Sa fii mare? Sa fii mic?
Posted by Alice Nastase Buciuta on May 30, 2011 in Confesiuni | 34 comments
Toata copilaria mea oropsita de griji marunte si atat de diverse, incat copiii din ziua de azi nici cu gandul nu le-ar putea gandi, mi-am asezat-o sub umbrela sperantei ca, lasa, ma fac eu mare in curand…
Pentru ca nu aveam niciodata bani de ajuns ca sa imi cumpar carti, ma hotarasem sa ma fac vanzatoare in libraria aceea mare si frumoasa, la vitrinele careia ma uitam cu jind de cate ori treceam pe langa ea. Eram sigura ca am gasit astfel varianta cea mai abila de a citi toate cartile lumii, in timpul programului, si ca voi primi si salariu pentru asta. Dar recunosc ca ideea nu era peste masura de originala, fiindca, pe atunci, la serviciu, oamenii faceau cu totul altceva decat iti imaginai. Doamnele care lucrau in rafinarii tricotau pulovere, iar domnii angajati la fabrica dadeau cu zarul ca sa-si anime jocul de table.
In anii mei de copil, as fi fost dispusa sa renunt, printr-o vraja absurda, la felii intregi de viata viitoare, numai pentru ca eram nevoita sa port imbracamintea ramasa de la sora mai mare. De dragul perfid al unor haine noi, musai elegante si suave, de dorul de a ajunge mai curand la dreptul constitutional de a-mi cumpara singura vesmintele, as fi vrut sa fac un salt cracanat tocmai peste adolescenta aducatoare de miracole…
Dar eu, de fapt, nu ma saturasem sa fiu copil. Imi erau dragi plimbarile cu bicicleta, chiar si pe strazile neasfaltate ale cartierului nostru, si eram mereu fericita la finalul spectacolelor pe care le organizam cu copiii din vecini, mai ales ca recitam si cantam frumos si eram rasplatita cu potop de aplauze – atat cat puteau sa potopeasca palmele pline de bataturi ale bunicilor pe care ii adunam noi pe post de spectatori. Insa epoca adulta ma ispitea cu niste utopii atat de dulci, incat nu le mai puteam rezista. Eram convinsa ca, atunci cand esti mare, viata ti se randuieste dupa bunul, raul sau lenesul tau plac. Ca daca vrei sa fii fericit, se imbulzesc peste tine toate noroacele, ca, daca nu ai chef de nimic, poti sa zaci, intins pe vreo poienita insorita, pana-ti vine pofta de muncit sau de trait si ca, daca nu-ti place ceva sau cineva, il poti face sa dispara doar cu puterea gandului. Iar toate aceste imaginate si splendide motive imi erau de ajuns ca sa nu mai vreau sa zabovesc pe taramul anilor fragezi.
Vreau sa fiu mare! – recitam inainte sa adorm, in loc de rugaciune, fiindca invatasem la scoala ca nu e voie sa te rogi, iar eu simteam, totusi, nevoia, sa spun ce am pe suflet inainte sa alunec in somn.
Rugamintea – ca rugaciune nu pot sa-i spun – nu mi-a fost indeplinita inainte de vreme, asa cum nadajduisem. Am strabatut pas cu pas toate varstele, toate erele, toate amagirile si dezamagirile primelor incercari si ale primilor iubiri si mi-a luat o viata de om pana sa simt ca m-am facut mare cu adevarat. Insa acum pot privi in urma si indraznesc sa cred ca stiu sa cantaresc mai corect, comparand lucruri traite, lucruri simtite.
Dupa ce imi adorm pruncii, citindu-le povestea de seara dintr-o carte frumoasa, pe care ne-o permitem, chiar daca nu am izbutit sa ajung vanzatoare in librarie, asez eu insami fruntea pe perna. Si legan in minte un gand care, in clipele acelea dintre veghe si somn, cand totul pare posibil, ma ademeneste inspre cel mai frumos vis. Vreau sa fiu copil…- imi spun, aproape seara de seara, cu inocenta pe care nu au reusit sa mi-o alunge pe de-a-ntregul nici caderile, nici departarile, nici asteptarile. Si astept sa ma visez intoarsa in epoci lipsite de haine frumoase, dar si de griji si de raspunderi. In vremuri neintamplate, in care sa fiu sora copiilor mei si sa alergam toti, impreuna, pe dealuri ale copilariei fara sfarsit.
