Caut oameni loiali
Posted by Alice Nastase Buciuta on Feb 20, 2012 in Confesiuni | 41 comments
De la “iubesc tradarea, dar urasc pe tradatori”, formula caragialesca ce ne-a incantat pe toti atat de iremediabil, incat am adoptat-o in propria conduita, loialitatea a decazut din drepturi.
Caut pretutindeni oameni loiali, neinstare de vreo tradare, si mi-e greu sa dau peste ei. Iubirile lumii nu mai dureaza decat pana la primul amantlac, dincolo de care nici macar cel tradat nu ramane loial propriei credinte si merge mai departe intr-o relatie mintita, prefacandu-se ca e in regula sa traiesti si asa.
Angajatii destoinici, dornici sa se afirme, cer sprijinul si sfatul celor mai intelepti si mai experimentati ca ei, iar dupa ce au invatat tot ce voiau sa stie, cauta o oferta mai buna de la concurenta, unde pleaca fara remuscari, bucurandu-se ca se pot folosi de cele invatate de la cei pe care, brusc, ii considera depasiti…
Prietenii raman unii langa altii doar cat timp pot avea avantaje materiale sau de imagine unul de pe urma celuilalt, apoi se despart si, incercand sa fie eleganti, nu-i vorbesc de rau pe fostii amici, doar ridica din umeri cu indiferenta cand le aud numele.
Insa, cu cat sunt mai greu de gasit, cu atat iubesc mai mult oamenii loiali. Pe cei despre care stiu sigur ca nu-mi vor pune coarne niciodata cand am sa ma intorc cu spatele. Pe aceia care se straduiesc sa ma ajute, atunci cand am saracit, mai mult decat i-am ajutat eu pe vremea cand aveam bani. Pe cei care imi poarta recunostinta ca le-am dat curaj si prilej sa scrie si nu pe aceia care, intre timp, s-au convins ca s-au nascut scriitori si nu stiu cum sa imi fure ideile mai cu foc si sa le foloseasca impotriva mea. Pe cei care ma respecta atunci cand le refuz categoric invitatiile la lipsa de loialitate. Pe cei care ii uita, odata cu mine, pe aceia care s-au dovedit necinstiti.
Nu iubesc tradarea si ii dispretuiesc pe tradatori. Intr-o lume a nimicniciei si-a goanei dupa doi lei si-o lingurita de faima si de lene in plus, eu invoc zeii loialitatii, implorandu-i sa-mi dea putere sa raman credincioasa crezurilor mele, si-i chem alaturi doar pe cei care stiu sa mearga pana la capatul propriei lor onestitati. Ma aude cineva? Macar ecoul imi va raspunde, fara sa ma minta.
DA!!Cine are urechi de auzit,ne aude!
Alice
Oamenii, adesea uita cand, le ai intins o mana de ajutor.
Oamenii, adesea uita ca, undeva in drumul lor, au fost incurajati si se cuvine, a se intoarce cu respect, si loialitate spre cei care, le au indrumat pasii.
Oamenii, chiar si in iubire, au tendinta de a calca peste celalalt, poate din iubire sau poate,pentru ca, considera ca, li se cuvine totul.
Oamenii, adesea sunt cei care, isi uita propriul Eu, si se lasa coplesiti de ce e urat in ei.
Eu cred ca, omul, poate fi loial, doar atunci cand, simte.
Eu cred ca, omul isi poate arata adevarata valoare in momentele grele.Si mai cred ca, in iubire, momentele grele, trag linie intre ce am lasat in urma noastra si cum ne privim dupa, unul pe altul.
Mai cred ca, aceia care, fura idei, o fac pe o durata scurta, pentru ca, originalitatea si acel unic, de unde s au inspirat nu l vor putea avea niciodata.
Mai cred ca, aceia care, pleaca, in alt loc, al concurentei, vor duce cu ei, invataturile luate de acolo de unde au pornit, si fara sa vrea, desi ei nu realizeaza, in acel loc, de fapt, vor imprima un stil, un mod de a fi dobandit de acolo de unde au plecat.
