierti, asa cum m-ai iertat odata.
    Noapte buna, dragelor! Ingerii sa va vegheze somnul.

    Catalina 7 ianuarie 2009 1:06 AM Răspunde
    • Pur si simplu nu reusesc sa citesc tot si sa raspund tuturor, nu pot, sunt prea grabita sa inteleg tot si e miezul noptii!!!!
      Va promit ca citesc cu atentie si ca raspund. Daca mai e cineva care n-a priceput, dar cred ca eu sunt ultima venita, e vorba despre blogul anei, pe care s-au mutat cu arme, bagaje si declaratii o buna parte dintre cei care „s-au lansat” aici, acolo isi fac tot „casuta”, isi spun tot ca se iubesc si se roaga seara impreuna, iar muritor, in calitatea lui de moderator, striga sa vina cei de care ii e dor. Doamne, ajuta! Eu v-am mai spus ca nu vand publicitate pe site, ca nu-mi doresc decat sa-mi cunosc si sa-mi inteleg cititorii. Daca cititorii de Tango vor sa se mute in alta parte, sa se citeasca doar pe ei sau sa citeasca alte reviste, eu chiar nu ma supar, e loc pentru toata lumea in spatiul acesta virtual in care fiecare are mult mai multa libertate decat in viata de zi cu zi.
      Si tu, dragul meu, Tudor, iti iei cam multe libertati. Te rog sa incetezi cu postarile astea in care promiti lucruri pe care nu le faci niciodata. Cand o sa vii sa ma iei in vacanta de-adevaratelea -si-o sa plecam cu masina ta cu cauciucuri de iarna, pe care n-am vazut-o inca la fata, ma rog, la caroserie, si nici pe tine nu te-am vazut! – iti dau voie sa scrii ca am plecat amandoi, ba chiar sa dai si amanunte. Dar amenintari dintr-astea primesc zilnic si totusi nu se materializeaza in nimic, si din cauza lor nici macar nu ma mai crede muritor cand spun, cinstit, si trist, ca adorm singura si n-am cu cine sa ma rog.

      Alice Nastase 7 ianuarie 2009 1:24 AM Răspunde
  • Si eu sunt trista draga mea, mi-e sufletul pustiu ,am facut pe brava cind am zis ca rautatile nu ms ating.Ma ating,dar Alexandra imi sterge lacrima. Dumnezeu ne va trimite sageti de lumina si adevarul va iesi la lumina .Noapte buna, va spun cu ochii in lacrimi si tu stii Catalina ca nu mint , tu ma cunosti cel mai bine.

    nina dumitru 7 ianuarie 2009 1:12 AM Răspunde
  • Dragii mei iubiti nespus,
    In aceasta zi de mare sarbatoare spirituala, vin ca de obicei tirziu de la repetitiile mele si ajung aici in casuta noastra de suflete, unde va imbratisez pe toti, nu mai mult decit imi e permis.
    Am intrat aici fara teama, fara constringeri sau obligatii. Nu astept nimic de la nimeni, m-am bucurat stelar cind mi s-a dat binete si la rindul meu am dat, ce am primit celor ce au batut la usa; eu nu am inteles ca ar fi ceva interzis aici, stiu ca poti veni si pleca dupa cum iti e voia. Cu siguranta ca mai sunt si alte casute bune si pline de dragoste, asa si trebuie; cu siguranta toti oamenii sunt buni – chiar daca sunt diferiti de mine – pentru ca suntem asemeni Lui si purtam divinul in noi; aici suntem iubiti pentru sufletul nostru, nu pentru chip, eu asa am inteles si asa mi-ati dovedit. Aici in aceste confluente spirituale, am invatat, iubit si suferit dulce, de la fiecare si va sunt recunoscator fiecaruia, pentru aceasta onoare de a va simti, de a ma imbogati spiritual. Mi-ati dovedit ca pot gresi din iubire, ca nu am un handicap si suntem asemeni toti. Am simtit la rindul meu dragostea voastra, rugaciunile voastre. Si eu va iubesc pe toti, de aici si de oriunde, dupa pilda Lui si voi recunoaste asta. Pentru ca am invatat si de la voi aceasta iubire neconditionata, care mi-a adus multa alinare. Stiu ca nu puteti fi numai ai mei, cum si eu nu pot fi doar al vostru, pentru ca avem de impartasit si de semanat, ce ne-a adus aici impreuna si altora.
    Alice nu si-a pastrat averea din ceruri si de pe pamint doar pentru ea, ne-a dat-o si noua sa luam cit poftim din ea, fara ratii, sa avem de dat si altora, ca oricum e destul, eu asa am inteles si asa vreau sa fac. Traind aici la umbra ei, am invatat sa ard si eu mai mult pentru altii, decit pentru mine si Doamne bine imi este.
    Pe una din paginile Tango, este un sufletel care are nevoie de noi, de picaturi din truda noastra, de dragostea noastra pentru aproapele nostru, ca A spus: sa ne iubim aproapele ca pe noi insine; eu asa va iubesc si nu va las.

    Valin 7 ianuarie 2009 1:16 AM Răspunde
  • Stiu ca nu minti Nina, stiu. Nici macar nu stii sa minti tu, draga mea. Tu esti adevarul. Imi pare tare rau ca plangi. Daca as putea m-as urca in masina si as veni eu sa-ti sterg lacrimile.

    Catalina 7 ianuarie 2009 1:22 AM Răspunde
  • ohh,cata noblete,sunt ignorat.merg la culcare trist…ca tot grupul.
    (e la moda,nu?)

    tudor 7 ianuarie 2009 1:27 AM Răspunde
  • bine,draga mea,o sa postam impreuna poze impreuna (a se citi intocmai).si cine te mai ameninta,ma rog?

    tudor 7 ianuarie 2009 1:30 AM Răspunde
  • Vreau sa cred ca am fost si mai mult decit o cititoare a cartilor si a revistelor tale.Voi plinge cu lacrimi amare , cine ma cunoaste stie, nici nu mai vad tastele. Noroc cu Alexandra ca ma ajuta. Pling si adorm plingind. Noapte buna.

    nina dumitru 7 ianuarie 2009 1:31 AM Răspunde
  • Va pup si eu,am ajuns tare tarziu acasa,am reusit sa citesc,dar,scuze,nu am priceput prea mult….
    Mi-as fi dorit sa citesc despre vise ,printi,zane,iubiri visate,deci viitoare….
    Subiectul expus ma depaseste intr-adevar,iar eu imi cunosc limitele,mai bine nu ma amestec…..
    Sunt convinsa ca fiecare dintre noi este liber sa faca si sa creada ce vrea,sa scrie ce vrea si unde vrea….in limita bunului simt….
    O „relatie”virtuala,fie si numai de prietenie,implica si anumite riscuri….
    Eu ma simt bine aici,am sa vin sa va spun poezii frumoase,sa vorbim despre suflet,dragoste,sentimente…Sa spun ce simt si ce gandesc….
    Dar,si tradarea este tot un sentiment,poate dezbatem intr-un capitol special acest subiect.,,,,si exemplificam fiecare dintre noi,cu trairi din propria existenta……
    Sunt de acord cu Ionut, discutiile de azi dupa amiaza pot fi interesante pentru diverse alte persoane intr-un alt post……..E pacat ca se intampla si asa,dar,capul sus,vorbim despre viata,deci si asta face parte tot din viata….Sau,asa cum spunea foarte frumos Costi,este si asta o particula,ceva aparent lipsit de importanta,dar de fapt esential….
    Corina,te tin de mana,neutra si eu,desi nu locuiesc in Elvetia,decat destul de rar,2-3 zile la vreo conferinta….
    Rosanne,mi-e drag de tine si de puii tai,abia astept sa-mi spui ca esti bine,ca Soarele a rasarit si pe strada ta….
    Iana,sunt de acord cu Simona Radoi ,e bine sa cantaresti cu mare precizie ce e mai bine sa faci tu cu viata ta ….
    pupici pt toti ceilalti,
    Sunt obosita acum,ma asteapta o zi grea,ne auzim curand,mai vesele sper,mai optimiste,mai indragostite de sortitul nostru din noaptea de boboteaza…..
    Ma rog pt voi toti,rugati-va si voi pt mine,vi-l las pe Cris al meu in grija,sa-i spuneti voi cat de mult il iubesc….
    Da,am sa va aduc multa speranta,incredere,dragoste….
    Intelepciune aveti,stiu asta,o dovediti in fiecare clipa….

