Hotii 2
Posted by Alice Nastase Buciuta on Nov 15, 2011 in Confesiuni | 38 comments
Scriam de curand un alt post intitulat Hotii, asa ca cel de astazi e doar o prelungire, inca si mai amara…
Nu demult, un articol de pe blogul Andreei Raicu incrimina vehement revista Tango, in ideea ca reciclam articole vechi si le adaptam contextului prezent. In termeni jignitori, vedeta vorbea despre neprofesionalismul meu si al oamenilor mei, varsandu-si probabil supararea pe toate publicatiile care, de fapt, o hartuiesc si ii toaca marunt fiecare pas – asa cum revista Tango nu a facut cu nimeni niciodata.
I-am explicat, intr-un e-mail, ca afirmatiile ei sunt incorecte. Ca, in primul rand, nu are dreptul sa se refere la Revista Tango, atata timp cat in paginile publicatiei pe care o conduc nu a fost publicat niciun articol vechi si nu a fost inclus in vreun context prezent. Si ca ar fi fost corect din partea ei ca, inainte sa arunce catre lume un articol defaimator la adresa unei publicatii care intotdeauna a sustinut-o, a admirat-o, a promovat-o, sa verifice, jurnalistic, din mai multe surse, cum stau lucrurile. I-am scris Andreei ca ziaristi pe care nu stiu cum sa-i calific, respectiv cei de la Click si Libertatea, au furat, literalmente, de pe siteul Marea Dragoste / www.revistatango.ro articole mai vechi, din arhiva- desi acestea au intotdeauna data la care au fost urcate pe site, asa cum au toate materialele de pe internet. Si am recunoscut ca, intr-adevar, articolul respectiv nu are precizarea ca a fost realizat in 2005, insa are data urcarii online, realizata in 2008, pentru ca in 2005 nici nu aveam site- si ca in niciun caz nu a fost prezentat ca actual.
Andreea Raicu n-a crezut o iota. Mi-a raspuns, pe ton la fel de ofensat, citez “ca ii jignesc inteligenta”, daca pot sa ii spun asa ceva. Iar destule dintre cititoarele mele care, chipurile in mod obisnuit ma adora, mi-au trimis mesaje imbufnate, in care mi-au atras atentia ca, uite, daca Andreea Raicu ma ocaraste pentru neprofesionalism, poate ca nu-s nici eu chiar asa usa de biserica pe cat ma pretind.
Poate ca nu sunt, dar nu obisnuiesc sa mint. Cu adevarat, nu am avut nicio vina ca asa zisii colegi de la Click si Libertatea au preluat- repet, fara acordul meu!!!- articolul din arhiva siteului. Ca dovada ca am purces la avertismente si cereri de explicatii. Ieri, numita Daria Andries angajata, probabil, a siteului click.ro, luase fara jena o bucata din interviul cu Dana Savuica acordat special siteului Marea Dragoste/ www.revistatango.ro si, desi interviul e realizat de Corina Stoica, ea l-a semnat cu numele ei. Asa ca, tot ieri, i-am atentionat pe cei de la Click, trimitand un avertisment la toata lumea, de la directorul site-ului si pana la redactori, si spunandu-le pe ton ferm ca, daca vor continua sa preia articole de pe site-ul meu, voi fi nevoita sa ii actionez in judecata.
In semn de raspuns, iata, chiar astazi, pe site-ul Click apare din nou un articol sub semnatura aceleiasi persoane, Daria Andries, care ia cu japca cea mai consistenta parte din interviul cu Gyuri Pascu realizat de Corina Stoica si il uploadeaza pe marele site click.ro.
Traim in tara haiduciei intoarse pe dos, in care bogatii iau de la saraci, in care cei mari fura de la cei mici. In care ti se iau taxe mari si TVA pe drepturile de autor, insa nimeni nu respecta proprietatea intelectuala si dreptul tau de autor. Asa ca, riscand sa dau avocatilor si ultimul leu castigat din drepturile mele de scriitor revoltat, riscand sa fiu data afara de la Revista Tango pe care o slujesc cu credinta, pentru ca eu, angajata a trustului Adevarul ma revolt impotriva unei publicatii a marelui trust, va anunt ca dau in judecata site-ul Click.ro si ca ii avertizez astfel pe toti cei care practica preluarea materialelor ce nu le apartin. Prin intermediul avocatului meu, Alexander Popa, am inaintat deja proces impotriva site-ului Ziua de Constanta si o s-o tin tot asa, pana cand hotia va fi eradicata – sau pana cand voi fi nevoita sa plec de tot din tara, convinsa ca nu se mai poate face nimic.
