Unde fugim de acasa?
Posted by Alice Nastase Buciuta on Apr 24, 2011 in Confesiuni | 14 comments
De cate ori petrec mai mult de un ceas intr-un oras mai bland si mai prietenos decat Bucurestiul, mi se face dor sa ramanem de tot. Visul meu devine si mai indraznet atunci cand dau peste cupluri de bucuresteni refugiati in provinicie, ca sa intemeieze afaceri prietenoase, magazine frumoase, refugii de drag si de rasfat care nu si-ar gasi locul la fel de usor in tumultul din Capitala.
Mi-a scris o prietena neintalnita, indemnandu-ma sa mergem sa vedem in Sibiu un magazin care nu seamana cu altele. I-am urmat sfatul si am dat peste o casa racoroasa si senina, in bucataria careia se vindeau prajituri de casa si dulceturi fine si care-si pregatea celelalte incaperi pentru a le transforma in locuri primitoare pentru cei ce vor sa citeasca, sa deguste, sa viseze, sa probeze haine frumoase, sa scrie… Dar cu atat mai mare mi-a fost uimirea sa aflam ca cei care au inventat Kazza sunt bucuresteni de-ai nostri, fosti colegi de breasla retrasi la timp din vartejul si nedreptatile presei, si cu atat mai mult a zvacnit in noi, inca o data, dorinta de-a renunta la tot si de a o lua de la capat. Iuliana, sibianca necunoscuta care mi-a scris, ne-a sfatuit sa luam pranzul la Felinarul, un restaurant al unui irlandez si al unei romance (sau viceversa, al unei irlandeze si al unui roman), unde mancarurile sunt fara seaman pe lume. Asa au fost. Pranzul nostru ne-a daruit delicii inedite in umbra dulce a unei terase unde ne-am simtit ca acasa.
Din Hiltonul splendid care ne gazduieste si ne obliga sa visam frumos dupa ce ne spalam toate grijile in apele albastre ale piscinei, plecam in fiecare zi in cate-o vizita, in cate o excursie. Am fost deja la Gradina Zoologica. Am fost si in Piata Mare, iar copiii s-au jucat printre fantanile arteziene si au dat rotocoale pietei in trapul poneilor cuminti. Ne imbatam, in fiecare zi, cu aerul tare al muntilor, cu frumsetea orasului, cu bunatatea oamenilor. Si ne intrebam unde sa fugim de acasa, ca sa ne fie bine mereu ca in zilele acestea sfinte in care ne spunem, unii altora, Hristos a inviat, Adevarat a inviat…
Eu in schimb sunt din Craiova…cel pe care il iubesc este craiovean de-al meu, prins in vartejul Bucurestiului…am fost de doua ori la el si mi se pare minunat acolo…poate din cauza lui, dar sunt indragostita de Bucuresti…uram drumul de 3 ore cu trenul, dar stiam ca fiecare minut ma aduce mai aproape de tot ce iubesc…uram drumul inapoi acasa cu trenul ca punea intre noi doi o prapastie…acum … prapastia s-a adancit si mai rau pentru ca pe el l-a speriat aceasta distanta, desi m-as fi mutat in capitala viselor impinite (imaginea pe care o are Bucurestiul in sufletul meu) dar abia peste un an cand terminam facultatea…acum ma doare sa aud despre el sau despre acest oras…dar, inca visez si sper si astept acel telefon dincolo de care o voce emotionata sa imi spuna “nu pot fara tine, vino!” … dar …
Amy, nu distanta l-a speriat, ci iubirea.
Adevarat a inviat, draga Victoria, dragi prietene.
Alice, Christos a inviat! Sa ai parte de impliniri si fericire alaturi de familia ta frumoasa nu doar de sarbatori, dar in fiecare zi!
Alice, Sarbatori fericite! Ai o familie minunata si copilasi frumosi! Sa va dea Dumnezeu sanatate si sa ne incanti ca si pana acum cu pozele voastre…sunt deosebite!
