Caut sotie pentru fostul meu sot
Posted by Alice Nastase Buciuta on Aug 2, 2011 in Confesiuni | 50 comments
As vrea ca fostul meu sot sa se insoare. Sa gaseasca o femeie buna si blanda, care sa il iubeasca si pe el si pe copiii mei. Care sa ii ingrijeasca, sa-i ocroteasca, sa-i cocoloseasca pe toti trei si, daca se poate, sa le mai faca inca un fratior sau o surioara – care sa fie obligatoriu un bebelus pasnic, nebazaitor. As vrea ca fostul meu sot sa fie atat de fericit, incat sa uite de vechile noastre tristeti. Sa fie atat de senin in noua lui iubire, incat copiii mei, sfasiati candva intre doua case, intre doua deziluzii, sa isi recapete increderea in marea dragoste. Si sa creasca stiind ca familia e rostul si limanul cel mai de pret al unei vieti.
Impulsul meu nu are nimic generos. Nu ma ascund dupa explicatii ipocrite, nu crosetez tertipuri ideatice care sa ma faca sa par mai buna decat sunt. Beneficiile mele ar fi aproape la fel de mari ca ale lui. Eu m-as lepada – pe loc sau in timp – de vinovatiile pe care le port cu mine stiind ca el e un barbat singur care trudeste din greu ca, atunci cand copiii sunt cu el, sa fie in cea mai deplina, gustoasa, armonioasa siguranta. Si le-as putea preda puilor mei, cu mult mai mult aplomb, lectia fericirii in si prin iubire. Si, nu in ultimul rand, stiind ca e o femeie buna, gospodina, descurcareata, iubitoare, in casa in care-mi las atat de des copiii, as capata un strop de libertate in plus.
In schimb, copiii mei nici nu vor sa auda de o asemenea incalcitura de destin. Pentru ei e deja prea mult, probabil, ca viata mea a luat viraje atat de stranse, incat se simt indreptatiti sa pretinda ca, macar in casa in care am locuit cu totii pe vremuri, lucrurile sa ramana cat mai aproape de ce a fost candva. Asa ca ma straduiesc, nu foarte abil, sa-i conving. Le-am cumparat Nopti albe in Seattle si nadajduiesc ca, dupa vizionare, vom putea face niste planuri bune impreuna. Insa, cateodata, ma intreb daca nu cumva gresesc. Daca nu pun interesele mele mai presus de ale lor chiar si asa, virtual, in cate un vis, in cate o rugaciune, in cate o marturisire catre voi, prietenii mei din neant…
Frumos filmul, desi pentru mine aduce amintiri triste, am pierdut pe cineva drag si mi s-a dat vestea chiar cand vizionam filmul, de asa-zisa ziua Valentine. La exact un an, acelasi film difuzat pe acelasi canal.. devenise un leit-motiv.. oricum, filmul m-a facut sa merg mai departe si, desi cand il urmaresc, mi-aduce si lacrimi de tristete, imi da si speranta ca se poate retrai iubirea, ca oricand putem gasi un suflet-pereche, numai sa lasam usa inimii deschise..
Alice, te felicit, esti atat de inteleapta si bine-intentionata! Cu timpul, copiii vor intelege si vor accepta, ai incredere. Rugaciunea ajuta mult.
Alice a mea, atat de draga, ai scris foarte-foarte frumos…mereu ma incanta si ma tulbura scrierile tale!
Minunat gandul tau…greu insa de realizat…poate copii au dreptate, desi , daca stau sa socot are si el dreptul la viata, sa dea D-zeu sa se iveasca femeia visurilor sale, sa fiti cu totii fericiti!
Alice,atunci cand ai impartit odata ceva cu cineva ,si atunci cand nu mai doare asa de tare incat poti privi detasat lucrurile sigur ca te simti indreptatita sa ii doresti binele ,lui.
Se spune ca dupa ce a fost iubire,nu exista loc de prietenie,de altruism,insa eu nu cred asta.
Da,roaga-te pentru el,ajuta!
Alice, ce gand frumos…
Dar vrea sa gaseasca pe cineva? Mai are curaj sa incerce? Nu se teme?