P.S. Pentru celelalte materiale, iata, am publicat print screen-uri…
UPDATE
Revin astazi, 18 noiembrie, cu o completare la articolul meu. Pentru ca va sunt datoare cu povestea a ceea ce s-a intamplat mai departe si pentru ca ma simt obligata sa va tin la curent nu doar cu izbucnirile mele de revolta, ci si cu felul in care mi se alina supararile.
Chiar in ziua in care am publicat acest post m-a contactat cineva de la Click. Om bun. Cineva care m-a facut mai intai sa ma linistesc putin. Si apoi, in zilele urmatoare in care am stat de vorba, chiar sa inceapa sa imi para un pic rau ca am fost chiar atat de dura cu toti, la gramada. Printr-un context astral nesuferit, e-mailul meu de avertisment nu ajunsese la persoana despre care va vorbesc – dar la colegii lui da, insa ei nu l-au luat in seama… – asa ca am purces, e drept, tardiv, la negocieri de impacare. Pe care le-am finalizat printr-un deal de revansa, in care ei urmeaza sa-i explice oficial Andreei Raicu ce s-a intamplat si prin care site-ul click.ro va promova, de asta data corect, in avantajul site-ului nostru, cateva dintre materialele noastre viitoare.
Cand suntem suparati, vrem sa vina cineva si sa ne impace. Cand suntem nedreptatiti, vrem sa ni se ofere o sansa la recuperarea demnitatii pierdute. Probabil ca v-as fi parut mai curajoasa, mai spectaculoasa, mai demna daca as fi tinut-o pana la capat cu tambalaul. Dar eu m-am bucurat sa ma pot impaca. As vrea sa mi se ofere ocazia sa ma pot reconcilia cu toti cei cu care sunt certata. Sa inchid procesele dusmaniei, sa ard jurnalele tradarii. Insa, deocamdata, cu riscul de a va dezamagi, cu speranta ca va voi linisti, va marturisesc ca, in urma unor negocieri corecte, de pe urma carora am primit explicatii prietenesti si despagubiri constand in promovarea viitoare a site-ului nostru, am stins conflictul cu site-ul click. Va multumesc tuturor, din suflet, pentru incurajari, pentru sustinere, pentru bunatate, pentru incredere, pentru intelegere.
Nu merita iertat niciunul , Alice ! Stiu sa arate spre altii si sa strige hotii dar nu se uita in propria gradina ! Foarte multi asa zisi jurnalisti nu mai inteleg ca pentru o stire trebuie sa munceasca – cele mai multe stiri din presa scrisa ori sunt redactate dupa stirile de la TV , ori (asta chiar m-a socat) de pe site-urile de socializare . Click a facut o ditamai articolul spionand pagina de FB a lui Nuami Dinescu unde ea facuse o anume afirmatie .
Da-i in judecata si ia-le banii ! Poate asa se stopeaza acest furt calificat de inteligenta !
Draga Marina, pana la etapa in care cineva le ia banii celor care fura, pagubitii au de platit ei taxe peste taxe , iar avocatii buni au onorarii mari. Daca nu-ti iei avocati foarte buni nu ai nicio sansa sa ajungi, peste ani, la etapa in care, teoretic, ar trebui sa ti se faca dreptate. Si pagubitii mai au si de infruntat oprobriul public care, in tara noastra, obisnuieste sa te califice drept procesoman, de cate ori nu te multumesti cu un simplu (si inutil) avertisment…
Iar mă bag eu primul, dar zău că nu mai pot şi la starea pe care o am de mai bine de 24 de ore, trebuie să răbufnesc cumva!
“daca Andreea Raicu ma ocaraste pentru neprofesionalism, poate ca nu-s nici eu chiar asa usa de biserica pe cat ma pretind”
Eu n-am înţeles un lucru, şi doresc să mă adresez doar acelora pe care le numeai, Alice, “destule dintre cititoarele mele care, chipurile in mod obisnuit ma adora, mi-au trimis mesaje imbufnate”:
CINE e Andreea Raicu? Ce merite deosebite are acest personaj încât să fie luat ca reper moral? Să nu fiu înţeles greşit: nu am nimic cu femeia aia, nu o judec pentru absolut nimic, nici măcar nu am ceva pentru ori împotriva ei, pentru simplul motiv că e un personaj -pentru mine- total insignifiant, inexistent, dar hai să punem odată, cititoarelor îmbufnate care i-aţi spus autoarei acestui articol aberaţia aia de mai sus, scara de valori aşa cum e normal: cu josul ÎN JOS, nu cum v-au obişnuit telenovelele pe care le savuraţi de aproape 20 de ani, “publicaţiile” de genul celor amintite, pe care un om normal nici măcar nu le-ar atinge, “show”-urile mai mult decât penibile de tipul “xfactor”& comp ori “clasa politică” (IN CORPORE) pe care o tot votaţi pe motiv că “n-are el gât, dar e frumos cu pulovărul ăla pe el!” ori “o fi el grobian, da’ măcar le zice bine şi mai şi promite că va lupta cu corupţia!”…
Despre cele două aşa-zis publicaţii nici nu vreau să amintesc aici. Le-aş face o onoare imensă dacă EU le-aş pomeni numele!
