Ce simpla e dragostea!
Posted by Alice Nastase Buciuta on Jan 10, 2012 in Confesiuni | 30 comments
Baietelul meu, Victor, mi-a explicat foarte clar ceva ce eu uitasem cu desavarsire: dragostea e simpla, simpla de tot. Si ti se arata de la bun inceput in toata splendoarea.
Mi-a povestit despre o fetita, fosta colega de-a lui – o sa-i spun Ingrid, dar nu acesta este numele ei -, care il place foarte mult. Insa el nu o place deloc, asa ca i-a spus fetitei: imi pare rau, eu zic sa iti vezi de scoala. In schimb, el e foarte amorezat – atat cat poate fi un baietel de nici 8 ani – de o alta fetita, sa-i zicem Dorina, care, insa, nu da semne ca l-ar placea. Dar il cam duce cu vorba si, uneori, e un pic afectuoasa, alteori ciufuta sau, si mai rau, indiferenta. Asa ca Victor si-a propus s-o intrebe, clar, ce are de gand. Fiindca, daca ea recunoaste ca nu-l place, crede ca e timpul sa isi vada de drumul lui.
“Nu vrei sa mai astepti, sa vezi ce se intampla?” – l-am intrebat eu, iar el s-a mirat de o asemenea propunere, cand, de fapt, tocmai asta voia, sa limpezeasca totul cat mai curand. Apoi mi-a explicat ca vrea sa se elibereze. “Intr-o zi, o sa ma placa o fata pe care o s-o plac si eu in acelasi timp. Si atunci o sa fie tare frumos”, mi-a spus el, dandu-mi cea mai inocenta si mai ingenua definitie a iubirii.
Si pentru noi, oamenii mari, lucrurile ar putea fi la fel de simple. Dar noi ne complicam intotdeauna. Ne indragostim de semeni care nu ne iubesc si, in loc sa ii uitam si sa fugim spre adevaratele minuni ale vietii, ne impotmolim intr-o relatie mintita, ne indarjim sa convingem niste straini ca noi suntem jumatatile lor – desi e clar de la inceput ca nu vom intregi nicio sfera impreuna. Iar daca se indragosteste cineva de noi, chiar daca nu ne intereseaza oferta, nu ii spunem limpede ca nu are nicio sansa sa locuiasca pe veci in inima noastra. Pentru ca ne convine sa fim curtati. Ne pica bine sa ne scoata cineva in oras, sa ne tina un fraier de urat pana cand va veni printul calare pe cal alb. Si abia atunci o sa-i dam papucii celui pe care l-am tinut de prost si de vreme rea.
Am facut din iubire o baba-oarba cu ghionturi, o leapsa pe-mbrancitelea, un joc alambicat si dureros. Desi stim, mai stim cu totii sa-l jucam si dupa regulile simple, curate, pe care, instinctiv, le descopera copiii nostri. Totul poate fi ametitor de simplu. Neasemuit de firesc. Fara tradari, fara amanari, fara “stai sa vedem”, fara “inca nu mi-am dat seama”, fara “mai e si altcineva in viata mea si trebuie, mai intai, sa ma hotarasc”. Un barbat iubeste o femeie. Iar femeia il iubeste si ea. Si atunci se face, cum spune copilul meu, tare frumos…
Alice
Dragostea e simpla.
Dragostea e lucrul cel mai durabil pe care il putem avea.
Dragostea vine uneori cand nu te astepti, si se reduce simplu, banal, la acel BARBAT si FEMEIE.
Dragostea e atunci cand, incarcatura enotionala, e atat de puternica, incat, chiar daca, mainile lui, tot ce e al lui, ti ai dorit sa le simti, iti ajung pana in praselele inimii, si te doare, dar, simti ca esti, pulseza in tine, si clipa, secunda aceea, s a oprit in strigatul numelui lui, si LUMEA s a rescris si a reinceput senina, fericita, dincolo de intrebari de raspunsuri..Sa nu ma mai lasi sa fiu copil..asa i am spus..si a ras asa, ca un URS GRIZLY..si ne am intors la lucruri simple, banale, care compun acel UNU, UNIC,IREMEDIABIL. TE IUBESC RAZA DE SOARE.
Alice
M am indragostit inocent, copilareste, si am stiut ca, acolo e linistea mea, cand terminam facultatea.Dupa, viata, vremurile, au facut sa nu mai fim si m am blocat.
