Venim la Brasov!
Posted by Alice Nastase Buciuta on Oct 10, 2011 in Confesiuni | 21 comments
Mi se intampla aproape de fiecare data. La o zi, doua, dupa ce am avut un eveniment mare, mediatizat si anuntat, intr-un anumit oras al tarii, imi scrie cate o cititoare, mai mult sau mai putin disperata, sa ma intrebe cand o sa mai vin in acelasi oras. “N-am reusit sa aflu la timp sau n-am putut sa-mi schimb programul, dar mai vino o data!” – imi spune, iar eu marturisesc ca ridic din umeri, descumpanita. Si recunosc si ca ma simt putin iritata, pentru ca ma gandesc ca n-a aflat la timp pentru ca ma citeste doar din joi pana mai apoi sau ca n-a putut veni fiindca, totusi, intalnirea noastra nu s-a asezat chiar in motul listei sale de prioritati. Probabil ca nici eu nu am dreptate. Dar nici cei care, indata ce-am plecat din orasul lor ma intreaba cand mai vin data viitoare, ca sa poata ajunge si ei…
Asa ca, de data asta, va anunt din timp: joi, pe 13 octombrie, va invit la o intalnire in stil si ritm de Tango, intr-unul dintre cluburile frumoase ale Brasovului. Va anunt din vreme tocmai ca sa va puteti organiza programul in asa fel, incat, daca doriti intr-adevar sa ne vedem, sa nu lipsiti de la intalnirea noastra.
Vin, desigur, impreuna cu Simona Catrina si Paul Buciuta (si cu Iza noastra), iar acolo mi-au confirmat deja prezenta colega mea Marilena Guduleasa, scriitoare minunata a unui blog gazduit pe site-ul nostru de Marea Dragoste, si prietenele Dorina Sabau, Cristina Bizu si Dana Anghelescu. Astept cu drag si alte confirmari, si va imbratisez, deocamdata, cu brate de cuvinte.
Alice,
Fiecare vede dreptatea in felul si ritmul lui..Altfel, intalnirea de la Brasov, titlul ei ,,Mici tradari si mari iertari,, este semnul de intrebare al sufletului atunci cand, pune in balanta si discerne intre ce da si ce primeste..Un subiect care si pentru care sper, sa ai public care, sa si recunoasca, fata de sine, fata de altii,acele mici tradari si mari iertari, care ne au echilibrat tot ceea ce avem in noi..
La Bran, este Conacul domnesc..un loc dumnezeiesc in care sper sa ajung o data..in viata asta..si sa spun banal si simplu..Buna dimineata, raza de soare..si poate balanta micilor tradari si a marilor iertari, nu va trebui nici macar cantarita, reasezata in ceva anume ci doar..faptul ca existam si sufletul e multumit, impacat, a iertat tot ce putea fi faptuit..
Exact ca si in povestea de azi de pe coffechat: cine iubeste nu lasa, asa si eu, stau in prag si astept sa ma iubeasca concret Doamnele de la revistat tangoului romanesc.
Scuze , nu vreau sa bat campii , eu am avut noroc anul asta v-am prins chiar la Ploiesti, as vrea eu sa mai vin si la Brasov, dar chiar nu pot; o sa fie norocoase domanele de acolo ( as fi vrut si eu sa pot veni si mai mult pentru a o vedea pe d-na Marilena G.)
Bafta, drum bun si spor la dezbateri despre: mici tradari si mari iertari.
Alice-a-mea-atit-de-draga!
Eu te citesc mereu si totusi am ajuns atit de rar la intilnirile cu tine…
Am zis de cind ma stiu ca sunt un prost administrator al timpului meu, iar cei care imi cunosc acest defect, cred ca intr-un fel chiar profita de el si imi mai dau ceva in plus de facut, ca sa nu imi ajunga timpul, ca sa nu stiu cum sa ma impart intre indatoriri si prioritati.
Dar, te rog sa ma crezi, oricit de rar am venit, prin ceea ce ai scris – ca si cum ai fi scris numai pt mine, de atitea ori – numai prin ceea ce ai scris, am reusit sa supravietuiesc cind viata mea se destrama vazind cu ochii…Si iti multumesc!
ooooooooooffffffffff…sunt atat de in pripa intalnirile astea…mie, de la Roman,mi-e tare greu sa ajung tocmai la Brasov…si venea si Simona…Asa patesc mereu, nici la Bucuresti, cand mi-ai trimis invitatie la Nina Cassian, n-am putut veni…Va trimit in schimb toata dragostea mea!