Jinduiesc dupa vis chiar daca stiu ca, atunci cand ma voi trezi, imi voi aduce aminte ca trebuie sa merg mai departe. Sa strabat pas cu pas toate varstele, toate implinirile, toate erele, toate amagirile si dezamagirile ultimelor incercari. Si ale ultimelor iubiri. Pentru ca am vrut sa fiu mare. Si sunt, chiar daca acum as da orice sa rastorn inapoi lumile, dorintele, varstele…
Imposibil.
P.S. La multi ani tuturor copiilor nostri, si noua, deopotriva!
si inca un Post Scriptum. Joi, pe 2 iunie, vom fi la Timisoara.
Varta copilariei e o perioada de aur, la care visam sa ne intoarcem atunci cand crestem mari. Eu imi imaginam ca atunci cand voi fi mare ma voi imbraca in petale mari de flori, croite cumva pe masura mea. Si mai speram, incurajata de desenele de pe vremea mea, Sailor Moon, ca la varsta adolescentei tarzii, ma voi transforma si eu intr-o luptatoare cu puteri supranaturale. A fost un timp magic…. si asa cred ca e pentru toti ce mici. In sufletul nostru de copil este posibil orice.
si totusi suntem fericite , noi mamele , care putem trai din nou copilaria. ne bucuram de ea in fiecare zi alaturi de copii nostri unde ne uitam varsta si in fiecare secunda ne adaptam la dorintele si trairile lor. nici macar nu mai este timp sa realizam ca atunci cand suntem langa ei de fapt ne redescoperim copilul din noi ,suntem copii perfecti , copii care vad lumea pura si plina de zambete fara falsitate .
Daca am reusi sa ne privim din exterior atunci cand suntem langa copii realizam ca toata maturiatea si toate grijile zilnice pleaca din viata noastra. Poate , fiecare visa ca ceea ce ne dorim in copilarie si asa cum vedeam noi lumea ,prin prisma ochisorilor de copil , se va realiza la maturitate .. dar realitatea ne-a confirmat o viata plina cu surprize.
Sa ne bucuram ca mai putem trai aceasta copilarie alaturi de comorile noastre si in fiecare clipa viata noastra se poate transforma intr-un univers real
Micuta fiind visam sa fiu mare, sa am 18 ani si sa merg cu masina rosie, decapotabila la bunici la tara sa le duc doua paini… asa imi spunea mamaie mereu “cand o sa te faci mare, mamaie, o sa vii cu masina la mine si cu doua paini”. Niciodata nu cerea altceva, nu spunea altceva. Mult mai tarziu am ajuns la ea, dar cu masina argintie si cu multe paini
Dorintele se implinesc, doar ca nu pe moment, putin mai tarziu pentru a depasi asteptarile.
Acum imi doresc sa fiu copil dar sa imi pastrez experienta, amintirile… pentru ca nu as schimba nimic. Desi nu am ajuns inca acolo unde imi doresc, simt ca sunt pe drumul cel bun si daca ar fi sa imi doresc sa fi facut alte alegeri poate ca drumul nu mi-ar mai fi acelasi…
Si cu siguranta nu as mai vrea sa fiu la scoala, in clasa 1, in clasa a9a, in primul an de facultate… parca mi-au ajuns
Mai stiu ca imi voi retrai copilaria intr-un alt mod alaturi de copiii mei, candva…
Andres
De 1 iunie, Alice, e rost sa mai fim, o data, copii. Macar atunci, macar din cand in cand, din an in an… Atat.
Te imbratisez cu drag si iti multumesc din suflet pentru urari!