O singura persoana, am avut, nebunia, de a o tine, pe langa mine, de a i transfera ei, ceea ce pierdusem atunci.Si intr o zi, mi s a spus, ,,Tu iubesti in mine pe altcineva,,.Am tacut.Am terminat relatia, si mi am promis ca, niciodata, nu voi mai face o asemenea greseala.Si nici nu am facut.Dupa, au mai urmat, doua relatii, in care, rationalul din mine, a urlat si nu am putut sa mai fiu eu.M am casatorit, pentru ca, asa mi s a parut bine, am divortat, cand, limita mea, a fost atinsa, grav, si nu am maisuportat.
Si dupa tot acest sir de intamplari, cand, speram mai putin, cand nu credeam ca, vreodata, am sa mai fiu, cum am fost a aparut pentru mine, IREMEDIABILUL meu.Un pariu nebunesc al vietii, in care, mi am spus, TOTUL sau NIMIC dar, este, exista, il iubesc.
E ultimul meu tren, stiu ca, formalul, chiar daca, ar pleca, nu voi mai putea sa il dau niciodata, pentru ca, am experineta formalului, si nu ar fi corect.
Dragostea e ceva simplu, care apare, o data, sau de doua ori in viata unui OM.Atat.Daca, a trecut si a doua oara, pe langa noi, sufletul niciodata nu si va mai gasi linistea.Niciodata.
I am multumit, si ii voi multumi, ca, m a adus pe mine, la suprafata, ca, este ceea ce este, ca, eu alaturi de el, am trecut blocaje, m am deschis, si lumea e din nou frumoasa, si DRAGOSTEA E SIMPLA.Profunzimea e cea care, ne aduce lucrurile simple, dar, care ne fac pe noi, sa reinvatam ABC ul simplu, al drumului catre propriul suflet.
E atat de induiosator! Suntem captivi propriilor noastre amagiri si asta devine cu atat mai evident cu cat crestem din ce in ce mai mult, si ne maturizam in inchipuiri, in iluzii, in imagini desarte.
Copii în inocenţa, în puritatea lor transmit ceea ce cred, ceea ce trăiesc simplu, curat, nealterat de experienţele vieţii( încă netrăite), experienţe mai dulci ori mai amare.Noi adulţii încercăm să ne filtrăm acţiunile prin prisma acelor experienţe, uitând cât de frumos şi simplu poate fi trăită dragostea şi nu numai dragostea!Poate de aceea, cu cât înaintăm ca vârstă, ne dorim tot mai des să retrăim copilăreşte, eşantioane din viaţă, din dragoste!
Felicitari pentru Victor: pentru frumusetea , claritatea, corectitudinea si chiar “maturitatea” de care el da dovada la virsta lui.
Mie ,nu stiu exact de ce, imi aminteste acum doar de un domn care scria chiar si anul trecut pe site-ul : Coffeechat.ro, si anume domnul care semna cu “Doc”.
Foarte frumos si inocent articol!! Alice,toata stima mea pentru ceea ce esti!
Si eu m-am indragostit de atatea ori, dar asa cum s-a intamplat cu ceva timp in urma, niciodata. Pacat ca de persoana interzisa si nepotrivita. Dar nu despre asta vreau sa vorbesc. Ci despre ce am simtit pentru prima data in viata: ca zbor printre tei inverziti si inmiresmati si sunt cuprinsa de izul florilor de tei care ma invaluie si se strecoara pana in cele mai ascunse locasuri ale existentei mele. Am simtit cum ma invaluie o caldura placuta si duioasa numai la vederea lui. Cand imi zambea, simteam ca ma aflu printre ingeri. Cand imi mangaia parul, simteam ca sunt atat de aproape de cer. Si ma simteam cea mai frumoasa femeie de pe pamant iubind platonic cu atata fervoare, iubindu-l pe el. Si nu vroiam sa mai facem un pas de frica sa nu se spulbere vraja in care eram prinsa. Iubeam pur, inocent si simplu. Pentru mine, perioada aceea a definit fericirea.
Si m-am convins ca dragostea e atat de simpla. Numai daca vrei sa simti simplitatea ei.
Si ma consider norocoasa pentru ce mi-a fost dat sa simt, pentru ca am inteles ce inseamna sa atingi absolutul, divinul.