ALICE
Sufletul, are in el mici tradari si mari iertari..Iubirea, iarta, uita, pentru ca altfel, am fi goi, pustii iar banalitatea clipei, secundei, cand desi orologiul, nu a trecut de ora 12 si visul a devenit realitate, face ca marile iertari pe care le acordam noi propriei persoane si celor pe care ii iubim, sa ne faca, sa atingem acele trepte ale iubirii, intre care nu mai exista, cale de mijloc, ci doar tot sau nimic, ci doar..Fara tine…e nimic.
Marile iertari le dam doar atunci cand iubim neconditionat, si cand sufletul nostru, revine incet la suprafata, acolo in bratele lui..si cand, uitam de tot ce e in jur..pentru ca, numai o data, Banalitatea se transforma in arta..si..poate incepe o noua zi..cu suras, cu fericire, si impacare…Adoratul meu, pentru toate cate nu le am spus, dar, le ai simtit, le simti, pentru toate cate sunt si vor mai fi, o data..la ceas de noapte si de veghe asupra ta, cand insasi universul se opreste si se aliniaza pentru noi..FA MA A TA..UNIC..UNU..IREMEDIABIL..
Alice, sa va simtiti bine la Brasov!
Draga mea Alice,
Astazi, pe la amiaza, luasem telefonul mobil ca sa sun la o firma de transport, pentru o rezervare pentru joi, de la Cluj la Sibiu, asa cum fac mereu inainte de a merge acasa, la Fagaras. Dar pur si simplu fara motiv l-am pus inapoi in geanta, ca apoi sa constat ca bine am facut, ca a fost un semn prevestitor al unei intalniri mult dorite cu scriitoarele si jurnalistele mele preferate, cu marea mea dragoste, “Tango”. Nu credeam ca te voi putea intalni la Brasov, deoarece in timpul saptamanii sunt mereu in Cluj, cu facultatea si cu munca, dar exact in aceasta saptamana am liber de joi si acum vii si tu la noi, care te asteptam cu atata dor si admiratie!
Cat ma bucur! Intalnirile cu tine sunt mereu moment de revelatie si minunare pentru inima mea.
O intrega gasca de prietene doresc sa participe si sa va cunoasca. Astept cu drag sa va revad.
“doreste”
Mare grija insa sa nu iritati daca nu va duceti sau indrazniti sa va aratati interesate de alte intalniri
Daria, ce aciduta esti!
O sa-mi iau cea mai buna prietena si o sa vin negresit la intalnirea din 13 octombrie. Abia astept!
Cristina, am fost intr-adevar acida pentru ca parerea mea este ca in momentul in care iti asumi statutul de persoana publica, automat iti asumi si lucrurile plictisitoare care vin la pachet cu succesul. Recunosc ca nu mi-a placut tonul “iritat” cu care autoarea expune asaltul de intrebari impertinente ale cititoarelor care ii fac onoare de a se prezenta sa ii asculte glasul. In general ma irita atitudinile de genul asta. Imi cer scuze daca am jignit expunandu-mi parerile.
DARIA
SUBSTRATUL SI ESENTA LA CE A SCRIS ALICE ERA CU TOTUL ALTUL..RECITESTE MAI BINE SI INTELEGE..ALTFEL, SUNT CONVINSA CA NU E SUPARATA CA, TI AI EXPRIMAT O PARERE..FIECARE DIN NOI, ARE DREPTUL LA O PARERE..SI PENTRU CA E A LUI E CEA MAI BUNA…
Mai, eu chiar nu am cunostinta ca si alte reviste sa organizeze asemenea intalniri… Nici nu se pune problema “alegerii”. Iar a compara un eveniment de o anumita factura si altul, din cu totul alta sfera de interes, e ca si cum ai compara… mere cu pere.
