Hotii
Posted by Alice Nastase Buciuta on Nov 7, 2011 in Confesiuni | 19 comments
Am cumparat Tabu-ul de luna asta pentru ca pe coperta se lafaia un anunt incredibil legat de un interviu cum n-a pupat neam de neamul vreunui jurnalist roman: doamnelor si domnilor, in Tabu se anunta mare interviu mare cu, tananah… Lady Gaga!
M-am inverzit de invidie, afland ca ei sunt fericitii posesori ai unui asemenea material pretios. “Ce lovitura de presa!”, mi-am spus, gandindu-ma ca oricat de mult mi-as fi dorit o conversatie cu megastarul planetei, nu sunt atat de tenace si razbatatoare, incat s-o obtin. Iar in minte mi s-au invartit cateva intrebari dupa al caror raspuns tanjesc si acum. Si voi tanji pe vecie.
Am cumparat revista cu banii mei munciti. Am dat-o la o parte pe madam Udrea cea rastignita pe un glob pamantesc si m-am indreptat, cu maini curioase, catre pagina intalnirii cu celebra, ciudata, nonoconformista artista. Am fosgait paginile a uimire si am ajuns acolo unde mare mi-a fost mirarea, nu mica mi-a fost dezamagirea sa constat ca interviul cu Lady Gaga e doar… “o compilatie din interviurile date de Lady Gaga realizata de Silviu Leahu”. Interviurile date de Lady Gaga unde? Date cui? Date asa, in neant? Neicaleahu care a facut compilatia a avut grija sa-si semneze opera frauduloasa, insa cei care chiar au trudit pentru a-si realiza interviurile, care au pus intrebari indraznete, care au asteptat si au obtinut intalnirea cu artista, cine sunt?
(Celor de la care furam, am putea sa le aducem macar multumire, daca tot nu le-am platit munca…)
Primul meu gand a fost sa anunt protectia consumatorului. Cu ce drept titreaza revista Tabu pe coperta Interviu cu Lady Gaga, cand compilatii ieftine sunt pretutindeni pe internet? Cu ce drept ademenesc publicul sa le cumpere talmes-balmesul cu ifose, impopotonandu-si coperta cu titluri mincinoase? CNA-ul nu are nimic de zis? Dar, intre timp, o alta informatie, pe care mi-a dat-o Simona Catrina, aflata in plin avant de documentare pentru celebra ei rubrica de revista presei, m-a bulversat de tot. Si coperta Tabu-ului de luna asta e tot o furaciune. Gasca de la Tabu a copiat intocmai, fara jena si fara sa se scuze vreundeva, mai vechea coperta a Madonnei in Vanity Fair…
Si cei de la The One copiaza cu nerusinare. Am scris deja despre pictorialul cu chirurgul estetician si pacientele fitoase – pe care l-au furat din Vogue intai cei de la Tabu, prin intermediul celebrului lor Gabriel Henessey, apoi l-au remaiat si cei de la The One, punandu-l pe la fel de originalul Marius Baragan sa le execute furaciunea si s-o pozeze pe Adina Alberts in ipostaze identice celor inventate de colegii mai nobili de la Vogue. Iar Simona Catrina i-a prins aproape luna de luna cu ocaua si inspiratia mica si pregateste si acum, ca de fiecare data, un material incendiar. De citit razand. Si de citit plangand. Dar, daca te dai un pas inapoi, e lesne de vazut ca distinsilor colegi de la revistele amintite nu le mai ajungi cu prajina la nas. Pentru ca, in tara asta, aproape nimeni nu mai are constiinta creatiei veritabile. Hotii au ajuns vedete si iau si bani pentru asta. Iar cel care indrazneste sa ii arate cu degetul va fi pus la zid, de indata.
Mie, insa, raceala zidului imi face bine. Imi racoreste, putin, asteptarea…
19 Comments
Trackbacks/Pingbacks
- Alice Nastase Buciuta » Blog Archive » Hotii 2 - [...] de curand un alt post intitulat Hotii, asa ca cel de astazi e doar o prelungire, inca si mai ...