Alice, am înţeles mesajul cu moderarea, dar -rogu-te- dă-mi un pic de timp să-mi găsesc minutele necesare pentru a intra în setări şi să schimb fotografia aia de la avatar!
))
Uite, promit că mă bag chiar acum.
Alice
E frumos ca, lupti, insa, vei constata si daca, vei castiga ca, jigodiile tot jigodii raman, si alte apelative care li se dau..Altfel, sigur, din tot ce e vedetism in ziua de azi, nu se va sinchisi de oful tau, pentru ca, nu i asa, lor li se cuvine tot..Lupta, spera, castiga.
Nici macar nu stiu daca sa rad sau sa plang. As urla daca as sti ca are rost. Ca m-ar auzi cineva. Chiar asa….Cu ce drept, in calitate de ce sau de cine – v-ar cere Andreea Raicu socoteala ? Zau ca nu mai inteleg nimic. Traim in tara lui Neica-nimeni, unde orbii si surzii s-au inmultit precum neghina in grau.
m-ati razbunat d-le Doru!:))
dulce ,Alice,te poti lipsi de ”destule dintre cititoarele mele ..”ca nu-s destule deloc..
doresc sa ti se faca dreptate si felicitari pentru atitudine!:)
Bravo, daca intr-adevar ii dai in judecata te felicit! Furtul de articole e deja ceva normal la noi, exista site-uri intregi care au DOAR articole copiate, la care nici macar un “rephrase” nu s-au obosit sa faca si nici nu specifica sursa din care s-au inspirat.
E trist ca si ziare sau site-uri populare se preteaza la asa ceva, dar fiind vorba de “Click” sau “Libertatea” eu una nu sunt deloc surprinsa. Andreea Raicu in schimb ma surprinde sa spun drept, nu o credeam in stare de asemenea gafe. Probabil a citit in diagonala si a uitat pe ce site se afla. In orice caz, ar fi fost cazul sa isi ceara scuze si sa promita ca alta data nu mai scrie pe blog in stare de ebrietate.
Te rog sa ne tii la curent cu ce se mai intampla, eu una ca detinatoare de site-uri sunt extrem de curioasa daca un astfel de proces are vreo sansa de izbanda.
Bafta!
Mult succes si iti tin pumnii sa ai putere si nervi (si bani!) sa iti duci la bun sfarsit demersul. Curajul nu iti lipseste nici acum si iti doresc ca, de data asta, sa ai si putin noroc si sustinere.
Iar cititoarele “fidele” care te admonsteaza, nici nu sunt atat de “fidele” de vreme ce nu au inteles valoarea muncii tale si dorinta de a-ti proteja “marea dragoste”.
Sunt alaturi de tine si practic daca pot ajuta cu ceva!
ALICE
As initia o campanie in locul tau, am vazut un reportaj la televizor, la Antena 3 cu sotia maestrului Dinica, Sebastian Papaiani, ceva la nivel national, gen cum face PRO TV ul, as schimba ceva din legsilatie daca, crezi ca, ajuta.As face asa ceva.Sincer.Poate vei face si tu o data.Eu cred ca, ai avea sustinatori.
offff, ce greu e pentru un om cinstit sa munceasca intr-un mediu de mincinosi; ce greu e pentru un jurnalist corect si care isi respecta meseria sa traiasca in lumea asta de hoti; ce greu e pentru o orhidee sa traiasca printre mizerii, mal si ape tulburi, sa ii fie greu sa fie zarita din cand in cand, acoperita de mizerii – nici macar nu e la adapost, dar e rara si incearca sa faca lumea mai frumoasa. e greu sa faci o revista frumoasa si corecta fara sa lupti cu mainile murdare; si consecinta e tocmai asta: ca trebuie sa te murdaresti de murdaria altora, ca te forteaza sa iti sufleci manecile si sa intri pana la cot in laturi. in loc rasplata sa fie dintre cele mai frumoase; unii au muncit o viata intreaga ca sa poata pune anumite intrebari intr-un anumit mod unei persoane minunate (cum sunt cei intervievati, majoritatea) si vin unii (despre care am mai scris aici anterior, jurnalistii de cancan sunt urati si pe dinafara si pe dinauntru, nu au alta ocupatie; sunt ultimii dintre jurnalisti pe care i-ar angaja cineva) si preiau totul de-a gata, pleaca apoi linistiti acasa cu salariile lor in buzunar.