Mai cred ca, in zilele de azi, a nonvalorilor, a prostiei, se pot vedea oamenii adevarati, de valoare, pe care ar fi bine, sa ii pastram pe langa noi, indiferent de vremurile bune sau rele care vor veni.
Da, Alice, din pacate, asa cum iti spuneam deunazi, multi au dobandit subit veleitati de mari scriitori. Trist este ca uita pana si sa zambeasca omului care i-a scos din anonimat…
Loialitatea este cotata pe plan modial mai bine decat aurul,si nici macar nu este inscrisa la cursul valutar…Este tinuta ascunsa si bine pazita de cei care au avut norocul sa o gaseasca- asa cum fac colectionarii de arta cu minunile lor.
Eu ma gandeam zilele astea invers: unde sa gasesc oameni care sa nu isi bata joc de loialitate? Unde sa fie acel partener care sa te lase sa evoluezi langa el fara sa-ti puna coarne cand ti-ai depasit in sfarsit pragul fostelor neputinte?
Important este cred sa nu ne batem joc de munca altora si sa ne vedem de drumul croit.
Da Alice,astia sunt oameni dar cum spui tu,ii iubim mai mult pe cei loiali si totusi atat de putini.Eu te iubesc oricum pentru ca ai fost acolo ,langa mine ,cand am simtit nevoia….prin cartile sim scrierile tale!
…oamenii
Mi-as dori sa fiu pinguin.
Despre ei, se spune ca traiesc o viata alaturi de perechea aleasa. Si chiar si atunci cand migreaza, la intoarcere isi cauta neobosit si neincetat…perechea. Acea pereche. Si cand o gasesc, isi misca veseli aripioarele si…canta.
Deci, vrea sa fiu pinguin. Pentru ca imi place sa fiu o viata cu el. Pentru ca stiu ca nu as obosi, ca nu m-as plictisi. Pentru ca stiu ca nu as trada. Pentru ca nu inteleg “diversitatea” intr-o relatie. Diversitate pe care sa o implinesti cu altul/alta.
Mi-as dori sa fiu pinguin. Pentru ca pinguinii nu tradeaza. Pentru ca pinguinii sunt loiali.
P.s. Viitor pinguin, sex feminin cauta pinguin convins, dornic de relatie pe viata.
Subscriu, Alice, in totalitate.
E dureros sa vezi cum oamenii loiali sunt din ce in ce mai rari…
Draga Alice, acest articol abunda de suferinta…imi pare rau sa simt acest lucru..sau poate ma insel, chiar te rog sa ma contrazici, daca este altfel…Atata vreme cat noi nu ne “invatam lectiile” vom suferi…Noi toti trebui sa invatam sa iubim neconditionat…doar cand vom invata aceasta lectie adevarata a iubirii, nu vom mai suferi…Trebuie sa invatam sa ne iubim vrasmasul…de ce, pentru ca insusi Hristos il iubeste…cata vreme pastram in suflet resentimente, ne vom chinui…sufletul moare, din neiubire, din ranchiuna, din ura…se sufoca…Mult curaj draga Alice, sa ne amintim inainte de a analiza ce nu avem, sa ne amintim de toate darurile pe care le primim zilnic si gratuit de la Dumnezeu…si garantat, ca cele pe care nu le avem…sau cele rele care sunt in viata noastra vor pali in fata atator daruri pe care le primim zilnic.Imi cer iertare daca am indraznit prea mult.Angela
„Fii schimbarea pe care vrei sa o vezi în lume”. (‘Mahatma Gandhi)
Te aud, Alice! Si inteleg atat de bine…
Carnaval- Adrian Paunescu
Cea mai mare surpriza
cel mai mare soc,
nebunia serii,
punctul culminant
al balului nostru mascat
în care
nimeni
n-a mai cunoscut pe nimeni
a fost acela în care
cineva
a avut ideea geniala
sa aparem cu totii
cu fetele noastre reale.
A trebuit sa ne mascam
din nou
ca sa ne mai putem
recunoaste
si sa ne dam
buna ziua.
Cristina Socaciu, cat de bine se potrivesc versurile marelui poet… cate masti in jurul nostru!Nenumarate!
