Marea Dragoste / Tango - Despre dragoste si alti ingeri

M-a muscat un caine

Posted by on Nov 23, 2011 in Confesiuni | 53 comments

A fost vina mea. Si mi-am primit pedeapsa cu varf (de colti) si indesat. Eram in spatele unor blocuri, pe o alee paralela cu bulevardul Unirii, si cautam un cos de gunoi. Coborasem din masina luand cu mine punga care adapostea pampersul murdar al Izei, pe care o schimbaseram in masina, asa cum facem adesea cand avem prea multe drumuri de facut. Si pentru ca stiam sigur ca nu pot sa ajung la intalnirea programata balanganind o pungulita urat mirositoare, m-am bucurat sa gasesc niste maldare de gunoi aruncate dezorganizat pe langa niste resturi de schele.

Da, recunosc. Am azvarlit, fara pic de simt civic, edilitar sau, mai simplu spus, bun simt, punga mea cu gunoaie peste movilita de scarbosenii lepadate de alti cetateni ca mine, oblojindu-mi vinovatia cu gandul ca, oricum, locul acela fusese pangarit de altii inainte. Iar apoi am facut stanga-mprejur, ca sa-mi reiau drumul grabit. Numai ca, atunci cand m-am intors cu spatele catre schelele pavoazate cu gunoaie, m-am trezit, brusc, atacata de cativa caini carora le stricasem tihna cu plesnitura pungii mele chiar langa culcusul lor.

Mie nu mi-e frica de caini. Nu mi-a fost niciodata si nu cred ca-mi va fi nici de acum inainte. Cred ca, in fractiunea aceea de secunda in care toate se deruleaza cu incetinitorul, m-a strabatut un gand trufas care mi-a spus ca o sa ma descurc eu cumva si o sa scap fara necazuri prea mari. Insa atunci cand tocmai dadeam sa intind mana si sa-l mangai ca sa-l imbunez pe cainele care se asezase in fata mea, m-am trezit cu pulpa clantanita de coltii unui catel care m-a atacat din spate. M-a durut scurt, sfasiat, uluitor. Si am tipat, ca si cum n-ar fi fost glasul meu.

Am sperat ca am scapat ieftin. M-am gandit ca daca stofa elastica a pantalonilor mei a rezistat fara sfasieri, poate ca si epiderma mea a scapat doar cu o vanataie, fara sa se zdrentuiasca. Dar cand am ajuns la redactie am vazut ca am in sudul coapsei doua siruri de gauri insangerate in picior. Si, desi era ultimul lucru de care aveam nevoie in programul meu nebunesc de femeie cu trei copii si patru joburi, dupa cateva telefoane de elucidare, am pornit catre centrul antirabic de la spitalul de boli infectioase Matei Bals. “Nu, nu se poate fara control”, mi-a spus, ferm, Monica Voineag, doctorita inimii mele – si-a urechilor mele, a laringelui meu adesea ragusit si, iata, a pulpelor mele clantanite de caine. Asa ca am plecat, spasita, catre un spital de stat, desi am oroare de statul la cozi.

Pe drum, am sunat la toate clinicile private pe care le-am nimerit, sperand ca o voi coti spre un lacas medical luxos, inainte sa nimeresc limanul de stat. “Ne pare rau, nu avem vaccin antirabic”, mi-au spus vreo sapte glascioare mieroase. Asa ca m-am dus, ca mielul la taiere, catre glascioarele mai aspre, ale doamnelor care primesc renumeratie, dupa buget, mica.

La Matei Bals, dupa ce iesi din centrul antirabic, te asezi la coada din fata cabinetului medicului de garda si astepti, printre toti ceilalti infectiosi, sa iti vina randul la control. Asistentele de la receptie stau cu masti pe fata, facandu-te sa dardai de groaza ca, indiferent daca te diagnosticheaza cu rabie sau nu, de encefalita virala a celui din stanga sau de gripa porcina a aluia din dreapta nu ai cum sa scapi. Un baiat are febra 39 cu 8 si zace pe-o bancuta. O doamna zice ca sta de la ora 11 – desi acum s-a crapat de ora 15. Eu intru in fibrilatie si dau sa plec, nu inainte de-a intreba, prudent, o asistenta, daca, in cazul evadarii, daca tot mi-au colectat datele in computer, ma voi trezi data in urmarire, ca posibila turbata. Doamna ma ia cu binisorul si ma roaga sa nu plec, explicandu-mi ca e spre binele meu sa raman. Sta un pic de vorba cu mine, cu blandete, cum voiam eu sa-i vorbesc cainelui din fata mea.  Si ma linisteste, facandu-ma sa indur mai usor restul asteptarii in incaperea colcaind de virusi. Si sa nu mai musc pe nimeni…

“Il cunoasteti pe caine?” Habar n-am cine e, ii marturisesc doctoritei de garda, pe care ajung s-o cunosc, in sfarsit. “Nu-l puteti tine sub observatie?” Hmmm… nu prea, fiindca nici nu l-am identificat prea bine in haita. “Dezbracati-va”, imi spune doctorita, apoi se uita la rana mea si da din cap. Incet. De la stanga la dreapta. Si de la dreapta la stanga.

Am amandoi umerii intepati: stangul de antitetanosul groaznic de dureros, iar dreptul de antirabicul mai putin usturator, dar care va trebui reluat peste o saptamana. Si peste inca una. Rana mea mare, tot mai umflata si invinetita, se odihneste acum sub un pansament steril pe care nu ma indur sa il scot, desi stiu ca acus- acus, la dusul de seara, voi fi nevoita sa-l smulg de pe dosul coapsei. Insa, la capatul unei zile nebunesti, port in suflet revelatia ca poti sa ai parte de o durere mare, fara sa te superi catusi de putin pe cel care ti-a pricinuit-o.

De ce nu pot sa fiu la fel de intelegatoare cu oamenii care-mi fac rau? M-am consolat azi, toata ziua, spunandu-mi ca, daca as muri de turbare, moartea mea romantica m-ar inscrie automat in stirpea nobila a eroinei din Despre dragoste si alti demoni. De ce nu ma pot consola niciodata cu gandul ca, daca voi muri de nervi si inima rea, intr-o tara in care birocratia da-n clocot, justitia e stramba, iar oamenii nu mai cred in iubire, voi pasi in neant alaturi de Edmond Dantes, Josef K. sau Anna Karenina?

Poate pentru ca mi-e mai usor sa iert un caine care m-a muscat din instinct, aparandu-si teritoriul, decat un om, care m-a ranit cu buna stiinta, numai din dorinta de a-si labarta suprematia, autoritatea, forta sau nerecunostinta peste teritoriul meu.