    Va propun o meditatie,pana la intoarcerea mea….

    Daca poti sa-ti pastrezi calmul cand toti in jurul tau isi pierd capul si dau vina pe tine,
    Daca poti avea incredere in tine,cand toti in jurul tau se indoiesc,
    Si daca poti ierta neincrederea lor,
    Daca poti astepta fara sa obosesti asteptand
    Daca esti mintit si nu recurgi la minciuna,
    Daca esti urat dar nu cedezi urii,dar sa nu pari prea bun si nici sa vorbesti prea intelept….
    Daca poti visa fara sa te lasi dominat de vise,
    Daca poti gandi fara sa faci din gandire scopul tau….
    Daca poti intampina triumful si dezastrul si ii poti trata pe acesti doi impostori la fel,
    Daca poti rabda sa asculti adevarul pe care l-ai rostit rastalmacit de misei ca sa faca din el o capcana pentru prosti…
    Sau sa vezi lucrurile carora le-ai dat viata sparte,sa te poti apleca si sa le refaci cu uneltele-ti uzate,
    Daca poti face o singura gramada din tot castigul tau,sa risti totul pe o singura carte si sa pierzi,s-o iei de la inceput fara sa sufli o vorba despre pierderea ta,
    Daca iti poti forta inima si nervii sa-ti faca servicii mult dupa ce sunt istovite si sa continui astfel cand nu exista in tine dacat vointa care te indeamna sa continui….
    Daca nici dusmanii nici prietenii cei mai dragi nu te mai pot rani,
    Daca toti oamenii conteaza pentru tine,dar nimeni prea mult….
    Daca poti umple minutul implacabil neiertator cu 60 de secunde de frumoasa intrebuintare,
    Ei bine atunci,
    Atunci inseamna ca te numesti ALICE, Nina, Monica, Leda ,Iana, Costi, Simona, Cristina Socaciu,CristinaBizu,Madi,Rosanne,Raluca,Corina,Ana,Anna,Muritor,Nemuritor,………toti cei care au scris,scriu ,vor scrie aici cu sufletul lor si sunt mai mult sau mai putin locuitori ai Tarii Minunilor…..
    Va doresc multa liniste,noapte buna,noaptea este un sfetnic bun…..

    anna 7 ianuarie 2009 1:31 AM Răspunde
  • alice nume de poveste,ma ierti?stii ca sunt obraznic si mitocan,dar sunt baiat bun.imi dau in petec sau in stamba pe-aici,altfel sunt…marfa de baiat.

    tudor 7 ianuarie 2009 1:33 AM Răspunde
  • am vrut sa spun ca am crezut ca am fost mai mult decit o citiotare a cartilor lui alice si simona si a Tangoului ,nu stiu ce-a iesit din cauza plinsului. Noapte buna!

    nina dumitru 7 ianuarie 2009 1:38 AM Răspunde
  • „Cand strivesti iarba
    si ea nu tipa
    sa nu crezi
    ca n-o doare
    sau ca n-a simtit.
    Tacerea ei,
    devenita roua
    e doar semnul
    intelegerii
    si -al iertarii…..”

    anna 7 ianuarie 2009 1:40 AM Răspunde
  • „e vorba despre blogul anei, pe care s-au mutat cu arme, bagaje si declaratii o buna parte dintre cei care “s-au lansat” aici, acolo isi fac tot “casuta”, isi spun tot ca se iubesc si se roaga seara impreuna”
    Alice, nu inteleg ceva. Te rog mult raspunde-mi!
    1. Cum ne-am mutat cu arme, bagaje, declaratii? De ce mutat? Am plecat de aici? Ti-ai fi dorit sa ne mutam, sa nu mai trecem pe la tine?
    2. Cei care „ne-am mutat” ne-am declarat si la tine ca ne iubim. Ne iubeam din casuta ta, ne-am iubit si mai mult cunoscandu-ne la intalnirea ta, pentru care tin sa-ti multumesc din suflet. Crezi ca au fost false aceste declaratii?
    3. „se roaga seara impreuna” Tu nu te-ai rugat impreuna cu noi, cu prietenii tai?
    4. De ce oare s-a lovit in majoritatea persoanelor ce au venit la intalnirea noastra draga? De ce nu au fost luati la rost si altii ce s-au ascuns dupa false motive? Cora pot sa spun ca a fost salvata de raceala ei.

    Nu inteleg, iarta-ma dar nu inteleg.

    Catalina 7 ianuarie 2009 1:43 AM Răspunde
  • Bine ai venit, tudor,de mult voiam sa-ti intorc dosul (ala de palma, despre care vorbeai tu odata,iti amintesti, cred).Acum, n-a mai ramas decat sa te scuip sau sa te-njur, dar n-o fac, iata, sunt o doamna, ce …..
    Si da, ai mare dreptate, esti si obraznic si mitocan!Sa nu te obosesti sa-mi zici ceva, oricum n-am sa-nteleg,eu pe-astia ca tine nu-i inteleg deloc…

    Simona Radoi 7 ianuarie 2009 1:47 AM Răspunde
  • O poezie a lui Esenin,pentru Cristina Socaciu,Cristina Bizu…..

    Te-ai dus,dar sufletul meu stie: nu-i despartire pentru noi
    Stiu,umbra mea o sa se-atie pe orice drum vom fi noi doi.
    Eu casa-ti sunt,iti sunt si cale,duci chipul meu pe unde treci
    Patrund in gandurile tale si alta n-are loc in veci !!!
    Orice privire de femeie ar intalni privirea ta,
    Tot ochii mei or sa-ti scanteie,si-n fata pururi iti vor sta.
    Oricate voci sa te-mpresoare,tot vocea mea vei auzi…
    Voi fi in crengi dezmierdatoare si-n ochii noptilor tarzii….
    Candva,acasa,intr-o seara,ai sa te intorci sa-ti amintesti….
    Voi fi si fumul de tigara,si raza stelei din povesti….
    De-as fi la orice departare ,te-ajung si inima-ti ating…
    La geamul tau sunt numai boare si vifor geamul ti-l imping….
    In clipa ta patrund si-n casa si vijelie voi sufla….
    Voi rascoli hartii pe masa si poate-ntreaga viata ta….
    Si-astfel,n-o sa poti uita !!!

    anna 7 ianuarie 2009 1:50 AM Răspunde
  • Si eu vin linga tine Nina, si linga toti care pling, caci, cine iubeste ….nu lasa.

    Valin 7 ianuarie 2009 2:00 AM Răspunde
  • Inca una si ma duc: acum pe Nina (pe carari laturalnice) o dor niste tradari. Ale cui oare? Din onestitate, sunt convisa ca o dor tradarile ei dupa ce s-a cercetat in oglinda.
    Si pe umerii cui credeti ca plange Nina? Pe umerii Muritorului, iaca….brrrr m-a luat cu frig.
    Si acum imi suna in inima risul batjocoritor, chiar meritam ?Am spus sus si tare ca rautatile nu ma ating ,dar sufletul plinge singerind.Ma voi vindeca.

    nina dumitru 7 ianuarie 2009 2:11 AM Răspunde
    • „Cand strivesti iarba
      si ea nu tipa
      sa nu crezi
      ca n-o doare
      sau ca n-a simtit.
      Tacerea ei,
      devenita roua
      e doar semnul
      intelegerii
      si -al iertarii…..”

      Anna, tu esti un inger. Plec sa ma rog pentru noi toti, dar pentru tine mai intai, in seara aceasta.