Deci mi-ai promis ca mi-l dai mie pe fostul tau sot, mi-l promisesesi inca de cand ti-era inca sot, just in case.
Nu ma intereseaza cine-si mai pune CV-ul, eu am prioritate subiectiva. E drept, nu stiu daca sunt suficient de gospodina sau mamoasa, adica sunt, dar nu stiu daca puii tai mananca ceva din meniul meu. Si, ai dreptate, ei merita o mama mai buna, mai cool. Eu prezint doar avantajul ca pe mine ma cunosc copiii, nu mai sunt vreun soc, vreo naluca. Trecand la lucruri serioase, cand mi se mai descomplica viata, voi candida cu drag. 
Alice,daca nu e in stare sa-si gaseasca singur o femeie,s-ar putea sa aiba probleme.Eu sunt tot ceea ce-ti doresti tu,dar pe el,l-a intrebat cineva ce-si doreste?Intreaba-l !!!Poate se simte frustrat ca i-ai luat puterea de alegere,de curtare,de flirt,cu cineva.Daca e de acord cu ceea ce propui,sunt in lista ta.Mai vedem,poate ce va iubesc si copii,ceea ce ,nu mi-ar fi prea greu,eu neavand niciunul.Cu asteptarea celui in cautarea celei mai mari iubiri!!!
Dragele mele, recunosc ca nici prin gand nu mi-a trecut sa il consult inainte sa scriu… Nu am indraznit sa il intreb vreodata, cu seriozitate, daca e pregatit sau nu pentru alta relatie. Probabil ca nu, cu adevarat, daca n-a facut asta pana acum, desi sunt convinsa ca are multe pretendente, insa eu stiu sigur ca daca s-ar ivi in cale candidata ideala, asa, ca in Nopti albe, destinul ar fi bun cu noi toti:)
Simona, adorata mea, tie ti l-am promis pe vremea cand nu voiam sa-l dau, cu adevarat, stiind, totusi, de pe atunci, ca si tu, si el, meritati o iubire desavarsita. Adevarul este ca as fi vrut asa, ca in Tess d’Urberville, sa il las pe maini bune, cand am plecat. Stii, Tess si-a incredintat iubitul surorii sale. Dar tu esti mai mult decat sora mea, tu meriti o viata si o iubire neinceputa, neatinsa. Si o sa vina, o sa vina. Si pentru tine, si pentru el.
Intotdeauna ti-ai pus interesele tale mai presus de ale celor din jurul tau. Asta e clar. Ca dovada ca nici macar nu l-ai intrebat pe bietul om. Lasa-l ca e barbat, stie el sa-si aleaga. Femei sunt multe. Dar problema ta este sa-i aduci o toanta care sa-ti slugareasca copiii. Ei..asta nu ai sa gasesti. Poate una de la tara, care vrea sa scape de la mulsul vacii si sa isi doreste sa vina la oras, in orice conditii.
Exista pe internet site-uri de matrimoniale, dar nici o femeie nu se baga sluga la 2 copii din alta casatorie. La fel si barbatii.. nu se complica cu o femeie care are 2 copii din alta casatorie. Ai avut tu noroc, pt ca esti o maestra in ale cuvintelor…dar iti spun eu ca nimeni nu se baga sa creasca copiii altcuiva in vremurile astea de criza. Copiii trebuie educati, ingrijiti, nu doar rasfatati. Este o responsabilitate f mare, chiar si pt w/e.
Intr-una din zilele trecute, ma plimbam cu cei doi copii ai mei pe faleza, aparent linistita, cu o impacare interioara oarecum controlata, inabusind intrebarile retorice de genul ” De ce nu s-a putut sa fim patru, o familie normala si fericita, etc?”. Am ridicat privirea si m-am blocat pe noul cuplu format din sotul meu (scuze, nci “sotul” ,nici “al meu”)si o domnisoara blonda despre a carei existenta stiam si in casa careia copiii si-au petrecut revelionul. Dupa ce a dezlipit bratul de pe umarul ei , ne-am salutat, s-au facut prezentarile, ne-am intrebat de sanatate si am raspuns “la revedere”. Mi-am continuat drumul inainte si el la fel, inapoia mea, in acelasi ritm, nimic in plus.Nu m-au napadit lacrimile, nici grijile, nici intrebarile. Un stop- cadru mental ca dupa un cataclism vazut la Breaking News, simtind in nari fumul fara sa ma inec cu el, temandu-ma de moarte fara sa fiu in centrul actiunii ci doar pe canapeaua din sufragerie…
Rescriu doar pentru tine, draga Geta, finalul textului meu: “Insa, cateodata, ma intreb daca nu cumva gresesc. Daca nu pun interesele mele mai presus de ale lor, chiar si asa, virtual, in cate un vis, in cate o rugaciune, in cate o marturisire catre voi, dusmanii mei din neant…”
Rosanne, intind mainile spre tine.