Alice-Nastase-Buciuta-si-cainele-300x262


 


53 Comments

  1. Cainii n-au ce cauta pe strada.Strada e teritoriul oamenilor.Cainii mei stau in curte.Eram la stop si am vazut cum un tip a fost atacat din senin in timp ce traversa strada.Am vazut cu ochii mei.Nu avea vreun bat in mana ,nu i-a bagat in seama deloc,nu era vreun cersetor,sau vreun betiv si totusi l-au atacat.Omul era paralizat de frica .Ar trebui sa ai mai putina incredere in cainii vagabonzi.Trebuie sa recunoastem ca exista si caini dementi pur si simplu.Dar e greu ,mai ales cu ipocrizia .Eu am cunoscut persoane care-si maltratau nepotii dar isi giugiuleau permanent cateii.Categoric si acestia sunt in categoria iubitorilor de animale,strigatori isterici gata sa lesine in orice clipa de focul cainilor.

    • corect, cainii nu au ce cauta pe strada. dar nu uita k si ei au fost candva intr-o curte pana cand niste cretini i-au aruncat fara mila in strada unde , normal k s-au inmultit si s-au salbaticit si unii chiar s-au imbolnavit. deci daca vrei sa dai vina pe cineva nu invinui catelul ci pe cretinul care l-a abandonat.

      • Corect, Adina!

      • mare dreptate ai!

  2. Chiar si dragostea de caini se cere asumata…si este o realitate faptul ca fiecare caine are nevoie de un stapan, asa au evoluat ca specie. Din pacate 90% din iubitorii de caini sunt doar in stadiul declarativ: mai arucam un cremvusti, ca iar nu l-a mancat ala micu’, mai dam niste lapte acrit si ne simtim bine ca am facut o fapta buna. Mi-ar place sa vad realitati si fapte asumate: Tanti Margareta sa si-l ia pe Leutu’ in casa, sa-i plateasca si vaccinul antirabic printre altele, deparazitari, mancare, zgarda, lesa, sa-si faca program de plimbare (face bine contra osteoporozei, la inima, etc), sa-si ceara scuze de la vecini ca mai latra, sa stranga ce face pe langa bloc, sa-i puna si cip ca sa-l gaseasca daca fuge de nebun, sa-l castreze ca sa nu fuga de nebun…. si dupa toate astea, daca mai are belicosenii de rasuflat, sa se duca la miting impotriva eutanasierii animalelor! Dragostea se cere asumata! Si va zic asta dupa doi caini crescuti la bloc, multi altii la casa… si dupa o asteptare de cateva luni ce se va incheia peste vreo 10 zile, cand ne vom aduce mogaldeata acasa. Si sper din tot sufletul ca pe copiii mei sa nu-i sperie niciun caine fara stapan cand isi vor plimba odorul pe afara!

    • Adriana, daca am face cu totii ceva, nu numai cei iubitori de animale, lucrurile s-ar schimba – sunt sigura. Nu e suficient ca numai iubitorii de animale sa iasa la miting impotriva eutanasierii. Toti oamenii trebuie sa isi spuna nemultumirile: sa iasa in strada pentru a rezolva problema animalelor de pe strada. Cainii de pe strada nu au nici o vina ca s-au nascut in strada sau au fost abandonati. Oamenii ar trebui sa rezolve problema!! Cel putin, asa s-a dovedit ca oamenii reprezinta rasa superioara!! Am inceput sa ma indoiesc de acest lucru!!

  3. Alice,
    “De ce nu pot sa fiu la fel de intelegatoare cu oamenii care-mi fac rau?”
    Răspunsul ţi l-ai dat singură: câinele acţionează din instinct, omul acţionează din aşa zisă raţiune. Conştient şi premeditat.
    Am mai spus-o azi o dată: câinii învaţă să fie oameni, omul îşi uită tot mai mult umanitatea…

  4. Alice, pe mine azi m-a “muscat” un om, unul drag mie, iar eu m-am simtit ca un caine ranit, am fost rea si razbunatoare, am fost asa cum nu credeam ca pot fi.
    Imi pare rau pentru ceea ce ti s-a intamplat… Te imbratisez! Noapte buna!

  5. Alice, imi pare nespus de rau pentru intamplarea nefericita prin care ai trecut. Iti inteleg stupoarea pe care ai trait-o cand ai simtit ca ai fost muscata. O intamplare asemantoare am trait si eu si tocmai de aceea cred ca stiu exact ce ai simtit odata cu senzatia dureroasa a coltilor infipti in epiderma :(
    Ca la orice accident, de orice natura, tot programul ti se da peste cap iar senzatia de durere este completata de intepaturile de ac, oricum deosebit de necesare. In ceea ce ma priveste am facut doar vaccinul antitetanus, la fel de dureros, dar cel antirabic nu l-am mai facut, deoarece medicul de la spitalul de urgenta, unde am fugit cu masina, m-a linistit ca nu este foarte necesar. Trebuia doar sa-mi urmaresc compotamentul in urmatoarele doua saptamani si doar daca observ ceva ciudat sa merg sa mi se faca vaccinul antirabic.
    Cu alte cuvinte, poate scap de turbare si fara alte cheltuieli din partea statului. Asta s-a intamplat in vara lui 2010. Deoarece nu m-am simtit ciudat in zilele urmatoare am renuntat la vaccin. Cred ca nu am turbat, desi cateodata foarte tare ma enerveaza viata noastra cea de fiecare zi si nu sunt tocmai blanda ci, zau, as musca pe cineva.
    Oricum, tin sa apreciez ca atatia caini fara stapan, cati am vazut in Bucuresti nu am vazut nicaieri. Din pacate si la noi in Timisoara sunt destul de multi si acum cu iarna asta, tot mai putin prietenosi.
    Alice, eu iti doresc sa uiti cat mai repede de nefericitul incident, sa-ti pastrezi in suflet starea ta buna referitoare la aceste patrupede pe care tu cu atat de mult drag le ocrotesti cand ai ocazia si sa stii ca din pacate oamenii fac mult mai mult rau, dar cu ei socializam si ne ducem existenta.
    Te imbratisez cu mult drag! :)

  6. te-a muscat un caine exact in zilele astea, cand se fac legi despre asta? ce bizar, ce ciudat, ce coincidenta…

  7. Draga Sorana, sa stii ca l-am citit pe Ionesco, asa ca ti-am recunoscut citatul:)
    Eu am spus si in text, repet si acum. Eu am fost de vina. Eu am facut un gest reprobabil si m-am aventurat undeva unde nu aveam ce cauta, tocmai fiindca imi cautam teritoriu pentru o fapta rea. Nu sunt suparata pe cainele care m-a muscat. Si nu m-a atacat din senin- probabil el s-a simtit atacat.
    Asa cum spune Cristina Socaciu, oamenii musca mult mai dureros. Si nu exista vaccin impotriva muscaturii de om, nici macar intr-un loc unde se sta la cozi lungi.
    In zilele astea in care se discuta despre legile pro sau contra eutanasiere, eu chiar am fost muscata de un caine, desi sunt ultimul om care ar vrea sa-si instige semenii impotriva cainilor. Eu sunt impotriva eutanasierii, iar singurii caini fara stapan care ne-au ramas in zona noastra dintre case, la Popesti Leordeni, vor fi inchisi intr-o curte, langa noi, nu-i vom mai lasa pe strada, indiferent ce decide primarul orasului.- ca sa imi asum pana la capat dragostea mea, Adriana, Mia… Numai ca asa mi s-a intamplat. Poate e un semn. Poate e doar o coincidenta.
    Moi, iti multumesc pentru grija si pentru gandul cel bun. Tu sigur n-ai turbat. Eu inca mai astept, poate era vaccinul expirat.
    Cristina mea, te imbratisez, cu dragoste.