      Alice Nastase 7 ianuarie 2009 2:18 AM Răspunde
  • am uitat ghilimelele de rigoare :”Inca una si ma duc: acum pe Nina (pe carari laturalnice) o dor niste tradari. Ale cui oare? Din onestitate, sunt convisa ca o dor tradarile ei dupa ce s-a cercetat in oglinda.
    Si pe umerii cui credeti ca plange Nina? Pe umerii Muritorului, iaca….brrrr m-a luat cu frig.”
    Ma duc sa-mi inec lacrimile in vis.Astazi a fost o zi mare .Ma voi ruga pentru toti. Noapte buna.

    nina dumitru 7 ianuarie 2009 2:17 AM Răspunde
  • Drum bun Anna!
    Noapte buna voua tuturor!

    Iana 7 ianuarie 2009 2:27 AM Răspunde
  • „Leda, mi-e dor de tine, de sobrietatea ta, de intelepciunea ta! Vino inapoi, nu ne parasi, te rog! Te strig si eu, intr-un glas cu Monica mea! „(Alice- 5 ian dimineatza)

    „Mi-e dor de Catalina, i-as cere sfat de noapte lina si rugaciune pentru suflete fara somn, dar am inteles ca se ocupa altcineva, altundeva, cu strigarile – sau strigaturile? Eu n-am sa va mai strig, eu am sa las poarta casei mele si a sufletului deschisa, asa cum a fost mereu”( Alice- 5 ian seara)

    „pe umerii cui credeti ca plange Nina? Pe umerii Muritorului, iaca” (Leda)

    „Muritorul asta cu vinul lui roze le zapaceste de numai-numai… parca sintem in telenovele” (Iana)

    „o buna parte dintre cei care “s-au lansat” aici, acolo isi fac tot “casuta”, isi spun tot ca se iubesc si se roaga seara impreuna, iar muritor, in calitatea lui de moderator, striga sa vina cei de care ii e dor” (Alice 06 ian seara).

    Alice, nici eu nu inteleg. Era nevoie de bataia asta de joc? Despre asta e vorba “intr-o publicatie de elita?”
    M-am retras,credeam ca voi fi uitat, insa sunt subiect de comentarii pe mai departe,prin blogurile de aici. Nu e treaba nimanui daca scriu sau nu altundeva,daca strig sau nu pe cineva. Asa cum nu mai e treaba mea ce fac altii,cu cine si unde.Asa cum retragandu-ma, am ales nu ma bag in „glumele” unora si sa le mai comentez. Cand imi scriu opiniile, sunt cenzurat,iar altii sunt lasati sa isi bata joc de postarile mele anterioare?
    Daca nu aflam,nici nu va deranjam. Si daca stiam ca voi fi subiect (in lipsa) de bataie de joc, nici nu veneam aici. Crede-ma.
    Iti cer,elegant, sa moderezi acest blog. Nu de alta, dar daca in casa ta se fac astfel de postari, tu ai de suferit, la urma urmei.

    muritor 7 ianuarie 2009 2:33 AM Răspunde
  • si totusi…
    cum se impaca ideea de revista de elita cu vocabularul Nouriei? ca de fapt nu ce a scris ea ci mai ales cum a scris m-au facut pe mine sa ramin cu o sprinceana in sus… unde am mai auzit eu „curve de oameni”, „mi-e scarba”… si alte citeva asemanatoare? stiu sigur ca la scara blocului modest unde am copilarit… si le adresau gospodinele mirositoare de ceapa prajita una alteia…. Eu, si alte citeva dintre noi pe care viata ne-a purtat si prin cartiere marginashe unde, poate majoritatea dintre voi va infiorati numai cind le auzeati numele, am ripostat…
    Ma gindeam azi asa: Catalina a vazut dar e incremenita si de asta nu atinge tastele azi, Nina la fel… Anna nu are sa spuna nimic fiindca ele toate nici macar nu stiu sa silabiseasca asa ceva… si n-am gresit…
    Muritor poate ca il judeca prea aspru pe Tudor. E Tudor asa de vulgar si asa de obraznic incit sa il punem la zid? Sa nu mai intram sa ii spunem „ce mai faci?” lui Alice din cauza ca slova noastra nobila se alatura celei obraznica a lui Tudor? hmmm nu stiu ce sa zic….

    Iana 7 ianuarie 2009 2:35 AM Răspunde
  • Muritor,
    daca retragerea mea de pe blog te face sa ramii, spune-mi!
    prietenia ta este cu mult mai valoroasa si mai pretuita si nu vreau sa fiu eu piedica, da?
    eu, cu glumele mele nesarate te-am scos din sarite si toate astea fara sa ma straduiesc.
    Ar fi pacat sa piarda Alice si fetele un prieten asa bun ca tine doar din cauza unor citiva mai nelalocul lor.

    Iana 7 ianuarie 2009 2:42 AM Răspunde
  • Tudor, s-ar putea sa ma trimita iar sa te caut si sa te gasesc dar tu o vrei pe Alice si numai pe Alice, si eu stiu asta foarte bine. Deci daca vei citi indemnuri la adresa mea sa vin sa te caut si sa te gasesc nu intra in panica, nu vin…

    Iana 7 ianuarie 2009 2:47 AM Răspunde
  • Eu am crezut ca tangoul care ne-a unit a fost divin , daca am inteles prea mult , am sperat prea mult, ini cer iertare. Vo fi trait in acest loc (iar nu mai vad de plins) clipe de vis , magia care stapinea acest loc pina nu de mult nu am mai intilnit -o nici unde.Cind am spus ca am tesut acest loc cu fire de inima asa am simtit.Dar ma voi vindeca .Si voi suferi in tacere suferinta lui alice asa cum am suferit si plecarea muritorului .I-am inteles gestul, i-am respectat hotarirea. Noapte buna

    nina dumitru 7 ianuarie 2009 2:48 AM Răspunde
  • Iana,eu eram plecat deja de pe blog. Am aflat cu totul intamplator de ce este aici.
    Eu nu vreau sa plece nimeni. Nici tu. Nici tudor,caruia i-am cerut (si am gresit constat) scuze intr-un comentariu anterior pentru ca l-as fi inteles gresit.
    Stati cat vreti si unde vreti. Dar va rog luati-va seama ce scrieti si la adresa cui. Daca scriu cu sufletul despre lucruri ce imi apartin,nu mi place sa regasesc trimiteri ironice in lipsa.
    Si cred ca nici tie de ex nu ti-ar placea sa fac misto de ceea ce ai scris pe la inceputul lui decembrie. Doar ca mie e posibil sa nu mi se publice tot. Daca transformam acest loc intr-o casa de mistouri,mai ales in lipsa,crede-ma,nu e genul meu..
    In rest…asa cum am scris si la Nouria pe blog,va doresc succes.
    Si tie iti multumesc pentru decentza raspunsului.