Oh ba da, noi mereu punem visele noastre inainte…Mereu uitam sa invatam de la copii… Ceea ce doresti si visezi e corect. Dar cum suna corect cand il compari cu fericire?? lasa copiii sa te invete rabdarea, oricat de ciudat ar suna…sunt mai intelepti si mai echilibrati ca noi. Inca au ceea ce noi pierdem, castigand altele. Candoare. Cristal. Nu forta nimic. Totul va fi asa cum trebuie sa fie, atunci cand trebuie sa fie. Si ei stiu. Pentru ca, prin candoare, au acces la stiinta asta pe care noi, oameni mari, am pierdut-o.
Si eu cu drag, mereu.
Rosanne, intind si eu mainile.
Geta, in viata ta e lapte si miere? Nu imi raspunde…. intuiesc raspunsul.
Alice draga te inteleg perfect. De cate ori ex-ul meu a dat-o in bara, am avut un sentiment de vinovatie ca l-am lasat in mainile “parasutei “cu care m-a inselat, ca nu am fost suficient de puternica sa il iert; chiar si atunci cand previziunile mele privind relatia lui cu “parasuta” s-au adeverit ( i-a terminat bruma de avere pe care am facut-o amandoi si pe care i-am lasat-o lui ,apoi i-a dat papucii) , undeva in suletul meu a fost o umbra de vinovatie: ca am cobit sa i se intample toete nenorocirile. La tine e altceva, cred ca ar fi bine si pentru ex-ul tau si pentru copii ca el sa isi refaca viata, dar parca nu asa, nu de alta , dar poata da peste vreo Geta si adio liniste in viata ta:))
Alice, lumea asta este atat de ciudata, oricum ai intoarce-o. Mereu ai sa gasesti multumiti si nemultumiti. Admiratia oamenilor merge, mana in mana cu respingerea. Ca intr-un balans permanent suntem cand sus, cand jos, intr-un carusel invizibil. Nu ne ramane decat sa acceptam ori nu. Personal, accept tot mai putin si sunt tot mai indiferenta
Geta, doresc sa-ti spun doar ca, majoritatea dintre noi, ne punem interesele personale inaintea oricaror altor interese. Asa incat, nu ne-ai spus nici o noutate
Christina J, m-ai facut sa rad, cu povestea ta cu parasuta! Si e plina lumea de Gete, asa este!
Moi, draga noastra nasa, cata dreptate ai!
Rosanne, Cristina Socaciu, adorm cu voi, ca odinioara.
Carmen, asa este, copiii sunt mai intelepti decat noi, numai ca uitam asta mereu. Sa recitim Micul Print, macar din cand in cand.
Noape buna, prietene dragi! Va sarut pe vise.
Poate El nu te poate inlocui
plus ca i-ar fi greu sa gaseasca , ia uite ce tzopism ne inconjoara …:)
vacanta frumoasa in continuare ! hugs .
ce simpatica esti!!
eu te inteleg perfect.. nu stiu daca iti mai amintesti ce am povestit dar eu cam fac parte dintr-o poveste asemanatoare .. eu sunt “mama surogat” cand vin copiii in vizita la noi.. as minti sa spun ca ii iubesc ca si pe el, dar am grija sa se simta bine la noi, le gatesc cu drag si daca au vreo problema ii ajut cu siguranta.. nu e usor dar nici imposibil sa se intample ceea ce iti doresti! :*
Cu mai multi ani in urma, la o emisiune (“Genialii”, parca) era invitata doamna Stela Popescu. Printre multii oameni invitati pe canapea, langa stimabila doamna veniti sa depene amintiri si sa ii aduca multumiri, s-a aflat si un fost sot al acesteia pe care chiar dumneaei l-a invitat spund “este fostul meu sot, sa nu va mirati, noi am jucat demult cartea pacii”.