    • Doru, si eu simt la fel, ca mai degraba cainii invata sa fie oameni, in vreme ce noi ne dezumanizam. Ce frumos ai spus!

  8. Si in cazul meu, am fost de vina. Daca poti crede, mi-a fost mila de el si in timp ce ma musca. L-am calcat pe laba in timp ce intram intr-un magazin. El dormea linistit, iar eu, cu copilul in brate, nu l-am vazut.
    Schelalaia de durere si ma musca din disperare sa il eliberez. In momentul in care am sarit intr-o parte, s-a potolit usor. Dar amandoi ne oblojeam ranile…
    Copilul l-am tinut bine insa, vaccin am facut si sunt bucuroasa ca am imunitate antirabica 5 ani.
    Nu e deloc placut sa te muste un caine, eutanasierea este insa o masura nedreapta, nemiloasa, inumana, salbatica.

    • Anda L, m-a impresionat povestea ta. Cainele pe care l-am privit in ochi, cel pe care voiam sa il mangai, convingandu-l sa nu ma latre, m-a condus apoi pana la masina si m-a privit cu ochi plini de suferinta, ca si cum i-ar fi parut rau de ce mi s-a intamplat.
      Iar cainele care m-a muscat, daca ar fi fost rau cu adevarat, m-ar fi muscat in continuare, de mai multe ori, nu s-ar fi oprit la tipatul meu. Eu stiu ca m-au muscat fiindca am gresit. Mi-e cu mult mai frica de oameni, decat de caini. Stiu ca e cumplit sa auzim de copiii muscati, stiu. Dar cel putin la fel de des auzim de copii violati, rapiti, chinuiti. Iar oamenii stiu ce fac, o fac cu intentie.
      Daca am reusi sa sterilizam cainii, am rezolva problema lor intr-un mod civilizat si uman.

  9. Cainii musca din instinct, oamenii datorita primirii insuficiente de atentie, afectiune pana atunci.
    Fiecare om se comporta infunctie de cat de mult/putin a fost iubit. Si ce exemple a avut in fata ochilor.
    De pilda 80% din abuzatori au fost abuzati si ei insisi in copilarie.
    Nu ma supar pe nimeni, atat are el in rezervorul sufletesc si atat poate sa dea.

    • Asa e, Genevieve, exista in fiecare dintre noi cate un vraf de suferinte adunate in timp, pe care le exteriorizam cum putem, ca sa nu innebunim. Uneori chiar facand rau altora- dar eu pentru asta nu gasesc scuze. Fiindca suntem homo sapiens sapiens si exista in noi resursele de a ne controla in orice situatie. Cainii, animalele nu au asemenea resurse.

  10. imi pare sincer rau, insanatosire grabnica a ranii. daca doare poti sa dai cu propoderm: e propolis care vindeca repede, contine si ceva (alcool cred) care atenueaza durerea – nu pateaza hainele / lenjeria desi e inchis la culoare si uleios; eu il am mereu in casa: face MINUNI cand ma ard pe la bucatarie (ceea ce se intampla des :) ) – daca aplici imediat un strat sanatos, pana a doua zi dispare orice arsura (care in mod normal ar face basicute extrem de dureroase).

    ce descrii tu este uluitor: exact aproape cuvant cu cuvant (mai putin partea cu pampersii :) ) mi s-a intamplat si mie… de 2 ori. prima data in spatee blocului: miroseam a Hanna, iar ei nu suporta cainii de rasa; a 2-a oara exact ca tine: ei mancau si eu am trecut printre ei fara cea mai mica teama… exact aceeasi pulpa, mai am si acum o urma usoara de 2 dinti… de fiecare data am ajuns in acelasi spital, doar o singura data am facut antitetanos; am purtat EXACT aceeasi discutie cu medicul si am renuntat la antirabic; de teama de durere: am ramas marcata de durerile int3rminabile ale varului meu din copilarie, intepat in burta, cica…
    nu am patit nimic pana acum, dar e mai bine ca tu l-ai facut, desi nu cred ca era turbat: se spune ca si peste 10-20 de ani pot aparea consecintele unei astfel de infectii…
    intr-adevar cainii nu au ce cauta pe strada. si chiar daca iubesc animalele, as face orice ca ei sa dispara de acolo.

  11. Nu mai putin de ieri fiul meu de sapte ani a fost atacat impreuna cu alti sase colegi de un caine foarte flamand.Se intorceau de la scoala si intre doua sate unde exista o portiune fara case si doar padure un caine fara stapan i-a alergat si trantit pana in sat unde i-au salvat niste sateni.Apoi e venit intrebarea de unde sunt acesti caini iat alti copiii au spus ca o masina a adus cam douazeci de caini si le-a dat drumul in padure.In sat fiecare proprietar isi hraneste si ingrijeste cainele,sunt adusi din orasele din apropiere unde asa gasesc autoritatile solutii .La noi nu se arunca mancare la gunoi, fiecare firimitura isi are rostul ei,la porci,la caini,pisici asa cum era in urma cu un secol,nu au bietele animale ce gasi si atunci ataca.Nu stiu ce ar fi mai bine pentru ei,sa fie eutanasiati sau sa fie lasati sa moara de foame,sa sufere?E clar ca situatia a scapat de sub control iar bietele animale aduc pe lume pui care vor invata sa atace la fel ca parintii lor ,din instinctul supravietuirii.

  12. Draga Alice,

    As vrea, in primul rand, sa te felicit pentru stilul tau original si fermecator. Nu ma refer doar la felul in care iti exprimi emotiile prin scris ci, in general, la ceea ce insemni. Pana acum te vazusem de cateva ori, accidental, la televizor insa astazi am apucat sa-ti citesc si cateva articole. Esti un om tare frumos.

    Apoi, la subiect – eu cred ca problema cainilor vagabonzi este una extrem de simpla. Solutia a fost insa mereu si este in continuare cautata in locul nepotrivit. Oamenii( cei raspunzatori dar, paradoxal, fara simt de raspundere) vor sa rezolve asa-zisa dilema pedepsind cainii pentru faptele altor “oameni”. Eu nu am fost muscat( inca) dar au fost cateva situatii cand am scapat efectiv ca prin urechile acului, situatii in care m-am trezit, din senin, inconjurat de cativa dulai deloc sociabili si jucausi, singura vina pe care mi-as fi putut-o gasi fiind aceea ca umblam singur pe strada la ore destul de tarzii. Dar pentru asta, desi nu ii simpatizez in mod deosebit, nu am totusi nimic decisiv impotriva lor.