    muritor 7 ianuarie 2009 2:53 AM Răspunde
  • simona radoi,
    te puuuuuupppp draga mea….
    si eu aveam niste datorii la tudor…nu cred ca puteam sa-i spun la fel de bine ca tine tot ce-i gandesc….ai spus tu tot ….te imbratisez
    eu nu pot sa dorm….m-am furisat cu laptopul in coltul camerei puiului meu si plang ca proasta, si acum rad de mesajul simonei….sper sa nu se trezeasca rucsandra mea….imi inghit suspinele si-mi sterg lacrimile ce-mi ajung pana in san….mi-e ud tricoul …n-am mai plans asa…
    hm,ce paradox cine ar fi crezut ca pe pagina asta cu un mesaj atat de frumos, pe pagina asta in care mi-am deschis sufletul catre voi amintindu-mi de dragostea mea dintai aia care mi-a luat odata cu ea o farama de suflet, aia ce m-a facut sa plang siroaie…..zile,luni,anotimpuri,ani….cine ar fi crezut ca voi mai putea plange azi ca atunci….
    Anna, si tu mi-esti draga,ca multi de aici,ca unii de acolo….tu si poeziile tale…adu-mi ce vrei tu de Londra,dar vino repede c-o sa-mi fie dor de tine
    raluca esti buna si inteleapta ca iana mea…
    catalina,nina….credeti-ma nu sunteti mai triste ca mine, stiu nu va consoleaza cu nimic asta….
    lasati-o pe alice…inca nu stie totul….daca o sa reuseasca(si cum o stiu eu o sa reuseasca) sa iasa din cadrul ei de referinta….. si sa intre in „pantofii” nostri o sa inteleaga….deocamdata nouria a adus-o numai in bogancii ei manjiti cu bucati din sufletul nostru facut franjuri…
    alice e buna si inteleapta….si nu uitati psiholoaga ! ea stie sa vada bine in sfletele noastre…chiar daca tacerea ei a spus multe….poate asa trebuia sa faca…
    Muritor stiu ca esti prin preajma, am cautat-o pe Cora astazi ,dar n-amgasit-o acolo unde stiam…nu mi-a raspuns la postarea mea de mai sus…
    probabil va veni singura,fara s-o mai aduc eu…sau cine mai stie….
    poate vom merge cu totii si pe acolo ,tinuti de mana de alice ….poate acolo ce-i fictivi vor reusi sa spuna cinstit,raspicat,onest…da am gresit si eu m-am dedublat si am semnat si asa si altfel…dar de azi semnez cu numele din buletin si de azi sunt eu…mai real ca niciodata….iar daca nu au puterea sa faca asta tot ce-i fictivi si inchipuiti si dedublati sa taca pe vecie….
    Leda, tu nici pe pres nu mai poti sa stai acolo…nici cat sa tragi cu urechea, si stii de ce …pentru ca nu stii sa spui nici macar „alice,imi pare rau ca ti-am promis ca vin si n-am venit.atat”….asta tine de buna crestere te respectai astfel pe tine, nu pe noi…Si inca o datorie mai am la tine…in viata n-ai nevoie de cartoane care sa-ti justifice inteligenta ci de altceva draga mea,credeam ca ai inteles asta pana la anii tai….
    Nouria tu poti intra,dar priveste mai de la colt nu de altceva,dar sigur o sa ai o viziune mai clara asupra aspectului…si stai linistita Ana nu-ti va lua nici locul ce ti l-ai astigat,nici meritele,nici laurii si nici nu se lauda cu trofeele tale….eventual cu ale ei…chiar si fara licente luate si scoli terminate….ea e Ana …si ramane speciala
    sper sa adorm acum

    monica 7 ianuarie 2009 2:54 AM Răspunde
  • Nina, tu stergeti lacrimile fiindca tango-ul inca ne uneste. disuctiile de aici stiu sigur ca nu vor atenua ritmul tango-ului fiindca este in sufletul nostru… Am citit revista de cind nici macar nu speram sa fim pe blogul acesta. O vom citi si de acum inate fiindca este un drog dulce-dulce de care avem nevoie sa ne proteje de lumea rea, cum bine zici tu.

    Iana 7 ianuarie 2009 2:56 AM Răspunde
  • Nu ma voi dezice si voi ramine adepta slovelor lui Alice .Doar ca bucati din sufletul meu au ramas aici , in locul acesta de care m-m legat si care a creata o dependenta benefica.Si cine ma cunoaste stie cit sufar acum , si mai stie ca lacrimile de imbratisare in ziua aceea minunata nu au fost de publicitate ,au fost adevarate.

    nina dumitru 7 ianuarie 2009 3:08 AM Răspunde
  • Se spune ca noaptea este un sfetnic bun, ca atenueaza crizele, ca domoleste pasiunile, clarifica gandurile. Am atipit doar, dar simt ca astazi, mai mult decat ieri, pot sa exprim mai bine, mai nuantat, ceea ce nu am reusit ieri.

    Toate discutiile de ieri au fost in van. S-au lansat acuze, mai virulente sau mai domoale, s-a plans, s-au aruncat manusi sau chiar bolovani de foc, s-a facut haz de necaz si in final ne-am ales cu doua tabere: victime si calai. Nimic la mijloc, nu a fost loc de moderatie desi cu totii facem, destul de des, apel la ea.

    In final NIMENI NU A INTELES NIMIC.

    Povestea incepe cu un Tango pe care un grup de oameni au ales sa-l danseze numai aici, numai in locul denumit “casuta”, cu oameni ce s-au unit sub o bagheta magica a celei pe care unanim am numit-o Zeita inimilor noastre. Am spus ca o iubim, ca o admiram, ca ea este Unica, irepetabila, de necopiat. Si am dansat cu totii pe acest ritm, ne-am destainuit, am plans, am ras, ne-am tinut de mana, ne-am certat copilareste, ne-am impacat frateste, totul in ritm de Tango.

    Apoi, Ana ne-a invitat pe blogul ei unde si-a populat locul cu oamenii de aici. Au numit si acel loc tot “casuta” si au continuat sa danseze si acolo in ritm de Tango. Ei bine, asta a fost reprosul care s-a nascut ieri. De ce tot “casuta” si de ce tot Tango? Dintre toate melodiile din lume, Ana nu gasea alt ritm? Putea alege un Vals, un Rock&Roll, orice ce altceva, dar nu Tango-ul lui Alice. Cu totii am decis ca acesta este Unic, ca nu mai exista ceva atat de magic pe lume ca Tango-ul lui Alice.

    Si totusi, nici o persoana din cele ce au decis sa populeze „casuta” Anei nu a sesizat ca acolo se scrie in acelasi ritm, cu aceeasi cadenta, ca in afara de tatal, sotul si o prietena a Anei ,ceilalti sunt prietenii lui Alice, sunt oamenii de suflet pe care ea, Unica Zeita posibila, i-a unit intr-un ritm ce nu poate fi copiat decat daca comitem o blasfemie. Si apoi Ana devine o sfanta, o speciala, o Unica si ma tem ca in curand o Zeita.
    Ei bine, aceasta a fost acuza.

    Desigur, suntem oameni liberi, putem popula ce „casute” vrem, dar nu putem vorbi la fel, cu aceleasi ritmuri si cadente peste tot pentru ca atunci nimeni nu mai intelege nimic.

    Ce a urmat a fost trist pentru ca fiecare parte s-a simtit victima si nimeni nu si-a asumat rolul de calau, in afara de mine si de Iana.
    Cand ii scriam Monicai ca si ea are dreptate, si Nouria,si eu …si toti avem dreptate, vorbeam despre bucatica noastra de adevar, parte din puzzle-ul numit Adevarul. Faceam, neindemanatec, apel la moderatie, la introspectie, pentru ca impreuna sa reconstruim Adevarul.

    DA, cuvintele prin care s-a lansat acuza au fost dure, DA vocabularul a fost nefericit ales, DA eu am fost prea radicala si brutala, DA exista o explicatie pentru tot ce s-a intamplat, dar dincolo de toate acestea ramane fapta: Monica, Nina, Catalina si Muritor au mutat Tango-ul , cu aceleasi cuvinte, cu aceleasi teme, in acelasi ritm, in casa Anei.
    Si din partea lor NU am auzit inca Da, asa este. Toti cei amintiti au venit si au plans, s-au plans, au raspuns la acuzatii cu acuzatii, s-au aparat dar NU au explicat ratiunea pentru care au facut asta si mai ales NU si-au asumat fapta. Si Monica a „uitat” ca il apara , in „casuta” Anei, pe Muritor judecand-o pe Alice pentru presupusa indrazneala de a fi blocat comentariile Muritorului pe blogul sau, ca Nina, in loc sa vina acasa, la Alice, sa spuna ca o doare tradarea, spunea asta in alta parte, ca Muritorul isi explica , tot la Ana acasa (si nu aici) subita disparitie din tara pentru doua luni (fiind prezent totusi)…..Toate comentariile, virulente sau nu, facute de Monica, Nina sau Muritor au aparut totusi, neblocate, pe blogul lui Alice si al Nouriei, semn ca nimeni nu e obstructionat.