Citesc cele scrise de tine si realizez ca si tu ai ajuns la acel moment in care ai depasit orice ranchiune, tristete, gand rau din trecutul vostru comun. Raman copii si eforturile voastre facute pentru ei. Ce a fost a trecut. Nu a mers realatia si asta a fost.
Dar cred ca trebuie sa treaca mult timp ca sa poti juca aceasta carte a pacii.
Alice draga mea, eu cred ca ai scris minunat, am inteles visul, poezia si rugaciunea din textul tau.
Dar ma intreb de ce exista mereu atatea Gete.
Eu am iubit un barbat cu un copil dintr-o alta iubire, si nu m-am simtit cu nimic incurcata in dragostea mea de copilul lui…i-am iubit pe amandoi…
Si nu imi pot imagina cum o viitoare partenera a fostului tau sot, nu ar putea sa iubeasca si ea copiii tai superbi si frumosi si buni…
Iertare pt virgule (lipsa si/sau in plus).
Te imbratisez.
ce frumos!!!!
si eu ce sa fac daca el a ales de 2 ani sa traiasca cu alta femeie si nici nu mi-a spus…. tarziu am aflat.. si a cum dupa 2 ani ma suna si-mi povesteste vrute si nevrute. ca si cand nimic nu s-a intamplat. ce sa fac???
ma doare ca se trezeste langa ea, ma doare ca am simtit subtil influentele ei in modul lui de gandire, in modul lui de a percepe lumea. cu pasi mici a reusit si va reusi ce-si doreste (probabil). a reusit sa-l modeleze dupa cum vrea ea. asa percep acum! si as vrea sa-mi treaca si nu mai imi trece de atata timp. ce sa fac, ce sa fac…nu am ce sa fac.
stiu ca sunt intr-un loc in care ma dezvolt, stiu ca-mi este bine si traiesc decent fata de ceea ce imi oferea el si totusi….
te pup alice si te citesc cu mare drag si*ti trimit ganduri senine, senine in fiecare moment
Neantul este totusi accesibil tuturor… Desi rostul blogurile si al profilurilor noastre de facebook este de a ne servi drept liant social cu oameni asemeni noua, oameni cu care avem in comun ganduri, amintiri, preferinte, lecturi, conceptii despre viata, uitam adesea ca sus-amintitele mijloace sunt accesibile tuturor. Nu ni-i putem alege drept privitori / cititori doar pe cei care achieseaza la parerile si doleantele noastre. Orice fractiune a existentei, odata facuta publica, deschide poarta si pentru dezaprobare.
Interventia doamnei Geta nu a fost adecvata. A inclus asperitati ale limbajului, puncte de vedere retrograde si absurditati (a se vedea “Ai avut tu noroc, pt ca esti o maestra in ale cuvintelor” – ce minunat ar fi daca norocul in dragoste ar fi o consecinta a abilitatii noastre de a imblanzi cuvinte). Marturisesc insa ca nu gasesc adecvate nici reactiile. Punctele de vedere contrare, chiar nefericit exprimate, nu releva neaparat un dusman ci, poate chiar mai adesea, un om care a jucat un alt rol intr-un sir de intamplari asemanatoare. Prea multe dintre noi au gasit de cuviinta sa-si exprime dezaprobarea fata de interventia in cauza (nu intotdeauna intr-o maniera care sa denote mai multa delicatete), uitand insa ca subiectul expus de doamna Buciuta este totusi unul extrem de spinos, imposibil de evaluat intr-o opinie unanima.