Alice( te rog nu te supara ca indraznesc sa scriu la pers. a-I-a sing.) tu esti mare prin ceeea ce faci si esti mica prin toate cele trei comori de fericire ale vostre: Ilona, Victor si Lizuca.
sa fii mare si mic..caci se poate…si eu fac asta in fiecare seara,cand apuc:)…si ma umplu de fericire…poti fi si mare si mic,e suficient doar sa inchizi ochii si sa vrei…ma bucur pentru cei mici ai mei de fiecare data cand mai strabatem o etapa…si n-as putea niciodata sa cresc fara ei.
Alice, exact asa si eu..si tare am impresia ca nu suntem singurele, nici pe departe
)
Uite ce scriam si eu acum putin timp apropo de asta:
http://www.printreranduri.com/2011/04/copilarie-pusa-la-pastrare-in-munchen.html
Numai bine,
Ioana
oare ar fi absurd sa iti doresti sa fii copil numai ptr a mai fi un pic cu parintii?cineva imi scria ca si.a pierdut parintii de timpuriu dar cu exceptia mamei……….ce bine ar fi sa mai fie mama.la mine se leaga copilaria de parinti,casa,sat si copii.acum sunt un adult cu familie frumoasa dar care simte mereu un gol in suflet.cei care va bucurati si mai aveti parintii langa voi spunet.le ca ii iubiti si bucuratii,eu ma bucur enorm ca am facut.o candva fara sa stiu ce urmeaza.acum trebuie sa fiu mare ptr copilul meu care ma intreaba daca si eu o sa mor tanara ca parintii mei pr ca a citit o statistica undeva!nu stiu……….
Nu-mi vine sa cred ca implinesc 35 de ani;nu stiu cand a zburat timpul;stiu ca, la fel ca noi toti,imi doream sa fiu mare si…iata-ma.Incerc si eu,cum pot,sa recuperez timpul,sa ma reintorc,caci mi-e tare dor de copilarie.Copiii ma ajuta caci ma includ invariabil in joaca lor;si,slava domnului,am avut si eu un gand bun-sa-mi prelungesc concediul de crestere a copilului pt a ma mai putea bucura putin de fetele mele;e ultima mea sansa de a ma bucura de ele fara grija timpului.Si parca-mi vine sa spun la final,cu gandul la ele,la noi impreuna,la copilaria lor si a mea(prin ele):’clipa mai stai,esti asa de frumoasa!’
Alice, sa aveti parte de o petrecere frumoasa la Timisoara! Sunt cu gandul acolo, alaturi de voi.
As fi ipocrita sa spun acum ca as mai vrea sa fiu copil pentru ca ideea de a nu avea putere sa decid cat mai vreau sa stau pe afara si de a nu avea bani proprii de buzunar au fost greu de suportat pe atunci. Cel mai bine e la 30 de ani . Atunci ai experienta, maturitatea, banii si independenta dupa care ai tanjit in copilarie si cu putin noroc inca mai arati foarte proaspat.
eu am doar 15 ani….si regret foarte mult ca nu mai sunt copil…
adica sunt si acum copil….dar imi va fi dor sa ma joc in nisip….imi va fi dor sa ma uit la Tom and Jerry….acuma din pacate….generatia mea ii mult prea evoluata sexual:))…internetul asta bata’l vina….
http://www.youtube.com/watch?v=enrkaFZw-kQ&feature=related
(un mic video pentru ziua copilului….sper sa va placa)
Alice admir felul in care dezbati subiectele oricare ar fi ele. Ai puterea de-a analiza si-a vedea lucrurile atit de realist…fara insa a ignora introspectia cu perspectiva artistica.
“Jinduiesc dupa vis chiar daca stiu ca, atunci cand ma voi trezi, imi voi aduce aminte ca trebuie sa merg mai departe. Sa strabat pas cu pas toate varstele, toate implinirile, toate erele, toate amagirile si dezamagirile ultimelor incercari. Si ale ultimelor iubiri. Pentru ca am vrut sa fiu mare. Si sunt, chiar daca acum as da orice sa rastorn inapoi lumile, dorintele, varstele…”
Gindurile tale sintetizeaza ceea ce fiecare a gindit, sintit, visat. Totul e atit de bine exprimat.