Poate autorii copertei Tabu s-au bazat si pe faptul ca mare parte din cititoarele de acum oricum nu si-au complicat viata pana intr-acolo incat sa stie cine e Graydon Carter si ce vrea echipa lui de la viata, deci riscul ca “originalitatea” sa fie descoperita si expusa public poate fi trecut cu vederea.
Pe de alta parte, Alice, uite ce sublim se incheie editorialul VF din octombrie:
“What don’t appear to be up for grabs are the old fashioned virtues of craft and quality. They still count for something. Actually, they count for everything”.
De aceea Tabu-ul de acum ramane la ani lumina in urma Tango-ului.
Alice, de-a lungul timpului am ajuns la concluzia ca este imperativ necesara aparitia unui CNA al scrisului- bineinteles -in ideea ca va functiona independent, nu tributar politicului precum forul mentionat. Pe langa impostura intalnita in multe publicatii pe care ai sesizat-o si tu, ma (ne) deranjeaza ingrozitor schingiuirea limbii romane in fel si chip si abundenta de obscenitati.
Nu stiu cat de realista poate fi aceasta initiativa dar daca tu si Simona veti avea vreodata nevoie de semnaturi de la cititori pt crearea unui astfel de for care sa pledeze pentru disciplina si bun simt in presa, cu siguranta veti obtine extraordinar de multe , destul cat sa generati un curent nou si proaspat in viata culturala romaneasca.
Probabil ca data viitoare te vei uita inauntru sa vezi despre ce e vorba, inainte sa cumperi revista Tabu. Ca tine, probabil alti cititori dezamagiti vor face la fel.Cum zicea bunicul meu,Dumnezeu sa- l ierte, fiecare pasare pe limba ei piere. Din experienta mea, astfel de manevre sunt o distractie, care-ti vor ocupa timp, manca energie si abate de la ceea ce faci. Nu le da prea multa atentie, si mai ales nu te lasa prinsa in jocul lor. Tu continua sa fii tu insati si sa faci ce stii mai bine si poate usor-usor , departeaza-te de segmentul pe care- l imparti cu cele doua publicatii. Asa cum am vazut, ai destule contacte in afara Romaniei care ti-ar putea da informatii interesante pe care voi, cei de la Tango, care sunteti atat de talentate, puteti sa le publicati in revista voastra. E nevoie de 2 pentru un Tango, si poate cei 2 pot fi o romanca si un canadian, de exemplu. E numai o idee, dar deoarece traiesc unde traiesc si vad aceleasi lucruri( si acolo sunt publicatii care publica stiri fabricate, de scandal, copie si fura cat pot) stiu ca publicatiile serioase le ignora ca pe niste gandaci. Nu uita, Tango este ceea ce faci, nu cine esti. Stick to your guns, cum spun americanii si mergi pe drumul tau. Timpul este cel care spune adevarul despre fiecare.
Sper ca nu am mers prea departe cu sugestiile mele.
Cu prietenie,
Abigail
Draga Alice in aceasta frumoasa zi de toamna am descoperit acest articol care ma c-am intunecat si vreau sa faci lumina! cu drag
Cat de frumos, Amalia, cat de frumos… Nu ne primesc si pe noi in practica- vreo cativa ani?
Hanna, Abigail, multumesc din suflet pentru cuvinte.
Si buna dimineata, tuturor.
Marika, Andreea Raicu e absolut incorecta si si-a permis sa raspandeasca asemenea afirmatii dovedind ca ea este complet neprofesionista. Articolul nostru are data la care a fost urcat pe site pentru prima oara, nimeni nu l-a prezentat ca pe o noutate. E un articol care a fost publicat pentru prima data in 2008. Faptul ca ziaristii de la Libertatea si Click l-au preluat si l-au reinterpretat in fel si chip legandu-l de prezentul zbuciumat al Andreei e problema lor, nu a mea. Oricum, am inteles ca pe Andreea Raicu a deranjat-o ca nu era precizat ca a fost facut in 2005. Noi nu aveam site in 2005, din 2006, cand am inceput sa urcam pe site textele din arhiva, acestea apar cu data la care au fost publicate, oricine vrea o vede- ea nu poate fi modificata.