Cu atat mai neavenite mi se par replicile ce au urmat celei a doamnei Geta, cu cat nimeni nu a fost deranjat de limbajul licentios al doamnei Christina J sau de opinia dumneaei, care foarte usor blameaza “intervenienta”, revolta ocolindu-l total pe cel care isi asumase loialitate si dragoste. Nu exclud o doza de vinovatie din partea tertei, insa din expunere reiese ca fostul partener nu dispunea de nicio doza de liber arbitru. Multe dintre noi am fost implicate macar intr-un flirt, daca nu chiar intr-o relatie in toata regula, cu un barbat aflat oficial intr-u alt parteneriat. Fapt care nu releva vreo indatorare sau vreo vinovatie fata de o femeie careia nu i-am promis niciodata nimic, fata de care o singura persoana putea gresi. Si nici nu ne face sa meritam calificativul de “parasute”, decat in conceptia unor persoane care nu pot accepta ca barbatul de langa ele nu le-a mai vrut.
Cred ca ar trebui sa incercam mai mult (ma includ desigur si pe mine) sa “agree to disagree”, sa nu permitem unui dezacord sa aiba soarta bulgareui de zapada care se rostogoleste si daca totusi reactionam in fata inflexibilitatii, sa o facem nediscriminatoriu, mai ales atunci cand e marcata de limbaj sub-urban.
PS: Preintampin eventualele intrebari: destinul meu curge armonios, multumesc lui Dumnezeu, iar partenerul meu nu a facut nicio clipa obiectul vreunui “imprumut”.
Am citit cu placere dorinta ta de bine pentru fostul sot si cred ca toti avem nevoie sa traim alaturi de cineva. Dar, dupa o femeie puternica,ambitioasa, dupa o mama buna pentru copiii lui, oricarui barbat ii este greu sa-si gaseasca o partenera care sa fie si spirituala si gospodina, si mama buna…Cred ca putin noroc nu i-ar strica, dar si ajutorul poate fi binevenit. Insa , daca ranile tale s-au vindecat, viata ta e implinita si lina, nu e obligatoriu ca in sufletul lui sa fie la fel. De aceea cred ca EA va aparea si se va ,,potrivi” cu el, abia cand el va fi pregatit s-o cunoasca si s-o primeasca… Si , daca va fi indragostita de el, o sa-i indrageasca si copiii.
Cat despre interesele tale… Eu cred ca libertate nu mai poti capata, nici macar un strop…Odata ce ai copii, ai grija lor permanenta, indiferent cat de iubitoare si de gospodina ar fi potentiala partenera a fostului sot. Stim sigur ca asa ca noi , nimeni nu mai simte si nu-i mai iubeste pe copiii nostri. Asa ca , atunci cand va fi sa fie, cu sau fara rugaciunile tale, sotul tau va gasi o noua iubire si copiii se vor adapta la o situatie noua, mai buna sau mai putin buna…Destinul va decide si alegerea fostului!
bine, sa ne anunti si pe noi cand i-ai gasit ex-sotului o sotie, pe care s-o accepte si el dar si copiii tai. ordinea ar fi trebuit inversata, adica: 1 . copiii sa accepte ideea, 2. sotul sa fie pregatit pt o noua sotie, gasita pe net si 3. cautarea sotiei .
am inteles, tu le faci pe toate odata ca sa economisesti timp.
multe persoane de aici mi s-au urcat in cap cand am spus ca rar se mai intalneste o femeie ca sa accepte copiii sotului sau…invers.
de exemplu… tu, alice nastase… ce parere ai cand fosta sotie a sotului tau aduce copiii , ce 2 baieti, pe nepusa masa , pt ca are un motiv: vrea sa mearga la dr, sau in concediu cu noul iubit, sau un w/e cu o prietena? iti convine? nu simti ca te deranjeaza? ca poate aveai planuri pt ziua/ zilele respective?
sau…sa iti impuna sa iei si copiii lui in concediu prin Europa! iti convine sa platesti atatia bani? ca fiecare face sacrificii mari pt a avea parte de un concediu linistit si aproape perfect impreuna cu ai lui.
ma rog…eu nu am vrut sa fiu rautaciosa, doar am vrut sa evidentiez niste lucruri care se pot ivi pe parcurs, cu exemple( citite tot prin textele tale). de aceea e bine sa nu te bagi. un om la peste 40 ani stie ce e mai bine pt el si cred ca e in stare sa-ti aleaga sotia dupa ce criterii vrea el, chiar si de net.
