Ultimul sarut. Primul sarut
Posted by Alice Nastase Buciuta on Mar 3, 2012 in Confesiuni | 35 comments
Cu riscul de a va face sa radeti de temeinicia iubirii mele pentru un serial hollywoodian, va povestesc ca intr-unul dintre episoadele din Anatomia lui Grey pe care le tot revad – pentru ca sunt din perioada aceea in care povestea personajelor ma tulbura peste masura, fiindca seamana cu toata viata mea adunata in niste destine de medici care n-au existat niciodata – Meredith l-a intrebat pe Derek cand s-au sarutat ultima oara.
E o scena de profunda emotie si frumusete, asa cum sunt mai toate scenele intalnirilor dintre ei. Pentru ca, dupa ce s-au despartit, aproape au renuntat la cuvinte. Isi vorbesc doar arar, cand nu se poate altfel. Nu mai au dreptul sa isi spuna aproape nimic, oropsiti de propriile lor decizii. Insa nu se pot opri sa se priveasca, cu privirea aceea pe care numai cei cu adevarat indragostiti o au, o cunosc, o recunosc.
In ziua aceea, Meredith trecuse pe langa moarte, intr-un gest al carui eroism semana mai degraba a sinucidere. Seara, inainte de a se duce acasa, langa femeia pe care a decis ca n-o poate parasi, desi l-a inselat cu cel mai bun prieten al lui, Derek s-a oprit pentru o clipa la Meredith. Doar o clipa. A stat in prag si a privit-o asa cum numai el stie. “Era sa mori, azi”, i-a spus, cu ochi indragostiti. Si a dat sa plece, rupandu-se din privire ca dintr-o-mbratisare.
Dar intrebarea lui Meredith l-a facut sa mai zaboveasca acolo o clipa, strecurat intre usa si prag, ca intre doua vieti.
“Nu-mi pot aminti ultimul nostru sarut”, i-a spus ea, cu acelasi zambet trist dintotdeauna. “Ma gandeam ca o sa mor azi si nu-mi pot aminti cand ne-am sarutat ultima data… Vreau sa-mi amintesc cand am fost ultima oara fericiti impreuna si nu pot, Derek…”
El a incercat sa plece din nou, dar s-a intors si i-a spus: “Era o dimineata de joi. Purtai tricoul ala ponosit care-ti sta atat de bine… Tocmai te spalasesi pe cap si parul iti mirosea a ceva, ca o floare… Eu eram in intarziere… Tu te-ai aplecat asupra mea, asezandu-ti o mana pe pieptul meu. Si m-ai sarutat usor, repede, ca o obisnuinta… Ca si cum aveam sa facem asta in fiecare zi pentru tot restul vietii noastre…” Apoi a facut un pas spre afara, catre viata lui.
“Levantica”, a spus Meredith. “Parul imi mirosea a levantica, de la balsamul meu de par”. Si Derek a incuviintat, cu gand de aducere aminte. Si apoi a plecat.
Scena asta m-a facut sa ma gandesc ca povestile din care mai pastram gustul ultimului sarut sunt cele care nu s-au stins si nu se vor stinge niciodata in noi. Sunt povestile acelea pe care le vom continua cumva, candva, in viata asta sau pe care, de dor, le vom reintalni macar peste granitele eternitatii. Si m-a facut sa-mi dau seama si ca iubirile acelea in care ne amintim pentru totdeauna cel dintai sarut sunt iubirile mari, pentru care merita sa luptam cu propriile nimicnicii. Iubirile demne, care ne fac sa fim mai buni.
Stiu cand l-am sarutat intaia oara. Imi amintesc cum s-a oprit timpul si s-au oprit masinile si cum norii s-au oprit din trecerea lor. Si stiu si cand l-am sarutat ultima oara. In fiecare zi stiu. Si nu-mi dau seama daca, astfel, iubirea mea trece pe langa bine sau pe langa rau. Pe langa eternitate sau pe langa moarte.
Am sa imi cumpar un balsam cu levantica.