La multi ani, Alice! Te imbratisez pufos, pe tine si pe Ilona, si pe Victor, si pe Iza cea scumpa!
La mulți ani acelui “noi” extrem de autentic, perfect, guvernat de emoție, joacă, instinct, explorare, iubire, bunătate, fericire. Inocență. La mulți ani, Alice, Ilona, Victor, Izuța! La mulți ani, de 1 iunie, sufletelor de copii!
Pentru voi, cu drag:
http://www.youtube.com/watch?v=Rk_sAHh9s08
Cand eram mica vroiam sa fiu mare, acum ca sunt mare vreau sa fiu mama, iar cand o sa fiu mama probabil ca voi vrea sa fiu din nou copil…
Minunat ati scris, recitesc cu mare drag si ma regasesc in copilaria descrisa desi n-a fost la fel a mea! Dar mi se potriveste sufletului, uimitor de tare!
Va multumesc!
Draga Alice,
. (Vin acum de la un curs de social media si cica barbatii au copiii lor – ideile – care trebuie tratate asa cum tratam noi pe copiii nostri sau pe ai altora; sa nu le spunem ca sunt urate sau proaste 
).
, eu sar prin parcuri, desenez cu creta, ma arunc in iarba sau frunze, nu ratez nici un desen animat (nici in reluare 
, fac tot ce face copilul meu si ce vrea copilul din mine. Si sper din tot sufletul ca asta e ceva in plus.
.
La multi ani tuturor copiilor familiilor voastre, chiar si copiilor-idei
Ilona este cea mai delicata fata pe care o cunosc, Victor cred ca e cel mai ghidus, iar pt IZA nu am cuvinte, caci pe cei miiiiiiici ii iubesc cei mai mult. Mereu.
La multi ani copiilor prietenelor tale de aici!
Pentru toti, une petite fée qui se cache sous un livre
http://www.youtube.com/watch?v=oWsEjI_4B5w (ZAZ, La fée)
Iar EU ma bucur ca desi ma apropii de o varsta inaintata
Celor care nu au copii – sa le traiasca ideile-copii
Nu uitati sa credeti in visele voastre de cand erati mici!
http://www.astrocafe.ro/blog/autocunoasterespiritualitate/conversatie-cu-copilul-din-mine/
Va multumesc tuturor pentru urari! Eu, Ilona, Iza si Victor va imbratisam cu drag si cu emotie, pe voi si pe puii vostri. Sarbatoarea noastra e si a voastra.
Alice acum cand m-am intors acasa de prin taramuri de poveste caci azi am fost doar a copiilor iti spun si eu cu intarziere La multi ani!pentru micutii tai .Astept cu nerabdare,cu drag si dor ziua de maine..te asteptam,te iubim..!
Alice, scumpa mea, draga mea,
De fiecare data sunt la fel de emotionata cand ma regasesc in si printre randurile tale… Ce pot sa mai zic? Cu emotii, drag si brate larg deschise spun si aici “La multi ani!” copiilor tai frumosi, “La multi ani!” copilului din tine si “La multi ani!” tuturor celor ce inca se simt copii!
Ne-am spus ieri La multi ani pentru ziua copilului.
Astazi ne salutam cu alta emotie in suflet. Hristos s-a inaltat!
Va imbratisez cu drag, inaintea plecarii catre Timisoara iubita. Si va reamintesc: Astazi, la ora 19, la Eve Fashion Lounge, in Timisoara, avem o intalnire cu toti prietenii nostri banateni.
Alice, m-am gandit in seara aceasta la tine mult de tot… Te imbratisez! Noapte buna!
Adevarat s-a inaltat!
Alice, am citit revista ta; fotografiile cu Daniela Nane sunt spectaculoase…bine, ea este o fiinta foarte frumoasa, dar Paul al tau este un mare artist.
Felicitari!
Alice, e o mica problema la Coffeechat… nu apare codul de securitate si prin urmare nu se pot lasa comentarii – nu pare a fi de la mine din calculator. Iti scriu aici poate poti sa anunti tu…
O zi frumoasa!