    Cainii vagabonzi sunt oricum pedepsiti din start, abandonati fiind intr-un mediu ostil.
    Daca s-ar dori cu adevarat intrarea intr-un firesc accesibil din toate punctele de vedere, oamenii ar trebui in primul rand sa raspunda pentru faptele lor. Sigur, masura imediata ar trebui sa fie oricum sterilizarea si “cip-uirea” tuturor cainilor existenti insa acest lucru in sine e doar imperios necesar insa nici pe departe suficient. Daca strazile nu ar fi permanent “alimentate” cu noi caini abandonati, problema s-ar rezolva de la sine, gradual, in maximum cativa ani. Nu ar trebui eutanasiat nimeni. Am reusit sa traim alaturi de cainii astia douazeci si unu de ani, n-o sa crapam inca vreo cinci.
    Dar problema reala este aceea ca in permanenta oamenii isi abandoneaza cainii pe strazi – si, nu de foarte putine ori, chiar caini de rasa – iar cei care “vin puternic din urma” sunt cel mai greu de controlat. Cum ar fi daca legea proaspat votata ar prevedea eutanasierea stapanilor care isi abandoneaza cainii? Desigur – inumana. Atunci sa fim umani – toti proprietarii de caini sa fie obligati sa-si inregistreze/declare cainii, cum si-ar inregistra copiii, la o institutie/clinica veterinara/asociatie etc. unde sa se prezinte anual impreuna cu cainele si sa-i declare situatia/starea “la zi”. Cainele neprezentat si neconstatat ca fiind vandut/facut cadou sau decedat = amenda contraventionala sau – de ce, nu!?! – penala, usturatoare. Banii cheltuiti cu monitorizarea acestor caini( cu stapan asumat) ar fi cu siguranta mai putini decat aceia necesari construirii si intretinerii de adaposturi unde cainii duc o viata indescriptibil de mizerabila. De asemenea, exista o sumedenie de organizatii pentru drepturile animalelor care ar putea oferi ajutor; daca se vrea, e simplu.
    De ce nu se vrea…e foarte complicat si imposibil de inteles.

  13. Regret foarte mult intamplarea, mai ales ca nu demult discutai pe blog ce mult iubesti cainii. Din pacate, cred ca si aceste biete animale si-au pierdut increderea in oamenii din jurul lor. Si cum altfel? Ma uitam alaltaieri la hotararea care s-a luat in legatura cu ei, care bineinteles, in stilul atat de caracteristic, se bazeaza pe pasarea problemei. In loc sa se uite la animale si ce trebuie facut pentru ele, vajnicii nostri politicieni au ales metoda prin care sa nu-i mai vada in jurul lor, pe principiul ca ceea ce nu se vede, nu exista. Sa speram ca primariile vor avea mai mult bun simt, vor strange acesti caini in adaposturi si- i vor lasa pe medicii veterinari sa faca triajul acestor caini si sa decida ce se va intampla cu fiecare. Din pacate, unii dintre ei(caini, nu veterinari) s-au salbaticit ( si nu pot fi redomesticiti) asa ca nu e prea mult de facut pentru ei. Desigur, specialistul trebuie sa aiba ultimul cuvant. De ce scriu toate astea? Poate din speranta ca cineva care citeste acest blog este veterinar sau cunoaste unul si poate acela cunoaste altul, si asa, din vorba-n vorba, noi cetatenii acestei tari reusim sa solutionam problema cainilor abandonati intr-o maniera mai logica si responsabila decat alesii nostri.

  14. ALICE

    Recunosc, voi face nota discordanta la comenatriul tau.Am mai spus, nu sunt nici pro, nici contra cainilor.In schimb sigur, ca de obicei, pui o intrebare subtila si plina de intelesuri ascunse.,, De ce nu pot sa fiu la fel de intelegatoare cu oamenii care imi fac rau ?,,Alice, eu asa cred ca, esti.Sigur, fiecare din noi, avem un moment de rabufnire, altii nu purtam pica, doar inchidem subiecte, si cei mai multi dintre noi, printre care si eu, stiu ca, de fapt, acolo in mine, am iertat, dar, nu voi mai pronunta niciodata nume, si va fi subiect inchis.Asta stiu sigur.
    Mai stiu sigur ca, uneori am apostrofat si am taxat raul care mi s a facut prin scris.
    Mai stiu sigur ca, dupa ce, am facut asta, am ramas cu un gust amar, si mi am dorit sa nu ma mai atinga nimic, si mi am creat un nou zid de aparare.
    Mai stiu sigur ca, daca ar fi asa sa aleg sa plec, as pleca asa, in bratele unui URS GRIZLY si i as multumi ca, a aparut in viata mea si ca, exista.
    Mai stiu sigur ca, undeva in noi, fiecare OM care iubeste cu adevarat, poate fi el, acolo, si restul poate sa fie asa cum vor altii.
    SI daca iubesti, si in fiecare zi poti spune..BUNA DIMINEATA RAZA DE SOARE..MA MAI IUBESTI..o parte din raul care exista, se poate da la o parte, si noi putem fi mai buni..

  15. Alice,

    Intr o zi, ca oricare alta mi am dorit, atat..sa fiu iubita, sa ma faca a lui, asa UNIC, UNU, am implorat sa ma iubeasca, cum doar el stie, mainile lui flamande si hamesite, sa mi vorbeasca in locul lui, gura lui, sa astearna pe mine, mii de sarutari sa nu le mai stiu, numarul si sirul, sa ma pierd in el cu el, trupul sa uite ca exista, si in toate astea, tacerea, sa spuna ce stim..ca, unoeri Lumea e rea, ca, unoeri oamenii fac rau, dar, nu i asa, nu vom putea opri niciodata ceea ce e rau ci doar putem sa ne ferim.Stiu ca, acolo in bratele lui, siguranta mea, stiu ca, atunci cand nu am mai stiut daca e realitate sau vis, daca nu am plecat cumva in alt spatiu, s a aplecat finut, asupra mea, iar sarutul lui, a spus ce stiam si voi sti o viata..IREMEDIABIL..UNU..UNIC..LUMEA STRALUCESTE PENTRU TINE..

  16. De ce legea eutanasierii este acceptata si binevenita chiar pentru multi, dar pedeapsa capitala este considerata “inumana”..? Mi se pare ca e acelasi lucru, ba chiar mai grav atunci cand un om savarseste o crima decat un caine muscand sau atacand un om, pentru ca omul constientizeaza, premediteaza, pe cand animalul actioneaza din instinct, asa cum tu Alice ai punctat….