Acum 8 ani o prietana de a mea s-a indragostit de un tip. si tipul asta o iubea f mult, dar…nu a putut sa-i accepte copiii ei. a spus ca isi doreste si el un copil al lui si ii va fi greu cu 3 copiii in ziua de azi. inafara ca parintii lui nu ar suporta ideea. pana la urma s-au despartit. dar regretele au ramas…iar fiecare dintre ei este singur momentan.
Karina, adevarul este ca, dupa o sotie rea, fara minte, ciudata si capricioasa, asa cum am fost eu, e destul de greu sa te asezi intr-o alta liniste. Aveam 25 de ani cand m-am casatorit prima data- si eram un personaj de care, adesea, imi este rusine astazi. Nu stiam ce vreau, nu intelegeam nimic din viata asta, ma purtam urat, prin asta intelegand foarte distant cu cei din familia lui- iar asta nu pot sa mi-o iert pana in zilele noastre. Nu am fost o sotie buna, nu vreau sa las sa se inteleaga asta, am fost o sotie rea, de aceea s-a destramat casnicia noastra. Cred ca eram foarte tineri, cred ca eu nu aveam o imagine clara despre cum trebuie sa fie o familie, mai ales ca provin dintr-o familie in care au fost multe probleme, multe separari, multe certuri, care m-au facut sa nu mai stiu ce vreau- doar ce nu vreau…
De aceea sunt atat de recunoscatoare pentru dragostea mea de azi, pentru ca am primit-o ca pe o sansa la o noua viata, in momentul in care sunt pregatita sa o pretuiesc. Primul meu sot, Sorin Nastase, este unul dintre cei mai buni si mai generosi oameni de pe pamant, probabil ca din vinovatia mea imi doresc astazi fericirea lui. Dar ne-am intalnit intr-un moment in care nu am stiut cum sa pastram relatia noastra, eram prea tineri, prea orgoliosi. Intre timp, ne-am schimbat, sunt sigura. Sau eu m-am schimbat, pentru asta pot garanta. Si iubirea mea fericita de azi o demonstreaza. Am primit o noua sansa, o noua viata. Am luat totul de la capat si ma straduiesc sa nu repet greselile trecutului.
Andrada, ai dreptate in mod profund, iti multumesc ca ma ajuti sa asezam lucrurile in matca lor corecta, fireasca.
Geta, trebuie sa recunosc si eu ca e destul de greu sa accepti trecutul partenerului. E greu pentru oricine. Dar, in cazul meu, asa cum sotul meu m-a acceptat cu doi copii, si eu l-am acceptat cu doi copii. In plus, el a lasat fostei lui familii tot ce a agonisit intr-o viata de truda, casa, masa, masina, in asa fel, incat sa nu le lipseasca nimic, in timp ce eu inca mai muncesc nebuneste ca sa platesc casa, masina, mobila din locuinta mea si a copiilor mei. Si, da, recunosc ca as avea o parere proasta daca fosta nevasta a sotului meu ar veni cu pretentii ascunse sub pretextul unor nevoi ale copiilor, cand de fapt ar fi nevoi ale ei. Dar nu se intampla asta. In timp, insa, eu cred ca am reusit sa randuim cat de cat lucrurile. Fiecare avem familiile noastre, vietile, casele, vacantele noastre. Copiii mei sunt in grija mea, ai ei in grija ei, pentru ca in mod obisnuit copiii raman cu mamele. Nici eu nu ii duc copiii pe nepusa masa fostului meu sot, nici ea si logodnicul ei nu ne lasa copiii la poarta fara sa ne anunte, numai pentru ca au chef de un week-end romantic. La varsta noastra ne facem week-endurile romantice fara sa apelam la serviciile fostilor soti, ca doar avem parinti, prieteni, rude, bone… Si, in rest, stabilim din vreme programul pentru intalniri si reuniuni de familie, ne intalnim in fiecare saptamana, facem multe aniversari impreuna si cu totii ne indeplinim toate obligatiile stabilite de comun acord- si prin lege.
