Marea Dragoste / Tango - Despre dragoste si alti ingeri

Nu ma parasi!

Posted by on Nov 26, 2013 in Comentarii, Confesiuni, Editoriale | 28 comments

Toti am zis, macar o data in viata, “Nu ma parasi!” Pentru ca tinem adesea cu dintii de relatii expirate, vrem cu tot dinadinsul sa pastram langa noi oameni care nu ne mai iubesc, le facem rau incercand sa-i obligam sa stea acolo unde nu mai pot indura sa ramana. Sau, cateodata – intotdeauna? -  ii imploram pe cei care vor sa plece inspre eternitate sa mai stea o clipa cu noi, in efemerul dulce al acestui pamant. Dar aceasta e o alta poveste, care doare mai tare…

Am revazut ieri videoclipul piesei lui Pink – pentru care am o admiratie fara de masura, pentru ca e fascinanta in sensibilitatea si curajul ei – , “Please, don’t leave me”. E o poveste de dragoste tragi-comica, in care o femeie, indragostita si speriata de dorinta barbatului ei de a pleca de langa ea, canta cu glas suav “Te rog, nu ma parasi, nu-mi frange inima!”. Si, ca sa fie sigura ca ruga ii e ascultata, pune in calea iubitului dornic sa evadeze piedici dintre cele mai nemiloase. El cade in capcanele ei si se alege cu contuzii si fracturi, ea il imobilizeaza fedeles intre pansamente, rani si temeri, in timp ce ii explica, pe acelasi ton dulce, ca stie ce e mai bine pentru el. Finalul ii ingaduie barbatului sa evadeze, totusi, si femeii sa dispere si sa spere din nou.

E un cantec foarte trist, in esenta, chiar daca e impachetat intr-un filmulet cinico-amuzant… Mi-am amintit, vazandu-l, de un alt cantec intitulat “Nu ma parasi…”, un cantec emblema pentru iubirile ajunse la final. “Ne me quitte pas”. Mi-am adus aminte de splendoarea implorarii lui Jacques Brel, de versurile lui fara seaman, de vocea sa grava si nobila ce ofera femeii care vrea sa plece nemarginiri de iertare si de poezie. O imbie pe taramurile unde domneste doar dragostea, o roaga sa-l lase sa fie umbra umbrei sale, umbra cainelui ei, ne me quitte pas, ne me quitte pas, ne me quitte pas…

Dar eu stiu ca, in mod sigur, niciuna dintre variante nu functioneaza. Ca, atunci cand cel pe care il vrem cu tot dinadinsul langa noi se hotaraste sa plece, nu-l mai pot tine in loc nici margelele presarate de Pink in capul scarilor, ca sa-l faca sa se prabuseasca, infirm, in nemiscare, nici perlele de ploaie promise de Jacques Brel femeii dupa care plange, nici rugamintile, nici ocarile, nici blestemele, nici amenintarile. Ca “nu ma parasi!” e cea mai inutila dintre imprecatii atunci cand omul langa care am trait s-a hotarat sa-si ia campii, indiferent de motivul pentru care-si revendica dreptul la libertate sau cand Dumnezeu a hotarat alt drum ceresc pentru el. Si totusi, recunosc ca am rostit eu insami, macar de cateva ori de-a lungul vietii, aceeasi formula. Am spus-o fie cu tandrete, fie cu agresivitate, fie implorand sau cersind… Dar mereu cu sperante inutile, intotdeauna cu rezultate absolut ridicole. Pentru ca cei care vor sa plece sau trebuie sa plece vor pleca, pana la urma. Pentru ca promisiunile facute in ceasul din urma nu mai pot intoarce iubirile consumate. Pentru ca disperarea e cel mai prost carlig cu care sa aduci inapoi un om care nu te mai iubeste. Pentru ca viata e scurta, nemiloasa si, probabil, dreapta, chiar daca noi nu suntem dispusi sa-i intelegem resorturile devenirii.