    Da Monica, nu mi-am abandonat pruncul ca tine si nu am venit sute de kilometrii la intalnirea cu Alice (urat ca ai insemnat asta in calendarul tau si ai scos insemnarea la timpul potrivit), da nu am venit la intalnire, da nu folosesc numele din buletin. Dar am spus si eu toate astea, am spus ca nu am nici o scuza dar si ca nu imi inventez una. Mi-am asumat, asa cum m-am priceput, fapta. Ce mai trebuia sa fac/spun ca sa fie completa marturisirea? Sigur, nu m-am legat cu lanturi la stalpul infamiei, nu mi-am dat foc in piata publica, nu am stat la colt pe coji de nuca, dar mi-am pus –asa cum stiu eu- cenusa in cap si am marturisit ca nu am venit la intalnire si ca nu am nici o scuza pentru asta. Ce mai trebuie spus pentru ca tu sa poti accepta o marturisire simpla, onesta?

    Nici Muritor nu este nume de buletin, nici Valin nici…….. Fiecare avem explicatiile, motivatiile, noastre, pe care, pe rand, le-am admis aici. E decizia noastra, acceptata de tine sau nu, sa procedam asa.

    Acum tu Monica esti Dumnezeu pe pamant, imparti dreptate, decizi cine mai are dreptul, sau nu, sa ramana aici, pe pres sau aiurea, tu decizi cine sunt calaii ce trebuiesc condamnati. Tot tu decizi ca Nouria, in casa ei (angajata cu carte de munca la Tango) sa stea doar sa priveasca si sa nu mai spuna nimic pe blogul Tango-ului. Dar pe Alice ai intrebat-o sau ai preluat tu fraiele complet. Sau e un santaj fin: „Alice, alege ori cu mine ori cu Leda si Nouria” ?
    Eu pot sa nu mai intru, sa nu mai citesc, sa dispar, daca asta te face pe tine mai loiala lui Alice. Dar nu cred ca poti sa ii ceri asta Nouriei.

    Da, „iubesc” cartoanele aurite, daca viata familiei mele depinde de cartonul (diploma) cea mai aurita si impopotonata, decid sa merg la medicul care detine acel carton si nu la unul care nu detine nici un fel de carton. Dar de ce cred eu ca si tu ai face la fel? Sunt oameni care au terminat facultati pe vremea cand era doar una posibila, cea de stat, cand la examen erau 10-12 candidati pe un loc , sunt oameni care au terminat facultatile cu 10 si totusi acesti oameni (ma refer la Alice, evident) spun cu modestie „nu sunt un bun psiholog”, „gresesc prea des in alegerea, judecarea oamenilor”….Pe Ana, nedetinatoare de carton aurit, nu am auzit-o niciodata sa spuna cu modestie, cu sfiala incepatorului, ca nu este psiholog. Si daca nu as fi citit asta pe blogul ei habar nu aveam, credeam ca este deja membru al Asociatiei Psihologilor din Romania. Oamenii se duc acum si se trateaza la „specialista” Ana, care , desi sfanta, nu e lipsita de modestie deloc. Exista o scara a valorilor, Monica, si nu eu am inventat-o, de aceea unii au 6 si altii au 10 pe diplome, de aceea unii au diplome si altii nu au…Trebuie sa aiba ele un rost daca au fost inventate. Evident ca diploma goala nu iti asigura expertiza, dar asta este o alta poveste.

    Muritorule, inteleg ca eu si cu Tudor te-am aluncat din casuta fetitei cu inima rosie. In loc sa comentezi pe la spate, in alte case, nu mai bine spuneai asta tare si raspicat aici? In loc sa pleci doua luni in strainatate, fara acces la internet, nu mai bine spuneai AICI ca nu mai poti respira acelasi aer cu mine? Era atat de usor…
    Tu spui ca esti subiect de discutie in absenta, plecat fiind, dar si tu discuti despre Alice, tot in absenta ei, pe blogul Anei. E acelasi lucru!

    Va rog sa ne adunam bucatele de „adevar”, sa punem mana de la mana si sa reconstruim Adevarul si sa ne asumam, fiecare in parte, vina , sa incepem o noua zi acceptand ca suntem oameni supusi greselii, ca nu suntem zei, ca nici unul dintre noi nu este fara de pata!

    leda 7 ianuarie 2009 8:45 AM Răspunde
  • Da Tudor, „trebuie” si nu trebuiesc, „alungat” si nu „aluncat” si alte cateva scapari. Graba, emotia…nesomnul…..

    leda 7 ianuarie 2009 9:02 AM Răspunde
  • Alice si-a cistigat locul in cer si in inimile celor care o iubesc. Va doresc o viata frumoasa.

    nina dumitru 7 ianuarie 2009 9:47 AM Răspunde
  • Buna dimineata!Ma depaseste subiectul…tema conflictului, si atunci privesc de pe margine, ca multi altii, razboiul asta cu victime colaterale, cu vinovati fara vina, cu lacrimi de sange…
    Prefer „sa bat campii” cu ale mele, de asta imi era rusine aseara, incaruntisem pe loc ca la un soc.
    Acum, scriu din nou, cu ganduri bune pentru toti, pentru cei care s-au gandit la mine, va spun ca acum mi-e bine, chiar foarte bine(oficial), a inteles ca totul se poate termina , ca orice are un sfarsit.Nu stiu daca si eu mai vreau asta, sa continui, daca mai pot…E mult de povestit, as vrea sa spun lucurile”pe nume”, probabil cand ne vom intalni…

    rosanne 7 ianuarie 2009 10:08 AM Răspunde
  • Intr-un loc de liniste, in care toata lumea ‘iubeste’ si ‘se roaga’, in care nu-mi doream decat sa scriu un gand, o parere.. Nu ma asteptam sa ma intalnesc cu atata judecata, cearta si motive. Buna dimineata..