  17. Admir gingasia sufletului tau, Alice. Am trecut prin ceva asemanator, un caine mi-a muscat copilul, si nu am fost deloc, dar deloc suparat pe el. L-am inteles si l-am iertat. Nu era un caine vagabond. A tasnit neobservat dintr-o curte, pe langa stapanul care intra, intaratat de latratul paroxist de sub porti si garduri al cainilor de pe strada pe care treceam noi, eu si copilul meu: doi straini pe strada lor. A tasnit si s-a oprit cu dinti in coapsa copilului, care a tipat ascutit, apoi a plans hohotind. A rupt pielea, a curs sange, a ramas cicatrice vanata. Era un caine urias, daca chiar voia sa muste, sa faca rau, pleca cu copilul in bot. L-am iertat si ne-am iertat si pe noi. Cainele doar a fost vigilent, a identificat un potential pericol, a actionat, a facut ceea ce trebuia sa faca. Noi am fost la locul nepotrivit, in momentul nepotrivit. Iubesc cainii. Si pe cei cu stapan, si pe cei liberi. Nu am aroganta de a ma considera singura fiinta cu drept la viata intr-un teritoriu anume.

  18. Alice a mea atit de draga, imi pare rau ca a trebuit sa treci prin asta.
    Ma gindesc la tine. Stii ca se spune ca atunci cind se gindeste cineva la tine – cu drag – treci mai usor peste o suferinta, peste o intimplare.

  19. Alice, imi pare realmente foarte rau pentru ca a trebuit sa treci prin asa ceva. Insa, e si mai rau atunci cand, mergi cu fiul asu fiica ta pe strada si din senin il musc aun caine venit parca de nicaieri. Am dorit sa ma fi muscat pe mine decat pe fiul meu! Sunt un iubitor de catei (am doi ) dar la mine acas, unde-i pot ingriji si raspunde pentru ei. Asa ca, sper ca acum sa se rezolve aceasta problema, asa incat copiii nostri sa se joace linistiti in parcuri fara sa puna manutele pe un nisip pe care cine stie cati caini si-au facut nevoile. Iar noi sa mergem pe strada fara frica de a fi muscati.
    http://www.rfi.ro/articol/stiri/social/prefectul-capitalei-meritul-legii-maidanezilor-este-nu-vor-mai-fi-caini-strada

    Raman insa oamenii, care asa dupa cum bine ai spus, ajung sa muste din sufletul altuia….Cu asta din pacate nu prea sunt solutii.

  20. Si imi pare rau si pentru mizeriile/rautatile care au fost scrise la “sedinta cu parintii” (plus ca sunt scrise incorect si incoerent).

  21. Alice, desigur, suferintele din trecut – desi explica – nu justifica manifestarea rautatii in prezent.
    Pentru homo sapiens christianus, exista suferinta celui Rastignit substitutiv pentru rautatea comisa de orice om. Cineva ar trebui pedepsit daca ne face sa suferim, insa putem sa-l iertam stiind ca pedeapsa a fost deja ispasita. Altfel simtim foarte mult sa raspundem cu ranire la ranire.

  22. ma surprinde coincidenta, sa ai probleme cu un caine dupa ce ai facut un numar de Tango aproape dedicat lor, iti admir inca odata consecventa si statornicia iubiri tale pentru catei.

    • Elena N, da, si pe mine m-a surprins. E o coincidenta incredibila. Cand am plecat de la centrul antirabic, am ras cu Paul, zicand ca trebuia sa fi dus niste reviste in care eu apar pupandu-ma in bot cu un catel vagabond- ca sa stie doamnele de acolo mai exact ce si cum mi s-a intamplat.
      Dar eu stiu ca daca as fi dus mancare unor catei nu m-ar fi muscat. Eu am facut ceva rau, mi-am aruncat punga cu gunoi in culcusul lor. Si-mi pare tare, tare rau. N-o sa mai fac niciodata asa ceva. Eu mi-am invatat lectia.

  23. Alice , eu cred ca te invinovatesti prea tare si ca meriti mult mai multe circumstante atenuante fata de cite iti acorzi .
    Pina la urma daca ai gresit, dupa cum crezi , nu ai intentionat .
    In schimb ,acel caine a dorit sa te muste ,nu a fost accidental … chiar daca a facut-o ca sa se apere , realitatea este ca te-a atacat ,te-a ranit fizic … in locul tau ar fi putut fi un copilas …

    In concluzie , poate rani un caine , la fel ca si un om …. de aceea ,cred ca ca cea mai corecta este tratarea cazurilor in particular si nu generalizat .

  24. Draga Alice,

    Intr-o tara civilizata daca se intampla ceea ce ti s-a intamplat tie persoana muscata da in judecata autoritatile locale, autoritati care vor plati sume considerabile celui muscat.
    Totodata, inspectorul zonal din primarie de care apartine strada unde s-a intamplat evenimentul va fi fie demis, fie penalizat la salariu, dat fiind ca bugetul primariei tocmai a fost secat de bani din neglijenta lui.
    De aceea inspectorii zonali din primariile occidentale au grija ca in arealul aflat in administrarea lor sa nu existe nici un caine “comunitar”.

    Iar oamenii civilizati sa stii ca au alte opinii decat acelea ca toate animalele d0mestice trebuie lasate libere pe strazi sa-si delimiteze “culcusuri” si “teritorii”.

    Iti dau din nou exemplul absolut relevant pe care vad, insa, ca refuzi sa-l publici: http://www.peta.org/about/why-peta/euthanasia.aspx
    Vorbim despre PETA, da?

  25. Imi pare rau de ce ai patit Alice!
    Acum trei ani m-a muscat si pe mine caiinele pe care-l adusesem in curte de jumatate de an.
    Era batrin cred ca avea vreo 8 ani cind l-am luat de pe strada la insistentele colegei mele.Nu mai vedea . Cind ajungeam seara acasa nu ma recunostea dupa miros .
    Stii cum a fost -era o zi teribil de calduroasa cu presiune atmosferica f. crescuta . apoi spre seara a inceput sa tune si fulgere si el a luat-o razna .Cind am ajuns acasa a iesitpe strada si cand am vrut sa-l aduc inapoi m-a muscat. si m-a muscat rau. Am stat 1 noapte in spital si mi-au cusut plaga a doua zi la pranz . Am stat cu o atela ghipsata 2 saptamini si a fost cumplit. Ciinele a trebuit sa plece din curte nostra , dar cind l-au luat am plans.
    Jumatate de an cind vedeam un ciine mergeam pe mijlocul strazii. Mi-era frica si se unpechinez. Asta a trecut. Nimic nu ma impiedica sa am grija de ciinii acuiati pe la institutiile din vecini .
    Acum o saptamina au venit hingherii si am platit sa-l lasepe unul din ciinii luati. Restul de ciini fugisera si au aparut a 2 zi.
    Ar fi bine ca sa ne gindim sa sterilizam ciinii decat sa-i eutanasiem .Asa , incet incet numarul lor s-ar reduce.Fiind atat de multi se salbaticesc si devin agresvi si din cate stiu eu [rin sterilizare agresivitatea lor scade.Mi-e mila de puii de ciine aciuati pe linga vreun tomberon.

  26. Eu n-am facut vaccin antirabic pentru ca era vaccinat beton.
    Stiu ca e dureros rau.
    Cred ca avem enorm de invatat de la ciini si trebuie sa le apreciem loialitatea.