Pe Andreea probabil ar trebui sa o ierti si sa nu iei totul atat de personal asa cum il ia ea; in prag de singuratate, se razboieste cu orice, doar sa isi canalizeze energia furioasa…
in mod normal trustul ar trebui sa fie cel care sa te sustina, nu stiu ce scrie in contractul vostru. ar trebui ca trustul sa raspunda mai departe si sa rezolve; cu toate astea, onoarea, si cu onoarea mea patata cum ramane, domnule judecator?
eu nu citesc asemenea site-uri, daramite sa cumpar asemenea hartie. targetul tau oricum nu e acolo. insa nu despre asta e vorba.
de asemenea sugerez ca it sa intre in fiecare articol postat anterior datei la care afost cu adevarat scris si sa faca o mentiune dedesubt: “interviu acordat in data de …”; asta ar fi de folos tuturor, mai ales in cazul unui eventual proces.
imi pare rau ca treci prin asta, de facut trebuie facut ceva, e clar, in tara asta… dar nu cu pretul asta; meriti si tu o bucata de liniste, o bucata fara lupta, fara drama, fara mizerii…
trebuie macar o perioada sa stai linistita si sa iti savurezi reusitele frumoase, de pe toate planurile.
scrie-i Andreei printr-un avocat specalizat in copy-right, cineva mai sus trebuie sa te sprijine; nu e doar lupta ta… la bine si la rau, ca si intr-o casnicie.
Simoniq, sunt 100% de acord cu tine in tot ceea ce ai scris( mai ales la partea cu “vedeta” Andreea R.)
In rest, eu ca si cititoare veche( si anonima) va compatimesc sincer pentru aceste obstacole noi peste care trebuie sa treceti cu bine, va tin pumnii pentru aceasta batalie, va iubesc, va citesc si ma rog pentru adevar si pentru voi toti.
Ceea ce ma surprinde este ca “ziaristii” indraznesc sa fure. Credeam ca exista deja o disciplina in media, eram chiar sigura ca sunt atat reguli nescrise , dar mai ales legi scrise pe care jurnalistii le respecta , inaintea noastra, a muritorilor de rand. Macar o solidaritate de breasla sau macar solidaritate de trust. Articolul tau de astazi ma face sa fiu de doua ori mai prudenta…
Alice
Hotii..pot fi diversi si ne pot fura multe..suflet, valori materiale..dar, indiferent ce ar dori sa ne fure, nu vor putea niciodata, sa ne fure stilul propriu, identitatea noastra, modul de a iubi, si multe care ne aprtin doar noua..Unii, cotrobaie ca si ,, hotii,, prin mesaje, altii cauta atent, gesturi, priviri, si ,, fura,, cat pot sau cred ca, au descoperit ceva..In fapt nu au descoperit nimic, nici macar pe ei..asta e sigur.Daca, s ar apleca o clipa, asupra lor, sa se ,, fure,, pe ei insisi poate, cu acel gol din ei, cu propriile singuratati, si ar putea descoperi multe.In timp, o vor face, pentru ca, ce e scris sa fie, va fi.Iertare, toleranta, si subiecte inchise, poate sunt cele mai bune pentru ei.Chiar si ei sunt oameni, noi cei carora le au facut rau, suntem muritori care, am invatat si ne am dorit alte lucruri.Important e ca, lectia tolerantei sa o aplicam pentru fiecare din noi si pentru ei, cu limite poate, dar, fara remuscari si resentimente.O data, timpul va face pace cu noi, cu sufletul nostru si iertarea va fi deplina.Iubirea pentru sufletu nostru, pentru oameni, ne ingaduie acest lucru.
Alice, eu ma bucur pentru initiativa ta! E cazul ca cineva sa ia atitudine, pentru ca prea s-a umplut tara de hoti. Eu am prins asa, printre randuri, revolta Andreei, si, drept sa-ti spun, mi s-a parut ridicola prin felul in care incerca sa se scuze ca atunci iubea pe cineva, iar acum pe altcineva, de parca asta era cel mai important lucru din tot interviul. Personal, mie mi-a lasat impresia ca ea incerca sa se justifice pentru dragostea ei de atunci, chestie care nu da prea bine. Suntem oameni destul de maturi, unii dintre noi, ca sa intelegem ca trecutul e trecut si ca, orice s-ar intampla in viitor, nu putem atarna asa, in venica asteptare, ca timpul trece, viata curge, iar statul pe loc nu face bine (la coloana, mai ales).