…”iubeste-i cand merita mai putin, atunci au nevoie cel mai mult de iubirea ta”. Dispretul in fata raului din oamenii (macar candva) dragi trezeste in ei indiferenta… iar cu ea chiar nu ai cum sa lupti. Toti tradam, macar prin uitare. Cei ce o fac voit sunt si mai nefericiti… nu-i mint doar pe ceilalti, se mint si pe ei si se tradeaza singuri… Iertarea e cel mai frumos dar pe care il poti face – si lor, si tie. Uitarea ar fi al doilea, daca e prea tarziu sa-i mai iubesti.
Da la minim volumul asteptarilor si lasa-te uimita doar de frumusete… Cautand oameni loiali, frumosi, onesti vei constata doar cat de mult mintim si inselam toti, de fapt… difera doar gradul de intentie si de constientizare, altfel suntem toti cam la fel.
Pentru cei care mai cred in loialitate…adoptati un animal!
Stiu ce-nseamna tradarea si stiu ce senzatie te-ncearca cand sufletul ti-e ravasit de prea multa minciuna… Am avut noroc de prieteni (prea putini!!) care m-au ajutat ridicandu-ma din minciuna spre a-mi arata zborul unei prietenii adevarate! Ma bucur ca am oameni cu adevarat sinceri langa mine.Viata merge mai departe si uneori cei cu adevarat sinceri sunt langa noi,dar nu-i vedem… O zi buna ! Fa-ti din tradari lant de iubire spre gasirea loialitatii!
Tavi,
ai mare dreptate!Animalele au evoluat in timp …iar alti….Ce e de apreciat si chiar de laudat ,ca isi cunosc locul printre “specii” si asta nu-i deranjeaza cu nimic!
“Prietenul sigur il cunosti in imprejurari nesigure”, spunea candva Cicero. Din pacate, in astfel de imprejurari, mi-am dat seama de “prietenia” unei persoane la care eu tineam enorm.Pacat si trist pentru mine… Am pierdut-o iremediabil. Poate ca nu pe ea ca si om, ca si o persoana oarecare, ci prietenia ei.
Regret ca nu-mi amintesc (poate ma ajutati voi)cine spunea ca, incerc sa nu ma atasez prea mult de cineva, tocmai sa nu sufar atunci cand va trebui sa ma despart. Asta fac eu acum. Pentru a nu mai suferi, nu mai implic atat de mult in nici o relatie.
din pacate Alice, eu nu mai caut oameni loiali, pentru ca stiu ca nu-i voi gasi, decat pentru o perioada determinata, sau din nou, pana la o alta imprejurare nesigura.Acum, m-am imunizat intr-atat incat, nimic nu ma mai surprinde la natura umana.
Rodica
http://www.youtube.com/watch?v=SFWIkcaZBbQ&feature=share
OMUL inca n-a evoluat atat…
Multumesc mult Tavi,
eu am acasa un baietel de bichon si un sot ,adica, dupa cum bine spui tu ,un loaial si-un neloaial.Durerea mea e ca rolurile ar fi firesc sa fie inverse si OMUL dupa cat vad eu in jur ,e o cauza pierduta.
Rodica,
Loialitatea si fidelitatea cred ca necesita abordari diferite, chiar daca au multe elemente comune.Evident ca fidelitatea este un “subiect” mult mai interesant, dar nu cred ca articolul facea referire la asta!
Fidelitatea conjugala o asteptam de la o singura persoana pe cand loialitatea o asteptam de la toti cei carora le-o oferim…prieteni, colegi de serviciu…colegi de orice!
Pastreaza doar bichon-ul!
http://www.semneletimpului.ro/stiri/Predicatorul-Vujicic–supranumit-%E2%80%9Fbustul-uman—si-a-gasit-jumatatea-5417.html
Impresionant!
Da, Alice, te auzim si suntem alături de tine. Şi mulţumim
Tavi,
usor de spus !