Andres
Va imbratisez dintr-o dimineata superba, de la Timisoara. S-a rezolvat defectiunea cu coffeechat-ul!
Vin inapoi acasa astazi!
Ma intreb daca e din fericire sau din pacate, insa nu as vrea sa mai fiu copil nici macar o zi. Am avut cativa ani frumosi abia dupa varsta de 23 de ani si uneori cand ma coplesesc greutatile cresterii copilului stau si visez la mera in momentele acelea frumoase. Apoi trec cele grele si ma bucur de familie .
Buna dimineata! Revin astazi cu povesti si fotografii culese in drumul nostru la Timisoara!
asteptam cu drag!
Alice te imbratisez cu sufletul fiiinta minuanta ce esti!Esti fara doar si poate cel mai frumos om pe care-l cunosc si ocupi in sufletul meu locul cel mai de pret si port in inima mea toate clipele petrecute cu tine !Astept cu drag povestile culese si fotografiile! Te iubesc!
link-ul catre inregistrarea emisiunii “Din arhiva TVR”, la care a fost invitata Alice si a vorbit “Despre dragoste si alti demoni”
http://www.tvr.ro/inregistrari.php?file=DATA-2011-05-16-23-51.flv&id=Din%20arhiva%20TVR
Alice, multumesc pentru intalnirea pe care am dorit-o, am asteptat-o si pe care am trait-o cu intensitate maxima si cu bucurie pe masura! Sunteti cu totii atat de sinceri si calzi incat frumusetea este starea voastra de bine. Am petrecut doua zile minunate impreuna cu voi, Alice, Simona, Paul si Izuca. Am incercat sa fac sederea voastra un sir lung de clipe de neuitat imortalizate in poze de suflet, inainte de orice. Soarele a zambit mai frumos la Timisoara pentru ca ati poposit voi aici iar stropii de ploaie vremelnici ne-au lamurit, daca mai era nevoie, ca ne aflam in anotimpul iubirii absolute, vara.
Va imbratisez cu tot sufletul dragii mei Alice, Simona, Paul, Izuca si va astept, oricand cu bratele deschise si cu bucuria revederii!
“Eram convinsa ca, atunci cand esti mare, viata ti se randuieste dupa bunul, raul sau lenesul tau plac. Ca daca vrei sa fii fericit, se imbulzesc peste tine toate noroacele, ca, daca nu ai chef de nimic, poti sa zaci, intins pe vreo poienita insorita, pana-ti vine pofta de muncit sau de trait si ca, daca nu-ti place ceva sau cineva, il poti face sa dispara doar cu puterea gandului.” Ma regasesc in cuvintele astea, asa cum ma regasesc si in astea: ‘Vreau sa fiu copil”. Dar vreau sa fiu copil in vremea in care am fost, cand imi petreceam timpul in fata blocului, jucam fotbal cu baietii, faceam mancare din nisip si foloseam frunzele pe post de bani (ce bogati eram!), cand nu aveam telefoane mobile, internet, facebook si haine de firma. Cand ma bucuram ca vine vara si apar dozatoarele de inghetata si nimic nu ma facea mai fericita decat sa imi dea mama 1 leu sa imi cumpar un cornet. Ii admir pe parintii care reusesc, in ziua de azi, sa isi educe copiii in asa fel incat sa devina oameni frumosi.
Iti citesc blogul de ceva vreme si nu am indraznit niciodata sa iti scriu, desi, de fiecare data, ma regasesc in ceea ce scrii si alegi cuvintele cele mai potrivite pentru a exprima stari, emotii, trairi pe care le impartasesc si eu. Ma bucur ca exista oameni frumosi ca tine, imi dai speranta ca nu e totul pierdut in lumea asta rea! Multa putere iti doresc in tot ceea ce faci! Te imbratisez, cu drag, o necunoscuta…
Fii binevenita, necunoscuta frumoasa si sensibila! Iti primesc imbratisarea cu emotie.