    Monica Radulescu 7 ianuarie 2009 10:17 AM Răspunde
  • Leda, hai sa iti raspund si tie, asa cum stiu eu, si crede-ma, daca vei intra cu mine in pledoarii, s-ar putea sa ma tzina diplomele. Iti raspund pentru ca, vorba ta, „atata melodrama suna fals pana si urechii mele afone”. Te voi lua sistematic pentru exactitate, sa le fie clar si inginerilor mitocani de pe aici, preferatii tai de berarie:
    1. Povestea incepe pentru fiecare altfel. Este povestea lui Alice la care si tu, si eu, si toti, avem calitatea de invitati. Sau tu ai alta calitate? Fiecare a venit ca a vrut, cu ce nume a vrut, si pleaca cand si in ce modalitate vrea. Daca tu si altii ca tine impuneti reguli de diplome sau de nume pe aici, nu imi amintesc ca Alice, singura pe care o respect si ale carei decizii imi sunt opozabile, sa fi instituit reguli, afara de bun simt si iubire.
    2.Ei bine, chiar si pentru urechile tale afone, da, putem popula ce casute vrem si cu ce cuvinte vrem. Voi scrie cum cred eu si cui cred eu, fara a avea nevoie de permisiunea ta.Faptul ca o iubesc pe Alice e fix treaba mea si nu cred ca tu sau oricine de aici aveti dreptul sa analizati asta cu „nasul vostru de copoi”. Dar si faptul ca aleg sa comunic cand vreau eu cu Ana,nu inseamna alternativa la Alice sau la Tango. Si te rog sa citesti cu atentie vorbele Ninei, la care subscriu :”Alice si-a cistigat locul in cer si in inimile celor care o iubesc. Nu ma voi dezice si voi ramine adepta slovelor lui Alice .Doar ca bucati din sufletul meu au ramas aici , in locul acesta de care m-m legat si care a creata o dependenta benefica”
    3. Alice insasi ne-a invitat in casuta Anei. Vezi comentariile Catalinei de mai sus.Trebuia sa imi schimb numele acolo? Sau sa scriu altfel decat gandesc?
    4.Legat de blocarea comentariilor, eu am scris in ziua in care ti-ai permis sa iti dai cu parerea fata de mine, 2 comentarii. Doar unul a aparut. Probabil a fost vreo defectiune de net, sunt sigur, dar lucrurile asa au stat. Legat de asta, trebuia ca Alice sa spuna daca s-a intamplat ceva sau nu, vad ca te erijezi in avocatul blogului, lucru care incepe sa imi placa, vii pe terenul meu.
    5. Nimic nu justifica modul in care mi-ai vorbit: trimiterile la operatii pe creier sau la inchisoare. Eu nu iti doresc sa stii nici una nici alta din glumele astea. Am ales sa plec in primul rand pentru ca voi pleca, pe bune, din tara. Nu meriti sa plec de pe blog pentru tine,nu te mai gratula,asa cum, crede-ma, niciodata nu am renuntat la polemici, data fiindu-mi meseria(cu diploma).Repet, ceea ce am scris si Nouriei(cu care te asemeni mult): vrei biletul de avion cu plecare 15?Ti-l ofer (precum tudor masina lui Alice), in fata restaurantului unde beau eu vin rose, stiu ca nu poti intra acolo…
    6.ca Monica si-a abandonat pruncul sau nu sa vina la intalnire, cred ca va fi privilegiul ei sa raspunda. Desi mie mi se pare o alta obraznicie fara seaman din partea ta.Asa cum si legat de diplomele Anei cred ca depasesti limita. dar nu voi spune nimic legat de asta, Ana, cu intelepciunea ei, m-ar certa.
    7.Legat de nume, eu cred ca nici Leda nu e numele tau „de buletin”.Indiferent ce vei raspunde, eu cred ca esti barbat,homosexual, recent trecut printr-o experienta nefericita,si ca tinzi dupa tudor, care te atrage, te domina si caruia ii cauti companii la bere. Ah, draga, a fost o gluma, doar asta e spiritul revistei, nu? Nu te supara !
    8.Alice, te rog, te rog, iarta-ma. Tu stii ca sunt marfa de baiat, nu? Dar nu puteam sa nu ii raspund Ledei. Asa, ca egalitate de tratament.

    muritor 7 ianuarie 2009 10:21 AM Răspunde
  • Monica ,azi la Mall ,la ora 11! Urgenta! te pup!
    O zi superba sa aveti!
    Alice,te imbratisez!

    Cora 7 ianuarie 2009 10:28 AM Răspunde
  • Va doresc o zi linistita, cuminte, tainica…inchideti ochii si respirati adanc, mergeti la dus, la boxa, la terapeuti si vraci, insa intoarceti-va inimile curate catre voi si permiteti-va slabiciunile, vulnerabilitatile , golurile…
    V-om scapa sigur, Alice e in cer!!!

    rosanne 7 ianuarie 2009 10:33 AM Răspunde
  • Buna-dimineata, dragii mei!
    Multumesc Alice! Alice, tie iti multumesc ca ne-ai lasat sa intram in casuta ta, si uneori, chiar simt ca ma tineti de mana. Si eu, de cate ori am promis, m-am rugat pentru voi si v-am tinut de mana…
    Anna, imi place mult poezia, luna trecuta am postat si eu aceeasi poezie, aici pe blog…
    „Te-ai dus,dar sufletul meu stie: nu-i despartire pentru noi…”
    Rosanne, sa ai grija de tine si de sufletelul tau!
    Poate azi va fi liniste din nou…

    Cristina Socaciu 7 ianuarie 2009 10:36 AM Răspunde
  • La multi ani Ioanelor si Ionilor.
    Buna dimineata dragii mei.
    Am privit iar rasaritul si iar m-am minunat de toate culorile, puterea si mingiierea divina. Incepe o zi si incepe frumos, tulburator; e atita frumusete in lumea asta si noi facem parte din ea. Ma gindesc la toti, la cei bolnavi, la cei aflati in drumuri, la cei umbriti si in nevoi.
    Si azi si acum, ca intotdeauna, Domnul este cu noi, nu ma tem de nimic si nici voi sa nu va temeti si sa nu va intristati, caci toate greselile si pacatele, daca sunt, ne sunt iertate de El.
    Si noi sa iertam si sa iubim, sa ajutam, sa daruim, neconditionat asemeni Lui.
    Eu cred si asa vreau sa fiu.

    Valin 7 ianuarie 2009 10:36 AM Răspunde
  • Dragilor, ieri am fost la biserica cu draga mea Nina. Si mi-am cumparat acatistul Sfintei mari Mucenite Ecaterina. Si Dumnezeu mi-a trimis un sfat , un sfat duhovnicesc. Si consider ca a fost un semn si ca El a vrut sa-mi vorbeasca.Un sfat pe care-mi permit sa vi-l trimit si voua si tie draga Alice:
    „Fereste-te de anturaje cu oameni fara Dumnezeu : desfranati, betivi, nedrepti, daca vrei sa-ti pastrezi familia ta”.

    Catalina 7 ianuarie 2009 10:46 AM Răspunde
  • Va rog sa nu-l interpretati gresit. Nu am facut trimitere catre nimeni. Este doar o vorba trimisa de Dumnezeu.

    Catalina 7 ianuarie 2009 10:49 AM Răspunde
    • Buna dimineata, dragii mei. Catalina, blanda si sfanta Catalina, iti multumesc din suflet pentru vorba ta, trimisa de Sus. Eu asta incerc sa fac, si ar trebui cu totii sa facem acelasi lucru. Valin, tu esti un suflet nobil si te straduiesti sa aduci linistea printre noi. Iti multumesc. Cristina mea draga, te tin de mana si acum, de cate ori ma rog, asa cum m-ai tinut si tu. Anna a venit providential la noi si ne-a adus nesfarsita frumusete si speranta. Ce frumoasa esti tu, Anna, cu poeziile tale! Rosanne, imi esti tare draga si as vrea sa iti gasesti linistea. in anul acesta. Cat despre ceilalti, va admir pentru puterea de a argumenta- sau nu-, va admir pentru energia pe care-o puneti in discutiile voastre, pentru ca inteleg cat de insemnat e totul pentru voi, si va port recunostinta pentru dragostea voastra. Nu ascund ca m-am simtit dintotdeauna, in buna masura, solidara cu argumentele Ledei, chiar daca ea nu a venit la intalnirea noastra. Dar acum as vrea ca aceasta discutie sa ia sfarsit. Leda a simtit nevoia sa ma apere, si a facut-o intelept si temeinic- si-i multumesc-, asa cum si Nouria a simtit nevoia sa o faca, inca o data, si pentru asta ii port recunostinta si… nu pot s-o iubesc mai mult, mai mult nu se poate.
      Muritor, noi ne-am luat deja la revedere unul de la celalalt, n-are rost sa revenim asupra acestei decizii. Eu nu intentionez sa fac asa ceva. Iti multumesc din suflet pentru tot ce ai adus aici pe blog, si stiu ca discutiile noastre vor fi mai sarace fara tine, dar iti propun sa ne vedem fiecare de drumul nostru, inauntrul sau in afara tarii, inauntru sau in afara propriilor adevaruri si vieti. Daca vreodata, altadata, din drumurile tale indepartate vei simti nevoia sa treci sa le saluti pe fete, esti binevenit. Dar acum te rog sa incetezi aceasta discutie. Iti promit ca nu vom mai vorbi despre tine in absenta ta- pentru ca aici, la mine, in casuta fetitei cu inima, in casuta, si in inima, nu mai e nimic de spus.
      Va spun, inca o data, buna dimineata! La multi ani Simona Ioana, si la multi ani Ionut al nostru, al Tangoului, al meu si al Nouriei- iata ca l-am impartit frateste!- si la multi ani noua celor care credem ca 2009 va fi anul marii noastre iubiri. Cand Cris al Annei si Ursitul meu se vor intoarce acasa, cand Rosanne isi va gasi linistea, cand Cristina Socaciu se va vindeca de superba ei dragoste ranita – si vreau sa cred ca va iubi din nou!-, cand Costi ne va scrie ca e fericit, si ca a gasit o femeie de care, daca s-ar desparti, ar scrie cu tristete nesfarsita despre dragostea lor, dar ca nu se vor desparti niciodata, cand vom afla ca Valin e implinit in inima si in profesia lui, ca Monica mea draga e tot indragostita de Romeo, ca Tudor a luat-o pe aleasa inimii lui si au plecat in vacanta, ca Amalia va veni sa ne viziteze, ca Iana va pluti de fericire si de dragoste, ca draga de Cora si-a reinnoit juramintele de dragoste cu sotul ei, iar Catalina si Nina nu au avut nicio clipa de indoiala aspura iubirii si familiei lor. La multi ani, in zi, in an de mare sarbatoare!