Pastrez gustul unui ultim sarut. Ai scris pentru mine, Alice…multumesc!
Noapte buna!
Pentru tine am scris, Cristina mea draga. Noapte buna.
Cum faci Alice de imi ghicesti gandurile si scrii in locul meu?!De-ai sti ca am intrat intr-un magazin de cosmetice cautand balsam de levantica iar biata fata imi oferea balsam pt par lung, gras, uscat, fara volum, etc , numai de levantica nu.Mi-am propus sa ma duc la un hypermerket si sa miros toate balsamurile de par pana il gasesc pe cel de levantica…Sa il gasesc, sa il folosesc ca el sa isi aminteasca intotdeauna mirosul parului meu .
Si pe mine m-a impresionat episodul asta desi fiind definitiv si iremediabil indragostita de povestea lui Meredith si a lui Derek am vazut si revazut serialul.
Si m-a facut sa plang pentru ca nu imi amintesc cand a fost ultimul sarut desi nu o sa ii uit niciodata gustul
Dana, o sa iti spun cand o sa gasesc. Sa imi spui si tu. Si sa pastrezi gustul acela, fiindca vei fi nevoita sa ti-l reamintesti candva, cumva, undeva.
Imi amintesc ultimul sarut… era marti, 8 martie 2011, in aeroport, imi amintesc toate detaliile si chiar faptul ca … nu mai avea obisnuita lui sapca pe cap, cu care ii sta atat de bine, pentru ca mi-o daruise mie, considerand ca imi da un aer .. aparte, i-am scris cateva cuvinte pe o foaie si l-am rugat sa le citeasca abia cand eu voi fi plecat… si m-a rugat apoi sa nu ma mai uit la el cu “ochii aia”… eram nedumerita, am schimbat-o intr-o gluma.. zic pai si care ochi sa-i pun acum sa ma uit la tine?.. si zice…” nu nu… ochii aia, privirea aia ca si cum vrei sa ma memorezi, ca si cum ma vezi pentru ultima data”… Ii simt gustul si ii simt parfumul, daca inchid ochii uneori, din dor amarnic.. pot sa simt atingerea… dar se evapora…Alice, esti minunata, am doua episoade favorite din serialul mai sus mentionat… cel de mai sus si cel intitulat.. 17 seconds.
Alina, nu-mi amintesc acum care este 17 seconds, dar am sa il caut prin colectia mea de DVD-uri si o sa-l revad, apoi o sa iti scriu.
In ceea ce priveste amintirea ta… Stiu cat de mult poate sa doara. A trecut un an de atunci.
Alice a scris si scrie mereu pentru noi!
Cu atat mai mult cu cat, acum, e anotimpul iubirilor!
Buna dimineata tuturor!
Angi D, ai dreptate, pluteste un incredibil dor de iubire in aer. Hai sa ne indragostim! Buna dimineata, draga mea!
Alice draga,
Am vazut si revazut Grey’s anatomy de multe ori si credeam ca am inchis capitolul. Dar, in ultima vreme tintuita in casa de probleme medicale, am luat-o de la capat. Intai pe Diva si apoi pe internet. Si, de fiecare data, descopar ceva nou. Mi-am amintit in toata aceasta perioada de primul si de ultimul sarut, de intalniri cu prieteni dragi si de oamenii minunati pe care ii am alaturi, unii dintre ei cunoscuti chiar aici la tine. Multumesc si sa avem o primavara plina de dragoste. Duminica frumoasa!
Felice, imi pare rau sa aud ca esti nevoita sa stai in casa si sper sa iti revii cat mai curand. Primeste imbratisarea mea, recunoscatoare pentru fidelitatea prieteniei tale. Te imbratisez. Sa avem impreuna o duminica frumoasa si senina!
