Toamna la Iasi
Posted by Alice Nastase Buciuta on Nov 10, 2011 in Confesiuni | 15 comments
Am fost la Iasi, pentru ca Beatrice Rancea, directoarea Operei, a pus la cale un eveniment menit sa ii bucure pe cei care iubesc arta si respecta istoria culturala a acestei tari. Opera Nationala din Iasi a implinit 55 de ani de la infiintare, iar aniversarea merita sarbatorita cu fast.
In 3 noiembrie 1956, Opera ieseana isi deschidea portile cu un spectacol minunat, Tosca de Puccini, deschizand totodata o istorie bogata in evenimente memorabile. Acum, la 55 de ani de la inaugurarea marelui lacas de cultura iesean, o alta Tosca a izbucnit pe scena, intr-o formula splendida, realizata de regizorul bulgar Ognian Draganoff.
Week-end-ul trecut, Iasiul mirosea a crizanteme si a dragoste mare. Si rasuna de muzica ingereasca. La Iasi, am intalnit-o pe Tosca prezentului si am lacrimat de emotie. Si de bucurie, gandindu-ne ca mai exista, inca, refugii de splendoare pe lume. Iar intre drumurile noastre de drag, de dor si de trebuinta, ne-am ingaduit sa petrecem cateva ore in gradina botanica, printre teii si laritele cu frunze ingalbenite de toamna, imbatandu-ne cu parfumul tandru, viu, al crizantemelor.
Iata cateva marturii. Fara arome, dar pline de culoare.
Va sfatuiesc sa mergeti sa vedeti Tosca si Don Giovanni, daca sunteti din Iasi! Sunt splendide si cantate impecabil. Recunosc ca m-am intrebat, la fiecare dintre ele, cum de artistii aceia incredibili sunt inca in Romania- fiindca stiu ca mai toti cantaretii de asemenea nivel aleg sa plece din tara… O sa revin in cateva zile cu o cronica mai amanuntita de la Tosca.
Asa scriam anul trecut, in decembrie, dupa ce abia vazusem Don Giovanni, cu Ciprian Marele in rolul principal.
http://www.revistatango.ro/don_giovanni_de_la_iasi-1681.html
Alice, ce frumoasa esti!
Alice, superbe pozele voastre! Va pup mult pe Izuca si pe tine. Pe Paul suplimentar pentru talentul lui indiscutabil.
Superbe pozele , superbe voi !!!
Alice
Tosca prezentului meu, e de fiecare data in bratele lui, in rescrierea sopatei, gandului, pasiunii..Iarna trecuta, m am plimbat prin loc de vis, mirosind a iarna, si sarutul lui, a topit tot ce e in jur..Am ramas cu urma sarutului sau, in mine, pe mine, pe tot ce e al meu..Imi doresc pe armonii de Tosca, sa ma mai dedau desantat, fara niic o pudoare, mainilor lui, totului sau, si strigatul meu, sa fie undeva spre cer, sa ii spuna ca, eu sunt a lui..Sunt a lui, de la prima atingere si pana la ultima..Ii spun in fiecare anotimp ca, imi pare rau, dar trupul mi se inmoaie si eu as vrea si implor de fiecare data, sa rescrie banalitatea, sa o transforme in arta…asta imi doresc..E iarna..si o data, m am plimbat cu el, prin Gradina Botanica din Cluj, si mirosea a iarna, si eram copii…..si intr o alta iarna, mi as dori sa ajung in acel loc dumnezeiesc la Conacul Domnesc de la Bran, sa ma intind lenesa, rugand manute flamande, sa ma mai sarute o data, si sa ma subjuge, cum doar ele stiu..si un URS GRILZY..sa rada, si sa mi spuna..cum numai el stie, intr un acces de egosim suprem ..ESTI DOAR A MEA..si sunt doar a lui..dincolo de tot si toate..anotimpuri, lume, vise..Sunt doar a lui..TOSCA inimii mele, rasuna dulce si suav atunci cand, UNUL e UNU, UNIC, IREMEDIABIL. Frumosul, exista si l am creat special de acolo din mine, descatusat de orice prejudecati, limite, bariere. Intr o lume nebuna, linistea mea, siguranta mea, e in bratele lui..si LUMEA se rescrie dupa, regulile inimii..
Alice, un prieten norocos care a facut rost de o invitatie la spectacolul cu pricina, mi-a spus ca te-a vazut la opera. Iar cand am citit si articolul de pe coffeechat, sa stii ca mi-a parut bine ca ai venit la Iasi acum, cand crizantemele sunt in sarbatoare. Te imbratisez. Si da, promit sa incerc sa ajung si eu, cat mai curand, la opera.