  27. Sint de acord cu Bebe. Intr-o tara civilizata, mechanismele create de o societate normala ar functiona.

    Alice modul in care inchei articolul tau ii cel putin bizar:

    “mi-e mai usor sa iert un caine care m-a muscat din instinct, aparandu-si teritoriul, decat un om, care m-a ranit cu buna stiinta, numai din dorinta de a-si labarta suprematia, autoritatea, forta sau nerecunostinta peste teritoriul meu”

    Imi pare rau daca par prea critica, insa parerea mea ii ca esti patetica si de un sentimentalism ieftin. Si a rezultat intr-o mare de comentarii despre – ciinii mai buni si mai credinciosi decit oamenii. Mda… sa traiasca intre ciini atunci.

    Problema intre oameni ii de comunicare – nu stiu sa comunice nevoile lor, si nu stiu sa inteleaga nevoile celorlati. Sint cazuri extreme in care compromisul nu se poate atinge, insa de aici sa generalizezi cu oamenii si ciini mi se pare ca problema a fost dusa la extrem.

    Mai demult am citit o carte “Speak Peace in a World of Conflict”. Ii plina de example cotidiene despre interactiunile dintre oameni si cum in mod simplu, ceea ce ar putea fi un conflict se schimba intr-o discutie. Si de la o discutie, se ajunge la o solutie. Poate nu solutia care ai visat-o, insa nu ii conflictul care ar fi putut sa fie.

  28. Ana, din acea carte asa ai invatat tu sa discuti? ” Esti patetica si de un sentimentalism ieftin?”
    Speak Peace…

  29. Si eu am fost muscata (din vina mea) de o catelusa care avea pui…! Ma cunostea, o hraneam tot timpul si m-a lasat sa-i mângâi puiutul care il scosese “in lume” ..dar dupa ce l-am lasat din mana pe asfalt s-a impidicat iar eu m-am repezit sa-l ajut…catelusa s-a speriat si m-a muscat ..dar mai mult m-a atentionat…! Dupa ce m-a muscat avea asa o privire de trista…s-a ascuns de mine si in ziua urmatoare…dar i-am adus mancare…si va rog sa ma credeti ca avea o privire asa de mirata ….nu-i venea sa creada ca inca o hranesc. Nu bat câmpii… pur si simplu era surprinsa și recunoscatoare. Am gresit…si nu am fost suparata pe ea nici o clipa…!

    • V-ati vaccinat?
      Si eu am fost muscata si inca nu am fost la doctor..

  30. Ana, cu tot respectul pe care cei şapte ani de acasă (numai cei şapte ani, nu şi altceva -cum ar fi, spre exemplu, vreo idee din comentariu pe care să o reţin) mă văd nevoit să îţi atrag atenţia asupra unei chestiuni: înainte de a folosi termeni al căror înţeles nu-ţi este prea bine fundamentat în organul gândirii, încearcă să mergi un pic la DEX, eventual chiar şi prin literatura nu neaparat de specialitate (că tot exemplificai cu nu ştiu ce teorii pe care, drept să-ţi spun, nu te sfătuiesc să le aplici în practică, în timp ce exersezi conflictele cu vreun oarecare de pe stradă, că s-ar putea să o iei rău de tot până să-l faci pe ăla să priceapă ce vrei tu de fapt). Face bine, fie şi numai pentru simplul fapt că, de regulă, te împiedică să pici în ridicol.
    Nu mă iau de acea formulare “patetica si de un sentimentalism ieftin”, la urma urmei e opinia ta şi nu o judec. Când vorbeşti, însă, despre generalizări, fii un pic mai atentă. Ai reţinut -foarte corect- fraza lui Alice “mi-e mai usor sa iert un caine care m-a muscat din instinct, aparandu-si teritoriul, decat un om, care m-a ranit cu buna stiinta” [...] dar, ulterior, ai dat-o-n păcatul generalizării, făcând abstracţie de faptul că Alice s-a referit explicit doar la anumiţi oameni. Care oameni? Reciteşte fraza pe care chiar tu ai pomenit-o în comentariul tău. ;)
    “Îi grele rău” cu generalizările, aşa-i? :)

  31. Erata: cu tot respectul pe care cei şapte ani de acasă mă obligă să ţi-l acord*

  32. Alice

    M a muscat un caine. Parafrazandu te pe tine, am putea spune ca, ,, muscatura,, de om, e cea mai periculoasa, lasa urme adanci, si nu s a inventat pana acum nici un vaccin antirabic sau de orice fel l am dori pentru o asemenea muscatura.
    Muscatura de om, e o rana deschisa in noi, de fiecare data, cand ne amintim, de acest lucru.
    Muscatura de om, ne invata sa ne repliem, sa ne ascundem in propiul invelis, pentru a ne apara mai bine.
    Musactura de om, ne invata sa ne creem instincte de autoaparare, si la randul nostru, sa lovim, pentru a nu mai fi muscati.
    Muscatura de om, ne poate atinge uneori, in cele mai sensibile slabiciuni, si ne lasa muti de durere, si lacrimile nu pto acoperi niciodata durerea din suflet.
    Musactura de om, e cea care ne invata sa ne ferim a mai spune lucrurilor pe nume, si astfel ne creem fatade si ne punem masti, pentru a fi pe plac tuturor celor cu care venim in contact.
    Muscatura de om, ne poate lua sau are impresia ca, detine adevarul absolut asupra unui segment din viata noastra.Iertam, dar, inchidem subiectul, si ne ferim a pronunta nume.
    Muscatura de om, ne poate transforma intr o clipa din cele mai bune fiinte in ceva ce niciodat nu am gandit ca, vom putea fi.
    Asadar, avem de ales intre MUSCATURA DE OM SI MUSCATURA DE CAINE, si daca ne oprim o clipa, si suntem cinstiti si corecti cu noi, nu cea de a doua ne a ranit atat de mult ci prima pentru ca, o data ce s a muscat din sufletul nostru, noi am devenit ceea ce se cere, iar ce e adevarat in noi, am ascuns undeva jos, unde nu stim daca vom lasa vreodata pe cineva sau ceva sa intre in acea incapere tainica, unde lumea se rescrie si noi suntem noi.

  33. La prima mea interventie am primit 2 raspunsuri, insa din pacate unul dintre raspunsuri ii tare necivilizat. Ii doar o observatie.

    Asa cum am spus, imi pare rau daca am fost prea critica, si vreau mai adaug citeva explicatii.

    Comparatia intre oameni si ciini, ii absurda, ilogica, pt ca reprezinta doua lucruri complet diferite. Relatia om-ciine ii relatie de autoritate – omul este stapinul ciinelui. Ciinele accepta omul ca fiind stapinul sau “animalul” mai puternic si asculta de comenzile lui. Insa relatia intre oameni are cu totul alte principii, alta dinamica, si nu poate sa fie comparata cu cea dintre om-ciine. Bineinteles, daca nu cumva, intr-un mod ciudat ai pretentia ca restul semenilor sa te recunoasca ca stapin sau “animalul” mai puternic si sa asculte la comenzi tale, si sa nu te supere sau sa te tradeze vreodata.