Buna,Alice!Tocmai pentru ca ai un fler extraordinar pentru filme bune si mai ales pentru scenarii reusite nu ai vrea sa-ti incerci condeiul
la un moment dat si pentru elaborarea unui script pentru un lung metraj romanesc? chiar este o criza de scenarii ingrozitoare in cinematografia romaneasca.in afara de telenovele si filme de nisa pe care publicul larg le asimileaza pentru ca limbajul este adesea licentios,nu prea mai este nimic de vazut.Nu stiu daca-ti mai ramane vreun pic de ragaz sa comuti telecomanda pe cate un canal unde difuzeaza sitcomuri romanesti.Sunt de departe dezastruoase.Au un umor indoielnic si vulgaritate cat cuprinde.Nu ti-ar veni sa crezi.
Avem nevoie de frumos,de rafinament si sensibilitate-poate vei scrie intr-o zi un scenariu-filmul ar fi superb.
Hanna, e un vis al meu pe care inca il mai retusez… Trebuie sa ma pregatesc pentru asta, dar, recunosc, m-am gandit de multe ori ca mi-as dori. Iti multumesc pentru indemn!
Nu ma pot dezlipi de serialul asta care l-am vazut si revazut nici nu mai stiu de cate ori.Si eu care credeam ca sunt prea siropoasa in gusturi cinefile! E un film care ma trece prin toate starile posibile,de la hohote de ras ,la plans cu suspine,cu lacrimi ravasindu-mi obrajii si fiinta.Pentru ca ,acolo inauntrul meu sunt atinse fibrele ascunse ale sensibilitatii mele,uneori mascate de viata care-mi impune maturitate si tarie.Acest film e ca o vizita la doctor,unde ma las radiografiata,descoperita ,patrunsa pana adanc de tot,in fiinta mea si-apoi pana la granita ei.
Iar la finalul vizitei ,si-al filmului diagnosticul este excelent.Traiesc si ma las traita….
Si imi aduc aminte cand l-am sarutat prima oara.Dar nu stiu gustul sarutului ultim.Prima oara a fost un sarut pe care-l doream dupa care tanjeam,si-l visam.Dar cand totul s-a sfarsit nu am stiut ca sarutul de dimineata v-a fi ultimul.Nu-l doream si nici nu tanjeam dupa el.Era un sarut,credeam eu ,ca cel de cu seara ori ca cel de peste zi.Daca as fi stiut ca e ultimul,ma starduiam sa mi-l intiparesc mai bine in minte,si pe buze.M-as fi straduit sa-i pastrez gustul peste ani…dar nu,l-am uita…Pentru ca nu stiam ca va fi ultimul…
Mona, poate ca el isi aminteste, asa cum isi amintea si Derek…
Am încuviintat, am zambit trist, am plans. Si sper ca, dac-am sa mor din intamplare maine, am sa-mi amintesc. Altfel, nu stiu ce-o sa se aleagă de momentul ala in care viata toata ti se plimba, cica, prin fata ochilor…
Te imbratisez, Alice!
Alexandra draga si sensibila, momentul acela va ramane in tine pentru totdeauna si-ti va da putere sa scrii. Si sa traiesti frumos. Te imbratisez si eu!
Este unul dintre serialele pe care l-am urmarit doar prin cuvintele tale. Putinele episoade pe care le-am vazut nu m-au convins sa merg mai departe cu vizionarea. Cuvintele tale insa m-au facut sa-mi promit ca intr-o zi voi lua episoadele unul cate unul…
Nu imi aduc aminte sarutarile ultime, nu imi aduc aminte oricat m-as chinui… Nu imi aduc aminte decat lacrimi sau dezamagiri din trecut. Prezentul, doar la el ma gandesc cu entuziasm, la azi si la ieri. Si imi vin in minte amintiri recente… primul zambet, prima strangere de mana, primul sarut… atat de dorit, atat de incantator. Mi-e dor deja de urmatorul. Trecutul paleste cu totul in fata prezentului si cred ca toate acele intalniri s-au intamplat pentru a fi ceea ce sunt azi, pentru a aprecia mai mult ce am acum.
Ultimul sarut? Nu. Nu vrea sa il stiu pe ultimul, doar pe cel mai recent.