Alice
Splendoarea lumii, frumusetea ei, se pot regasi in gesturi mici, profunde, in maturitate, in multe feluri de a fi a unui OM..Important e ca, atunci cand se regaseste pe sine, sa si rescrie propia TOSCA a sufletului, care va canta, de fiecare data altfel, si va vibra la fiecare atingere, si se va inalta undeva sus deasupra lumii..iar cand, va reveni jos, va fi cu constiinta impacata ca, nu a trait degeaba, si a putut simti bucuria, intr o rapsodie de toamna, intr un fulg de nea, intr un suras inghetat de fulgi mari de nea, care se astern peste suflet..In toate, atunci cand, simtim acordurile propriei persoane, batand la unison cu a celuilalt, atunci, cred eu..putem sa ne ridicam in sus, sa zburam, sa iubim, sa iubim, cum n am iubit niciodata, sa luptam, sa luptam cu inversunare, pentru farama de suflet curat care a ramas in noi, pentru a nu ne uri mai tarziu, si pentru a sterge finaluri si a rescrie altele, pentru propria viata, propriul suflet..
wow, superbe fotografii…
Absolut splendide! Splendide imagini, voi doua va incadrati perfect, iar tati are un ochi magic!
Ma bucur pentru tine, pentru voi ca stiti sa luati calea drumurilor “de drag, de dor si de trebuinta”, ca vietii nu-i dati voie sa scape printre degeta, asa cum ni se intampla de multe ori si aveti putere sa traiti, sa visati si sa va bucurati dincolo de tumultul si nebunia cotidiana!
Si va astept cu mare drag, cu mare bucurie si nerabdare!
Te imbratisez!
Iasul este superb toamna. Pe mine ma invaluie nostalgia din toate punctele cardinale cand urc lenesa copoul ce ploua fiecare trecator cu frunze muiate in miere si rugina. Ajung in dreptul universitatii si ma opresc privind-o. Acolo am trait clipe de extaz si agonie. Acolo am rezemat peretii dimineata devreme si seara tarziu. Acolo am topait de bucurie cand avizierul imi arata ca studenta din mine lua nota maxima. Si tot urcand, dai de parcul Copou, unde eu nu pot sa nu intru si sa privesc Teiul lui Eminescu si-mi recit in gand si suflet “Afara-i toamna, frunza-mprastiata,/ Iar vantul zvarle-n geamuri grele picuri;/ Si tu citesti scrisori din roase plicuri/ Si intr-un ceas gandesti la viata toata…”
La capatul Copoului sta tantosa si fantastica Gradina Botanica care, mai ales in acest anotimp, este de-a dreptul coplesitor de frumoasa. Am vazut-o si eu, ca in fiecare an. Am visat si eu, ca in fiecare zi, am respirat si eu, ca in fiecare clipa in gand, aer de crizantema si de toamna…
ALICE
In sectiunea Scrisoare, a revistei Tango, ai postat un text mai vechi.Superlative bizare.E unul din preferatele mele..Iar finalul lui, sa nu mai fiu niciodata a mea, sunt ceea ce sunt, iubeste ma.. m am regasit pe mine, in prag de iarna..cum am spus si am repetat decent sau poate indecent, dar, nu am mai stiut unde e inceputl si sfarsitul meu…Multumesc Alice.Mi a fost dor de un astfel de text.
Imi plac fotografiile tale mult de tot! Mi-e dor de tine, Alice!
Daca as fi stiut ca vii la Iasi, draga noastra, te-as fi indemnat sa dialoghezi cu o doamna venerabila, fost solist si profesor de Canto. Se numeste ELLA URMA. Ar merita un dialog cu distinsa doamna (nascuta in 1920). Cu mult drag!
M-am imprietenit cu Iasiul … în primăvara trecută.S-a prezentat singur,ca un oras fabulos si metafizic, prin Copoul inflorit, imprimavarat de lalele aproape ireale, prin Bojdeuca lui Creanga pe care am indragit-o cu totii fara a clipi, prin ospitalitatea moldoveneasca cu care nu ma intalnisem niciodata, dar mai ales prin dragostea sincera cu care oricare iesean intalnit in strada ne-a vorbit despre acest oras… Fotografiile ,,voastre” ma obliga sa ma incred in frumusetea lui atemporala..
Ce frumoasa esti tu Alice in prag de iarna. Inconjurata de atatea flori pari rupta din tablourile lui Luchian . Si tot intineresti !!!!!