 


28 Comments

  1. Oookaaayy … but why? Am inteles, ai revazut clipul lui Pink, totusi … eu ma pregateam sa postez cu cantec de Craciun, am inceput sa dau like-uri la pozele cu Believe in the Magic of Christmas … de ce despre despartiri din nou?
    E adevarat tot ce ai scris dar gandul meu e la vacanta, la cadouri, la zapada si luminitele colorate din brad.

    Love you.

    • La noi nu au inceput petrecerile de Craciun, stiu ca dinclo de Ocean sunteti mai petrecareti si incepeti devreme, noi inca ne ducem postul si tristetile…

      • Probabil ca ai dreptate, Alice. Spiritul si veselia Craciunului sunt molipsitoare si aici se simt muuult mai devreme decat in tara. Totusi, pentru mine este cea mai frumoasa sarbatoare a anului, preferata baietelului meu si nu vreau ca in prag de sarbatoare sa-mi consum energia, sa ma gandesc la cei care m-au parasit, m-au ranit, m-au facut sa sufar, nu merita sa-mi amintesc de ei. Cei care m-au iubit dar au plecat de linga mine, din aceasta lume, nu m-au parasit, sunt mereu cu mine si acum, de sarbatori, mai mult ca niciodata. Sunt in inima mea, in mintea mea, mereu langa mine si ii simt aproape pentru ca VREAU sa-i simt. Iar spre cei dragi, care sunt cu mine, langa mine, mai aproape sau mai departe, imi voi indrepta dragostea, energia, veselia, gandurile bune.
        Can you fell me ? :)

        • feel me!
          sa nu-mi pui piedica :)

      • :-) Foarte potrivit articolul in perioada sarbatorilor de Craciun! Un articol de digerat cu mintea si cu sufletul. Cata lume nu face inca un compromis pentru a nu fi asa cum aud mereu “singur de sarbatori”… Ei si ce? Singuratatea e o stare pe care o poti accepta ca o tristete sau ca o binecuvantare: timp cu tine insuti/insati. Daca timpul asta e o povara si e greu sa stai cu tine, cum vrei ca altcineva sa se simta bine cu tine? Mie mi s-a spus “Nu ma parasi” intr-un moment in care nici nu exista acest gand in mintea mea. Ce pot sa va spun este insa ca ne-am despartit fiindca a gasit o persoana de care este sigur ca nu il va parasi. El insa, el are alte ganduri…acum detine puterea de a parasi…Si pana acum se pare ca eu voi fi singura de sarbatori. Pot sa petrec timp cu parintii si cu prietenii. Nu e minunat?

        • Ba da, e perfect! Cu siguranta vei avea sarbatori fericite alaturi de parinti si prieteni. Si zambeste mereu!

  2. http://youtu.be/mkw2g6Or2G8
    Cred ca acum mai mult ca oricand, acum cand primi fulgi de nea s-au asternut pe pamant, acum cand ne apropiem cu pasi usori si smeriti de luminile mirifice ale Craciunului, postarea ta Alice, melodiile alese…imi amintesc de cei carora le-am spus ;”nu am parasi!”..Stiu ca tu vorbesti aici de iubiti, insa eu m-am gandit si la cei ce sunt acum.. ..sper..intr-o lume mai buna…
    Dar, gata…hai sa gandim …pozitiv!!!!!.si ..stiti…viata e ca o ploaie de sentimente…niciodata nu poti sti care picatura iti va atinge sufletul…

    • Arhi, si eu m-am gandit…

  3. Nu am avut iubiti.M-am logodit si m-am casatorit cu actualul meu sot.Nu am avut la cine spune,Nu ma parasi.Nici sotului meu,cu care acum pot spune,am avut probleme,nu i-am spus niciodata,sa nu ma parasaseasca.Sunt orgolioasa,nu as fi putut sa pronunt aceste cuvinte.Am suferit INGROZITOR,dar nu m-am umilit rugandu-ma de el.M-am umilit asteptand sa se hotarasca.De acum incolo nu stiu ce va fi,dar un lucru stiu clar,nu-i voi cere niciodata sa nu plece.Sa plece, daca are la cine.