Si tocmai am gasit intre documentele mele articolul in care Andreea Raicu povestea ca marea ei dragoste este Cristi Chivu. Interviul a fost realizat de mine si de Simona Catrina in anul 2003. O sa il public, evident, precizand data la care a fost facut.
Alice, acum nu ca le iau apararea celor de la Tabu, dar nu toata ideea pictorialului cu Udrea era reconstituirea unor imagini si personaje celebre? In acest caz, dupa parerea mea, coperta se justifica, fuund un “furt” asumat si declarat.
*fiind
Alice
Lumea in general, e tentata sa copieze, sa ia ceva de la celalalt.Cateodata acest ceva, pe care si l doreste cineva, e frumos sa il vrea, e bine sa incerce orice pentru a l avea, dar, dupa, va veni un moment de analiza, cand va realiza ca, nu poti sa iei originalul fara a sti sa fii tu original in primul rand. Sunt lucruri, pe care doar anumiti oameni le pot face, iar ceilalti indiferent cat s ar stradui, nu prea le iese. Intr o lume a non valorilor, in care, tot mai rar, ne plecam asupra a ceva frumos, unde domina, nu i asa, moda ,, pisi,,care poate avea orice, unde incultura isi face rand grabita, atunci cand, se incearca a se lua, copia, gesturi, imagini, de cele mai multe ori, rezultatul e un esec total. Eu cred ca, ai drumul tau, si indiferent cat si cum ar copia altii, valoarea si segmentul tau de public, te va recunoaste.Asa cum fiecare din noi, ne stim, ne cunoastem si cand suntem in fata oglinzii ne spunem adevarurile noastre.Asa e si cu copertile astea..luate, copiate.Pana la urma, falsa impresie, tot asa va ramane, indiferent cat se incearca poleirea ei, iar ce e menit sa fie, va fi.
Copii de prost gust. Originalele sunt mult mai reusite. Noroc ca nu-i cumpar … pe hoti.
Alice, nu stiu cum altfel sa-ti trimit pozele, asa ca iti dau link, sa te uiti, la sfarsitul postarii, la o coperta facuta de o revista din Romania. Gaseste diferentele!
)))
http://corinastoica.blogspot.com/2010/03/viva-vanity-fair.html
Din pacate furtul e ceva omniprezent in tara noastra si daca tot se fura bani, case, masini, in secolul 21 oamenii au devenit “inventivi” si fura si idei. Alice din pacate cei care cumpara Tabu nu cred ca au atatea cunostinte in ceea ce priveste mediul jurnalistic incat sa isi dea seama de furtul lor. Marturisesc sincer ca nici eu nu aveam idee de “furaciunile” ce au loc la noi pana nu le-am sesizat prin intermediul Simonei. De aceea te rog sa publici de fiecare data acest tip de articol si sa incercam impreuna sa raspandim “demascarea” acestor publicatii. Te imbratisez din tot sufletul!
Nici mie nu imi place ce fac ei si normal ca ar trebui sa scrie undeva “reproducere” dupa coperta x. Totusi ma tot intreb: de ce tin neaparat sa le faca ca pe niste crime copycat, astfel incat sa ne prindem cu totii? Pentru ca pana si picioarele sunt indoite identic. Sau se merge dupa ideea “daca-i bal, bal sa fie”?
Oricum, ne face o oaresce placere sa ii demascati si sa jucam jocul “observa x diferente” impreuna.
Cat despre materialul Simonei despre alte reviste, este intotdeauna hilar.