Brasovul nu e chiar suprasaturat de “evenimente”, asa ca eu va invit sa veniti, sa ne cunoastem, sa petrecem impreuna o seara, ca cine stie cand o sa mai avem ocazia…
Daria, nu-i usor sa bati tara cu piciorul, ca sa te intalnesti cu cititorii, sa-i rasplatesti pe cei fideli, sa-i convingi pe cei sceptici… Se aduna multa oboseala si timp rapit familiei. Si nici n-ai plecat bine, ca esti intrebat “cand mai vii”…
Personal, nu vad in aceste deplasari vedetismele unor persoane publice. Mai degraba stradania de a mentine interesul viu pentru un anume gen de presa, fiindca Tango chiar inseamna “altceva” in lumea tabloidelor si a revistelor glossy.
Mie imi place. Si imi plac si cei care scriu revista. Si daca esti din Brasov, sau pe-aproape, te rog sa vii. Iti spun si-un secret: si pentru mine va fi prima oara!
Alice, Marilena, daca ati sti cat de mult imi doresc sa fiu acolo, cu voi, dar nu se poate. Iasul e departe tare de voi. Va voi insoti cu gandul, cu sufletul, cu imbratisarea mea venita de la sute e kilometri distanta.
Marilena citesc si revista si blogurile de multi ani. Este singura revista adresata femeilor pe care o cumpar
inalnire sunt insa un castig pentru toata lumea 
ALICE
In timp, poate si tema ta, MICI TRADARI MARI IERTARI..ne invata sa fim toleranti, sa iertam, sa intelegem..Limita intre toleranta, iubire, intelegere, e una subtire, pe care doar varsta sau intelepciunea ei ne o poate oferi..Varsta iubirii ne ofera in schimb, o alta etapa a iertarii ,,micilor tradari,, pentru ca, nu i asa…sufletul acum, spera, doreste, iubeste..
Toate astea, si multe altele..ar putea fi spuse..sau poate doar gandite undeva in noi..
La 50 de ani..ma vad, sarutand o RAZA DE SOARE..Iubind..nebuneste cu patima sufletului, chiar daca varsta, nu i asa..ar cere altceva..Ma vad, spunand ..in fiecare zi ..Buna dimineata raza de soare, si..in fiecare zi sa ii spun..IUBESTE MA, SARUTA MA..si..eu..sa spun..AI uitat..si Raza de soare, un batranel simpatic..sa spuna..Nu am uitat..Eu..mai mult..
ALICE
IUBIRE…IERTARE ..
Maestrul Adrian Paunescu..poate vorbi pentru noi, despre Mici Tradari si Mari iertari..
TE IUBESC
Te iubesc cu toată toamna, te iubesc cu toată moartea,
Te iubesc cu toată viaţa, te iubesc cu tot ce eşti,
Pentru tine luminează toate stinsele fereşti,
Pentru tine se coboară din biblioteci şi cartea,
Dar auzi că e mai mare toamna asta decât noi,
Dar auzi un plug de berze ceru-n suflet ni-l răstoarnă,
Te iubesc cu-ntreaga toamnă, te iubesc cu-ntreaga iarnă,
Tot ce văd în lumea mare iau în ochi şi-mpart la doi,
Te iubesc când nu mai este nici o umbră împotrivă-ţi,
Te iubesc din depărtare, te iubesc din trupul tău,
Te iubesc sub jugul dulce al părerilor de rău,
Sunt actorul care joacă rolul ultimului crivăţ,
Te iubesc din tine însăţi, te iubesc din mine însumi,
Râsul tău ce bine şade blând proteguit de plânsu-mi.
Poate..cand nu mai putem avea, acest strigat disperat, cand goliciunea din noi, nu poate simti aceste versuri, atunci, putem spune ca ne am tradat sufletul si marea iertare nu o vom descoperi niciand..
Considera ca, am fost una din cele care, au luat parte, la tema propusa de tine..
Buna Alice,
Cu mare drag voi veni si eu sa va vad, si sunt convinsa ca va fi o intalnire plina de farmec.