    Sint de acord ca exista oameni care pot rani dincolo de puterea de iertare. Si sint animale care te impresioneaza pina la lacrimi. Insa, sa ajungi la generalizari de genul “ciinele ii mai bun decit omul” sint exagerari care nu spun nimic. Care ciine ii mai bun, mai loial, mai uman decit omul?

    Alice ii un lider de opinie si ar fi putut sa foloseasca aceasta poveste personala sa duca lucrurile la next level, si sa faca ceva pt ciini astia vagabonzi. Altfel nu ii decit un articol care a stirnit o puzderie de comentarii gen – ciinele ii mai bun decit omul. Si de fapt problema principala ii uitata complet – ciini vagabonzi. Daca acuma au muscat-o pe Alice, miine probabil o sa fie altcineva in aceeasi situatie.

    Mie mi-ar fi placut ca acest articol sa aiba alta incheiere – un link catre o organizatie care face ceva pt acesti ciini, sau un cont unde se pot dona bani. Sau altceva, in directia asta – pt ca altfel citim articolul si uitam de problema, pina cind altcineva ii muscat, si iar oamenii isi dau seama ce buni sint ciinii, in loc sa faca ceva pt ciini.

    “Speak peace in a wold of conflict” era referitor la lupta pt suprematie si autoritate intre oameni, si o sa adaug mai multe explicatii despre asta la un articol pe tema comunicarii intre oameni.

  34. Ana,
    Dacă “doar o observaţie” (cum ai spus tu) ţi se pare un “răspuns necivilizat”, atunci aşa o fi -şi îmi cer scuze dacă te-ai simţit cumva insultată. Nu asta a fost intenţia mea, cu atât mai mult cu cât constat încă o dată că nu prea stăpâneşti sensurile noţiunilor. Faci confuzii. Nu mă apuc acum să dau lecţii de semantică, nu ăsta e rostul acestui răspuns ori al acestui blog.
    O generalizare -pe marginea acestui subiect- ar suna cam în halul ăsta: oamenii sunt mai răi decât câinii. Asta a fost şi acuzaţia pe care i-ai adresat-o lui Alice, că a pus omul pe o poziţie de inferioritate în raport cu unele atribute ale câinelui. Ai repetat asta în comentariul următor. Când am intervenit, ţi-am sugerat să analizezi mai bine fraza incriminată, frază care, îţi reamintesc, sună aşa: “Poate pentru ca mi-e mai usor sa iert un caine care m-a muscat din instinct, aparandu-si teritoriul, decat un om care m-a ranit cu buna stiinta, numai din dorinta de a-si labarta suprematia, autoritatea, forta sau nerecunostinta peste teritoriul meu.” Eu văd o propoziţie atributivă acolo…
    Şi acum să facem un mic exerciţiu de logică. Să se stabilească valoarea de adevăr sau fals a următoarei afirmaţii: dacă toate merele sunt fructe, dar unele fructe sunt şi pere, rezultă că toate merele sunt şi pere. Adevărat sau fals?
    Care e legătura? Uite-o: dacă lui Alice îi este mai uşor să ierte un câine care, din instinct, a muşcat-o, decât să ierte un om care i-a făcut intenţionat un mare rău, rezultă că Alice consideră că toţi oamenii sunt mai răi decât câinii. Sesizezi vreo diferenţă între “oamenii care i-au făcut rău” şi “toţi oamenii”? Eu zic că există acea diferenţă. În ceea ce continui tu să susţii, prin argumentaţii lipsite de orice suport logic, spui, de fapt, următorul lucru: dacă pe Alice au rănit-o unii oameni, lui Alice i se par răi toţi oamenii iar câinii sunt mult mai bui decât toate exemplarele bipede. Or eu nu văd aşa ceva nicăieri în textul ei, dimpotrivă, acum, că o cunosc personal, pot să îţi garantez că sunt mult mai mulţi oameni pe care Alice îi iubeşte şi pe care, sunt convins, ar avea puterea să îi şi ierte la un moment dat, dacă aceştia ar greşi, singura condiţie ar fi să nu greşească atât de grav încât dragostea să se transforme în ură ori indiferenţă. Deh, ăsta o fi defectul ei, ca şi al nostru, al celorlalţi, o cheamă Alice Năstase Buciuta, nicidecum Iisus Hristos.
    Revenind la problema câinilor: e corectă, pe undeva, afirmaţia ta referitoare la relaţia om – câine abordată prin prisma autorităţii. Cu o singură observaţie: aceasta e valabilă pentru un specialist. Un dresor, un poliţist care lucrează cu câini, un artist de circ. Un om obişnuit, însă, stabileşte de multe ori -conştient sau nu- o altfel de relaţie cu un animal în general sau cu un câine în special (ca să rămânem la temă). Eu personal am lucrat cu câini vreo 10 ani. Câini foarte deştepţi, care duceau un război permanent la una din cele mai grele frontiere ale României şi care îţi asigurau inclusiv ţie un somn liniştit noaptea. Cunosc foarte bine comportamentul lor şi ştiu la fel de bine care este diferenţa dintre un câine docil şi unul rebel, ori un câine sigur pe el şi unul care se teme din varii motive de ceva -cum a fost şi câinele despre care povestea Alice. Ai văzut vreodată cum se dresează un câine poliţist, fie că e de urmă, de însoţire, de pază ori antidrog? Nu toţi se supun şi, prin urmare, pe lângă motivare se mai aplică şi anumite metode de constrângere. Da, într-o astfel de relaţie se poate vorbi de autoritatea omului. Dar când este vorba despre un câine pe care l-ai văzut prima dată, nici nu eşti specialist şi nici nu e vreun câine dresat ci, dimpotrivă, e un câine cvasisălbăticit, problema se pune un pic altfel, cu atât mai mult cu cât exemplarul respectiv mai are pe lângă el şi câţiva prieteni la fel de patrupezi şi iritaţi. ;)
    Problema cu link-ul către organizaţii şi paraorganizaţii ori conturi pentru donaţii mi se pare o ipocrizie (oricum suntem bombardaţi la tot pasul de astfel de link-uri, acţiuni, donaţii, conturi), ca să nu mai spun că, în opinia mea, nu ai înţeles nimic din acest text.
    Nu ştii unde să cauţi, dacă tu chiar eşti interesată de aşa ceva? Ori ai nevoie de o ocazie să spui că tu dai bani şi susţii astfel de acţiuni pentru a primi aplauze din partea noastră, a celorlalţi?
    Lupta pentru supremaţie între oameni? Da, a existat dintotdeauna şi va mai exista încă mult timp de acum înainte. Dar nu asta era ceea ce incrimina Alice.