    • Draga mea Rodica, tu esti in situatia inversa, in care spui Paraseste-ma!

      • Alice,eu il iubesc.Cum bine spui,uneori viata-i nemiloasa,in multe sensuri.Eu am luat evenimentele asa cum au venit,ca un tavalug asupra mea.Am citit mult,mi-am schimbat total genul de carti pe care le citesc,il vad pe sotul meu cu alti ochi,ma vad pe mine altfel,oamenii,bunurile agonisite,viitorul,toate au o cu totul alta forma acum.Sunt impacata cu tot ce va veni.As vrea sa-l vad din nou fericit.Eu stiu ca ma voi bucura de viata orisicum,dar el e framantat ,e trist.Nu l-am inteles nicio clipa de ce n-a plecat.Nici nu stiu daca nu va pleca.Dar chiar si asa,nimic nu ma impiedica sa-l iubesc.

        • Rodica… ce suflet bun ai… Cata putere poate ascunde un suflet de femeie…
          Te imbratisez cu drag din departare.

          • Maria T si eu va strang in brate pe toate de aici.Datorita problemelor materiale,am fost nevoita sa muncesc mai multe ore pe zi si nu reusesc decat sa-mi arunc privirea din cand in cand sa vad ce mai faceti,daca sunteti bine.Imi lipsiti ingrozitor de tare.Te imbratisez si eu.

  4. Nu ma parasi… Doamne, ce greu e sa o spui! De fapt, ce greu e ceea ce simti, ce ai in suflet cand ajungi sa spui asta… Eu, una, nu am rostit aceasta imprecatie. Nu pentru ca nu am simtit asta, nu pentru ca nu am vrut sa fac asta, ci pentru ca nu am mai apucat. Timpul m-a pedepsit pentru tacerile mele, pentru necuvintele mele, pentru ratacirile mele. Nu mi-a oferit nici macar alinarea unei rugaminti, retorice, poate, lasandu-mi doar chinuitoarea intrebare, retorica si ea: de ce m-ai parasit? Iar la aceasta intrebare numai Dumnezeu imi va putea raspunde, daca eu voi fi in stare sa iL intreb, atunci, la Judecata de Apoi. Cu multa dragoste, Alice!

    • Dorina,daca ne uitam in jur,la vedetele mult mediatizate,in biografiile marilor presedinti de state(ori Einstein),eu la toti vecinii de pe umila mea strada,ori la cunostintele mele,nu cred ca trebuie sa ne intrebam…..de ce eu,de ce tu.Asa sunt barbatii construiti.Nu toti,dar marea majoritate.Nu are rost sa ne macinam,de ce Camila Parker a fost mai buna decat lady Dy,de ce hoasca de menajera a lui Arnold Swartzeneger a fost mai apetisanta decat mama copiilor lui,nu cred ca adevarul acestor lucruri ne-ar scapa de durere.Duca-se.

    • Dorina, si eu am multe intrebari pentru ziua judecatii…
      Te imbratisez cu mult drag!

  5. O singura data am spus “nu ma parasi”. Eram intr-un moment in care simteam ca nu ma mai pot ridica de jos ( de 3 zile imi inmormantasem tatal) si el nu a suportat durerea mea si…. m-a parasit… pentru 3 saptamanai!!!!! Si azi regret cuvintele acelea, si cred ca o sa le regret pana voi muri!!!! A plecat atunci, s-a intors si eu am fost suficient de tampita sa il primesc inapoi pentru inca 4 ani!!!! Apoi l-am parasit eu… De tot!!! Si el a spus “nu pleca”, dar nu am avut nici o satisfactie ca i-a venit randul… Am plecat fara sa ma uit in urma, desi m-a durut pana in radacina sufletului!!!! Au trecut de atunci 10 ani si tot imi aduc aminte si ma oftic pentru cuvintele acelea!!!! Pe care nu trebuia sa le rostesc…..