ATI VENIT LA BV
Zeiţele coboară printre noi
sau
Unde îl punem pe r?
a venit vremea când zeiţele au coborât printre noi, cu tot cu bonsaii după ele şi cu zeii cu rucsac pe spinări şi aparate foto după gât. În reţetarul evenimentelor reuşite se strecurase olecuţă de greşeală organizatorică, pierdută între paharele colorate cu mai taiuri şi daiquiri străvezii. Unde să se fi pierdut r ul nu mai avea nici o importanţă, căci cele doua fete, de fapt acelaşi personaj doctorjekilmisterhide-legat- a interpretat scenariul fără sufleor. Una albă, una neagră, surprinzător ca gustul de migdale din băutura portocalie, fata albă era rea, fata neagră era (mai) bună. Fetele moşului…
aşa că au tras după ele poveştile din căruciorul obligatoriu la un eveniment de high-life, vorba domnului scriitor, plin cu fiinţe graţios-micuţe şi cu suzete fancy, deja interesate de noua tendinţă a unghilor grafitti, s-au cocoţat pe scaune art nouveau şi ne-a atras în mrejele trădării. N-au picat prea multe invitate in, dar ca structură a desfăşurătorului, a fost o reuşita- o post adolescenta iubind prin mailuri olografe, transmise neîncetat pe meleaguri saxone, o middle age hotărâtă, deja cu un alt partener la braţ şi o doamnă regină- mamă de băieţi, prinsă în cutumele căsătoriei ca instituţie sacră şi nu numai. Deci reprezentare echilibrată- mai lipsea un rom (în afară de cel din pahar) şi un copil. Deşi era, dar încă nu avea opinii despre iertare/trădare/TRADARE FARA IERTA Eventual un bărbat… dar cum bărbaţii intrau aprioric în categoria trădătorilor, au fost obligaţi să încânte auditoriul cu arcuşuri fin-electronice, să facă PR sau să ofere, pe tăvi largi, băuturi. Afrodisice?
atâtea femei… sosite cu liftul de sticlă direct din frumosul oraş, cu pipe lungi între degetele machiate, scăpate din afacerile şi procesele zilei/vieţii, au fost acolo, chiar neauzite, fugind repede înapoi, să intre pe bloguri, să încerce eşrfele de la sponsori şi, plictisite, cu un calciu în plisc, să răfoiască Revista Tango. Nu s-a dansat dar s-a povestit. Doar că fata cu A. şi-a fixat privirea în spatelele meu odată şi era cu capul plecat, dincolo de bine dincoace de rău… doar că guleraşul alb al celeilalte, în versiune clasică, a suspinat, trădat dar ietat, în palmă cu cutia de carton roz, încărcată cu roade, de scris, de toamnă…doar că printre florile roşii, o roză cu coada prelungă din poezia lui Micu a cerut iertare, cu pixul roz în mână, că. Nu contează. Doar că fuga după iubire, debitori sau după…sponsori nu ar trebui să ne urmărească de pe pereţi, mai rău ca cea din Egipt. Sau era o răpire? Din serai, de la Kasho?
uneori crezi că asta a fost tot. Şi că în această etapă a vieţii trebuie să alegi- rolul blondei, de bad gay, care nu acceptă trădarea, scriptul brunetei care, dintre vulcanii noroioşi ai munţilor cu B. a învaţat între timp altfel alfabetul mersului înainte, chiar dacă prima literă a fost D., de la doliu. Într-o vreme fusese prea mult, titlurile de pe copertă mă urmăreau peste tot, din chioşcurile de la staţia de autobuz, din sufragerie, din plasa de deasupra scaunului pluşat din tren. Aşa că renunţasem, literele mari-TANGO- cu inima în coadă, îmi căzuseră greu. Sau picaseră în desuetudinea zilelor triste. Nu mai voiam să fiu acolo.
iar daca echilibrul elen ne este reaminitit uneori- dar cum e cu criza lui euro, domnule profesor?- sosim chiar fără r, în incinte moderne.
accesasem adresa de mai mute ori, dar destinul resetat de yahoo nu lăsa să mă înscriu la eveniment. Uneori litera R are forma refuzului, renunţării, respingerii. Alteori e un nume care ştie exact substantivele de mai sus, le pronunţă perfect. Finally, când învăţăm să îl punem pe unde se cuvine, adresele de mail se deschid, iar trusturile, gazdele, organizatorii din ţara Bârsei răsuflă uşuraţi. Doar r rămâne ratat, rânduit, rarefiat şi ruşinat acasă.
Andiamo.
păcat că nu am reuşit să fac o poză. Fiindcă nu era cu R.?Fiindcă trădasem?
carmeen, brasov, 13 oct 2011