In ceea ce priveste povestea cu prietena ta si tipul care nu i-a acceptat copiii… Imi pare rau, dar adevarul este ca nu o iubea cu adevarat. Ca nu-i placeau copiii, ca nu era pregatit pentru o asa raspundere. De multe ori parintii sotului sau ai sotiei sunt bolnavi si trebuie ingrijiti, de multe ori partenerii nostri au datorii in bani sau obligatii fata de alte persoane, iar noi trebuie sa acceptam ca, daca ii iubim, ii luam cu tot cu raspunderile lor. Cel mai adesea, aceste raspunderi inseamna copii din casatoriile anterioare. Iar asta poate fi cea mai frumoasa dintre raspunderile insirate anterior.
Geta,mie mi-a placut ce ai scris,si nu-ti judec deloc gandirea,ca de altfel,nici pe cae a Alicei(nu e rau,sa-ti gasesti copii in siguranta,cu altcineva),amandoua aveti dreptate.Nu cred ca e cazul de resentimente.Alice,intreaba-ti fostul,daca-si doreste o relatie de acest fel,si crede-ma ,o sa fie jignit….
Draga Alice,citeodata imi vine in cap ca la vreun articol de al tau ar trebui sa blochez comentariile ca poate scri aici pe blog ca intr-un jurnal ca sa te descarci,ca poate vrei sa iti impartasesti gindurile,visle,dorintele cu noi.Si sunt sigura ca cele care catalogheaza si critica orice gind venit din constientul sufletului tau,al nostru..nu ar face niciodata asa ceva ca sa scrie despre ce simt pentruca ar avea soc sa vada ce ascunde subconstientul lor. Sa scri draga noastra…sa scrii pentru noi cele care te iubim si te asteptam in orice amurg
Mk
doamne cat de frumos scri! multumim ca impartasesti atatea lucruri cu noi:)
chiar ca ai ceva curaj ( nu as indrazni sa folosesc alt cuvant). cat despre sot pentru fosta sotie a lui paul, care sa aiba grija de copiii care au ramas cumva fara tata prin casatoria ta , de acest aspect cine se ocupa ?? ( asta doar in cazul in care nu este deja un surogat de tata f activ in a se ocupa de cei doi baieti ai lui paul). nu de alta , dar sa se usureze bugetul si din aceasta perspectiva. usor idealista si cumva lipsita de pragmatism cererea/ intrebarea / mesajul tau. cu ani in urma , la vremea marii indragostiri, era sanatos sa se ia in calcul aspecte practice, materiale si impovaratoare care sunt de neevitat in cazul iubirilor/relatiilor care implica multi copii …………….
Raman socata si totodata mirata..de ce atitea intrebari si sotia lui cum ramane,ai tai copii,ai lui…bla..bla
.Parca v-ar baga mina Alice in buzunarul vostru pentru copii ei,al lor.DE CE oare judecam atit de aspru,numai la atita lucru ne pricep ca e usor! Si nu are nevoie de cuvinte alese si de ginduri cintarite,viata noastra e inca inainte si cineva apropiat noua poate sa aiba acelasi destin sau chiar noi.Fiti dure cu greselile voastre nu cu ale altora 
Va multumesc pentru empatie, pentru grija, pentru dragoste. Va multumesc ca toate nelinistile mele isi gasesc mai usor raspunsul aici, unde ne intalnim. Va multumesc ca ma ajutati sa imi iert mai usor vinovatiile. Si va rog si pe voi sa ma iertati pentru ce se mai poate ierta.
Astazi o aniversam pe prietena si colega noastra, Raluca Kisescu. Si pe prietena si colega noastra, Anda Miclea. La multi ani, cu dragoste, lumina si noroc, pentru voi, frumoase doamne!
Esti minunata, Alice! N-as putea sa te judec niciodata, pentru ca esti atat de deschisa si spui lucrurile asa cum sunt in sufletul tau, mai bune, mai rele dar…atat de reale, atat de omenesti, fara sa incerci sa te ridici in ochii nostri, ai celor care iti savureaza scrierile…Geta are dreptate, esti o “maestra a cuvintelor”, dar asta nu are legatura cu norocul tau in iubire…E doar sufletul tau “vinovat”pentru iubirea pe care ai primit-o!