  6. Da, viata-i, uneori, nemilosa si, chiar asa, nespus de scurta. Nu stiu unde s-au dus anii pentru ca eu pot, inca, sa rememorez toate evenimentele fericite din viata mea. In acelasi timp, insa, merg, din ce inc e mai des pe la inmormantari si, inteleg, cu tristete ca altii, tineri acum sau mai adusi de vreme, vor veni la a mea. Nu, nu merita sa ne agatam de iubiri ce nu ne vor, dar stim precis ca nici sa le uitam nu putem prea lesne. Trebuie, doar, ca o alta iubire sa se aseze statornic in drumul nostru. Atunci, abia, vita mai are sensul si gustul cel dintru inceput.

  7. Alice, exceptionale cele doua melodii. Cea de-a doua e laitmotivul existentei mele, nu stiu sa iubesc decat complet, pana la sacrificiu, suprem daca trebuie. Altfel, pentru mine nu-i iubire, Ce e, atunci? Raspuns:…

  8. Ai scris si pentru sufletul meu… Multumesc, Alice!

  9. Si nu spuneti nimic despre ” escrocheria sentimentala” … copil ( copii), casa ” construita impreuna”, etc, la care se recurge adesea, ca si cum ele s-ar evapora sau nu ar putea exista si cu alta persoana pe care o iubesi, dar mai ales te iubeste, cand cel care a fost langa tine pana atunci si a avut toae sansele sa e pastreze … a uitat de tine ! E ridicola disperarea asta… ” nu ma parasi!”, iar unii oameni sunt in stare de orice !

  10. Asa este, cu totii am spus-o macar o data, macar in gand (eu…, din orgoliu). Privind insa in urma s-a intimplat exact ce era evident ca o sa se intimple pentru ca nu cred ca se poate reconstrui o relatie fericita si de durata dupa “nu ma parasi”. Ba dimpotriva. Insa “multumita” acestor iubiri nestatornice invatam sa recunoastem adevarata iubire atuci cand sau daca avem norocul sa o intilnim. Si pe mesagerul ei care dintr-o data nu mai seamana cu fostii si e atat de evident incat te intrebi unde ai fost (si unde a fost si el) pana atunci.

  11. Sigur ca am spus ” nu ma parasi”, dar nu in situatia prezentata in articol.Am spus-o de multe ori cand l-am simtit nepasator, cu toate greutatile pe umerii mei, cand strigatul era pentru ajutor,pentru sprijin.Cred ca este un strigat de ajutor mai dureros,decat in situatia descrisa de tine Alice! Sa-l vezi langa tine, dar departe,incapabil sa-ti spuna “lasa ca va fi bine”sau “bazeaza-te pe mine ca sunt aici”este dureros.Eu mi-am acceptat soarta si cu bune si rele am mers mai departe.Pentru cine?Cu sinceritate , dar si cu posibile dezaprobari din partea voastra spun ca am facut-o pentru copilul meu si pentru ca asa am fost educata sau recunosc,din lasitate.

  12. Cum să recunoaștem semnele dependenței amoroase?

    “Omul dependent se așteaptă ca „dragostea” lui să-l facă fericit. În realitate, nimeni în afară de tine însuți nu te poate face fericit sau nefericit. De fapt, omul dependent nu-și găsește fericirea în relația de cuplu. În cea mai mare parte a timpului îl chinuie neliniștea, temerile, îndoielile, gelozia, ciuda față de omul „iubit”. După cum îl arată numele, el depinde de fiecare privire a celui „iubit”, de fiecare cuvânt, de tonul lui. Sentimentul „nu pot să trăiesc fără acest om” sau „nu pot fi fericit(ă) fără acest om” este un semn al dependenței. Dragostea este libertate. Oamenii pot să fie împreună sau nu, se pot chiar despărții pentru totdeauna, dar cel care iubește se simte bine în urma faptului că cel iubit pur și simplu există.Omul dependent se așteaptă ca „dragostea” lui să-l facă fericit. În realitate, nimeni în afară de tine însuți nu te poate face fericit sau nefericit. De fapt, omul dependent nu-și găsește fericirea în relația de cuplu. În cea mai mare parte a timpului îl chinuie neliniștea, temerile, îndoielile, gelozia, ciuda față de omul „iubit”. După cum îl arată numele, el depinde de fiecare privire a celui „iubit”, de fiecare cuvânt, de tonul lui. La scurtă vreme după începutul relației, acesta începe să-i aducă celui dependent mai ales suferințe. Cea mai mare parte a timpului este deprimat, sănătatea i se deteriorează, are mai puțin spor la muncă.
    Cel mai neplăcut moment din viața celui dependent e pregustarea întâlnirii, pregustare care seamănă cu euforia alcoolicului care savurează apropierea momentului când va pune gura pe băutură – însă această euforie se închide aproape întotdeauna printr-o dezamăgire. Doza de „iubire” pretinsă de dependent crește în mod constant, iar „donatorul” nu este capabil să o mărească la nesfârșit. El începe să limiteze „doza”, iar în cele din urmă scapă cu fuga de această pseudodragoste…
    (Dmitrii Semenik, Dragostea adevărată : taina dragostei înainte și după căsătorie, Traducere de Adrian Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, 2012, pp. 10-11)