Sper din suflet sa castigi toate procesele, draga mea! Iti tin pumnii si te admir, te stimez, te apreciez si te incurajez, pentru ca, nu-i asa?, cand iubesti, nu inseli…
Te imbratisez din suflet si te sustin!
Ceea ce se intampla cu blogul lui Alice si, in general, cu scrierile ei se poate raporta la intregul sistem. De-aia a ajuns un cliseu faptul ca, de exemplu, nu se pot face afaceri cinstite in tara asta. S-ar putea face, daca toata lumea ar fi corecta. Dar cand unii au impresia ca isi pot permite orice, automat comit abuzuri si ii prejudiciaza dramatic pe cei corecti. De-aia trebuie luate masuri drastice, altfel nu facem decat sa ne predam neconditionat unor agresori.
Alice, iubita mea, sa speram ca vom apuca si alte vremuri – aici sau in alte locuri… Keep walking, vorba lui Johnnie!
Alice, imi pare rau ca trebuie sa treci prin asta…
Iti doresc putere si noroc.
Ai toata sustinerea mea morala.
@Simona: că bine le zicea Mr. Johnnică ăla, mânca-l-ar taica de mare clasic [încă] în viaţă, după nu ştiu câte sute de ani de umblat vandra (hai-hui – N.A.
) prin lume.
Eu nu pot să nu mă gândesc totuşi că odată exista chiar în sistemul juridic o instituţie (care mai există şi azi -chiar dacă e desuetă- dar pe la alţi europeni mai cu ştaif) preluată de la britanici. Se numea “gentlemen’s agreement” şi desemna exact ceea ce spune: o înţelegere între doi domni/ gentlemen. Practic, o înţelegere parafată printr-o strângere de mână ţinea loc de contract scris. Şi nu îndrăznea nimeni să îşi încalce promisiunile. Bineînţeles, românii au avut grijă de la un moment dat să tradiţionalizeze acest principiu, adică să-i dea un specific local. L-au spălat de ifosele britanice , i-au dat o tentă autentică îmbrăcându-l în ceva iţari şi cămeşoaie neaoşe, ţesute în bordeie de bravele consoarte, iar, într-un final -da, aţi ghicit- a ieşit un “n-am zis io aşe ceva, să moară mama, onorată instanţă!”
Ar trebui să fac o incursiune prin protoistorie, să vă plimb puţin şi pe la Decebal şi Burebista, făcând apoi escale în perioadele următoare, până în ziua de azi, ca să vedem cum erau, de fapt, şi înainte demnii înaintaşi, respectiv urmaşi ai creatorilor “epopeilor naţionale” cu oaia ciripitoare, ciobanul bolovan şi meşterul Dorel-cel-degrab’-de-mănăstiri-neziditor (că un poem al lui Ghilgameş nu putea făta şi mintea românului-poet!). Dacă însă fac acea incursiune, tare mă tem că voi genera un război pe aici, iar respectul faţă de voi mă împiedică să duc acţiunea până la capăt. Vă dau însă un indiciu: Herodot a zis ceva (un citat arhicunoscut) despre geţi, suna cam în halu’ ăsta: “geţii – cei mai viteji şi mai drepţi dintre traci”.
Ceea ce nu ştiu foarte mulţi, însă, este că acest citat este trunchiat într-un mod foarte grosolan. Deh, propaganda, dar nu aia ceauşistă (aia numai a preluat fragmentul) ci aia a revoluţionarilor de pe la 1848 şi a “luminătorilor” de neam şi ţară -în special Şcoala Ardeleană.
Citatul respectiv se continuă cu încă vreo două fraze deloc măgulitoare la adresa acelor geţi. E, dacă vreţi, o variantă mai dură a proverbului cu grecii şi darurile lor.
Pe asta nu o găsiţi pe net, va trebui să căutaţi prin biblioteci
Alice
O intrebare. Cand vei aduna materialele, pentru acea carte cu cele mai frumoase comentarii de pe blogul tau.Curiozitate.
Draga Alice tare paguboase si consumatoare de energie sunt situatiile de acest gen.