O duminica frumoasa!
Andres
Andres, cat de frumos ai sintetizat toata zbaterea inimilor noastre. “Nu vreau sa il stiu pe ultimul, doar pe cel mai recent”. Primeste plecaciunea mea.
M-ai facut sa urmaresc acest serial datorita postarilor de pe blog.
Teogirl, imi pare foarte bine! Asa, putem vorbi si mai multe amandoua:)
Alice, sa stii ca am citit articolul asta de o groaza de ori. Si apoi am cautat secventa. Emotionant.
Aici, pentru cei care doresc sa vada. Sa revada.
http://www.youtube.com/watch?v=j-vFncHWQJw
Alexandra, nu stii cat de mult iti multumesc! Esti minunata, mi-a facut asa mare placere sa revad scena aici… Te imbratisez!
Alice
O viata, cred ca, as putea sa scriu, sa rescriu, primul lui sarut.
M am urcat in masina, am ras, si mi s a intins firesc o mana.
Dupa, masina, a virat la stanga, si undeva, deasupra lumii, mi a atins usor fata, si m a sarutat.M a sarutat.M a sarutat. Si eu, m am lipit strans de el, si m a sarutat iar, si l am tinut de mana, si mi am pus capul, pe genunchii lui.Si m a sarutat iar, si cand, am coborat jos, pastram inca, urmele, sarutului lui, si am stiut ca, viata mea, s a schimbat iremediabil. Am stiut din acel momement ca, indiferent cat, m as indeparta, de el, de viata lui, as sfarsi prin a ma pierde la un moment dat, tot in sarutul lui.Am stiut ca, nu as mai putea lasa pe altcineva sa se apropie de mine, sa fie, am stiut ca, indiferent de ce s ar spune, nu pot sa mai primesc pe alticneva in sufletul meu, iar formalismul nu are rost sa il joc, pentru ca, nu ar duce niciaieri. Este sufletul meu, este viata mea. Dincolo de intrebari, dincolo de raspunsuri.
Mariuca, esti o norocoasa.
Alice,draga mea,stiu foarte bine episodul despre care ai scris,de necrezut cum exprimi tu atat de bine lucruri in care ma regasesc.Ma plec in fata iscusintei tale in ale scrisului!Te sarut!
Alice
Se poate numi noroc.
Se poate numi, sansa.
Se poate numi, destin.
Eu i am spus lui, ca, este pentru mine, un dar, de la Dumnezeu.
Nu as vrea sa il supar pe Dumnezeu, si uneori, imi e frica, sa ii spun cat de mult il iubesc, pentru a nu strica, undeva, ordinea lucrurilor.
Este, ceea ce am asteptat o viata, ceea ce, sufletul meu, a tanjit, a sperat ca, va primi.Un dar, de la Dumnezeu.Sper, sa ma ajute Dumnezeu, sa il pot tine, cat mai mult, pentru mine, desi, poate parea, un egosim,dar, il iubesc.
Alice zana draga am gasit balsam de par cu aroma de leventica la Plafar, in Mall.Si era la promotie:)Dar nu spun tuturor numai tie si zanelor-surori ce te citesc, numai parul nostru sa aiba miros de levantica, sa ii faca sa isi aminteasca mirosul parului si ultimul sarut.Sa vrea sa vina inapoi pentru saruturile noastre si pentru parul nostru cu miros de levantica.
Dana, vreau, vreau si eu! In care mall? Nu spunem la nimeni, facem comunitatea zeitelor care miros a levantica si ne recunoastem asa, dupa aura si dupa parfum!
Am vazut si revazut episodul asta. Si m-au impresionat toate detaliile de care isi aducea el aminte. Un sarut dintr-un inceput de zi banala, care insa urma sa le dea destinele peste cap.
M-a prins tarziu (dar temeinic) Anatomia lui Grey. Asa ca am vazut seriile intr-o ordine absolut haotica. Deci stiu ca Meredith si Derek vor fi impreuna, casatoriti pe un post-it – ce nebuna idee! Asa ca stau linistita si savurez nuantele acestei serii pe care o vad pentru prima data.