Cel mai dureros si mai dezamagitor este cand te tradeaza oamenii cei mai dragi si cei pe care ii ai drept modele. Mi se pare infinit de trist ca omul pe care il ai drept reper in viata pentru cele mai alese virtuti sa te dezamageasca, sa doboare toata aura pe care tu i-ai conferit-o si sa iti lase gustul amar ca… totusi nu poti crede, nu poti spera, nu te poti increde… ca nu exista. Mi s-a intamplat sa ma rog sa nu ma dezamageasca tocmai ACEA persoana pe care eu o admiram mai presus de orice, pentru ca prin ea imi construisem un scut de aparare impotriva murdariei lumii si a neomeniei. Ea era o speranta ca acel ceva pe care eu il admiram EXISTA in realitate. Si nu m-a dezamagit, dar stiu ca vor mai fi ocazii si probe…
Rodica,
Noooo, ca mi-s ardelean,(daca era simplu nu te plangeai) taci, rabda si nu te mai vaita…ca pe ala tot nu-l mai repari, neam!!! (da-ti mai poti lua o “bichoana”) Tocmai pt ca stie ca nu-i simplu, el profita.
Mai lipseste sa spuna : va iubesc pe amandoua…
Un exercitiu de loialitate… Sau nu neaparat…
http://www.revistatango.ro/concurs/concurs-de-bloguri-2881.html
Draga mea,acum am citit pe http://www.revistatango.ro/concurs/concurs-de-bloguri-2881.html si astept cu nerabdare noile bloguri… inca o bucurie pentru mine, aici, in departari.Sper doar sa existe fata de tine LOIALITATEA despre care ai scris chiar astazi!
Monica V, scumpa mea, recunosc ca m-am gandit ca ar trebui sa trec in conditiile de participare urmatoarea clauza: dupa ce vor ajunge cunoscuti, cand isi vor muta blogul pe site-uri concurente, macar sa nu scrie de rau despre mine, doar sa ma vorbeasca:) Glumesc… Astept, cu mare incredere, concurentii cei talentati.
Alice, sper sa nu faci si tu asemeni lui Diogene, sa umbli cu lampa in mana dupa anumiti oameni
In mileniul trei, lampa este o ustensila mult prea arhaica si rudimentara care nu te-ar ajuta defel in intentia ta. Fara sa fii cinica accepta starea de lucruri care iti este data. Mai exact, bazeaza-te pe intuitie iar daca va da gres scuza-te singura ca la momentul respectiv nu ai fost prea inspirata in alegerea facuta.
Cred ca loialitatea este o trasatura de caracter iar celor care le lipseste, cu siguranta, au si alte carente in caracter. Mai cred si ca ea se invata, mai intai, in familie. Daca insa acolo nu exista va fi cu mult mai greu totul.
Loialitatea printe multe altele cum ar fi onestitate,echitate,incurajare si suport, recunostinta este foarte greu de gasit. Draga mea, Alice te rug sa faci din ruga ta, ruga noastra, caci si mie imi plac oamenii care sunt langa tine mereu, care nu te cauta doar cand au nevoie de ceva, care iti sunt alaturi si oricand caci iti cunosc sufletul.
Alice, am uitat sa spun, eu nu mai caut, eu doar sunt, loiala.
Moi,
Cand apare blazarea, constientul nu mai cauta, dar subconstientul asteapta…
Sunt aici, voi fi peste tot, atat timp cat usa mi-e deschisa!
Draga Alice,
M-ai nimerit direct in punctul slab cu acest articol. Direct in gandurile incalcite si dominate de curiozitate si vinovatie.
Ma consider o persoana fidela, dar de ceva vreme imi este gandul numai la oportunitati si la cum ar fi daca as pleca in alta parte, si imi este a schimba de la job pana la locul de locuit. Si ma simt vinovata pentru toate gandurile, chit ca nu actionez in directia aia.
Iar atentia mea se lipeste din ce in ce mai mult de persoanele care au curajul sa actioneze asa cum le pofteste sufletul.
Nu cred ca este buna/rea oricare din variante. Este vorba doar de prejudecatile noastre si de mintea noastra care ne ingradeste sau ne elibereaza atat de mult incat ne indeamna spre aceasta “infidelitate”…
Sincer, ii admir pe cei ce au curaj sa faca, orice din ce le pofteste sufletul. Cred ca e mai sanatos decat loialitatea care este bantuita noaptea de indoieli sau doar curiozitati.