Pentru cititori,si tu si Simona sunteti modele de tarie la un moment dat. Unii dintre noi sufera surd la calomniile astea la scara mica din anturajul cunoscutilor nostri dar voi aveti de-a face cu situatii conflictuale in spatiu public unde bataliile sunt intr-adevar monstruoase. si greu de purtat. Nu stiu cat ajuta faptul ca aveti foarte multi sustinatori,cert este ca A.R.nu o sa fie ultimul personaj semidoct cu care vei avea de-a face.
Sper sa se simta pe undeva sustinerea afectiva a celor care cred in demersul tau justitiar si mai ales loialitatea majoritatii familiarizate cu activitatea ta.
Sorry, dar cine e Andreea Raicu si cu ce se ocupa? Intrebare este genuina, eu nu sunt de pe aici …
ok, m-am lamurit.. i-am vazut blogul. O fata preocupata de moda , da sfaturi despre cum sa va intretineti parul si povesteste ca mama ei a fost stewardesa.
Doru, stiu la modul dureros ca ai dreptate. Vreau sa spun la modul dureros-nostalgic si la modul dureros-disperat, desigur. In Canada mea, atunci cand promiteai ceva, era la fel de important ca atunci cand semnai la notariat. Acolo chiar era valabila teoria ca reputatia se pierde o singura data. O promisiune verbala era egala cu semnatura ta oficiala. Pe mine, care veneam dintr-o tara libertina, chestiunile astea ma amuzau si ma speriau deopotriva, la inceput. Pe urma, le-am admirat in cel mai serios mod. “Gentlemen’s agreement”, mmmm, mai spune, ca suna ispititor…
Am trecut , citind , de la revoltă la zâmbet. Revoltă pentru ce ţi se întâmplă, şi zâmbetul adus de comentariile lui Doru. Ironia rămâne cea mai bună armă poate, dar e valabilă numai în faţa unor adversari pe măsură, cum se pare că cei de la revista pe care o pomeneşti nu vor fi niciodată. Pe ei doar justiţia îi va stopa, să sperăm, din cursa nebună spre popularitate, obţinută pe munca şi efortul altora.
Fight, Alice !
http://www.youtube.com/watch?v=Wh8b0nMV_a4&feature=BFa&list=PL830230157511C29D&lf=rellist
Simona, “promisiunea dată e învoială curată!”. Chiar aşa exista la un moment dat în Codul civil românesc, cel preluat după Codul civil al lui Napolen. Acum se merge prea mult pe dezincriminare, pe “in dubio pro reo” – “îndoiala profită învinuitului” sau, mai clar, prezumţia de nevinovăţie- şi toată lumea profită de asta, mai ales când zi de zi te loveşti de astfel de valori precum cele enumerate de Alice în articol (bineînţeles, valori cu ghilimelele de rigoare), când ceas de ceas toate canalele (să le zicem de informare, dar la fel de bine le putem spune şi canale colectoare, precum canalizările oraşelor) propagă impostori pe post de “exemple de reuşită” şi creează în mentalul colectiv ideea (de fapt s-a creat demult) că asta e normalitatea, aşa trebuie să se comporte cu toţii, altfel “nu reuşesc” în viaţă. Nu mai contează adevăratele valori (pe naiba! alea nu ţin de foame şi nici nu-ţi fac plinul la maşină), nu mai există repere sănătoase ori aceste repere sunt marginalizate, ba chiar brutalizate. Banul dictează, îmbogăţirea rapidă şi cu orice preţ sunt laitmotive. Chiar dacă nu sunt capabil să leg două cuvinte în limba maternă, am totuşi o sursă bună de articole pe care -de ce nu?- pot să le servesc pe post de creaţii proprii, pentru că sunt scrise bine şi poate mai fac şi un ban cu ele. Nu contează că nu e munca mea, click-uri sau, după caz, fraieri de cumpărători să fie! Mai era şi chestiunea cu acel articol al tău, atribuit lui Dinescu. Cine ştie ce idiot agramat a dat startul, dacă a văzut un “Mircea, fă-te că lucrezi!” spre final, apoi a mai văzut că prenumele se şi repetă, a decis, fiind şi mai “sărăcătuţ” (vorba bucovineanului) cu comprehensiunea unui mesaj: Dinescu l-a scris! De aici a plecat bulgărele de zăpadă. Aşa ceva numai nişte impotenţi intelectuali puteau să facă, nişte indivizi pe care Dumnezeu, în mare mila sa, i-a scutit de canonul gândirii, că e cam greu să raţionezi de capul tău, efortul e mult prea mare.