Primul sarut mi-l amintesc cu toate detaliile. Locul, gustul, caldura… senzatia de plutire….Si-mi amintesc si alte saruturi patimase, nebune. Nu mi-l amintesc pe ultimul… sigur n-am stiut ca urma sa fie ultimul, nimic nu prevedea asta. Sau poate semnele erau dar nu le vazusem eu? Acum nici nu mai prea are importanta. Au ramas amintirile noastre, pe care, spre marea mea surprindere, el si le aminteste in toate detaliile. Poate ar trebui sa il intreb cand a fost ultimul nostru sarut. As putea avea o mare surpriza.
Alice-atat-de-draga! Ma uit la acest film datorita tie; scena pe care ai povestit-o nu am vazut-o in direct, dar am trait-o aici scrisa de tine…citita plangand.
Si eu am sa caut un balsam cu levantica.
Am plans din suflet la scena asta si am plans cand fetele au avut grija de Meredith si o spalau pe fata. Apoi, cand in scena finala, a venit McDreamy si i-a spus cand s-au sarutat ultima data, am plans din nou! Si mi-am dat seama ca fara prietenele mele si fara iubirea vietii mele nu as fi intreaga!
‘Traiesc si ma las traita…’-Mona esti fantastica!Daca am sa mor din intamplare,maine,cred ca nu-mi va parea rau tocmai pentru ca am trait si m-am lasat traita.Sunteti minunate,femei adevarate!
Alice scumpa, iti multumesc pentru .. compasiune! Da, mai e putin si se face anul, iar pentru mine zilele astea sunt crunte si pline de amintiri care ma doboara, pentru ca sunt amintirile din ultimele zile petrecute cu el, amintirile ultimelor atingeri, ultimelor vorbe… fizic vorbind, pentru ca la noi nu a fost un ultim sarut de despartire, ne-am promis ca ne vom intoarce sufletele unul catre celalalt, insa pana acum n-am reusit sa schimbam situatia. In seara cand am citit articolul si am si scris aici, i-am trimis un e-mail cu ce-am scris si a fost prima data cand a zis ca l-am lasat fara cuvinte, el avand mereu replica si explicatii pentru orice. Tot zicem, poate la anul… poate in lunile ce vin, vom fi impreuna asa cum ne dorim, pentru ca simtim pe pielea noastra ca uneori nu e suficient sa iti doresti un lucru ca acesta sa se si implineasca. Dar el e.. persoana mea, el e EL, ala de-si aminteste ca parul meu miroase a levantica… intr-o zi oarecare, pentru ca totul intre noi e intr-o armonie perfecta, angelica!
Alice, ai redat atat de emotionant povestea… este fara indoiala, unul din episoadele mele preferate.
“Scena asta m-a facut sa ma gandesc ca povestile din care mai pastram gustul ultimului sarut sunt cele care nu s-au stins si nu se vor stinge niciodata in noi”. Din iubirea pe care destinul mi-a harazit-o la inceput nu imi amintet ultimul sarut. Insa nu pot uita fiorul acelei atingeri si felul in care ma privea atunci, posesiv – ca si cum ar fi vrut sa ma planteze in el pt totdeauna, trist – de parca ar fi stiut ca este pentru ultima oara. Nu am aflat ce gust au buzele lui, drumurile noastre s-au despartit inainte sa se intample primul sarut. Insa intotdeauna mi-am imaginat ca ar fi avut gustul ploii.
“…câta lume între noi
Numaratori de ploi din doi în doi
Si dintr-un ochi de dor necunoscut,
Câte zapezi pe buze ne-au crescut…”
Stiu ca nu are legatura cu subiectul despre care atat de frumos ai scris, dar am o intrebare (si ingrijorare in acelasi timp): revista Tango pe luna martie mai apare? O tot caut de o saptamana pe la chioscuri si nimeni nu stie de ce nu a aparut. Multumesc anticipat pt raspus.