Buna Alice,
Exemplele prezentate de tine sint cazuri clare de infringement on copyright rights. Sugestia mea este sa trimiti un mail la Vanity Fair si Vogue si sa expui cele doua coperte asa cum ai facut pe blogul tau…Aceste publicatii au un departament legat specializat pe ” Intelectual property rights” care numai cu asta se ocupa sa depisteze hotiile pe care tu le-ai prezentat intr-o maniera atit de eleganta…Daca tu personal nu ai timp pentru asa ceva iti pot recomanda un cabinet specializat pe aceste servicii care are si o filiala in Romania, chiar in Bucuresti. Mi-ar face deosebita placere sa stiu ca aceste adevarate hotii vor fi pedepsite si nu se vor mai repeta…dar pentru ca acest lucru sa se intimple cu adevarat cineva trebuie sa creada cu adevarat ca se poate face ceva…O seara frumoasa!
Ai scris cum numai tu poti, Alice!
Nu sunt o consumatoare de acest gen de reviste. Singura pe care o “consum”, ba chiar o devorez, este Tango. Doar pe ea dau banii si doar pe ea o citesc. Insa nu pot sa nu inteleg ce simti cand vezi cum altii iau bani pe nemuncite. Cunosc sentimentul…
Încă unul din motivele pentru care te apreciez atât de mult, acest exerciţiu al sincerităţii pe care îl practici într-o lume în care ipocrizia şi produsele contrafăcute sunt la mare preţ.
Nici eu nu citesc reviste de acest gen, dar pledez, ca şi tine, pentru onestitate intelectuală. Păstrând proporţiile, mă lupt zilnic cu elevii mei, generaţia copy-past, dar sunt departe de a câştiga !
A propos de ” copiat ” îţi recomand un film , Copie conforme, o poveste romantică despre artă în general şi despre arta de a iubi în filigran…
http://www.youtube.com/watch?v=nM_8TPLMCOU
ALICE
Intr o lume a jegoseniei, a urateniei, a mizeriei umane, care dezumnaizeaza, degradeaza, fiecare incearca sa ia de altul ce crede ca e mai bun. Pacat ca, nu si pune problema o clipa, daca, pentru el, ar fi bun acel ceva, ce e al altuia. Pacat..Pacat ca, se trece peste tot ce e omeneste si nu mai sunt limitele..Pacat ca, din disperare, frustrare, incercam sa laum de la altul ceva ce nu ne apartine, si dipa poate, sa zambim asa, ipocrit, cum cere lumea, uitand insa, sa ne oprim o clipa, asupra propriei noastre constiinte, fel de a fi, si dupa……abia dupa sa..copiem, plagiem, furam..Intr o lume a mizeriilor, a jegoseniei, iubirea e ceva ce foarte putini intalnesc iar cei din afara, doresc poate sa ia ceva ce nu le apartine, si nu va fi a lor niciodata, pentru ca, sufletele pereche se intalnesc doar o data la o mie de ani…..da…
Eu de mai multe ori am citit articole despre celebritati pe site-ul VIVA traduse cuvant cu cuvant din PEOPLE, fara citarea sursei.
Oups!
Am început să citesc cu patos când, după primele câteva rânduri, retina mi s-a împiedicat şi nu a mai vrut nici pace să plece mai departe. Dădea rateuri, derapa, tuşea precum motorul unei maşini căreia tocmai i-am făcut plinul de la o benzinărie “partener X-trom sau Y-trol”. Într-un târziu mi-am dat seama de cauză: nonsensul alăturării acestor două noţiuni – “megastarul planetei” şi “lady ga-ga”. N-aş vrea să jignesc pe nimeni dintre admiratorii acestui trist personaj, dar din punctul meu de vedere, a spune că gaga asta e megastar al planetei e ca şi cum aş susţine că un anume Coelho este un scriitor adevărat. Şi nu este! În realitate ambii sunt doar nişte rateuri adunate de te miri unde, poleite şi vândute la preţ de valoare veritabilă, datorită unui PR supercompetent.
Şi acum, gata, vă rog să mă lăsaţi să citesc articolul!
Aşa! Gata! Acum am citit tot. Nu pot să spun decât atât: Tabu şi The One, aceşti Mihai Morar şi Daniel Buzdugan ai presei scrise!
)
(cunoscătorii ştiu de ce