Alice,ma asteptam sa-i ceri scuze Getei pentru ca ai inclus-o in randul “parasutelor”.
ION C., ai inteles gresit, ai citit gresit. Nu am inclus-o in randul parasutelor, nici vorba, ma refeream la altceva.
La multi ani, Raluca Kisescu! Am avut bucuria sa o cunosc si, pe aceasta cale ii transmit cele mai bune ganduri!
Anda Miclea, La multi ani!
Anda70, iti multumesc mult. Si nu ca maestra a cuvintelor mi-am cucerit sotul- eram pentru el maestra a cuvintelor cu multi ani inainte, dar asta nu a influentat cu nimic soarta noastra. Ci ca maestra a cafelei espresso, pe care i-am pregatit-o cu mare, mare dragoste. Am desenat si o inimioara in spuma:) Cu asta l-am imbrobodit!:)
marika, tu sa inveti sa scrii corect mai intai si apoi sa-ti dai cu parerea.
alice…ce pot sa spun( scriu)… bafta si sa fie bine! eu personal nu cred ca astfel de aranjamente sunt de lunga durata, dar… nimic nu e imposibil.
Geta, ne surprinzi cu insistenta ta, de aceea revin sa-ti adresez cateva cuvinte. Am impresia ca scrii doar din dorinta de a fi, Nae Contra. Ei, si daca n-o fi, durerea ta? Sau daca o fi, e durerea ta? Ca, sincer, nu prea am inteles. Iti zic ceva ( scriu )… du-te… la plimbare. Mai admiri si tu, vara asta, ca, acusi, vine toamna…
)
Si mai ceva, daca Marika, iti canta in struna, tot asa o apostrofai, mai Geto?
Din respect pentru acest blog si pentru inimiile curate care il citesc nu am sa vin pentru tine Geta cu replici taioase doar atit am sa iti spun: ortografia e pe primul plan cind vrei sa te ia-i de cineva si e pe ultimul cind vrei sa incurajezi si sa sustii.Vorbele frumoase si calde ajung la inima chiar si cu litere scapate iar cele rele nu scapa nici o virgula…
Draga Alice ,
Si eu mi-am aratat /exprimat/bunavointa, dorinta,interesul(real!)pentru BINELE lui propriu si personal(!) – de a-i gasi/,,procura” /o sotie(adecvata) – chiar actualului meu sot…deci- ,,nimic nou sub soare”!
…Si- iata ,,motivatia”: imi doresc ca sotul meu sa intalneasca persoana de care are nevoie sa-l sustina si inspire in afacerea lui ,,deficitara”;persoana capabila sa-l faca sa zambeasca, sa slabeasca, sa nu mai fie nervos, agitat, suparat…ACEA persoana capabila sa-l faca sa redescopere ,,la joie de vivre”;acea persoana cu care sa-si doreasca sa comunice…acea persoana alaturi de care sa-si doreasca sa calatoreasca si sa faca diverse lucruri interesante si incitante…dar- mai ales- acea persoana capabila sa-l faca fericit- oricat de ,,pretentios” ar suna asta…
…De ce nu sunt eu- persoana respectiva?! Pentru ca! Pur si simplu!
Pentru ca -atunci cand ne-am casatorit- nu am realizat ca nu avem cum sa avem ceva in comun!(!)
…oricate ,,calitati” (,,sesizate” de alte persoane, nu ,,inventate “!) as avea eu- pentru el nu voi fi niciodata- ,,The One”…
…Sunt o persoana altruista(zodia Pesti!) si cu spirit de sacrificiu- nu ,,fabulez” si- sincer- imi doresc sa fie fericit;deci- daca, prinr-o minune, ar aparea acea doamna potrivita pentru sotul meu- asa cum se zice intr-o melodie:,,Uite-o, e EA!!!”- eu chiar m-as bucura si as simti ca – da!- viata merita traita!
Ce sot frumos ai tu acum, pentru ca accepta gandurile tale, framantarile tale legate de fostul tau sot. Textul tau este, de fapt, despre minunatul tau sot
Te inteleg Alice! Sentimentele tale dovedesc inca o data ca acum esti o femeie fericita, implinita. Si ca ai un