Mie imi place Clujul meu natal…nu m-as desparti de el pentru nimic in lume…e asa cochet si asezat si…calm fata de agitatul Bucuresti.
Cred ca Sibiul este superb in perioada asta…vacanta placuta!
Draga Cecilia, tocmai am fost la Cluj si ni s-a parut tare frumos si primitor. Dar parca aici la Sibiu e si mai multa liniste si calm! Poate ma insel, fiindca am nimerit in zile de sarbatoare…
Hristos a Inviat! Zilele astea chiar au fost superbe… Adevarata lumina! Sarbatoare frumoasa in continuare.
Te imbratisez cu drag,
Andres
Hristos a inviat ! Ma bucur ca ai ales Sibiul, ma incanta gandul ca te simti minunat in Ardeal , iar daca rosturile nu vor fi sa te poarte dincolo de Romania, sper sa te aduca macar undeva spre vest, oriunde-ti va placea sa ramai …
:):
Viziteaza Cisnadioara…O sa-ti placa ! E locul meu de suflet…inca mai visez sa imbatranesc acolo…
Vacanta frumoasa in continuare si sa va intoarceti cu bine.
PS. fotografiile sunt superbe
Andres, draga mea, iti trimit toate gandurile mele bune!
Monica, acum ne pregatim sa plecam spre Cisnadioara. Poate ne mutam impreuna acolo, ca in visurile noastre de tinerete? Hai, fa un business plan, draga mea, si salveaza-ne!
asta chiar a sunat a reclama!!
sau a “romania, gradina carpatilor, te iubesc, mah, ca e Pastele!”.
in fine, coborand in real, mie, daca mi se face chef sa fug undeva, mai bine stau potolit.
fiindca pan’ la locul potrivit am facut intotdeauna eforturi de vointa si m-am luptat eroic cu toate categoriile de stress-uri. a!, e fain doar daca SUV-ul e condus de catre altcineva, tu dormi cu vise iar copiii sunt conectati fiecare la PSP lui. si daca apuci sa faci ochi abia in fata la hilton, atunci sunt total de acord ca escapada are sanse sa dea nastere unui mic eseu optimist si cald, ca o cafea luata dimineata, vara, in marina din …la rochelle, franta, sa spunem.
uite, si asta a sunat putin a reclama, daca vreti.
Draga mecanic de locomotiva, chiar suna a reclama, chiar e reclama, nemascata si plina de suflet. E chiar minunat aici. Copiii se bucura sa plecam la drum, iar eu nu dorm niciodata inmasina, ne jucam jocuri de pe CD-ul Mirelei Retegan, Mami, tati, joaca-te cu mine. Si chiar ne distram. Se poate si mai bine. Dar se poate si mai rau…
Hristos A Inviat!
Sibiul e una din marile mele iubiri… Mi-ai readus, acum in prag de seara, amintiri pe care le inchisesem intr-un colt de suflet, amintiri carora le zambesc si peste care plang deopotriva…
Va imbratisez pe toti.
E ciudat, insa eu atunci cand vreau sa fug de acasa, cand vreau sa ma ascund de lume si poate si de mine, cand vreau sa imi las mintea sa alerge libera… iau primul tren spre Bucuresti. Asa te-am si intalnit intaia oara…
Bucuresti…here I come…iepurasul de Paste mi-a facut o bucurie intarziata, dar binevenita
…
…s-a strecurat o eroare in textul tau: Felinarul este al unei irlandeze, Heilean, si al unui roman, Nelu. Am prins “deschiderea” hostelului acum 3 ani si, intr-adevar, sunt niste oameni de isprava. Sper ca v-a intampinat cum se cuvine Rosie, soricareasa locului.
Cristina, e foarte posibil sa fi gresit, poate nu am inteles bine, te cred. Rosie nu era acasa, nu ne-a intampinat, uite, trebuie sa mai mergem o data ca s-o intalnim.