      Alice Nastase 7 ianuarie 2009 11:32 AM Răspunde
      • Monica, am scris in acelasi timp si acum am vazut ce ai scris si am amutit. M-am gandit daca sa-ti streg comentariul pe care l-ai facut la adresa Nouriei sau sa-ti raspund. Am sa fac si una, si cealalta. Nu permit nimanui sa vorbeasca asa despre colega mea si despre prietena mea si sa-i judece familia. Nimanui. Nici Simonei mele nu i-as permite, dar mai stiu si ca ea n-ar indrazni niciodata sa faca asa ceva. Cred ca ati ajuns sa spuneti lucruri de-o josnicie care ma umileste si ma intristeaza. Nimeni, pana acum, n-a indraznit sa se lege de familia cuiva dintre cei de aici, sa spuna cine si de cine atarna, si nici n-o s-o faca. Nouria este o actrita de talent, am vazut-o jucand, si este o artista in tot si in toate, este un condei fin si demn de paginile Tangoului, pentru ca altfel n-as fi ales-o sa imi stea alaturi si, mai ales, este un om de-o loialitate si de-o integritate cum rar mi-a fost sa intalnesc. Nu ma dezic de nimic din ce face sau scrie Nouria, nu ma dezic de cuvintele ei, eu insami stiu sa folosesc vorbele grele si o fac adesea, in textele mele din revista si in cartile mele. Tine tot de arta scriitorului, asta daca veti avea puterea sa acceptati, mai ales acum, dupa ce ne-am intalnit, ca noi scriem, ca ceea ce asternem noi pe hartie e mai mult decat o marturisire despre vietile noastre si ale celor din jur, e literatura si atat. M-a durut foarte tare ca am ajuns pana aici. Si va anunt ca aceste discutii au incetat acum, pentru ca am sa blochez orice comentariu care va incerca sa prelungeasca aceste mizerii nesfarsite. Sa ne luam cu totii o binemeritata pauza.

        Alice Nastase 7 ianuarie 2009 11:48 AM
  • leda,
    n-ai inteles mai nimic….nici eu probabil
    punctez:
    1.n-as indrazni niciodata s-o pun pe alice sa aleaga intre nimeni si nimeni…si nimic…
    2.cand iti spuneam ca nu mai ai loc pe pres si nouria sa priveasca dintr-un colt era vorba de „casuta ” Anei…n-as putea avea indrazneala sa fac asta in casa lui Alice….cu ce drept sa fac asta ?!….am gresit ca am facut aprecierea cu pricina, vorbind oarecum in locul Anei, s-ar putea ca ea sa va vrea de-a dreapta ei si cine sunt eu sa stabilesc ierarhii….Da recunosc ca am gresit…imi asum greseala asta….dar nu-mi fac sepuco pentru asta..
    3.n-am inteles care a fost miza..cu ce ar fi imbogatit-o pe ana venirea unora si a a altora acolo, si cu ce ar fi saracit-o pe alice vizita noastra si acolo…
    4.vocabularul nouriei, si abordarea ei ……………….
    5.LEda,daca postai toate cele 3 mesaje ale mele si daca si citeai cu toate semnele de punctuatie de care fac exces..ai fi inteles mai mult….si crede-ma nu e vorba numai de semantica
    6.N-am sa plec de aici niciodata decat in ziua in care Alice ma va izgoni…e dreptul ei s-o faca daca ma considera tradatoare, dar cred ca am sa stau mai mult in biblioteca de acum inainte si mai putin la „taclale” in locul asta sfant pentru sufletul meu
    7.pentru cei sau cele care ma vreti la taclale cu voi (nu la barfa…) , vorbind despre copiii nostri , si dintii lor, despre palmele ce le primim de la viata si de la noi insine, depre ce vreti voi ….ne putem auzi pe adresa mea de mail : monicamth1@yahoo.com
    8.nu-mi iau „te iubescurile” inapoi, caci n-am facut risipa in viata asta de ele, si toti cei carora le-am spus asta sunt atat de putini…iar unii nici macar nu mai sunt….
    voi unii dintre voi , cei mai multi dintre voi ramaneti dragii mei dragi

    monica 7 ianuarie 2009 11:10 AM Răspunde
  • am uitat,iertati-ma
    LA multi ani Iana, Simona Ioana si toate IOANELE de aici si din viata mea !

    monica 7 ianuarie 2009 11:11 AM Răspunde
  • Monicuto,urgent,Mall! La 11!

    Cora 7 ianuarie 2009 11:19 AM Răspunde
  • vin cora

    monica 7 ianuarie 2009 11:25 AM Răspunde
  • Am spus ca am gresit, ca s-a gresit, ca limbajul a fost neferict, ca au fost duritati inutile, am explicat ce am inteles eu si am facut apel la intelegerea voastra sa ne recunoastem greselile, sa ni le iertam si sa ne intoarcem acolo de unde s-a plecat la o noua zi, la iubire, intelegere si clementa astazi in zi de sarbatoare. Nu mi-am dat foc in agora si de aceea ignorati apelul meu?

    leda 7 ianuarie 2009 11:40 AM Răspunde
  • Daca nu eram provocat,nu as fi venit, stii bine, Alice.
    Oricum, iti multumesc pentru ca mi-ai dat voie sa replic.
    Raman alaturi de voi, cu tot sufletul meu, fara sa mai scriu, fara sa mai trec pe aici, de oriunde as fi.

    muritor 7 ianuarie 2009 11:41 AM Răspunde
  • dragele mele, sper ca astazi sa fim toate cu fruntile mai limpezi.
    si ma bucur ca discutia a luat sfarsit.
    la multi ani pentru toti care sarbatoresc azi.
    va imbratisez

    raluca 7 ianuarie 2009 11:56 AM Răspunde
  • Alice, dupa ce iti voi multumi din nou pt. gandurile ce-mi sunt adresate… voi sta cuminte pana se va linisti casuta ta, casuta noastra…
    Eu chiar te simt aproape de sufletul meu. Si mai sunt si alte fete dragi inimii mele!
    Sigur ne vom regasi linistea aici!

    Cristina Socaciu 7 ianuarie 2009 11:59 AM Răspunde
  • Buna ziua dau si eu, Alice, fetelor dragi, oameni buni si incercati…Eu am sa vin aici, ca si inainte desculta, cu parul despletit, cu visele mele cele mai frumoase, ascultindu-va poezia din rinduri, visind impreuna la o lume mai buna, la dragoste si iar dragoste.

    corina 7 ianuarie 2009 12:43 PM Răspunde
  • vorbeam de anul marilor iubiri
    asa, in loc de pauza de dupa-amiaza:
    nichita Stanescu РC̢ntec de dor

    Mă culcasem lângă glasul tău.
    Era tare bine acolo şi sânii tăi calzi îmi păstrau
    tâmplele.

    Nici nu-mi mai amintesc ce cântai.
    Poate ceva despre crengile şi apele care ţi-au cutreierat
    nopţile.
    Sau poate copilăria ta care a murit
    undeva, sub cuvinte.
    Nici nu-mi mai amintesc ce cântai.