  35. PS:
    Ana, ai zis aşa la un moment dat: “insa din pacate unul dintre raspunsuri ii tare necivilizat.”

    Te refereai, cu siguranţă, la răspunsul ăsta, nu-i aşa?
    “Imi pare rau daca par prea critica, insa parerea mea ii ca esti patetica si de un sentimentalism ieftin. Si a rezultat intr-o mare de comentarii despre – ciinii mai buni si mai credinciosi decit oamenii. Mda… sa traiasca intre ciini atunci.”

  36. Uite, draga Alice (imi permit sa scriu asta pentru ca-mi esti draga cu adevarat), ceva de la o voce frumoasa pentru tine, suflet frumos…
    despre un caine.

    http://www.youtube.com/watch?v=7_YvaM9EkH0

    Sper sa-ti placa tare si sa te faca sa zambesti :)

  37. draga alice uite ce de comentarii au fost facute la aceasta patanie a ta.dar vreau sa iti spun si eu o intamplare-sora mea mai mica de 22ani a fost muscata de un caine cand mergea cu cainele meu la plimbare.un catel mic si amarat,suparat probabil si flamand.am fost la spital,a facut 2 vaccinuri si urmeaza inca 6 ptr ca medicul a luat proba de sliva si catelul e turbat.apartine unei familii sarace care tine 5caini ce ies mereu pe strada.acum nu stiu ce sa spun dar si eu iubesc animalele,am avut 22 de catei vara trecuta pa care i.am vaccinat si dat spre adoptie deci nu vorbesc aiurea.acuma vem o catea si 3 pisoi pe care ii iubim f tare.cei de pe strada sunt periculosi,pot ucide copii,trebuie asigurate adaposturi ptr ei.am trait in germania si nici un caine nu vezi aiurea pe strada.in bucuresti am auzit ca sunt peste 100mii caini abandonati,doamne fereste. trebuie facut ceva si asta urgent.numai bine

  38. Asa ca m-am dus, ca mielul la taiere, catre glascioarele mai aspre, ale doamnelor care primesc renumeratie, dupa buget, mica.

    Corectie: remuneratie

    On-topic: urasc ciinii vagabonzi. Nu trebuie sa existe. Am plecat din Romania, ma intorc in vizite. Am fost in vizita in zona “rezidentiala” a Iasiului, spre Bucium. Dezastru, s-au construit locuinte si nu s-a construit o sosea normala, e un drumeag bombardat pe care nu pot trece 2 masini una pe linga alta. Acolo locuieste un prieten al meu. Omul a avut ciine in apartament, acum are ciine “in bloc”. Ce m-a intristat cel mai mult e ca el e “stapinul”, nu il tine in apartament, il lasa liber afara. I-am spus ca oricita incredere are, nu stie ce poate face ciinele “lui”. Nu mi-a raspuns.
    La blocul alaturat alta potaie libera. Dupa ce-am vazut asta, acum mi-e frica sa il vizitez. Potaile alea 2 daca sar pe mine, eu nu mai scap. Au “teritoriul” lor, atit imi trebuie sa ma duc la el si sa nu iasa sa ma intimpine ca sa am totusi o sansa daca ma ataca amindoi. Daca ma ataca oricum ma vor musca, sint ditamai dihaniile.
    Am avut ciini toata viata, mai putin acum, de cind locuiesc la bloc. Ciinele trebuie educat ca un copil mic, tot timpul trebuie sa fii atent ce face cind il lasi liber, niciodata nu poti sti ce vrea sa faca sau cind i se pare ca e in pericol si ataca. De alergat sau mers cu bicicleta, nici nu se mai pune problema: te vede un ciine alergind, devii tinta lui instantaneu. Cind e o haita de maidanezi se termina scurt alergatul. Sa te miriie un singur ciine, mai e cum mai e; sa se ia o haita de cineva e grav. Si cine sint victimele cele mai numeroase ale atacurilor haitelor de maidanezi soldate cu morti? Numai “oameni rai”, o femeie, niste copii, niste batrini.

    Mila de maidanezi? Niciodata. Nu trebuie sa existe maidanezi. Ori sint tinuti inchisi (deci nu mai sint maidanezi), ori au proprietar (deci nu mai sint maidanezi), ori valea peste Styx. Maidanezii sint periculosi. De ce sa nu pot alerga, merge cu bicicleta, sa ma intorc seara acasa, de frica sa nu ma atace haitele de maidanezi? Sa nu ma pot comporta ca un om normal pentru ca “stirnesc” maidanezii?

    Sint plecat de mai bine de 4 ani din tara, am vizitat Ungaria, Cehia, Slovacia, Germania, Franta, Italia, Austria. 0 maidanezi vazuti pina acum “pe viu”, numai in poze – poze foarte partinitoare, numai catei mici care sint simpatici; in realitate un maidanez e un animal nu prea prietenos, ca orice ciine matur care are “teritoriu de aparat”.
    Tot 0 asta dispare cind vind in Romania :( Anul asta a fost ceva mai bine totusi, nu am mai vazut haite si haite de maidanezi.

    • Adrian spui: “urasc ciinii vagabonzi”. Daca ai copii, sper sa ju te ocupi tu de educatia lor. Cainii acestia sunt “vagabonzi” pt ca asa le spunem noi (ma rog, unii dintre noi) si nu sunt mai rai sau mai vinovati decat “oamenii vagabonzi” despre care nu stim nimic, dar ne permitem sa ii judecam si sa spunem ca sunt in neregula si ca trebuie exterminati. Ai consumat vreo secunda din viata ta pentru a te intreba de ce acei caini si acei oameni sunt pe strada? Nu cumva ai participat si tu, cu ignoranta ta, la soarta lor? E bine ca ai plecat din Romania, avem deja suficienti oameni fara itelegere si lipsiti de bunatate. Fii fericit acolo unde, poate, intr-o zi , copii sau nepotii tai vor vedea doar animalute de plastic. Suna promitator?

  39. Ma bucur cand un maidanofil este muscat .Asa va intelege si el ce simt acei ”oameni rai”(care in realitate nu sunt rai ci doresc sa nu fie agresati)care chipurile sunt muscati pentru ca sunt rai(in imaginatia bolnava a maidanofililor).Sa zica mersi ca a scapat ieftin si nu a fost sfasiata de o haita,asa cum au patit altii.Pana populatia nu se va trezi ca sa ii ia la rost pe primari si alte autoritati ca nu isi fac treaba ,nu se va rezolva nimic.Cainii trebuie stransi de pe strazi iar cei care abandoneaza sa fie inchisi pe viata la ocna.Nu va suparati dragi maidanofili ,dar cam asta e adevarul.

  40. Nu mai cautati scuze, cainii vagabonzi n-au ce cauta pe strada. Trebuie toti eutanasiati.

  41. Si pe mine m-a muscat un caine azi.
    Maine ma duc sa vad daca e bine si asa mai departe…
    Cainii nu au nici o vina ca sunt pe strazi.

    • Eu m-am vaccinat si e totul Ok, nu s-a intamplat nimic… Iar injectiile nu au fost prea dureroase, e totul bine.

Leave a Comment

*