Nu dragostea dintre Romeo si Julieta a facut povestea lor de nezdruncinat, ci faptul ca s-au sinucis. Altfel Romeo ar fi ajuns nea Romica, si ea madam Julieta. Printul pe cal alb n-are niciodata vreun deranjament stomacal, n-are carii si nu miroase a transpiratie, iar calul alb nu gainateaza niciodata. Asta pentru ca e pe baterii. Noi in schimb suntem indreptatiti sa avem carii, pur si simplu pentru ca suntem noi. Si totusi dragostea e complicata. Indragosteala nu. Indragosteala e simpla. E cu endorfine. Cand se termina endorfinele se termina si indragosteala. Atunci dragostea ramane ca liant. Ideea e ca noi traim in tara lui “se intampla”. N-avem nevoie de efort, totul se intampla sau nu se intampla. E dupa noroc. Copii cresc stramb, nu noi i-am crescut stramb. Computerul e cel care se strica, nu noi l-am stricat. Totul ni se intampla, iar noi stam pasivi. Politicienii ne-o trag, si noi reusim mitinguri absolut geniale, cu un singur pensionar (logic, 1 minting = 1 protestatar, 2 mintinguri = 2 protestatari etc.) Dragostea e cea care ni se intampla, ca si cum dragostea ar exista ca forma fizica, entitate, masurabila si tangibila, ca o paine sau ca un ardei gras. In general noi nu trebuie sa ne efortam prea tare, ca la efort ne dispare starea de bine. Suntem tara lui doce fa niente, unde totul trebuie sa fie roz, si daca nu e roz ne suparam si ne dam cu derrierul de pamant.
Extraordinar articol, multumesc
Frumos… Simplu si clar. Iubesc sinceritatea si modul simplu al copiilor de a rezolva problemele… De multe ori ma fac sa imi dau seama ca iau mult prea multe variabile in calcul care ma fac sa ma blochez… Am invatat de la ei ca stiinta este, de cele mai multe ori, o piedica in rezolvarea problemelor umane si ca acel naiv “da’ de ce?” m-a facut sa imi dau seama de multe tipare gresite sau, cel putin prea putin chestionate la acea vreme, dupa care ma ghidam si traiam.
Alice, am alunecat si cu ochii si cu inima pe textul tau. Emotionanta definitia pe care a gasit-o Victor, simpla si pragmatica in acelasi timp!
Oare mai putem trai pe deplin revelatiile tulburator de simple ale unui copil?
Si cum se face ca ne-am complicat, ca ne complicam cu totii in jocuri ale caror reguli nu au prea mult de-a face cu iubirea? Acceptam surogate, acceptam jumatati de poveste si iubiri furate, ne mintim. Radiografia ta e asa precisa. Pentru ca uneori e tare urata singuratatea, pentru ca suntem vulnerabili fara iubire, pentru ca nu mai avem timp…
Si visam ca intr-o zi lucrurile se vor intoarce din nou la splendoarea dintai, la adevarul simplu si curat al iubirii.
Alexandra, ti-ai slefuit tare frumos gandurile!
Cred ca are cu cine semana sensibil, intelept si demn
Multumesc, Cezara! Esti o draguta, o sensibila, o delicata, un suflet frumos! Te imbratisez!
Cred ca de cele mai multe ori copii sunt cei care ne pot oferi solutiile cele mai viabile si definitiile cele mai clare si mai cuprinzatoare. Ei sunt cei care ne deschid ochii. Tare frumos!
Am inteles de foarte mult timp ca dragostea este de mai multe feluri: uneori ea presupune mai multa pasiune, alteori un interes, un parteneriat inteligent sau o frumoasa prietenie…Am mai inteles, traind si invatand, ca in fiecare etapa de viata iubim diferit; mai depinde si de cel caruia ii oferim trairile noastre, de felul in care ne inspira personalitatea si atitudinea lui. Imi plac oamenii frumosi, cu atitudine sanatoasa in fata vietii, inteligenti si spirituali, dar m am indragostit mereu de genul anost, profund, nihilist, de cautatorul neinteles si nepotolit…oare de ce? Dragostea este o enigma si nu exista gandire suficient de ampla cat sa o cuprinda cu adevarat! Ea este despre nevoile noastre, despre sine mai mult decat despre celalalt! Chiar si atunci cand ea duce sacrificiul la extrem, o face tot conditionat pentru ca ii place recunostinta si lacrima…
Dragostea ar putea fi simpla si frumoasa, asa cum e pura inima copiilor, daca i-am da noi voie sa fie asa. Tot noi, oamenii maturi, gresim cand ne indragostim de cineva care nu ne raspunde sau acceptam pe cineva pe care nu-l iubim. Eu nu las sa intre o persoana in viata mea daca nu simt nimic pentru ea. Desi mi s-a spus ca o prietenie poate sa se transforme in dragoste, mie nu mi s-a intamplat. Prefer sa astept persoana pe care sa o plac si sa-mi impartaseasca sentimentele. Dar asta inseamna sa stai o perioada din viata singur si multora le e greu si atunci stau in relatii nepotrivite, si uite asa se nasc complicatiile.