Pe mine, personal, chiar mă revoltă tâmpeniile astea. Şi parcă nu ar fi fost destul, am ajuns să trăiesc într-o ţară în care cinstitul e prost pentru că nu fură, hoţul e un onorabil om de afaceri, plagiatorul e un scriitor de renume iar creatorul asistă neputincios cum i se fură munca şi o valorifică alţii.
Cred că în materie de vizionari Jules Verne era mic copil. Kafka, dragilor, ăsta a fost cel mai mare vizionar! A văzut exact cum va fi România de azi, chiar dacă el nu şi-a dat seama, în viziunile sale, despre ce ţară este vorba.
Care Andreea Raicu?Aia care se minuna cat de SUPTil este discursul regelui?
HA!HA!HA!Radu Banciu a numit-o curva analfabeta ,scurt,fara prea multe eufemisme.
Nu stiu cati dintre noi stiu exact ce face cineva cu viata lui. Si atunci cum sa spui despre cineva ca e c…. ?
Daca A. R. ar fi avut fizicul Tamarei Buciuceanu si ar fi comis erori gramaticale nimeni nu s-ar fi sesizat, de aici poate si ura si invidia unor femei/barbati frustrati de propriile neajunsuri fizice sau spirituale.
Ironic cum tocmai o femeie gaseste cuvinte atat de urate pentru o alta, cum a gasit o cititoare de mai sus.
Poate ca cel care modereaza comentariile ar trebui sa fie mai atent, ca doar nu si-a propus sa desfiinteze un om publicand asemenea mizerii de comentarii ca cel de care vorbeam.
wow! ati trecut la cuvinte dure! C – - -a?? Daniela N, ca femeie nu ar trebui sa folosesti cuvinte de genul asta. Ce inseamna de fapt C—a? O femeie care este la fel de independenta ca un barbat, eu asta cred. Deci daca e asa, bravo pt. fata asta Andreea Raicu, despre care eu nu stiu prea multe oricum.
Draga Alice,azi iti scriu pentru prima data si imi pare rau ca o fac intr-o astfel de conjunctura.Te citesc si te apreciez enorm si nu inteleg de ce intotdeauna hotiile si mizeriile astea de doi bani sunt puse tocmai pe seama oamenilor ca tine.Poate nu-mi sunt nici mie atat de straine posturile astea de “vinovata fara vina”.Tocmai de aceea te inteleg si sper sa te ajute Dumnezeu sa faci lumina!
Shakespeare, păi nu l-a folosit Daniela, ea doar l-a citat (fără ghilimele) pe un alt personaj.
Probabil public, habar n-am cine e şi Radu.
Uooffff!!! V-am spus ce prost stau la capitolul cultură generală? Nu cred că era nevoie, am dovedit-o acum. Mai întâi nu ştiam cine e Raicu Andreea, acum habar n-am cine e Banciu Radu…
Stimata d-na Alice Nastase, va sustin demersul in a-i trage la raspundere penala pe plagiatori. Ce nu diger este valva iscata de trei lulele insirate in raspar, fara vehementa, fara urma de patos, doar de dragul de a fi “contra” si neaparat pe blog, ale numitei Andreea Raicu. Aia cu inteligenta jignita (era sa intreb a cui inteligenta si, mai cu seama, cum se manifesta cand presupusa ar fi ofensata, dar ma retin). Femeiusca asta, exceptand faptul ca s-a plimbat prin paturi cu tablii si lenjerii celebre si cat de cat luxoase, a mai intreprins oarecare munci? Serios, vreau zbatere de aripi, nu de gene false – imi pierdeti timpul si nu-s deloc disponibil! Multumesc.
Cristina, greşeşti cel puţin la partea cu neobservarea greşelilor dacă persoana în cauză ar fi avut nu ştiu ce fel de fizic. Ai auzit de doamna Alina Mungiu Pippidi? Ei, nu era vorba de greşeli gramaticale ci de o incoerenţă impardonabilă într-un articol pe care l-a publicat acum vreo lună şi ceva în nu ştiu ce ziar, incoerenţă explicabilă doar printr-o anumită stare avansată de…
În fine, te las pe tine să îţi pui imaginaţia la încercare ca să găseşti la ce fel de stare mă refer.
Eu unul i-am atras atenţia. Şi chiar te rog să cauţi fotografii cu doamna în cauză, ca să te convingi că argumentul tău, ăla cu fizicul, nu stă în picioare
Draga Alice,
Iti inteleg nemultumirea fata de cei care iti fura munca, cu atata usurinta si fara lipsa de bun simt si cred ca ar trebui sa iei atitudine impotriva lor, ca sa-ti aperi drepturile.