    Mă jucam cu palmile în zulufii tăi.
    Erau tare îndărătnici
    şi tu nu mă mai băgai de seamă.

    Nici nu-mi mai amintesc de ce plângeai.
    Poate doar aşa, de tristeţea amurgurilor.
    Ori poate de drag
    şi de blândeţe.
    Nu-mi mai amintesc de ce plângeai.

    Mă culcasem lângă glasul tău şi te iubeam

    raluca 7 ianuarie 2009 2:00 PM Răspunde
  • Cristina Socaciu 7 ianuarie 2009 2:30 PM Răspunde
  • La multi ani Ioane si Ioni !
    Tuturor, pace in suflete si intelepciune.

    Camelia Vasiliu 7 ianuarie 2009 2:44 PM Răspunde
    • Dragele mele, dragii mei, va invit intr-o alta incapere, unde v-am propus sa vorbim despre bani si, desigur, cum spune Corina, despre dragoste si iar dragoste. Ce poezie frumoasa, Raluca, si cat de mult imi rascoleste propriul dor… Si cantecul tau, Cristina draga! La multi ani, Camelia, pentru toti Ionii nostri dragi. La multi ani si Oanei dragi din Ploiesti, Oanei care mi-a scris ca sunt frumoasa – of, cata nevoie am de incredere in mine!- si Oanei mele, sora mea – care, fara vina, fiind ea o viata intreaga in rolul privilegiat de sora cea frumoasa, m-a facut sa am nevoie de incurajarile de azi.
      Va multumesc, ca sunteti aici si aduceti liniste si zambet. Hai dincolo, sa ne incrancenam vorbind despre bani. Sa spunem cat de mult ii uram si ii vrem, deopotriva.

      Alice Nastase 7 ianuarie 2009 2:51 PM Răspunde
  • Multumesc Anna. Alice eu sunt aici cu tine.

    Cristina Bizu 8 ianuarie 2009 10:35 AM Răspunde
    • Si eu sunt aici, cu voi. Si va port recunostinta si dragoste, si va cer iertare si merg cu voi mai departe. Ilona a plans si m-a rugat sa n-o las la scoala. Si eu n-am lasat-o, n-am putut, sunt o mama inconstienta, dar plangea si se sufoca hohotind, iar eu n-am putut s-o las. Mi-e rusine, dar nu am putut. Am luat-o cu mine, o s-o tarasc cu mine peste tot, la intalniri, la birou, o s-o iau pretutindeni, ce femeie de afaceri sunt eu aparand cu un copil de mana, ce autoritate am eu in lumea asta nemiloasa in care ma invart?! Niciuna. Dar o iubesc pe Ilona mai presus de orice, si, intotdeauna am ales, fara ezitari, inima, si nu profesia, dragostea, si nu banii. Mi-am amintit de ce scria Lara mai demult, ca si-a lasat copilul la scoala si a plans. Eu am plans, si nu l-am lasat, n-am putut. Si stiu ca n-am facut bine, stiu, dar…

      Alice Nastase 8 ianuarie 2009 10:47 AM Răspunde
  • frumoaselor,comorilor,minunilor,mi-a fost foarte dor de voi.si ma bucur mult ca imi dati atentie mult mai mult decat mi se cuvine,ma bucur ca una dintre comori crede despre mine ca sunt vulgar,iar eu sunt doar un biet pamantean cu un vocabular sarac…dar e mai bine sa par vulgar decat cretin.leda,vreau sa-ti cer prietenia.m-am tot gandit azi si am hotarat ca vreau sa fii prietena cu mine.stii de ce?ca nu te ofuschezi.
    sa va povestesc despre muritor?nu-i frumos sa barfesc,dar imi place:).la bere n-a ascultat florin salam,a zis ca-i place mai mult minune (de-aia va alinta cu usurinta pe toate).tot la bere n-a baut bere…dar nu va spun ce.drept e ca…mai mult a mancat.si…of,of…la bere n-am vorbit de armata pentru ca n-a facut armata.

    alice nume de poveste,sunt sigur ca ai avut o zi spectaculos de frumoasa cu fiica ta.si vreau sa te rog ceva.de fapt,vreau sa-ti povestesc ceva.cunosc o mama care e psiholog.in regula pana aici.are o fiica si o bona.atunci cand fiica ei a facut o pozna oarecare,bona a certat-o (cred ca a mustrat-o mai mult,nu-si permitea s-o certe),fetita a rugat-o sa nu-i spuna „lui mami” pentru ca „ii face sedinta”.mami tinea prelegeri,iar copilului i se acrise.nute-apuca sa strici ziua frumoasa pe care ati avut-o impreuna cu…”azi m-ai convins,dar e ultima oara”,nu-i strica bucuria.ma-nclin!

    tudor 8 ianuarie 2009 8:26 PM Răspunde
  • Tudor, azi m-ai convins, si nu e ultima oara, promit.

    Alice Nastase 8 ianuarie 2009 10:08 PM Răspunde
  • s-a nascut o noua dorinta in mine acum,ca am descoperit aceste pagini..

    dorinta de a avea un izvor din care necontenit sa se reverse scrieri sub semnatura Alice Nastase,si sa am puterea sa le inglobez ,cat mai multe,cat mai bine in mintea si sufletul meu…sa am puterea sa le inteleg,sa le apreciez..pentru ca am descoperit oglinda gandurilor mele..gandurile mele redate prin prisma unui alt suflet,suflet de cealalta parte a oglinzii..ma bucur ca l-am aflat…

    larisa 9 ianuarie 2009 9:13 PM Răspunde
  • Nu am scris niciodata pe un blog.
    Vroiam sa va spun, ca ce ati scris despre tradare in ultimul numar, este foarte frumos si foarte adevarat. Ca nu am mai gasit de mult o asemenea exprimare a unei simtiri, eu cred ca aveti foarte mult talent, puteti „atinge” sufletele oamenilor..

    alinac 10 ianuarie 2009 9:44 PM Răspunde
    • Ma bucur ca scrii prima data pe blogul nostru, si te imbratisez, Alina. Numarul acesta, dedicat tradarii, e un numar scris cu lacrimi, si cu durere, si cu sange, si cu amintiri dureroase. Musteste de trairi autentice, si asta se simte, probabil.

      Alice Nastase 11 ianuarie 2009 1:04 AM Răspunde
  • Si eu iubesc din nou. Iubesc in taina firecare barbat care nu este al meu. Va iubesc pe voi, toti barbatii mei din trecut. Pentru florile si zambetele pe care mi le-ati adus, pentru fiecare traire care m-a facut sa tresalt, pentru fiecare speranta ca L-am gasit, pentru fiecare tristete ca nu era El. Si pentru fiecare noapte pe care o petreceam avand pentru ce sa ma trezesc, pentru o noua iubire, mereu alta, mereu mai furtunoasa sau mai pala, dupa cum era barbatul pe care-l intalneam. Si cand faci recensamantul aproape te uimeste cat ai iubit de mult, de multi, ca pentru fiecare iubeai intr-un fel anume si insusi felul acesta te insufletea si te facea sa mai speri ca, poate, poate, e El. Si ca timpul nu e pierdut.
    Am invatat de la fiecare ca pot sa iubesc, iar de la El, primul, am invatat ca pot iubi din nou. Ca sufletul ni se poate regenera si infloreste cand ne asteptam mai putin.

    The Nettle 10 ianuarie 2009 10:07 PM Răspunde
  • Sunt noua pe-aici. Unde pot citi si eu povestea Annei? Multam frumos.

    stefania 31 ianuarie 2009 5:47 PM Răspunde
  • Viseaza draga mea viseaza…Visele nu fac rau nimanui.Sau poate ca DA.

    carmen mihai 19 februarie 2009 7:27 PM Răspunde

Lasă un răspuns la Simona Radoi Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title