  13. Am impresia cateodata ca ne „agatam” prea devreme de un eveniment important din an, fie el sarbatoare sau orice altceva. E adevarat, vine Craciunul, dar din 26 decembrie anul trecut il putem astepta sau anticipa deja pe urmatorul, adica pe cel din 25 decembrie din acest an. Daca din noiembrie simtim atat de pregnant spiritul Craciunului, cu atat mai bine ca putem face asta. Insa acest lucru nu ar trebui sa ne impiedice sa avem alt gen de trairi sau alte sentimente, alte impresii decat cele cu sclipiri de beteala, cu gust dulce de saloane sau cu miros de cozonaci. Nu e musai sa ascultam doar colinde pana de Craciun, poate azi, maine, sau peste o saptamana ne simtim intr-un anume fel ascultand o melodie de dragoste, de dor, una trista sau poate vesela, retro sau actuala. “Nu ma parasi” e o expresie universala, nu are nimic de a face cu prezentul sau cu atat mai putin cu “sezonul”.
    Daca am fost parasiti sau am parasit, daca am implorat macar o data in viata sau am fost implorati sa n-o facem, atunci simtim cu adevarat ce transmite textul lui Alice.
    Eu una am parasit si am fost parasita, am spus aceste cuvinte si recunosc ca am fost si destinatarul rece si necrutator care n-am plecat urechea la ele. E probabil prea tarziu cand ajungem sa le rostim, dar nu avem cum sa stim asta daca nu am facut-o. Iar daca nu le-am fi spus intr-un moment in care poate am simtit ca ne-ar putea schimba destinul, am fi ramas cu sentimentul ca poate “atunci”, cand se mai putea, nu am facut totul …

  14. Sa stii ca am cersit si am implorat iubire unui om ce nu m-a inteles…
    L-am iubit cum numai la 20 de ani poti iubi si am spus cu disperare “Nu ma parasi”.A plecat din tara , dar culmea nu a fost fericit si cind in sfarsit a gasit pe cineva relatia s-a rupt pentru ca el a plecat la ceruri.Am aflat povestea asta acum la mai bine de 3 ani de la disparirtia lui si ma gindeam ca de fapt noi n-am fost pe aceiasi lungime de unda.As fi vrut sa-l intilnesc acum, dupa 20 de ani si sa nu ma mai vada ca pirul ce se agata de om, dar nu pot decat sa-l pomenesc in rugaciunile mele sa-i dea Dumnezeu odihna si pace si lumina si sa-i aprind la marile sarbatori si de aniversari cate o luminare…

  15. Alice,am visat noaptea trecuta un balansoar intr-o gradina inverzita iar tu si cu mine,lipsite de griji,ne lasam leganate agale si sporovaiam intr-una.
    Oricum,m-am trezit cu liniste in suflet si cu bucuria revederii chiar si di vis.
    Ma rog sa-ti bine,atat cat se poate in conditiile date!

  16. Hope that it will be red again, soon.
    http://youtu.be/u6d8eKvegLI

Leave a Comment

*