Insa, in ceea ce priveste critica pe care ti-a adus-o Andreea Raicu si o parte dintre „cititoare”, cred ca nu are rost sa te stresezi. Orice persoana realista care a intrat pe situl Marea dragoste si a citit cateva articole de acolo, si-a dat seama ca ele sunt mai vechi, in plus au si data (nu cred sa fi vazut unul fara data) – o practica obisnuita pentru toate siturile revistelor.
Nici o redactie nu pune pe site articole recente, deoarece nimeni nu ar mai cumpara revista in forma ei scrisa. O chestie logica, ce ma face sa ma intreb, cum poate cineva sustine ca ai reciclat un articol, pe care daca l-ai fi reciclat, l-ai fi pus in revista si nu pe site.
In concluzie nu inteleg supararea inutila, dar ma rog … nu sunt vedeta.
Draga Alice, imi pare atat de rau ca trebuie sa treci prin acest demers. Iti tin pumnii in initiativa ta si iti doresc multa putere sa lupti pentru dreptate.
Va multumesc din suflet pentru sustinere. V-ati adunat din toate colturile lumii sa-mi intindeti maini de ajutor. Sper sa iasa ceva bun din toata supararea asta, sper sa se urneasca ceva in nedreptatile lumii.
Colegii mei de la Click au gasit intre timp si mailurile mele de avertisment- si au trecut la cateva fapte bune, dintre care cea dintai a fost sa ii explice personal Andreei Raicu ce s-a intamplat. Dar, gata, e ultima data pentru mult imp cand zic cuvantul andreearaicu.
Doru, de cand ai sosit aici s-a luminat incaperea de zambete. Bun venit!
Mariuca, sa stii ca pun deoparte comentariile frumoase din prezent, deci pot sa-ti raspund ca lucrez de zor la carte. N-am adunat, insa, foarte multe, tebuie sa lucrez mult in arhiva, sa intru si in textele vechi si sa aleg.
Ioana, si sa razi, si sa plangi. Ai dreptate, e tara lui Neica-Nimeni!
Dulce Petronela, mi-ai mai oblojit supararile!
Silvia, tu sa stii ca m-ai facut sa rad de-a dreptul cu referirea la ebrietate… Din pacate, nu bea, a scris in alta stare!
Cristina D, te imbratisez, cu recunostinta. Daca o sa am nevoie de ceva, o sa iti spun. Simoniq, Iris40, Andreea B, cata dreptate aveti! Alexandra Bohan, da, cand iubesti nu inseli! Hanna, ce frumos mi-ai scris!
Shakespeare in love, esti foarte nostim!
Clairdefemme, multumesc pentru ca ne-ai adus-o pe Selah Sue, uau!
Daniela N, am auzit si eu de faza cu “suptilitatea”, dar n-am vazut cu ochii mei. Insa sunt sigura ca e adevarat, ca asa a scris. Nu sunt de acord cu ce a zis Banciu,uneori exagereaza cu rautatile, dar faza trebuia semnalata, e adevarat. Dar poate un pic mai suptil
Nickolle, iti multumesc ca ti-ai gasit puterea sa imi scrii. Inseamna mult pentru mine. Multumesc.
Cristina, dupa cum vezi, am lasat si comentariul tau. Daniela doar cita pe cineva, ti-a explicat si Doru.
Antisexul, multumesc pentru sustinere.
wlfp, de departe privesti si vezi mizeriile de aici… Pe site avem si articole noi, la zi, realizate special pentru online- asa cum sunt toate interviurile Corinei Stoica sau pictorialele facute de noi pentru Marea Dragoste (au fost cele cu Simona Catrina, cu mine si copiii, cu Roxana Iliescu, cu Sanda Nicola)- insa sunt si materiale mai vechi, din arhiva revistei. Oricum ar fi, toate au data, data e din setarile siteului, nu poate fi scoasa.
Victoria West, te invidiez frumos pentru lumea eleganat in care te poti refugia.
Simona Catrina, cand vii pe aici lasi in urma o dara de parfum fin, tulburator, o urma de splendoare. Nu-ti mai spun ca te iubesc:)
fie ca adevarul sa iasa la iveala intr-o zi iar tu sa fii multumita ca Mos Ion Roata cand pe obrazul lovit de boier a simtit sarutul lui Voda,consideratie!
fie ca adevarul sa iasa la iveala intr-o zi iar tu sa fii multumita ca Mos Ion Roata cand pe obrazul lovit de boier a simtit sarutul lui Voda,consideratie!
Imi pare rau ca nu prea ai parte de liniste.Am urmarit si cele povestite de tine,despre C.Voiculescu si toate necazurile peste care ai trecut.Iti urez succes.