Ce descrii dumneata este o relatie ideala…eu nu cred ca mai exista asa ceva in zilele noastre in viata reala, ma refer.. Sigur, e importanta potriveala, insa “a iubi” creste zi de zi, redescopera inima omului clipa de clipa. Daca-ti place ceva mai mult omul din fata ta si sentimentul e reciproc este o linie de start pentru a-l descoperi clipa de clipa, a-i pretui alcatuirea si singularitatea fiintei, a-i ingadui neajunsurile, a-i rasplati cu iubire si neputintele si tacerile. Noi cautam idealul fara a privi la noi insine, la a vedea cat de intorsi spre sine suntem si ce usa grea inchidem in fata celui de langa noi inca din start, impunandu-i stacheta pe care noi n-o putem trece..
Iubirea adevarata este jertfire de sine..cum e atunci cand te-ndragostesti si investesti toata energia ta in a darui si faci acest lucru cu bucurie, fara a te gandi sa primesti ceva la schimb. Simplitatea iubirii tine de sinceritatea cu care ne deschidem unul spre celalalt, iar daca te misca vreun interes, deja intri in aria compromisului si aripile se pierd, coborand in tristete si nefericire, caci este mult mai odihnitor pentru sufletul omului “a da” decat “a lua”. Tine de tainica mecanica a sufletului.
De ce noi, oamenii, nu stim sa ne pastram impreuna si ne frunzarim viata vanand mereu vrabia de pe gard si nu vedem ca pasarea paradisului din palma noastra este ponosita si gri din pricina ochelarilor pe care-i purtam si pe care societatea aceasta egocentrista ni-i intuneca zilnic avand acceptul nostru in totalitate?
…daca ne-am regla nitel pe noi insine…
Alice
Dragostea e simpla.
Dragostea e profunzime.
Dragostea e cand, inchizi ochii si ceea ce pare firesc pentru multi, poti face, pentru cel pe care l iubesti, desi, in alte conditii nu ai fi facut.
Dragostea e cand, cel de langa tine, e motor, e siguranta.
Dragostea e, atunci cand, jumatatile se unesc si sunt una.
Dragostea e cand, celui de langa tine, poti sa ii spui, ce ai simtit, ce crezi, ce vrei, cand, il asculti si ce spune el, e pentru tine.
Dragostea e atunci cand e greu, si prin gesturi e langa tine.
Dragostea e zbor deasupra lumii, e suflet, e tacere, e banalitate, e firesc.
IN VIATA TREBUIE SA-TI CAUTI JUMATATEA ?
Una dintre minciunile cu un impact dezastruos asupra noastra este aceea ca “in viata trebuie sa-ti cauti jumatatea”
- De ce spuneti ca e o minciuna? – Pentru ca fiecare om e chip al lui Dumnezeu, nu jumatate de chip. Si nu relatia mea cu alt om ma implineste, ci relatia cu Dumnezeu. Daca stau mereu in legatura cu Dumnezeu prin rugaciune, simt adevarul celor spuse de Mantuitorul: “Imparatia Cerurilor este inlauntrul vostru”. Simt pace, bucurie, mangaiere, echilibru. Abia atunci relatia mea cu alti oameni poate deveni relaxata, neposesiva, iar gelozia, controlul, invidia si toate celelalte care ne chinuie cad de la sine. Doi oameni care traiesc in Dumnezeu nu pot avea decat o relatie foarte buna. Altminteri, eu n-am fericirea si o astept de la celalalt si el o asteapta de la mine. De aici vin atatea dezamagiri, nefericiri si drame. Omul crede ca si-a ales partenerul gresit si de asta nu e fericit. Isi cauta alt partener si, dupa un timp, simte acelasi gol si aceeasi neimplinire. Dar problema nu este acel partener, ci raportarea gresita la viata, ca tu crezi ca exista o jumatate cu care poti sa formezi un intreg. Noi, de fapt, ne avem radacinile in Dumnezeu, nu in alt om, iar seva, puterea noastra de viata vine de la Dumnezeu si nu de la om. E clar atunci ca implinirea nu poate sa fie decat in El. Nu de la alt om trebuie sa astept fericirea, ci de la Dumnezeu. Daca am acea implinire profunda in Dumnezeu, pot sa am si implinirea familiala, sociala… Si mai e ceva: noi nu putem schimba pe nimeni, fiecare se schimba numai daca vrea. Multi sunt nefericiti pentru ca incearca sa-si schimbe “jumatatea”. Femeile, de exemplu, stiu ca barbatii cu care se casatoresc au anumite defecte, vicii, neimpliniri. Dar se insotesc cu ei, sperand sa-i schimbe. Cand iubesti pe cineva, nu te cazni sa-l schimbi, caci nu vei putea. Roaga-te pentru el, da-i un sfat, o carte, si mai departe ramane lupta lui cu el insusi. Eu pot sa-ti pun in farfurie, dar nu pot sa mananc in locul tau, iti arat drumul, dar nu pot sa merg in locul tau. Parintele Ghelasie de la Frasinei spunea ca nu conteaza atat duhovnicul, cat ravna ucenicului. Duhovnicul poate sa fie un om sfant, dar daca tu n-ai pic de ravna, samanta ta ramane tot neincoltita. Tu insuti trebuie sa pui samanta in pamant, sa o ingrijesti, sa fii gradinarul propriei tale vieti. Problema nu e sa-i schimbi pe altii, ci sa te schimbi pe tine. Odata ce vom face asta mai multi, se schimba si lumea din jurul nostru.