Este doar o chestiune de alegere, niciuna nefiind de altfel buna sau rea. Trebuie doar sa fii confortabil cu ce alegi.
eu as trata chestia asta cu loialitatea in discutii separate fiindca eu le tratez separat. adica sint loiala familiei, pritenilor in orice situatie, in aproape orice conjunctura… iar business is business. sint loiala companiei pentru care muncesc atit timp cit sint angajata lor. gasesc un loc mai bun, mi se face o oferta mai buna cintaresc (cit pot) avantajele si plec. in business oamenii vin si pleaca. asta o stie orice manager. cresc cu fiecare companie pentru care lucrez. asta e si scopul – sa inaintezi in cariera. nu ma duc la birou de plimbare, ma duc de munca.
Buna dimineata!
Da, Iana, si eu cred ca trebuie sa facem niste diferentieri. Nu cred ca trebuie sa slujim acelasi patron pana la moarte. Cred insa ca trebuie sa fim loiali locului de munca, sa nu plecam pe un job unde ceea ce facem e sa ii facem rau celui pe care l-am slujit inainte, sa nu folosim ceea ce am invatat lucrand intr-un loc de munca pentru a ii face rau celui care ne-a invatat, sa nu furam ideile altora dintr-un loc in altul. Daca erau ideile noastre, daca noi inovam, da, ne luam mintea si plecam. Dar daca mai intai invatam toate mecanismele de la altii, parca e corect sa nu sutim idei pe care nu le-am nascut noi…
La noi se practica foarte des asta, mai ales in presa. Inveti sa faci in stilul Libertatea, sa zicem- pictoriale, editoriale, reportaje- apoi te duci si aplici principiile care nu sunt ale tale, n-au fost niciodata, la o publicatie concurenta, unde mai intai torni tot despre cum lucreaza cei unde ai fost inainte.
Cred ca daca ai fost director la Microsoft si pleci la Apple pe aceeasi functie se cheama ca ai fost, cumva, neloial, pentru ca e concurenta directa.
In marile companii, contractele functiilor de raspundere au clauze de cativa ani in care nu poti lucra la concurenta, dupa ce pleci de la ei.
E ca in politica, unii sunt de dreapta un mandat, apoi trec la stanga inca doua mandate, fiindca au primit o oferta mai buna.
In seara asta, de la ora 21.10, pe TVR 2, sunt invitata la emisiunea La mustata!
Eu le spun oglinzi, prietenii adevarati… sunt acolo mereu cu gandul, cu sufletul. Sunt cei care vin si pleaca si mai sunt cei care raman. Imi spunea cineva odata ca prietenii trebuie sa fie putini, ei sunt cei adevarati. Restul… amintiri din alte vieti…
Ai incredere Alice, oamenii loiali sunt langa tine, vor fi mereu. Cei care dispar nu au fost niciodata. Simplu.
Andres
Alice, te-am vazut! Imi place zambetul tau.
Vreau si eu un miracol…
Cristina mea, va veni si la tine!
Indiferent cum sunt in alte privinte, indiferent daca am sau nu calitati vadite, nu iubesc tradarea, dar ii iert pe tradatori. Culmea e ca pe unii dintre tradatori ii iubesc in continuare. Nu atac pe la spate si nu atac nici atunci cand eu sunt tinta. Nici nu ma apar. Ce rost ar avea? Nu te poti cobori mereu la conditia dusmanului, ajungi sa nu te mai ridici. Cauti oameni loiali, Alice? Eu sunt loiala pana la prostie. Asa am fost mereu. Daca nu eram asa, acum eram cineva. Asa sunt un nimic. Dar un nimic cu nici o greutate pe suflet, cu mintea linistita ca nu am incalcat nici un pricipiu moral dupa care mi-am condus intreaga existenta. Vrei un om loial? Sunt aici, departe, dar voi fi mereu pentru tine acolo unde vei avea nevoie, daca vei avea. Oricand, oricum, in orice conditii. Si nu, nu sunt un ecou, sunt doar eu, simpla Dorina.
Cu dragoste si respect pentru tine.