Preot DAN POPOVICI
Da…ce sa zic, Angela? Pe mine ma impresioneaza cugetarea asta. Are mult adevar, dar cred ca Alice a scris pentru omul- prada, stapan si stapanit, pentru cel care caindu-se repeta pacatul, pentru cel ce si-a gustat lacrimile de dragoste, a jurat ca nu mai plange si apoi a fugit tot spre sine pentru ca doar acolo este primit, de-acolo se hraneste pentru a iubi din nou…a scris pentru acea jumatate care daca nu ar exista, noi nu am avea rod!
Da…ce sa zic, Angela? Pe mine ma impresioneaza cugetarea asta. Are mult adevar, dar cred ca Alice a scris pentru omul- prada, stapan si stapanit, pentru cel care caindu-se repeta pacatul, pentru cel ce si-a gustat lacrimile de dragoste, a jurat ca nu mai plange si apoi a fugit tot spre sine pentru ca doar acolo este primit, de-acolo se hraneste pentru a iubi din nou…a scris pentru acea jumatate care daca nu ar exista, noi nu am avea rod!
Dragostea e dragoste, fiecare o intelege, o trece si o explica trecand-o prin filtrul propriilor experiene de aceea fiecare o vede altfel. Alice imi place tot ce scrii !
Alice pe cat pare de simplu…uneori este atat de complicat….
Alice
Site ul revistei, este extraordinar.
Mi ar placea chiar daca, se poate numi oricum, perseverenta etc, sa mi raspunzi cand, vei avea timp si la acele intrebari punctuale ale mele.
mariuca
Alice
Mi ar placea sa ai rubrici noi, in revista Tango.Ar fi frumos.
Mi ar placea, sa scriu asa, un Jurnal al lucrurilor firesti,intr o lume absurda.
Mi ar placea sa initiezi campanii pentru suflet si pentru promovarea valorilor.
Mi ar placea atat de multe..dar, peste toate, sa stii, ma bucur ca, undeva acolo, pentru mine, exista acel ceva, care nu ma lasa, sa trec degeaba pe pamant.
Ma bucur ca va place noua infatisare a site-ului. Inca mai lucram, dar ce a fost mai greu a fost facut, intr-o noapte alba si lunga. Si frumoasa.
Lucram in continuare si asezam, reasezam (inclusiv blogurile), in asa fel, incat tot site-ul sa fie cat mai frumos si mai usor de citit.
Mariuca, o sa iti raspund in particular, o sa iti scriu pe mail.
Si mie imi place noua infatisare a site-ului, e mai prietenoasa si mai calda si mai usoara de citit.
Alice
Iti multumesc mult.
Alice,
nu stiu de ce, dar pe IPad, site-ul Marea Dragoste Tango, se vede foarte urat! Doar de cand a fost schimbat; pana acum cateva zile, totul era ok.
Andreea C., intri, probabil, pe vechiul tau shortcut, iar IPad-ul are niste cache-uri – nu stiu cum se cheama exact -care pastreaza niste configuratii ale siteului vechi, ce se suprapun peste cele noi. Sterge bookmarkul vechi si intra scriind din nou http://www…. sau da intai o cautare pe google pentru site si intra de acolo- si rememoreaza-l de acolo.
e adevarat, e simpla. doar uneori.alteori e atat de complicata incat ni se pare mai simplu sa renuntam la ea…..dar e ata de frumos cand iubim.si mai ales cand suntem iubiti. Alice, esri minunata. succes in continuare